Skip to main content

Full text of "Dicionarul limbii române (DLR), Serie nou"

See other formats


CADE MIA BEPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA 



DICŢIONARUL 

LIMBII ROMÂNE 

(DLR) 

TOMUL IX 
LITERA R 




fiOtTORft ACADEUIEI RGPUBi.tCII SOCIALISTE ROMANIA 



DICŢIONARUL 
LIMBII ROMÂNE 



DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE SE ELABOREAZĂ DE 
INSTITUTUL DE LINGVISTICA DIN BUCUREŞTI, DE INSTITUTUL DE 
LINGVISTICA ŞI ISTORIE LITERARA DIN CLUJ-NAPOCA ŞI DE CEN- 
TRUL DE LINGVISTICA, ISTORIE LITERARA ŞI FOLCLOR DIN IAŞI 



ACADEMIA REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA 



DICŢIONARUL 
LIMBII ROMÂNE 

(DLR) 

SERIE NOUĂ 

TOMUL IX 
LITERA R 




77i 
1)53. 




19 7 5 

EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA 

Calea Victoriei nr. lllj — BUCUREŞTI 



Redactori responsabili : 

lORGU IORDAN 
Membru al Academiei Republicii Socialiste România 

ALEXANDRU GRAUR 
Membru al Academiei Republicii Socialiste România 

ION COTEANU 
Membru al Academiei Republicii Socialiste România 

Tomul al IX-lea a fost elaborat în cadrul Sectorului de lexicologie şi lexicogra- 
fic al Institutiilui de lingvistică şi istorie literară din Cluj-Napoca, de următorul co- 
lectiv : 



Ioana ANGHEL 
Măria BOJAN 
Elena COMŞULEA 
Alexandru CRISTUREANU 
Leontin GHERGARIU 



Redactori : 

Doina GRECU 
Alexandru INDREA 
Ion MARII 
Vasile STANCA 
Virgil STANCIU 



Felicia ŞERBAN 

DOCTOR IN FILOLOGIE 

Valentina ŞERBAN 
Sabina TEIUŞ 
Emilia TODORAN 
Ana Măria VARTIC 



Mariana BITAN 



Au colaborat parţial la redactare : 

Doina NEGOMIREANU 



Ioana ANGHEL 
Măria BOJAN 
Elena COMŞULEA 



Revizori : 

Doina NEGOMIREANU 
Felicia ŞERBAN 

DOCTOR ÎN FILOLOGIE 



Valentina ŞERBAN 
Sabina TEIUŞ 
Emilia TODORAN 



Au fost consultaţi pentru etimologiile din acest tom: 
Alexandru GRAUR, membru al Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti; 
lEmil PETRO VICII ; Grigore BRÎNCUŞ, doctor în filologie, conferenţiar. Universi- 
tatea Bucureşti; Vladimir DRIMBA, doctor în filologie, conferenţiar. Universitatea 
Bucureşti; Teodor HRISTEA, doctor în filologie, conferenţiar, Universitatea Bucureşti, 
Măria ILIESCU, doctor în filologie, profesor. Universitatea din Craiova; Bela KELE- 
MEN, doctor docent în filologie, profesor, şef de sector la Institutul de lingvistică şi 
istorie literară din Cluj-Napoca; Gheorghe MIHÂILÂ, doctoi- docent în filologie, pro- 
fesor. Universitatea Bucureşti; Cicerone POGHIRC, doctor în filologie, profesor. Uni- 
versitatea Bucureşti; Nicolae URSU, doctor în filologie, cercetător ştiinţific princi- 
pal gr. I, Centrul de lingvistică, isitorie literai-ă şi folclor din Iaşi. 



Redactori responsabili ai tomului IX : 
VASILE BREBAN prof. doctor docent, BELA KELEMEN 

consultant ştiinţific şef de sector 



R 



- 1 - 



RABLAGIT 



R s. m. invar. A douăzecea literă a alfabetului 
limbii române şi sunetul corespunzător (consoană vi- 
brantă dentală sonoră). 

RABAjVĂ s. f. Ţesătură cu urzeală de rafie şi cu 
bătătură de bumbac, din care se fac perdele, plnză 
de cort etc. Cf. ltr. 

— Din fr. rabane. 

R\B.4RBAR.4 s. f. V. rabarburâ. 

RABARBĂ s. f. V. rabarbură. 

RABArB.ĂR s. m. V. rabarbnră. 

R.-\B.\RBURĂ s. f. (Bot.; prin Transilv.) Revent 
(Rheum officinak, palmalum şi rhaponiicum), Cf. 
BiANU, D. s.. Borza, d. 146, 147. 

— Şi: răbârbură (ib), rebărbură (ib ), rebârbară 
(PoLizu), rabărliară (Borza, d. 1 16) s. f., rabărbăr 
(id. ib. 147), robârbăr (id. ib. 146) s. m., raliârbă 
(Babcianu, Alexi, \v.), robărbă (Borza, d. 146) s. f. 

— Din germ. Rbabarber, magii, rebarbara. 

RAB.^şA vb. I. T r a n z. (Franţuzism rar) A bana- 
liza printr-o prea deasă repetare. Procedeul e intere- 
sant pentru cei ce vor să inlinerească subiectele deja 
rabafalc de ecran, alas 5 iv 1936, 8/2. 

— Prez. ind.: rabaşcz. 

— Din fr. rabâc-her. 

RAB.XŞAt, -Ă adj. (Franţuzism rar) Banalizat 
printr-o prea deasă repetare. Să dai, ca mijloace noi, 
cel mai rabatat lucru din lot cinematograful, alas 27 
IX 1936, 8/5. 

— PI.: rabaşa(i, -te. 

— V. rabaşa. 

RABAşCĂ s. f. (Regional) 1. Mistrie (Cristeşti- 
Botoşani). alr ii/i h 241/414. 

2. Unealtă in formă de cuţit folosită in tăbăcârie 
(Cristeşti- Botoşani). Cf. alr ii 6612/414. 

— PI.: ? 

— Etimologia necunoscută. Cf. iicr. |i v 6 a h o k, 
rus. p y 6 a H o K. 

RABAt s. n. 1. Reducere din preţul de vlnzare al 
unei mărfi. V. bonificaţie. Cf. Stamati, d., 
PoLizu, LM. Calculau pe zi kilogramele de carne, rabatul 
de la o consumaţie aşa de mare. Vi.^huţă, o. a. 244, 
cf. DDRF, ŞĂiNEANU, Barci.\nu. Rabotul in unele 
afaceri se socotea in natură. I. Panţu, pr. 5, cf. Alexi, 
w. La Costachc ... se găsesc peniţe bune fi cii rabat. 
Cazimir, gr. 43. Pusese la fiecare pereche o hirtiuţă 
cu preţul fi fu incoruptibilă faţă de orice încercare de 
rabat. Căline seu, s. 635. 

2. (în sintagma rabat comercial) Diferenţa care 
există !n economia socialistă intre preţul cu ridicata 
al industriei şi preţul de desfacere cu amănuntul, der. 

— PI.: rabaturi. 

— Din germ. Rabatt. 

R.ABATAbII., -a adj. (Despre clemente de construc- 
ţie, organe de maşini etc.) Care poate fi rotit !n jurul 
unei axe, în general orizontale. Cf. ltr2, dn. Auto- 
turisme .. . ca scaune rabatabile. Scînteia, 1967, nr. 
7345. 

— PI. : rabatabili, -c. 

— Din fr. rabattable. 

R.AB.\T0R s. n. Piesă cu poziţie reglabilă, folosită 
In ronstnirţia secerălnrilor. a combinelor de cereale 
păioasr ric. pentru aplecarea plantelor spre aparatul 
de tăiere, Împiedicarea căderii lor pe snl şi aşezarea 
lor uniformă pe platforma maşinii. Cf. ltr', der. 

— PI.: rabaioarc. 

— Din fr. rabattoir. 



R.4BĂ 3. f. (Regional. In e x p r.) Slabă rabă! = 
slabă afacere, puţin clştig 1 Cf . Ciauşavu, v. 193 . 

— Din ser. raba. 

R.4B.\Ş s. n. V. răboj. 

R.\BI.4t, -.4 adj. Furios peste măsură; furibund, 
turbat. Era un agent propagandist rabiat — groaza 
ctrciumarilor . . . . alunarilor, salipgiilor şi a tuturor clţi 
ii picau inainic. Caragiale, o. iu, 161, cf. Gheţie, 
R. M., Barcianu, Alexi, \v., mat. dialect, i, 139. 

— Pronunţat: -bi-at. — PI.: rabiaţi, -te. 

— Din gerra. rabiat. 

R.AbIC, -Ă adj. (Med.) De rabie, caracteristic rabiei. 
Cf. B.4.RCIANV, Alexi, w. Sabsianja rabică, chiar după 
sterilizare, este toxică In cantităji mari. Babeş, o. a. i, 
13U. Al doilea iepure a murit cu fenomene rabice. id. 
ib. 199. 

— PI.: rabiei, -ce. 

— Din fr. rabique. 

R.\B1E s. f. (Med.) Turbare. Cf. Bianu, d. s., der. 

— Din lat. rabia. 

RABILĂ s. f. V. rablă. 

RAbI.\ s. m. Conducător religios al unei comuni- 
tăţi mozaice. Să scria calihisis al doilea mai pe larg. 
pentru un jidov ravin invăţal (a. 1805). c.\t. man. i, 
88, cf. drlu, lb, Polizu. Un călător rabin din Navara... 
ne spune că a trecut prin Vlahia. Odobescu, s. i, 
225. Merge la Ieşi să spună rabinului că . . . a aprins 
o făclie lui Christos ! Caragiale, o. i, 68, cf. ŞXineanu, 
DDRF, Barcianu, Alexi, \v., tdrg, Anghel, pb. 135. 
Străini na erau decît rabinul, calul şi dricarul. Sahia, 
N. 108. L-a aşezat in slujbă la rabinul comunitălii. 
Sadoveanu, o. XI, 491. Fost-o capu să mi-l pui, Pentru 
mindra oarecui, Pe podu rabinului. Bîrlea, c. p. 294. 

— Accentuat şi: rabin. — Pl.: rabini. — Şi; (În- 
vechit) râ\i (lb), răvin, (regional) rabin s. m. 

— Din pol. rabin, germ. Rabbiner. — Ravi< 
slavonul pjrbh — Ravin <rrus. paB(D)ilH. — Rabîn<ucr. 
paoiiH. 

R.ABLVAt s. n. (Rar) Calitatea, funcţia de rabin. 

Cf. Ş.\INEANU, B.^RCIANU, CADE, ScRIBAN, D. -^ 

Timpul cit funcţionează un rabin. d.m. 

— Din germ. Rabbinat. 

R.'iBfXIC, -.\ adj. Care aparţine rabinului ; carac- 
teristic rabinului. Cf. Valian, v., Polizu, lm, ŞXi- 

NEANU, CADE, SCRIBAN, D. 

— PI.: rabinici, -cr. 

— Din germ. rabhiniseh. 

R.\niŢ subst. Reţea de sîrmâ folosită pentru fixa- 
rea tencuielii pe suprafaţa unor elemente de construc- 
ţie sau pentru executarea unor ornamente. Cf. ltr', 

DER. 

— PI.: ? 

— Din germ. Rabitz[wand]. 

R.4BIŢ.4 s. f. v. rlbUă". 
R.ABi.\ s. m. V. rabin. 

H.ABL.-\GÎ vb. IV. R e f 1. I. (Despre obiecte) A se 
învechi, a se uza, a se deteriora, dl, dm. 

2. (Despre fiinţe) A-şi pierde puterile, a se ramoli, 
a se rebegi, dl, dm. 

— Prez. ind.: rablagesc — Şi: rablagi (dl, dm), 
reblefti (bl vii, 122) vb. IV. 

— De la rablagii!. 

RABL.\liÎT, -Ă adj. 1. (Despre obiecte) învechit, 
uzat, deteriorat, răblârit. La cobortrea din maşina 



26 



RABLAGIU 



2 - 



RAC 



rablagită, care-i lăsase In centru, salută. Babbu, p. 316. 
Restaurantul ,,Mircea", foarte elegant pe vremuri, dar 
acum o Jalnică ruină cu oglinzile sparte, scaunele rabla- 
gite. Popovici, SE. 83. 

2. (Despre fiinţe) Sleit de puteri, ramolit. Făcu un 
semn de scirbă . . . spre călu\ii dupurnşi, răblăgifi. 
Camii.ar, n. I, 38. 

— PI.: rablagiţi, -te. — Şi: răblăflit, -ă, rehlegit, -ă 
(bl XIV, 110) adj. 

— V. ral>la()i. 

RABl.AGfU, -ÎK adj. (Rar) Rablagit. Cf. bi, vii. 
122. 4- (Substantivat) l'ersoană rablagită, um. 

— PI.: rablagii. 

— Rablă +suf. agiu. 

RABLĂ s. f. 1. Lucru vechi (mai ales maşină), 
uzat, deteriorat, de calitate proastă ; vechitură ; (re- 
gional) răbăgie, roajbă. Plnă vine doctorul cu rabla 
lui să te ia, mai stăm de vorbă. C.\mil Petbesco, t. i, 
135, cf. BL VII, 122, ScBiBAN, D. Tot na (i-ai reparat 
rabla? H. Lovinescu, t. 151, cf. h ix87. la-ţi rabila 
pe tine şi pleacă ! Boceanu, gl. <> (Ca epitet, prece- 
dlnd termenul calificat, de care se leagă prin prep. 
„de") O rablă de pistol turcesc cu cremene. N. A. Bog- 
dan, ap. TDBG. O rablă de cuţit. db. v, 223. Un ţap 
pe care ... (7 Impuşcase un ţăran c-o rablă de puţcă. 
Sadoveanu, o. iii, 547. Ah, rabla asta de maşină! . . . 
Iţi dai seama ce se inlimplă dacă nu mai vine ? Babbu, 
r. 237. O rablă de bici. Ciauşanu, v. 193. în tindă, 
intre uşi, se află nişic rable de mănuşi, jiabian, nu. 502 

2. F i g. Animal bătrin şi slab; mîrţoagă, gloabă. 
Cf. LB, LM, Şăineanu, Babcianu, Alexi, w. intr-o 
zi, văzu pe-o rablă Un tobaş ce lumea cheamă. Eminescu. 
L. p. 144, cf. Vaida, Caba, săl., 92, db. v, 222. h 
XVIII 18. La bătrincle să mai înveţi rabla la treapăl! 
N. A. Bogdan, ap. ddrf. <> (Ca epitet) După ce 
încarcă căruţa, înhamă la dînsa rabla lui de cal. I spi- 
re seu, L. 373. Amarnic drum! Să porneşti cu aşa 
rable de cai pe gerul ăsla. Agîrbiceanu, a. 466. Pe 
cînd sta . . . adîncit în negre glndurl, Făt-Frumos se 
pomeni că trece pe lingă el o rablă de cal bătrin, costeliv 
şi pintcnog. Popescu, b. ii, 10, cf. Ciauşanu, v. 193. > 
(Depreciativ) Om istovit, îmbătrînit, ramolit. Cf. 
ŞĂiNEANU, Pamfile, j. ii, 163. Ce să ne ostenim 
noi caii pentru o rablă ca Panaitopulo ! D. Zamfire seu, 
V. Ţ. 87, cf. DB. V, 222, M. I. Cabagiai.e, c. 56. 

3. (Regional) Celibatar bătrin (Nemţişor — Tirgu 
Neamţ). Cf. i. cb. vi, 313. 

■î. (Regional) Om prost şi leneş, om de nimic-, (.om 
din Stbaj.^ — 1^ădăi;ţi. 

n. (Prin Bucov.) Femeie decăzută. Cf ŞEZ. iii, 87 

— PI.: rable. — Şi: (regional) roăhlă (dr. v, 223), 
(prin vestul Olt.) răbilă s. f. 

— Din bg. Xl»'b6.ia. 

RABI.ĂII s. m. 1. (Prin Tran.silv. şi Maram.) Iloţ; 
p. e X t. om periculos; om fără cuvint. Cf. Seveiun. 
s. 33, Vaida, Caca, săl. 100, cv 1951, nr. 3-4, 43, 
Lexic beg. 72. 

2. (Prin Bucov. şi nordul Mold.) Om voinic, dar 
prost şi leneş. Cf. rablă (2). Cf. i. cb. vi, 315, eoni. 
din Straja — Rădăuţi. >. (Regional) Celibatar bă- 
trin (Liteni — Fălticeni). Cf. cv 1951, ur. 6, 29. 

— PI.: rablăi. 

— Din magh. rahlo. — Pentru sensul 2, cf. şi r a b 1 ă 

RABLUf vb. IV V. răbăli. 

RABODE s. f. pi. (Prin nord-vestul Munt.) Cren- 
guţe uscate, vreascuri. Cf. Lexic reo. ii, 16. 

— Cf. r a b u r i, r a s c o t â. 

HAB6ş s. n. V. răboj. 

RABOTA vi). I. T r a ii z. A prelucra prin aşchiere 
suprafaţa unei piese, de obicei de metal, cu ajutorul 
rabotezei. Faţa de sus esic rabatată plan şi netezită la 



maşină cu un cuţit cu muchea lată. Orbonaş, mec. 162, 
cf . 122, 268. 

— Prez. ind. : rabatez. 

— Din fr raboter. 

RABOTA.I s. n. Rabotare. Cf. ds, dl, dm. 

— PI.: rabotaje. 

— Din fr. rabotage. 

RABOTARE s. f. Acţiunea de a rabotaşi rezul- 
tatul ei ; rabotaj. Se obţin rezultate foarte bune la rabo- 
tare, morlezare .şi frczare. Ioanovici, tehn. 197. l'a- 
bricarea pilelor comportă următoarele operaţiuni : . . . 
şlefuirea, rabolarea sau ajustarea la forma definitivă. 
Orbonaş, mec. 220, cf. 56. 

— PI.: rabotări. 

— V. rabota. 

RABOTAt s. n. Rabotare. întrebuinţarea pilelor a 
fost redusă foarte mult prin introducerea ma.finilor de 
rabatat, frezat şi şlefuit. Ioanovici, tehn. 213, cf. 

323. Lucrul acesta se poate observa foarte bine la cursa 
inversă a euţitului de rabatat. Orbonaş, mec. 59, cf. 

112, 216, NOM. MIN. i, 140. 

— V. rabota. 

RABOTEZĂ s. f. Maşinăunealtă care serveşte la 
prelucrarea prin aşchiere a suprafeţelor plane ale 
pieselor, de obicei metalice, de dimensiuni mari; 
maşină de rabotat. V. ş e p i n g. Cf. Ioanovici, tehn. 

324. .Maşina de frezat în lungime . . . este identică, 
ea linie, cu o raboleză. Orbonaş, mec. 331, cf. 164. 
încă puţin .şi cuţitul rabotezelor . . . pătrunde cu străş- 
nicie in oţelul care trebuie să devină tractor, contemp. 
1948, nr. 107, 7/5. A explicat studenţilor cum se lucrează 
la strung şi la raboleză. Scînteia, 1953, nr. 2 733, cf. 
der. 

— PI.: rabateze. 

— Uin fr. rabntense. 

R.\B()T6R s. 111. Muncitor care lucrează la raboteză. 
Cf. NOM. PROF. 22. Lucrează azi în uzina noastră ca 
strungari, frezori, rabotori. Scînteia, 1952, nr. 2396, 
cf. ib. 1960, nr. 4 862. 

— Scris şi: rahoteur. som. prof. 22. —PI.: rabotori. 

— Din fr. rabnteur. 

R.ABUI,Î.ST s. m. (învechit, prin Transilv. ; de obicei 
despre avocaţi) Persoană care se pricepe să interpre- 
teze legile In favoarea sa (sau a celui pe care 11 apără), 
care ştie să se folosească de tertipuri. Cf. Gheţie, 
B. M , Barcianu, Alexi, w. 

— PI.: rabulişti. 

— Din germ. Rabulist. 

HABIM.J.STICĂ s. f. (învechit, prin Transilv.) 
Interpretare tendenţioasă a legilor, făcută de obicei 
In scopuri personale; şiretlic, tertip (avocăţesc). Cf. 
Gheţie, r. m., Alexi, w. 

— Din magh. rabulisztika, germ. Habulistik. 

rAbURI s. n. pi. (Prin Munt.) Crengi uscate (pen- 
tru foc), vreascuri, uscături. Cf. Radule scu-Codin, 
Arfii, mamă, vreo două reaburi mai subţiri, ev 1950, nr. 3, 
36, cf. Udrescu, gl.. Lexic req. ii, 16. ■♦• Surcele 
putrezite, care nu mai pot fi folosite pentru foc. 
L. ROM. 1961, nr. 4, 320. 

— Şi: reâburi s. n. pi. 

— Etimologia necunoscută. 

RABilŞ s. n. v. răboj. 

R.AC" Interj. (De obicei repetat) 1. Cuvint care 
imită strigătul caracteristic al broaştelor. Cf. alr sn 
iii h 730/876, ib. h 73:'., Udrescu, gl. 

2. Cuvint care imită strigătul caracteristic al raţelor 
(Mirccşti — Paşcani). Cf. alr ii o 739/537. 



43 



RAC» 



- 3 



RAC 



3. Ciivlnt care imită sunetul claxonului de automo- 
bil. Repetatul rac! rac! rac! al trompetei [automobi- 
lului] nu foloseşte la nimic. Arghezi, c. j. 85. 

— Şi: răca (alr sn iii h 733/791, Udrescu, gl.), 
râco (ALR SN III h 733/848) interj. 

— Onomatopee. 

H.^C* s. m., s. n. I. S. m. Crustaceu decapod, aco- 
perit cu carapace tare de culoare neagră-verzuio, care 
devine roşie Ia fiert, cu cinci perechi de picioare, 
perechea din faţă fiind In formă de cleşte ; trăieşte In 
lacuri şi în rîurl şi este comestibil (Astacus flaviatilis). 
Cf. ANON. CAR., LEX. MARŞ. 191. Pcoşte dc mâstirâ : 
raci mulfi. Cai.endari (173.3), 28/4. Ia racii, pune-i 
a moiu !n olel să stea 23 ceasuri, apoi scoale-i dc-i pune 
intr-o tingire (a. 1749). gcr ii, 43/12, cf. man. gott., 
Budai-Deleanu, LEX., DRLU, LB. Vn rac pre fiu 
defăima că merge indărăpt. Negruzzi, s. ii, 267, cf. 
PoLizu. Peştele s-a stricat !fi racii l-a mincal. Alexan- 
dre.scu, o. i, 329, cf. CiHAC, ii, 302. Vdrii un rac 
atît de ars de soare, incit nu mai avea nici putere să se 
mai întoarcă înapoi. Eminescu, n. 19, cf. ddrf, Şăi- 

NEANU, BaRCIANU, N. LEON, MED. 104, AlEXI, \V. 

Se vindecă mlncind raci. Candrea, f. 278, cf. Antipa, 
p. 84, BiANU, D. s., Pamfile, s. t. 34, Atila, p. 443, 
SiMioNEscu, F. R. 431. Mata trebuie să cunoşti că 
racilor le place carne cu miros. Sadoveanu, o. ix, 407. 
Văzuse peşte proaspăt şi raci vii aduşi dc sub scorburile 
de pe malul Vedci. Camil Petrescu, o. ii, 164. Supse 
un git de rac, mu.şcă dinir-un clrnat prăjit. Stancu, 
R. A. iii, 339. El vine ca racul De-a indăralelc. pop., 
ap. gcr II, 346/9, cf. Teodorescu, p. p. .■!74 Cine 
ni-o despărţit pe noi . . . Aibă hrana racului Şi casa 
gindaculni. şez. i, 290 Mustălile-i, ea la rac, .^'i le-n- 
nnadă după cap. Balade, ii, 10. (Şi) cu un rac, tot 
sărac. Negruzzi, s. i. 249, cf. Baronzi, l. 54, ddrf, 
Pamfile, j. ii, 163, Stancu, d. 103, Zanne, p. ix, 
706, com. din Piatra Neamţ. S-a hrănit cu capete 
dc raci, se spune despre un om slab. Cf. Zanne. p. 
IX, 706. "O" (Ca termen dc comparaţie) Se făcu roşu 
ca racul. Slavici, n. i, 272, cf. ddrf, Pamfile, j. 

II, 163. Roşie ca racul fiert şi şlergindu-şi inir-una su- 
doarea de pe frunte . . ., (ăsea iute din picioare. Hogaş, 
DH. I, 137. Numai ee-l văd că vine, roş ea un rac. Sado- 
veanu, o. I, 75. Căpitanul, foc dc minic, ieşi din apă 
roşu ca un rac fiert. Bart, s. m. 101, cf. Zanne, p. ix. 
706. <0> Rac de mare =a) crab (Carcinus moenas). Cf. 
DRLU, .\lexi, w Am prins un rac de mare. C. Petrescu, 
î. II, 261 ; bl homar (Homarus). Cf. porf, Fîianu, 
n. s. ; c) stacoj (Homarus vulgaris). Cf. Polizu, !jĂi- 
NEANU. <> Compus: (Bot.; regional) racul-piirain- 
tulni =ciormoiag ( Melampyrum cristatum). Bokza, n. 
109. <0> E X p r. A da (sau a oierge) Înapoi (sau indărăt) 
ea racul (sau ca racii) sau a-i spori ea la rac =a-i 
merge râu, a regresa. Au începui a merge înapoi ca 
racii. Şincai, hr. ii, 2/36 Stau şi mă mir ce să fac! 
Că-n loc să-mi meargă-naintc, tmi sporeşte ca la rac. 
Pann, p. V. i, 140/20, cf. TDRG, Pamfile, ,i. ii. 163. 

III, 93, II iii 17, com. Marian, Zanne, p. i, 631. 
GIl de rac —lucru foarte bim. Iute ea racul ^ tu cel. 
Zanne, p. ix, 706. I se bate inima ea la un rac mort, 
se spune cînd cineva este foarte speriat. Cf. 1'amfile, 
J. iii, 93, Zanne, p. ii, 207. lierbe singele In el ea 
tntr-iin rac mort sau ca tntr-o eoajii de rar (mort), 
se spune despre un om lipsit cu totul de energie, fără 
vlagă. Cf. id. ib. 711. Rae pe eolae v. colac. 

II. S. m. (La sg.; art.) Numele uneia dintre cele 
douăsprezece constelaţii ale zodiacului, In dreptul 
căreia ajunge soarele la solstiţiul de vară; cancer; 
numele semnului acestei constelaţii. De va tuna numă- 
rul racul/ui l. alunec un om mare va muri. Paraclis 
(16.39), 2.^.^. Iară după ee soarele }n zodiia racului se 
cnhnară, . . . lina . . . ca nmetul a se topi inceapc. Cante- 
MiB, IST. I.'ÎS. In anul acesta slăplneaştr soarele in 
zodia racului. Calendahiu (1814), 67/l.'5, cf. Calen- 
dariu (1844), 22/19. La .solstiţiul dc vară . . . soarele 
intră in semnul cancerului sau al racului. Culianu, 
c. 158, cf. DDRF, Otescu, cr. 25, Pamfile, ceh. 171, 



ŞXineanu. d. u. -^ Tropicul racului fsau cancerului) = 
paralelă de latitudine la 23° 27' nord de ecuator, 
care limitează zona tropicală de cea boreală. Cf. Cu- 
lianu, c 89. 

in. S. m. 1. (Med.; popular; şi In sintagma boală 
de rac, alrm i/i h 173) Cancer. Cf. Calendahiu (1844), 
71/17. De bună scamă am vro boală serioasă, rac de 
.•ilomac seau oftică, ori aşa ceva primejdios, f (1885), 
16, cf. DDRF, Candrea, f. 221, Bianu, d. s.. tdro, 
l'uşcARiu. L. R. i. 241, H XII 303, XIV 438, com. Mari- 
an, alrm l/i h 173, MAT. dialect. I, 89. 

2. (Regional) Umflătură pe trunchiul unui copac 
(.Moiseiu— Vişeu de Sus). Arvinte, term. 163. 

IV. (Prin analogie cu picioarele racului I) 1. S. m. 
şi n. Nume dat mai multor obiecte (cu capăt bifurcat, 
ascuţit sau încovoiat) cu care se prinde, se agaţă, 
se trage ceva: a) ancoră. Flota turcească ... a intrat 
în capitală ... şi a aruncat ancora (racul t aproape 
de arsenal, cr (1829), 3212/20. Anghira sau racul eorabiii. 
1'ann. a. 19/13. cf. ŞXineanu. Unul din plutaşi apucă 
racul puternic . . . şi, înfigindu-l în pămînt cu virful 
înainte, încearcă să oprească pluta. Bogza, c. o. 378 ; 
li) dispozitiv folosit pentru fixarea coloanei de ţevi 
de pompare In coloana de exploatare a unei sonde. 
iiER ; e) dispozitiv folosit pentru prinderea şi readucerea 
la suprafaţă a unor piese scăpate sau rămase acciden- 
tal In gaura de sondă. Cf. enc. tehn. i, 454, nom. 
MiN. I, 44, der ; d) clrlig de fier cu mai mulţi colţi, 
atîrnat de o fringhie, folosit pentru scoaterea găleţilor 
căzute în flntînă. Lexic reg. 85; e) tirbuşon. Cf. 
C.iHAc, II, .302, ddrf, ŞXineanu, Barcianu, Alexi, 
\v. Călugărul voi să mai destupe ... [o sticlă] dar îi 
luai racul din mină. Hogaş, dr. ii, 29. înălţă tn lumină 
cîteva gărăfi, le înşurupă racul, dopurile pocniră şi 
i'inul înroşi paharele. Sadoveanu, o. ii, 299, cf. bl v, 
10, Iordan, stil. 346, com. Marian, a iii 25; f) 
unealtă cu ajutorul căreia se scoate Încărcătura puştii 
şi se curăţă puşca In interior. Cf. ddrf, ŞXineanu, 
Barcianu, com. din Straja — RXdXuţi, gr. s. v, 
87; g) piedică la căruţă. Cf. ŞXineanu, Barcianu, 
Alexi, w., RXdulescu-Codin, h ix 439; h) clrligul 
undiţei (Valea Lungă Cricov— Pucioasa), alr ii 
6244/762: i) belciug. ŞXineanu, d. u. ; J) clanţă (Arle- 
şcni — Vaşcâu). chest. ii 164/311; k) fiecare dintre 
furcile lesei de prins peşte. Cf. Antipa, p. 602, 607; 
1) cele două minere care prind Intre ele pinza joagă- 
rului (l'ruiulul lîirgăuhii — Bistriţa). Cf. alr ii 
(> 153/219, ih. 6454/ 219; m) bucată de fier In formă 
ilc x prinsă deas\ipra jugului pentru a nu se uza din 
c:iuza proţapului. Lexic reg. 85; n) unealtă de dul- 
ghcrie nedefinită mai îndeaproape (Chiojdu — Văleni 
de Munte). Cf. h ii 29. 

2. S. m. (Regional) întăritură la malul rturllor, 
făcută din grinzi aşezate pe picioare de lemn, peste 
care se pun crengi, pietriş ctc. V. capră, leasă. 
Cf. chest. IV 41/569, a iii 16, Arvinte, term. 163. 

3. S. m. (Regional; la pi.) Rădăcinile aeriene ale 
porumbului. Cf. alr ii 5 139/414, 769. 

\. S. m. (Entom. ; regional; de obicei determinat 
]irin ,.dc pămînt" sau „de c!mp") Coropişniţă (Gry- 
Uitalpa inilgaris). Cf. dr. ix, 435, h ii 253, vii 481, 
ALR 1 1892/402. 

VI. S. m. (Regional ; dc obicei ait. ; şi la pi.) Numele 
unui dans popular în ritm de horă ; melodie după care 
se execută acest dans. Cf. Sevastos, n. 282, Pamfile, 
.1. iii, 10, Varone, d. 126, id. joc. rom. n. 114, i. 
CR. I, 155, H IU 465, IV 203. 

VII. S. m. (Prin Olt. şi Munt. ; mai ales la pi.) Mln- 
(ure pregătită din ardei (roşii) umpluţi cu făină, ceapă 
prăjită, uneori şi orez, şi fierţi In zeamă de varză 
(C-.HEST. viii 86/19, ALR SN IV li 1099/886, Lexic 
r,EG. 38); ardei uscat şi pisat cu usturoi (ev 1951, 
nr. 6, 30). 

— PI.: rac;, (I\ 1) şi racuri. 

— Din v. si. !HK\. 



44 



RACA 



RACHIAŞ 



rAcA interj, v. rac>. 

RACACHÎCI s. m. (Regional) Broatec (Hyla arbo- 
rea). Cf. Frîncu-Candrea m. 104, dr. iii, 689. 

— PI.: racachici. 

— De la rar'. Cf. r a c a 1 i c i, r a c a t e t. 

RACALfiŢ s. m. (Regional) Broatec {Hyla arborea). 
Buraticiu . . ■ se numeşte altmintrelea şi raeanel şi 
racaleţ. Marian, ch. 54, cf Barcianu. 

— PI.: racaleii. — Şi: răoăl6ţ s. m. Alexi, \v. 

— De la rac'. Cf. r ă c ă n e 1, r a c a I i c i. 

RACALÎCI s. m. (Regional) Broatec (Hyla arborea). 
Cf. Barcianu. 

— PI.: racaliei. — Şi: raoăllci s. m. N. Leon, med. 
81. 

— De la raci. cf. r ă c ă n e 1, racaleţ. 

RACAMfiTE s. m. (Regional) I. 1. Broatec (Hyla 
arborea). Cf. dr. iii, 687, alr sn iu h 732. Un raca- 
mete s-a suit pe-o creangă de alun. m.\t. dialect, i, 189. 

2. Termen de dezmierdare pentru copii. Cf. mat. 
dialect. I. 189. Ce mai faceţi, racameţilor? ib. 

II. Numele a trei plante erbacee: a) captalan galben 
(Petasites officinalis). lb ; b) măcriş (Rumex acetosa). 
DR. III, 687; c) brăbin (Bunias orientatis). Borza, 
D. 34. 

— PI.: racameţi. — Şi: râcâmete (dr. iii, 687), 
racamet (alr sn iii Ii 732/235), râoămel (corn. din 
Sohodol — Abrud) s. m. 

— De la rac'. Cf. răcănel, racateţ. — Baca- 
meţ, răcămet: sg. refăcut după pi. 

RACAMltŢ s. m. v. racaniele. 

RACAN£L s. m. V. răeăncl. 

RAcAŞ s. n. V. răcaş. 

RACATEŢ s. m. (Regional) Broatec (Hyla arborea). 
[Pasărea] începe ... a mişca guşa ca un racatci. Mari- 
an, o i, 89. Racalclul c bun prcrcslilor de ploaie, vara. 
pe ctnd e secetă, id. s. ii. i, 119. Broalccii, racaletii sau 
răcăneii clntă ca şi broaştele. Famfile, văzd. 97, cf 
alr sn iii h 732. 

— PI.: racateţi. — Şi: răcăloţ s. ni. N. Leo.v, med. 
81. 

— De la rac'. Cf. racaleţ. 

RACATÎŢĂ' s. f. (Regional) Broască (Rana escu- 
lenla) (Neguleşti — Adjud). h xiii 301. 

— PI.: racatilc. 

— De la rac'. Cf. racateţ. 

RACATiŢĂ' s. f. V. caracatiţă. 

RACĂLfCI s. m. v. racaliei. 

RACfiM s. ,n. Tip de inflorescenţă formată din axe 
primare lungi, purtlnd In jurul lor axe secundare cu 
flori. Cf Barasch, i. n. 136/9, dl, dm, der. 

— PI. : raceme. 

— Din fr. raceme, lat. raeemus. 

RACftTĂ s. f. V. re(elâ. 

RACHETÂR s. m. (învechit) Persoană care fabrică 
sau vinde rachete' (2). Cf. 1. Gole seu, c, lm, Bar- 
cianu, Alexi, w. 

— PI : rachelari. 

— Rachetă' + suf. -ar. 

RACHETĂ' s. f. 1. I'roirctil sau vehicul zburător 
a cărui mişcare este asigurată printr-un sistem de 
propulsie cu reacţie; se foloseşte ca armă de l\iptă, 
pentru plasarea unui obiect spaţial (satelit, navă cos- 
mică, staţie interplanetară) pe o orbită cosmică. 



pentru a purta aparatura de cercetare meteorologică 
etc. Focul rachetelor, după clteva loviri, au aprins brlgul 
marocan, ar (1829), 502/18, cf. I. Gole seu, c. Pentru 
ră nu putea să reziste la rachetele vrăjmăşeşti, a trebuii 
să se retragă. Bariţiu, p. a. ii, 558. A condus o trupă 
de . . . pedestrime, 18 tunuri şi una baterie de rachete. 
id. ib. 524. cf. Stamati, d. Faima acestor călărefi era 
susţinută . . de spaima rachetelor de pulbere de puşcă. 
Sadoveanu, o. XII, 210. Plutoniul poate fi . . . utili- 
zat .. . pentru a arunca rachete tn spaţii interplanetare. 
contemp. 1950, nr. 185, 1/3. Rachetele cuminţi Ce 
urcă spre spaţii supuse Ca nişte mîini tnmtnuşate. Ba- 
ranga, V. A. 16, cf. der. 

2. Cartuş special cuprinzînd substanţe care se 
aprind cind cartuşul este lansat în aer şi produc o lu- 
mină (colorată) puternică; se foloseşte pentru semna- 
lizări, pentru luminarea terenului noaptea şi pentru 
focuri de artificii. Cf. I. Gole seu, c. Sara dau foc 
cl-artifiţie, oaspeţii s-a îndesit La fereşti şi la balcoane, 
n rachetă a sărit. Asachi, s. l. i, 219, cf. lm. .Se tnăl- 
lară . . . şi pocniră tn văzduh una după alia trei rachete. 
Slavici, o. ii, 99, cf. ddrf, Şăineanu, enc. rom., 
Barcianu, Alexi, w. In răstimpuri se înălţau in 
văzduh rachete orbitoare, care se spărgeau deasupra 
.•latului din vale, îl luminau vreo două nunate şi apoi 
piereau. Rebreanu, nuv. 325. Rachete, zburind peste 
case. Dungi sclipitoare scriau şi-apoi recădeau în buchete 
Ca nişte flori de scîntei. Anghel-Iosif, e. m. ii, 99. 
O rachetă se înălţă ea un meteor, sus explodă o lumină 
gălbuie. C. Petrescu, Î. i, 301. Zăriră... rachete 
verzi in văzduhul răsăritului şi canonada porni iar. 
Sadoveanu, o. xvii, 260, cf. Cişman, fiz i, 327. 
Rachete sclipitoare fulgeră scurt tn noapte. Pas, z. iii, 
202. Aşteptaţi semnalul meu . . . Racheta roşie. H. Lovi- 
NESCU.T. 280. O rachetă roşie sflşie cerul. Babbu, p. 297. 
>0> Pistol-rachelă (sau pistol de rachete) v pistol. 

— PI.: rachete. — Şi: (regional) raelită s. f. mat. 
DIALECT. I, 89. 

— Din germ. Rakete, it. raechetta, rus. paKema. 

RACHETĂ^ s. f. 1. Obiect format dintr-un cadru 
oval de lemn, pe care este fixată o reţea de coarde 
şi un miner lung, şi cu care se loveşte mingea la tenisul 
de clmp. Cf. ŞXineanu, Nica, l. vam. 207. Venea 
Olguţa cu racheta in mină. Teodoreanu, m. ii, 71. 
Alunei ia rachela ea şi el, mingile. Arghezi, c. j. 16. 

2. (Rar) Paletă cu care se loveşte mingea la tenisul 
de masă. O lovitură scurtă de rachetă şl glasul ei anunţă... : 
„22— 20-. Sebastian, t. 85, cf. 101. 

— PI. : rachete. 

— Din fr. raquette. 

RACIIETÎST s. m. Militar care face parte dintr-o 
unitate de trupe de rachete' (I). [Avionul] a fost 
dnbortt dinir-n singură lovitură a rachetiştilor sovietici. 
Scînteia, 1960, nr. 4 841, cf. 4840. 

— PI.: raehelişti. 

— Rachetă' -F suf. -ist. 

RACHIAr s. m. V. raehler. 
RACHI.VREAsĂ s. f. V. rachlereasă. 
RACHIARIE s. f. V. rachlerle. 

RACHiAŞ s. n. Diminutiv al lui rachiu. Cf. 
şio iij, 298. Raehiaşul rece şi tare aluneca pe git ca 
untdelemnul. Sandu-Aldea, u. p. '22, cf. tdbg. 
Garda . . . cinsteşte pe flăcăi cu cile un ,,rachiuaş" sau 
un păhăruţ de vin. Pamfile, a. b. 84. Cum a venit, . . . 
a cerut un rachiaş, zicînd că nu mlncase de ieri. Bră- 
Escu, A. 99. Sa căciulit pe unde a putut. ,.Şi-a ieşit 
rachiaş, a ieşit mincărică, a ieşit tutunaş". Iovkscu, 
n. 34, cf. Sevastos, c. 243, 257. Dar ce dcmîncare 
aducea"^ Găinuşă in ulceluşă, . . . Rachiaş în clnndiraş. 
mat. folk. 77. 

— Pronunţat: -chi-aş. — PI.: racbiaşe. - Şi: (re- 
gional) raohiiiâş s. n. 

— Rachiu -f- suf. -aş. 



66 



RACHIE 



- 5 - 



RACI 



RACHÎK s. f. V. rnohiii. 

RlCHlfiGE s. f. (Bot.; regional) Numele a două 
plante erbacee: a) rechie (Reseda Intea şi luleola). 
Cf. DDRF, Barcianu, Alexi, \v., Borza, d. 146; l>) 
rozetă (Reseda adorata), id. ib. 

— Şi: răehi6c|e s. f. Panţu, pl., Borza, i>. M6. 

— Cf. r c c h i 0. 

IlACHIER s. m. I. (învechit) Persoană care fa- 
brică sau vinde rachiu ; ţuicar. V. (regional) p o v a r- 
nagiu, velnicer. Rachierii, băcalii . . . să nu fie 
volnici a vinde pin dughenlle lor marfă supllrc (a. 
1783). Uricariui., ii, 43. Ion săn Apost, rochiei, un 
bătrtn trecui piste f'O ani (a. 1816). bul. coy. ist. iv, 
179. Ne-au părut rău pentru supărările ce rabzi de la 
rachleru (a. 1816). Iorga, s. n. xii, 171. Se vlnd cu 
mezat nişte case . . . ale Iul Nlcolac şl Dumllrache,fll[\] 
răposatului Marin rachlcrul. cr (1832), 2412/21. Isnaful 
cofetarilor şi al rachtcrtlor (a. 1832). doc. ec. 496. Iată 
rachlcrul cel bogat. i'it. dram. 227, cf. Polizu. In vre- 
mea lor, toţi ştiau pe dinafară sallra . . . adresată unul 
fiu de rachter inglmfal. Chica, s. 486, cf. Cihac, ii, 
.S02, dijrf, Ş.Kinkanu, Barcianu, Alexi, w., tdro. 
Unii rachicri obişnuiesc să-l oăpscască cu şofran. Pam- 

FILE, I. C. 228, cf. NOM. PROF. 48. 

2. (Regional) Nunla.ş care îl însoţeşte pe nas la 
nuntă şi-i duce ploconul (Sadova). gl. olt. 

— Pronunţat: -c/ii'-fr. — Pl.: rachieri. — Şl: (rar) 
rachiăr s. m. lm. 

— Rachiu +siif. -ar. 

RACHIF.REASĂ s. r. (învechit, rar) Rachicriţă. 

Cf. TDRG. 

— Pronunţat: -chi-e-rea-. — VI.: rachlcresc. — Şi: 
rarliiareâsă s. f. lm. 

— Rachier +suf. -casă. 

RACHIERÎE s. f. (învechit) 1. Fabrică, distilerie 
de rachiu, v. (regional) povarnă, velniţă; loc 
unde se vinde rachiu, v. circiumă. Căldări de 
rachiu, dughcnl, bâcălll, pitarii l rachlertl (a. 1786). 
Iorga, .■;. d. vi, 189, cf. PoLizu, Cihac, ii, 302. Negus- 
tor In gura pleţll . . . Cu rachlerla pe care l-a dat-o . . . 
unchtu-său. Delavrancea, o. ii, 292, cf. ddrf, Şăi- 
NEANU, Alexi, w. 

2. îndeletnicirea de a fabrica sau de a vinde rachiiL 
Ia 1 noiembrie voi începe a merge la universitate spre 
a învăţa teoria agrlculturei sau a lucrărct pămîntulul, 
mătăsărla, rachlerla. KogXlniceanu, s. 116. 

— Pronunţat: -chl-c-. — Pl.: rachierii. — Şi: (rar) 
rachiarie (i.m), rflohicrie (Rogălniceanu, s. 107) s. f. 

— Rarhier -f suf. -(>. 

RACHIERiŢĂ s. f. (îuviehit) Femeie care vinde 
rachiu ; soţie de lachier. /.ş; luasă o fată a unei rachlc- 
riţe de pe Podul Vechia. Neculce, l. 85, cf. tdro. 
Descrtcria continuă cu privire la aventurile Iul amoroase 
cu fata unei rachlcriţe. Varlaam — Sadoveanu, 101. 

— Pronunţat: -chi-c-. — Pl.: rachieriţe. 

— Rachier + suf. -Iţă. 

RAr.HlCiiU s. w. (învechit, rar) Rachier. Aren- 
daşi de moşii, de mori, de circluml , rachlgll, cojocari 
(a. 1814). ŢES. II, 385. 

— PI.: rachlgll. 

— Din te. raliici. 

RACiniŢĂ s. f. (invecliit, rar) Rachiu. Au cotctit 
[ie turcii cel morţi .fi au ciştlgat din destul pentru rachl- 
Iţă şt vinlţă. Dionisu:, c. 219. 

— Accentul necunoscut. 

— Rarhie -)- suf. -Iţă. Cf. bg. |i ;i k h ii ii h. 

RAl,HH>» subst. (Rar) Rachiaş. Cf. trdg Badu-i 
bal, bătlşor. Tot de vin şi rnchior. pop., ap. şio iij. 298. 

— Pronunţat: -chior. 

— Rachiu + suf. -lor. 



RACHITIsĂ s. f. V. rahltis. 

RACHIU s. n. 1. Nume generic dat băuturilor alco- 
olice obţinute prin distilarea vinului, a fructelor, a 
cerealelor etc. sau prin amestecul alcoolului cu apă 
(uneori cu adaos de esenţe) ; (regional) vinars, palincă, 
holercă. V. ţuică. De vin si de rachiu se va curaţi 
şi oţet den rachiu mi va bea. Biblia (1688). 98'/55. 
Au cumpărat o vadră rachiu pentru casă (a. 1742). 
lîUL. COM. IST. 1, 255. Pentru ce întreabă dumnealui 
pentru vin, raehlu şl mărgăritar, că n-am să-i dau soco- 
teala Iul (a. 1778). Iorga, s. n. xii, 99. Colea vezi un 
şlpol dă rachle . . . Dlncolea balta dă vin te îmbie. Budai- 
Deleanu, ţ. 325. Să bea vinars (rachie) pre banii 
acela. Ţichindeal, f. 58/26. La asemenea cazane nu să 
lucrează prefaceri de rachiuri şl splrtwl (a. 1844). doc. 
ic. 820, cf. PoLizu. însă pin'' la masă . . . dacă poftiţi 
clic un păhăruţ de rachiu? Alecsandri, t. 536. Moş 
Xichlfor a tras o duşcă de rachiu, din plosca lui cea de 
Braşov. Creangă, p. 117. A pus in fundul căruţti un 
butoiaş de rachiu de prune. Slavici, o. ii, 72. Scoase 
l/m poala cămăşii un clondir cu rachiu. Delavrancea, 
1. 167, cf. ddrf, Şăineanu, Barcianu, Alexi, w. 
Velnlţe sau povarne care pregătesc rachiu şl ţuică. Pam- 
iTLE, I. c. 190. Nu mai beau vin, ci rachie. Agîrbi- 
ceanu, a. 529. Clreiumartt botezau rachiul. Keb^ea.nv, 
I. 120. Moşneagul stă la masă eu trei necunoscuţi, bea 
rachiu tare, tşl povesteşte necazurile. C. Petre seu, 
s. 49. Şt e alit de cald, că din mulţimea florilor se 
lasă un miros de rachiu care te adoarme. Bacovia, 
fi. 227. La un păhărel de raehlu se cunosc Inlntile. Sa- 
doveanu, o. i, 379. Turnau rachiul în farfurii şi-l 
dau foc cu chibritul. Bart, e. 323. In Slngele şi Trupul 
din potir Au pus rachiu, săpun şi tlblşlr. Argiiezi, 
vers. 357. La naşteri se mulţumeşte cu un clondir de 
rachiu tare. Stancu, n. 223. Spuneţl-ml daeă-l destul 
de tare răchla asta de cireşe! I3eniuc, m. c. i, 207. 
Bărbatul care se leme de rachie, să ştii de la mine . . . 
eă-l moale din fire. T. Popovici, se. 44. E rachiu de 
la Piteşti, Cind bei te înveseleşti. Teodore seu, p. p. 
176. Rachiul însă era dires cum mal bine şl el s-au îm- 
bătat cuc şt pe urmă au şi adormit. Sbiera, p. 256. 
Şl m-aşleaplă Cu plăcintă caldă In poală. Cu rachla 
subsuoară. Doine, 87. Feciorul le dete răchle cit puteau 
el bea. Căt.\nă, p. b. ii, 37. Du-le, neică, vino, lele, 
C-o să-ţl dau rachiu cu miere. Marian, ins. 173, cf. 
II II 32, ALR i 1673, ALB ii/i h 161, alrm sn I h 163, 
ib. h 164. Prinde găina de vie, ca s-o ducă pe rachie. 
FOLc. TR.\xsiLV. i, 148. S-O jurot pe vin să nu mal 
bea rachiu, se spune despre beţivi Cf. Zanne, p. iv, 
180. <ţ> Rachiu nemţesc (sau de venin) = produs farma- 
ceutic folosit ca purgativ. Cf. Bianu, d. s., Voicu- 
LEscu, L. 235. (Regional) Rachiul miresei = rachiu 
(colorat in roşu) care se serveşte nuntaşilor în casa 
noilor căsătoriţi a doua zi după nuntă. Cf. Marian, 
NU. 095, dr. iv, 782, h xm 205. -O- Expr. A face 
rachiu pisieii= a plînge. Baronzi, l. 150. 

2. Porţie de rachiu (1) (cit încape într-un pahar). 
Singur la tarabă ce să facă omul? Mal bea un 
rachiu, mai morfoleşte un covrig uscat. Caragiale, o. 
I, 175, cf. ddrf. 

3. (Regional) Petrecere care se face după nuntă la 
părinţii miresei. Udrescu, gl. -^ (Art.) Numele unui 
joc popular, care se joacă la nunţi. Cf. Pamfile, j. 
I, 17. 

— PI. : rachiuri. — Şi: (regional) răehiu, rcchîu ( alr i 
1673/795) s. n., (prin Ban. şi Transilv.) raehiv, 
răehie, rechie (alr i 1673/75) s. f. 

— Din te. raki. — Rachie, rachie, rechie < ser. 
rakija. 

RACHIUAş s. n. v. rarhiaş. 

RACI subst. (Regional) Grătar. Cf. SCL 1953, 
216, ALR II 3976/325. 

— Pl.:? — Şi: raiei subst. A I 17. 

— Din inagh. răcs. 



79 



RACILA 



6 - 



RACLA 



RAcILĂ s. f. 1. Boală cronică, incurabilă. Cf. 
Episcupescu, Practica.. 220/1, Polizu, lm. Mai 
nici unu nu putură afla ce rahilă să aibă. Jipescu, o. 

9, cL DDRF, ŞĂINEANU, B.ARCIANU, AlEXI, W., Mus- 

CEL, 55, PĂCALĂ, M. R. 141, ScRiBAN, D. Plin de dtc 
racile, A lins ţoale vacile. Arghezi, c. o. 208. Să ştii 
că arc o racilă sccrelâ ! Călinescu, e. o. ii, 219. Mulţi 
dintre cei scăpaţi cu viafă au rămas cu beicfuguri .... 
cu racile. Stancu, u. 185, cf. gr. s. iv, 134, Vîrcol, 
V. 98, Pamfile, b. 84, şez. xix, 13, arh olt. xxi, 
274, corn. din Turnu Măgurele. (Prin analogie) Po- 
rumbul arc multe racile, se incinyc, face gărgăriţe, conv. 
LIT. XLIV,, 657. <> Expr. A avea racilă la iiiimâ = 
a avea o supărare, un necaz. Cf. Zaxxe, p. ii, 684. 
A sta racilă de cineva = a urmări pe cineva pre- 
tutindeni, a SC ţine scai. Cf. Coman, gl. 64. -f (Regio- 
nal) Cancer, alrm i/i li 173. -f (Regional) Bubă. 
Ctnd ai crede c-o să se vindece, aci pe loc . . . se face 
racilă şi mai marc. Pamfile, duşm. 74. > (Regional: 
in forma racină) Cicatrice (Gliimpaţi— Bucureşti), alr 
ii/i MN 21, 6 946/928. -f P' i g. Cusur, meteahnă; 
viciu. Cf. PoLizu. Dovada cea mai concretă a stimei 
şi dragostei cu care criticai se apleacă peste opera cerce- 
tată cred că este tocmai denunţarea racilelor pe care 
doreşte să nu le mai găsească in opera viitoare a scriito- 
rului. coNTEMP. 1949, nr. 160, 2/1. Au leac racilele. 
Stancu, r. a, i, 88. .Să ia măsuri practice, eficiente, 
care să pună capăt racilelor din acest domcuiu. Scîn- 
TEiA, 1960, nr. 4 844. Violenfâ a racilelor pe care ci le 
pun in evidentă, t noiembrie 1962, 62. 

2. F i g . Duşmănie, ură. Înţelesei de unde vine ra- 
cila asta. Moş Dumitru prinsese necaz pe pindar. Sandu- 
Aldea, a. m. 34. Era o racilă veche intre Stoica Bipo- 
lara şi Năstase Beldie şi pe Ungă ei se induşmăniscră 
şi rudele unuia cu ale alluia. id. u. p. 115. 

3. (Olt.) Fiinţă mică şi slabă (x. rev. r. 1910, 87); 
copil născut înainte de vreme (Boceanu gl.) sau 
avortat (Ciauşanu, v. 193). <> (Ca epitet, precedind 
termenul calificat, de care se leagă prin prep. ,.dc") 
La urmă i-a fost moartea lot din racila aia de copil, 
săraca, arh. olt. xxi, 274. O racilă de vilă. Boceanu, 

GL. 

— PI.: racile. — Şi: (regional) râcinâ (lm, ddrf, 
Barcianu, Alexi, w., alr ii/i mn 21, 6 946/928), 
râbilă (Cihac, ii, 302, ddrf, tdro, Zanne, p. ii, 
684), râfilă (Cihac, ii, 302, tdrg) s. f. 

— Etimologia necunoscută. 

RÂCLXĂ s. f. V. racilă. 

RACLA vb. 1. T r a 11 /. (Franţuzism) A rade, a 
răzui. Rana se agravează. Taci, raclezi, cauterizezi. 
Bbătescu-Voineşti, p. 199. Raclează cu unghia man- 
şeta pantalonului, curăţind-o. Teodoreanu. m. u. 210. 

— Prez. ind.: raclez. 

— Din fr. racicr. 

RACLA.I s. II. lutorvciiţie cliirurgicală prin carp .se 
Îndepărtează, cu ajutorul cliiurelci, o formaţie pa- 
tologică (polip, vegetaţie etc.) de pe un organ intern. 
Cf. DL, DM, DER. ■♦• Curăţirea stratului superficial al 
mucoasei uterine cu ajutorul cliiuretei pentru a înde- 
părta ovulul fecundat; chiuretaj. O aminare ar fi 
făcut imposibil rodajul. Călinescu, s. 89. 

— PI.: racla je. 

— Din fr. raclafie. 

RACIARE s. f. Acţiunea de a racla, dl, dm. 

— PI.: raclări. 

— V. racla. 

RACLĂ s. f. I. (învechit şi popular) Sicriu, coşciug. 
Şi gropnijălc lor sănl lacre a împăraţilor. Herodot 
(1645), 229, cf. ANON. car. Şi-i pusă pe amindoi in 
raclă di aur şi-i îngropa. Alexandria (1784), 91^/6, 
ci. lb. Şi racla slă gala, groapa la săpală. C. Sta- 
MATi, p. 265. Cil număr de rudenii să meargă după 
raclă, Bocindu-l in glas mare? Tseokvzzi, ». ii, 247. 



Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbă Şi păru-i 
de aur curge din raclă la pămin;. Eminescu, o. i, 88. 
Să-mi lucrez racla cu mina mea astă slăbănoagă. Crean- 
gă, p. 319, cf. Marian, i. 235. Supl piedestalul de 
piatră, jos, e îngropat Danciul, lalăl lui Matei, pe care 
acesta a pus să-l aducă in raclă de la Alba-Iulia. Ior- 
ga, c. I. I, 23, cf. LuNGi.ANU, CL. 161. în racle de 
sticlă princese Oftau in daniele mecanic. Bacovia, u. 
45. Aşezaţi pe copii in aceeaşi raclă. Galaction, o. 
256. Şedea iniins in racla .sa, căptuşită ca hirtic brodată. 
CĂLINESCU, c. N. 349. Rătrinul tăcea ca .51 mortul din 
raclă. Sadoveaxu, o. i, 18. Din lenui iese şi cruce .51 
par şi raclă şi surcele. Camilar. n. i, 218. in malasă 
i-a-nvelil . . . Şi-n două racle iau pus, Racle mtndre-m- 
părăle.şli. Alecsaxdri, p. p. 21, cf. şez. v, 120, 
Graiul, i, 418, Vasiliu, c. 20, h iii 12, alrm i/ii 
h 416, A V 14, 28, com. din Straja— Rădăuţi şi din 
Bilca— Rădăuţi, Pascu, c. 195. <5> Fig. Colo se ridic 
trufaşe Şi elerne ca şi moartea piramidele uriaşe. Racle 
ce incap in de epopeea unui scald. Eminescu, o i, 
43. Dcschizind foaia de strajă a primului tom, am dat 
de versuri scrise cu creionul. Foarte de mult închise ca 
inlr-o raclă a uitării. Sadove.^nu, e. 5. ■^ ( în prac- 
ticile religiei creştine) Sicriu (mic) în care se păstrează 
moaştele sfinţilor. Cu lumini şi cu cădiri cădzu căiră 
rada svinlului. Varlaam, c. 458. închinăciunea cea 
cu smerenie ce fac cătră racla sfintei. Gheorgachi, 
let. iii. 317/36. Sv[i]nla radă ce-i intr-insă vcşmin- 
lul şi sv['\]nlul briu a sv[i]ntei. Dosoftei, v. s. septem- 
brie 12f/2. Racla moaştelor tale. Mineiul (1776), 8vi/22. 
în dreapta stă racla sfintei, înălţată pe citeva trepte. 
Negruzzi, s. I. 284. Toate raclele de sfinţi posedă clte 
o colecţiunc de braţe, picioare, ochi, miini. Odobescu, s. 
I, 260. cf. ŞĂINEANU, Barcianu, Alexi, w., Pamfile, 
s. V. 87. Se inchină spre rada cuvioasei. Sadoveanu, 
o. X, 229. in slinga tribunei c o raclă cu moaştele sfin- 
tului Dimitric Basarabov. Camil Petre seu, o. 11, 352. 
2. (învechit şi popular) Ladă (mare şi ornamentată) 
in care se păstrează diferite obiecte. Să arate cum 
i-au spart cămara sau uşa sau racla. prav. 62. N-avca 
nice luminare, nice radă, nicc masă, nice aşternut. Do- 
softei, V. s. februarie 64''/4. Merseră feciorii lui la 
racla eu hanii. fl. d. (1693), 24r/10. Marsără ... de 
dimineaţă de luă o radă {a. 1784). gcr ii, 136/16. 7"'-<"" 
trimis doao racle deşarte să le umpli de haraciu. Alexan- 
dria, 30/4, cf. PoLIZU, PONTBBIANT, D., ClHAC, II, 

163, LM. A'-ai ;iif( lăscaie chioară-n pungă, or în tron, or 
in lacră, pcnlrucăau bei bănişorii, au eştidator. .Jipescu. 
o. 66, cf. DDRF, Alexi, \v., Pîrvescu, c. 82. Sint unii 
care, vara, adună peliniţă, o usucă, o frcacă-n miini, o aşca- 
ză-n lacră, şi trag toată iarna şi tuşesc pînă îşi dau sufletul 
Del.avrancea, o. II, 287. Nu ne închide în ladă, 
Uidită, in lacră, lăcrifă. Marian, nu. 248. In lacră se 
încuibaseră şoarecii, şez. xii, 105. Zestrea îmi .^ade în 
lacră Şi eu eu sluta pe vatră. Zanne, p. iv, 692. Am o 
lacră: O încheie vîntul, O descheie sintul (Coada păsării). 
Gorovei, c. 110. <C> Rada legii= cutie în care se păs- 
trează tablele legii la evrei. Acele daruri . . . le purta 
cu sine jire unde mergea, şi în curte, şi în hisearică, iar 
în cale el le purta în carată ea şi israel rada legii. anon. 
CANTAC. CM I. 103. >■ (Popular) Cutie de lemn cu 
capac. în care se păstrează brlnza. untul etc. Am şi 
lucruri, traistă, bărdiţă, Sac, ceaun şi cile alte . ., raclă 
şi cofiţă. Contemporanul, iii. 837, cf. ddrf, S^ghi- 
NEscu, V. La cîmp, la muncă, brlnza se poartă In 
lacră, lăcrifă sau radă. Pamfile, i. c. 36, cf. Şăineanu, 
d. u. Să-i eaule o raclă de brinză zburată. Marian, 
t. 158, cf. ŞEZ. V, 120, Pascu, c. 195, h iii 20, 74, 
X 138, 586, XII 277, chest. v 6/15, a v 14, com. din 
Straja — PUdăuţi. Am o păreche de racle cu două 
feluri de bucate şi nu se amestecă, şi dacă s-ar strica, 
nu-i meşter să Ic tocmească (Oul). Gorovei, c. 204. ■4- 
(Prin Bucov.) Dcspărţitură intr-un hambar, ini r un 
dulap etc. Cf. SĂGHiNKScu, V., Pamfiii;, a. 11. 217. 
A doua zi leiale lacrele liambardor erau goale. i. r.R. i, 
7. -^ Sertar. Costinescu. 

:i. Porţiunea cuprinsă intre două grinzi ale podului 
casei (Şăineanu, d. u-). Intre doi pari ai unui gard 



85 



racletA 



- 7 



radAş 



(CiAUŞANU, V. 174) sau Intre două picioare ale unui 
uluc (Arvinte, tebm. 163). O raclă dinlr-un gard. 
CHEST. v/94, com. din Zahabeşti — Suceava. 

4. (învechii şi regional) Bucată de pămint; parcelă. 
20 stinjeni moşie in lacra Biicşănească (a. 1768). I. 
BrXescu, m. 22. Această sumă de păminturi umblă 
lungul in Irei racle (a. 1781). Iorga, s. d. vi, 167. 
Păminturile prin holarnice nu sini deopotrivă la toate 
moşiile, ce după raclele lor (a. ?) L'ricabiui,, i, 395, 
cf. DDHF. Este necesar ca intr-o raclă diferitele munci 
agricole să se facă in acelaşi timp. Panaitescu, o. ţ. 
88. Străbatem citeva racle de ogoare şi dăm din nou 
in pădurea deasă. Cabdaş, c. p. 27, cf. Com.vn, gl. 
•4- (Regional) Suprafaţă de pămint cuprinsă Intre 
două drumuri. Glosar reg. 

5. (Regional) Plnză urzită din două feluri de bum- 
bac. RADULE SCU-CODIN, ap. CADE. 

— PI.: racle. — Şi: (Învechit şi popular) lâeră (pi. 
şi, regional, lacre), (Învechit) râhlă (pi. răiili Kubnică, 
I. c. xxvi) s. î. 

— Din bg. pauiiB. 

RACLETĂ s. f. V. racheln>. 

RACLdR s. n. (Frauţuzism) Răzuitor. dl, dm. 

— Pi.: racloarc. 

— După fr. racloir. 

rAcO interj, v. raci. 

RACOB s. m. (Regional) Cărăuş (Rudăria — Băile 
Herculane). L. Ccstin, gr. băn. 172. 

— Accentul necunoscut. — 1^1 : racobi. 

— Etimologia necunoscută. 

RACOÎMĂ s. f. V. rărovină. 

RA<;oI\Ă s. f. V. rărovină. 

RACOLA vb. 1. T r a n z. (Franţuzisui rar) A .T<k- 
meni. Pe sub mină umblă cu agenţi de racolai clientela. 
Camil Petrescu, t. iii, 23. 

— Prez. ind.: racolez. 

— Din fr. raeoler. 

RACONtA vb. I. T r a n z. (Frantuzism) A povesti, 
a istorisi, a relata. Iată ce raconiă un voiaginr. Isis 
(1859), 43,'l. Coriştii ii racontă că I.ucia iubeşte pe altul. 
Filimon, o. II, 228, cf. Prot.-Pop., n. d., Alexi, w. 

— Prez. ind.: racont. 

— Din fr. raronter. 

RAC(5RD s. n. 1. Legătură, contact, stabilit Intre 
două părţi ale unei lucrări sau Intre două elemente 
ale unui Întreg. Cf. dl, dm. •♦• (Spec.) Plan de legătură 
între două secvenţe de film care asigură continuitatea 
acţiunii cinematografice. In racord prosl, chiar intre 
două planuri, este o greşeală egală cu cea comisă ir epi- 
soadele importante, contemp. 1958, nr. 592, 1/4, cf. 
DN», der. 

2. Element de legătură între două ţevi, conducte 
ctc, format dintr-una sau din mai multe piese (mai 
ales o piuliţă şi o piesă lubulară). V. liolendru. 
Racorduri de cositor simple, trase sau sudate. Nica, l. 

VAM. 207, cf. LTR-, DEB. 

— PI.: racorduri. 

— Din fr. raeeord. 

H.ACORDA vb. I. Tranz. A stabili un contact, 
o legătură Intre două elemente sau Intre două părţi 
ale unei lucrări; a face un racord (U. Oraşul este deja 
racordat la sisirmul energetic nalioiml. ii, 1962, nr. 1, 
52. <0> Refl. pas. Corpul arborelui . . . se racordează 
cu fusul. Soare, maş. 69. <> F i g. Vom izbuti să con- 
vingem pe unii actori sâ-şi racordeze .stilul de joc ta 
spiritul şi la stilul teatrului modern, t noiembrie 1962, 0. 

— Prez. ind. : racordez. 

— Din fr. racrnrder. 



RACORDARE s. f. Acţiunea de a racorda; 
(concretizat) locul unde se leagă două elemente ale 
unui sistem tehnic, dl, dm. 

— PI. : racordări. 

— V. racorda. 

RACOAl\Ă s. f. V. răcovină. 

RAcTĂR s. n. (Regional) Magazin de coloniale şi 
băuturi (Feleag — Cristuru Secuiesc), ev 1952, nr. 3, 
42. 

— PI.; radare. 

— Din magh. raktăr ,, magazie, depozit". 

RACUiXĂ s. f. V. rărovină. 

RVCURSÎU s. n. Procedeu de folosire a perspec- 
tivei liniare (tn desen, pictură, basorelief), al cărui 
efect constă în faptul că extremităţile obiectului re- 
prezentat apar apropiate, iar unele dimensiuni ale 
acestuia reduse; linii sumare care evocă o perspectivă, 
o vedere de ansamblu într-un tablou; (concretizat) 
desen, pictură, sculptură executate după acest pro- 
cedeu. [Pictorul] incearcă să reprezinte racursiuri. 
ALAs, 12 III 1939, 5/2. Artistul . . . trebuie să obserre . . . 
proiecţia diverselor pârji ale trupului pe fond, cind e 
vorba de personaje, racursiurile delicate ale acestor de- 
talii ce ies in afară. Opbescu, s. 110. 

— PI.: racursiuri. 

— Din fr. racronrci. 

ItVDĂR s. n. Denumire dată instalaţiilor pentru 
radiolocaţie. Cf. dn', der. 

— PI.: radare. 

— Din fr. radar. 

rAuAŞ, -Ă ad.j. (Regional) Frumos, curat. T. 
Papahaoi, m. 2.30. 2'», mirtdrule, mă sărut, Da la cizmă 
nu te uiţ, Că cizma mni-i radaşă. id. ib. 28. 

— I'l.: radaşi, -e. 

— Etimologia necunoscută. 

R.ADAVOI s. m. (Regional) Militar, şez. iu, 87. 
Bală-ti-ar legea ciocoi. Puişor di radavoi. Cardaş, c. 
p. 86. 

— PI.: radavoi. 

— Din rus. pH^OROfi. 

RĂD.Ă' s. f. (învechit, rar) Sfat, adunare, întrunire. 
Să mi-audzi şi mie de făgadă, Ctnd vei strtnge tot omul 
la radă. Dosoftei, ps. 206/11. 

— PI.: rade. 

— Din pol. rada. 

R.4l).\- s.f. Porţiune de apă In apropierea unui 
port, apărată de vlnturi şi de valuri. In care sint anco- 
rate navele care aşteaptă intrarea In port sau ieşirea 
în larg. Aspectul vaselor in radă. LXzXrescu, s. 43/16, 
cf. LM, ŞĂiNEANU, Alexi. vv., cade. In rada portului . . . 
dorm trei galere ancorate. Mi.nulescu, v. ,10. Un vapor 
de mare lux, înţepenii In rada unui port sălbatic. P. 
Con stant, r. 172. !n rada portului, departe, sub cerul 
de porţelan, două vapoare negre zăceau ancorate. Bart, 
e. 19. /;i rada portului bătrin ... O navă stă cu pavilio- 
nul inslelal. contemp. 1950, nr. 186, 1/5. <> F i g. O, 
aştept să vii la mine-n radă. Beniuc, c. p. 111. 

— PI.: rade. 

— Din fr. rade. 

n.ÂD.ÂŞ subst. (Regional) Adaos peste cantitatea 
sau preţul convenit la vlnzare-cumpărare ; prisos, sur- 
plus. Iasă mai mult la primitul dumitale .... mai zictn- 
du-i că-mi pare iară radiş (a. 1800) FubnicX, i. c. 
193, cf. CiHAC, II, :!0:t. okbf. Barcianu. Plătesc 100 
de berbeci şi contractez doi berbeci pe. deasupra, ea radeş, 
şi astfel primesc 102 berbeci. 1. I'anţu, pr. 5, cf. Alexi, 
w. 



106 



RADDUCE 



- 8 - 



RADE 



— PI.:? — Şi: rădeş, rădiş, râdoaş (Pasca, gl.), 
rădaş (bl ii, 47) subst. 

— Din magh. râadăs. 

RADDÎ'CE vb. III V. readuce. 

RÂDK vb. III. T r a n z. 1. A îndepărta (cu un 
instrument) un strat subţire de pe un obiect; a răziii 
(1). Tu leapădă icoanele de în bescarccă -şi rude obrazcle 
de pre ziduri. Moxa, ap. ocb i, 60/9, cf. a.son. CAn., 
LB, I. lONESCU, C. 16/15, POI.IZU, ClHAC, 1, 22.5. Ne 

aşezăm tustrei in genunchi pe lada de la fereastră şi 
radem cu unghiile florile de gheară. Vlahl'ţă, o. a. 

II, 89, cf. DDRF, ŞXiNKANU, B.\BCIANV, AleXI, W. 

Rasei de pe ceaun rămăşiţele de coajă uscată ale unei 
vechi mămăligi. Hocaş, dr. i, 211. Hore, hore, hore! 
ca un om care trage să moară, face piatra sub custura 
de otel cu care o rade de solzi, ca pe un peşte. I. Botez, 
şc. 204. niaica Leonora rade covată cu îngrijire. Bbă- 
Escu, A. 72. La mal d-ajungca. Caicul găsea. De muşchi 
ti râdea. Frumos că-l făcea Şi-n ci s-arunca. Teodo- 
re seu, p. p. 650. Hop, săracu nunu mare, Căi fălos, 
da nu-i bănos. Că ş-o ras căldările. De-o făcut arămile. 
Mîndrescu, l. p. 201, cf. alk sn iv h 1 186. <> Refl. 
pas. Răzîndu-se mai intiiu unghia cea co joasă cu un 
briccgcl . . . , să se ungă cu unt de tcrpentin. Piscu- 
PESCU, o. 310/22. Poloboacele ... să se opărească, să 
se radă, sase clătească cu apă. I. Ionescu, c. 194/24. <^ 
E X p r. A rade putina sau a o rade (la sau de lugă) = 
a fugi din faţa unui pericol sau a unei situaţii neplă- 
cute; a spăla putina. Aştepta ca să vază încătro Tan- 
daler o va rade. Că a fugi fără cap nu să cade. Bud.m- 
Deleanu, ţ. 284, cf. Pamfile, j. i, 132 Apăi am 
ras-o peste munfi. T. Dinu, i. 138. Fata . . . o rase la 
fugă. Sbiera, p. 278. Lupul a ras-o de fugă. şez. iii, 
191. ■♦• (învechit) A tortura pe cineva zglriindu-i 
carnea de pe corp cu un instrument special. Fură 
raşi cu rodzălori cumplite. Dosoftei, v. s octombrie 
62f/9. L-au ras cu brînci de hcr ascuţite, id. ib. octom- 
brie 67^/9. -O R e f 1. p a s. S-au ras carnea de pre sv[i]n- 
(iile sale. id. ib. noiembrie 113^/3. 4- A freca pe râză- 
toare. La dreapta clocoteşte apa fierbinte pentru ,,vor- 
novişti" , pentru care rade din cind în cind hreanul de 
pe masă. Slavici, o. ii, 5, cf. şez. iii, 60, H ii 120. ■f- 
A şterge (cu guma, cu lama etc.) ceva scris; a tăia, 
a anula, a desfiinţa ; s p e c . a .şterge numele cuiva 
de pe o listă, dintr-un catalog etc, a scoate din evidenţă 
(v. radi a). Năravul tău cel rău-l văzu, deci ţie ţe-au 
tăiat de in viaţă i.5 ani, şi-l rase de în htrtie. Jioxa, 
370/1. 5i din uric în[că] o am las (a. 1647). bul. com. 
IST. IV, 166. Iară dumnealui nc-au plătitu şi ne-au 
ras şi cisla, căi au fost partea noastră den tărgu (a. 1672). 
loRGA, s. D. VI, 89. .M-au ras de la călărăşie (a. 1677). 
BUL. COM. IST. IV, 205. La unite slovele, iară la altele 
syllevelc schimbind, scobind, răzind, adăngînd. Cante- 
Min, HR. 178. Să-l radă de la ţinutul unde au fost pus 
şi să-l aşeze la ţinutul unde va vre să se mute (a. 1803). 
Uricabiui., IV, 85/10, cf. lb, Polizu. M-a premiat! 
— Nu, te-a ras. Vlahu-jă, o. a. iii. 138, cf Pamfile, 
J. II, 163. fi aduse unul, în perfectă bunăstare, cu ex- 
cepţia unei senmături rase cu un briceag. C..\linescu, 
E. o. I, 144. -O- Refl. pas. Vidra iată că din catalo- 
gul jigăniilor .. . s-au ras. Cantemib, ist. 115. .Ş7 a 
căruia nu-i lua puşca foc se rădea de la izvod. Gheor- 
OACHi, let. III, 316/10. <^ F i g. liuiaeul Să-şi pctrca- 
că-n iad lot veacul. De la slavă să să radză Şi cinstea 
toată să-şi piardză. Dosoftei, ps. 161/23. 

2. A(-şi) tăia cu briciul sau cu maşina de 
ras părul, barba, mustaţa pină la piele; a bărbieri. 
Zise de-l bătură şi-i rase barba. Moxa, 372/32. Singur 
împăratul iau ras barba cu mîna lui. Necui.ce, let. 
II, 210/37. .Şi-a ras barba şi .s-« îmbrăcat europeneşte. 
Neobuzzi, s. 1, 71. îşi rase barba, se pieptănă. 
Alexandrescu, o.i, 213, cf. hdbf, Şăineanu Barcianu, 
Alexi, w. După cîtăva orrme, şi-a ras mustăţii'-. 1. 
Botez, şc. 107. îşi rădea barba cu o cu.-^tură dr brici. 
Sadoveanu, o. I, 554. (Refl. pas.) Adueîndu-să 
prin aceasta lesnirc de a să rade părul. DrAghici, r. 



142/5. <0> Expr A-i rade cuiva o mustaţă = a şi 
Ijate joc de cineva. Cf. Zanne, p. iii, 329. Să-mi razi 
(sau să-mi radă, să-mi radeţi) mustaţa (sau mustăţile) 
(daiă nu...), se spune pentru a arăta că eşti foarte 
sigur de cele ce afirmi. Cu toată dăseălimea dumnealui, 
cu toată societatea moftologică a dumnealui, . . . degeaba! 
să-mi rază mie mustăţile! Caragiale, o. iv, 76. Dacă 
na vă va pune într-o săplămînă stăpînul pe picioare, 
xă-nn radeţi mie mustaţa! Sadoveanu, o. i, 216. 
(Familiar) A rade (cuiva) o palmă = a da cuiva o palmă. 
(;f. Alexi, \v. li rase o palmă. Reteganul, p. ii, 14. 
Ţi-oi rade, sermane, o palmă. Marian, t. 316. Impâra- 
lul . . . îi rade o palmă şi-l scoate afară. Meba, l. b. 
48. Codrean palma zbici făcea .Şi trei palme ii rădea. 
Balade, ii, 506. -O» (Complementul indică o persoană 
sau faţa, capul persoanei) Scoaseră pre dînsui den 
temniţă şi-l rasiră pre dinsul şi-i premcniră imbrăce'i- 
mintea. Biblia (1688), 311/11. Am tocmit pe bărbier . . . 
ca să vie să ne radă acasă (a. 1754). Ubic.\biul, xiv, 
36. Or să vie rele foarte ; C-o să mergem la bărbierie, 
Să ne rază pe datorie (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 
284/33, cf. Cabagiale, o. iv, 177, tdrg. Urîlă vreme! 
grăi moş Matei, trăgînd apăsat pe-o curea o custură 
dintr-o bucată de coasă, cu care rădea pe Sandu. Miro- 
N'Escu, s. A. 41. liărbierul ambulant rădea clientul 
răzimat ca ceafa pe lăzile de portocale. Arghezi, b. 106. 
Mă duc i>e la ăsta al lui Voicu să mă radă. Preda, m. 
170. (Expr.; Învechit) A rade faţa euiva = a nimici, 
a ucide. Pre aceştia ce fac gtrîmbătate li vei da să pată 
răutate ... .Să le radză faţa . . . Domnul Dosoftei, 
PS. 242/10. A rade pe oineva fără săpun = a critica 
aspru pe cineva. Gazetele liberale îl rad deuma fără 
săpun. Caragiale, o. vii, 67, cf. Alexi, w. <C> Refl. 
Curînd lăsară pre el afară den temniţă : lău-se şi se 
rase. Palia (1581), 166/17, cf. Şăineanu. Vreo zece clerici 
.şedeau înaintea oglinzilor cit palma, răzimate pe măsuţe 
.fi se vădeau. Agîrbiceanu, a. 35, cf. Doine, 35. Frun- 
zuliţă foi de dres. Radc-ie, neică, mai des. şez. i, 236, 
cf. ALRM ii/i h 79, AII 12. 4- Refl. (Argotic) A se lăuda 
în mod exagerat; a minţi, alas 11 ii 1923, 5/3. ■^ 
T r a n z. A da jos părul de pe pielea unui animal. 
(Refl. pa s.) Cînd tăia tata porcul, şi-l pîrlea, şi-l 
opărea, şi-l învălea iute cu paie . . . ca să se poată rade 
mai frumos, eu încălecam pe porc deasupra paielor. 
Creangă, a 41. 

3. (Popular) A reteza, a tăia. Lucind sabia 
intr-adins, s-apucă Să căznească pe vrăjmaşul -şi-i 
rasă într-o lovită sprinceana. Budai-Deleanu t. v. 
140. Şi tocmai de aceea . . . [spada] mea o să vă 
radă Obrazul dintr-o parte intr-alta. Macedonski, o. 
II, 137. Cînd au dat zmeul să iasă, [Făt-Frumos] i-au 
şi ras capul. Sbiera, p. 65, cf. chest. v 178/100. <> 
F i g. Era o creangă mai îndrăzneaţă care sau căuta 
să-mi mîngîie faţa, sau năzuia chiar să-mi radă pălăria 
de pe cap. HoG.vş, M. N. 96. 

4. A atinge uşor din mers sau din zbor su- 
prafaţa pămintului sau a apei. O gondolă rade acel 
rîu neejru fosforizanl. cb (1848), 41'/50 Întocmai ea 
pasărea care rade apa eu aripile . . . aşa de iute lunecam 
şi eu deasupra apei. Gane, ap. cade, cf. Pamfile, 
J. I, 311. Dacă piatra rade (atinge) apa . . . , băietul 
e vesel. şez. ix, 1.34. Rîndunicile zburau, răzind pă- 
mintiil. dc-a lungul uliţii. Bbătescu-Voineşti, ap. 
cade. 

5. (întărit de obicei prin „din temelie") A dis- 
truge, a nimici, a dărîma lăsînd locul gol. Şi mai 
întîi [Kiraly] din porunca domnului, asedic Oraşul de 
Floci, ce era neîntărit, şi-l rase din temelie. BXlcescu, 
M. v. 56. Ei rădeau totul de pe faţa pămintului. Ispi- 
BEScu, ap. CADE, cf. Şăineanu. Satele acelea vor fi 
complet rase cu tunul, domnule general! făcu prefectul 
rididnd semeţ capul. Rebreanu, b ii, 228. în timpul 
înfricoşatelor vărsări de gaze, aripile Arhanglirlului 
plesnesc şi rad cu foc ctte-o vale întreagă. Galaction, 
o. 315. A ras războiul casele— dc-a rindul. Pe locul lor 
e a.ftăzi o grădină. I). Botez, f. s. 30. Au ras satele 
din temelie. Sadoveanu, o. ii, 458. Am ras pină la 
pâmtnt toată cetatea. Călinescu, s. 825. <0> F i g. 



108 



RADERE 



- 9 - 



FIADIATOR 



Tact, Dan. Trebuie să rup cu lot trecutul, să rad lotul 
pină-n temelii, dacă itrcau să trăiesc. H. Lovinescu, 
c. s. 107. 

6. F i g. (Complementul indică un adversar) 
A ln\inge pe cineva într-o competiţie, Intr-o 
întrecere etc. ; s p e c. a lua cuiva toţi banii la un joc 
de cărţi sau printr-un şiretlic. Todcricn ia ras pre 
lofi. Neobvzzi, s. I. 87. Am să te rad in pmii sul tău 
cu Lipicescu. Alecsandri, t. 1 436. Făcu un semn 
camarazilor, cu latul palmei pe obraz, că ,,l-a ras". 
C. Petre seu, î. ii, 221. 

— Prez. ind.: rad, (învecliit şi regional) raz; perf. 
s. : rasei; conjunct, şi: să raz; imper.: rade; part.: ras; 
ger.; răzlnd. 

— Lat. radere. 

RADERE s. f. Acţiunea de a (se) rade. 

1. îndepărtare, înlăturare. Raderea de la curtcnic, 
de la slujba curtenilor. Iorga, s. d. xxi, 102. 

2. Distrugere, nimicire, dl, dm. 

— PI.: raderi. 

— V. rade. 

RĂDEŞ subst. V. radăş. 

R'\DlA' vb. I T r a n z. şi i n t r a n z. A emite, a 
Împrăştia raze de lumină sau de căldură : (popular) 
a raza. Cf. ddrf, ŞXineanu, Barci.wu, Alexi, \v., 
ENC. TEHN. 94. tntr-0 măsură oarecare produsele textile 
radiază şi conduc căldură. Ionescu-Muscel, ţes. 55. 
Orice corp cald radiază căldură. Cişman fiz. i, 448. 
Soarele este un corp incandescent care, odată cu lumina, 
radiază în spaţiu o mare cantitate de căldură. Geolo- 
gia, 8. <C> F i g. La minerul unei spade peruzeaua cind 
ztmbeştc, Radiază o poemă. Macedonski, o. i, 29. 
Radia din ele o poezie pătrunzătoare. Sadoveanu, o. 
IX, 167. Bilanţul nocturn al oraşului . . . radia din 
pereţii îmbibaţi de efluvii magnetice. C. Petre seu, o. 
p. I. 151. în manifestările limbii radiază un focar in- 
terior de viată şi primeşte căldură şi lumină o comuni- 
tate omenească oarecare. Vianu, a. p. 15. Din sinul 
său au radiat, ca un dar trimis continentului , exemplul 
libertăţilor constituţionale, respectul umanilălii, scîntcia 
spiritului şi a bunului-gust. Halea, s. t. iii, i;iO. 
4- F i g. A avea o înfăţişare care reflectă o stare de 
fericire, de bucurie etc. Cf. Şăineanu. Cei doi boieri 
schimbau priviri din care nu radia bucurie. Sadovea- 
nu, o. X, 147. Avea darul de a citi gindurile în ochii 
oamenilor şi radia, cu surisul ei pur, numai bunătate 
şi simpatie. Bart, e. 376, cf. Scriban, d. Frasinica 
era numai ochi şi zîmbel, radia de fericire. Mihai.e, 
o. 502. 4- Intranz. (Despre străzi) A se ramifica. 
Din piaţă, radiază patru străzi largi. Isac, o. 273. 

— Pronunţat: -di-a. — Prez. ind.: radicz. 

— Din fr. radier. 

RADiA* vb. I. T r a u z. A şterge dintr-un registru, 
dintr-o listă etc, a scoate din evidenţă. V. rad e. 
Cf. ddrf, ŞXineanu, d. u. Am obţinut să na fii radiat 
de la iacobini. Camil Petre seu, t. ii, 555. Am putea 
să radiem definitiv ipotecile ce apasă asupra proprie- 
tăţilor noastre. Căline seu, s. 363. 

— Pronunţat: -di-a. — Prez. ind.: radicz. 

— Din fr. radier. 

RADIAl, -A adj. (Adesea, adverbial) Care pleacă 
dintr-un centru ca razele unui cerc; aşezat, dispus 
In formă de raze. Cf. Stam.vti, d., Barcianu. Pentru 
tăierea şanţurilor radiate sau tăierea pieselor, se inlre- 
bainfează cuţite te de străpungere. Ioanovici, teh.n. 257, 
cf. Scriban, d.. Soare, maş. 87. Locaşul su::eicilor 
arc căsuţele suprapuse pentru a aluneca in sus şi jos, 
ori dispuse radiat, tip revolver rotitor. Ionescu-Mus- 
cel, ŢES. 503. Am vedea dr aici marile artere dcsfă- 
ctndu-se radiat sau relicular din el. Căline seu, s. 340. 

— Pronunţat: -di-al. — l'l.: radiaţi, -c. 

— Din fr. radial, germ. radia). 



R.ADiAV s. m. Unitate de măsură pentru unghiuri, 
i;|ală cu un unghi care, avlnd vîrful în centrul unui 
cerc, intersectează pe circumferinţa acestuia un arc 
a cărui lungime este egală cu lungimea razei cercului. 
Raportul dintre arc şi rază ne dă unghiul în radiant. 
Cişman, fie. i, 18, cf. Marian-Ţiţeica, fiz. i, 5. 
.Măsura unui arc de cerc în radiant se obţine împăr- 
ţind lungimea arcului la raza cercului. Geometrie 
VIII, 31, cf. der. 

— Pronunţat: -di-an. — PI.: radiant. 

— Din. fr. radian. 

R.ADlAlVr, -Ă adj. 1. Care se răsplndeşte prin radi- 
aţii. Căldură radiantă. Marin-, f. 9/12, cf. Prot.-Pop., 
.V. D., Poxi, F. 144, Alexi. w., cade, Scriban, d., 
ENC. TEHN. 100. Lumina sau energia radiantă este una 
din formele mişcării materiale, contemp. 1949, nr. 120, 
7/5. Această căldură radiantă poale fi oprită de unele 
obstacole, aşa-zisc opace. Cişman, fiz. i, 448. 

2. Care emite radiaţii, dicţ. 

— Pronunţat: -di-ant. — PI.: radianţi, -Ic. 

— Din fr. radiant. 

R.\DL4]VŢA s. f. Mărime egală cu raportul dintre 
fluxul de lumină emis de un izvor luminos şi aria supra- 
f( ţei emiţătoare a acelui izvor. Cf. dl, dm. d.n-, der. 

— Pronunţat: -di-an-. — P\.: radianţe. 

— Din fr radianee. 

R.VDIĂR, -\ adj. Radial. Cf. Scriban, d. Reţea- 
ua de văi arc caracter radiar. mg i, 209. 

— Pronunţat: -di-ar. — PI.; radiari. -e. 

— Din fr. radiaire. 

R.ADIARE' s. f. V. radierei. 

RAUIARE2 s. f. V. radiere». 

R.\DÎ.\T, -A adj. (Şi adverbial) Radial. Cf. Flora 
Mold. i, 43, Caiet, 67^9, Ş-Xineanu, B.vrcianu. 
I.amc verticale şi radial dispuse. Grece seu, fl. 5, cf. 
.\LEXi, w., c.\DE, Scriban, d. Formaţiune vag radiată. 
1'arhon, b. 88. 4 (Substantivat, n. pi.) Animale 
nevertebrate avind organele dispuse in formă de raze. 
Cf. ŞĂiNE.YNU, Ese. .^.GR. 113, DL, DM. 4 (Substanti- 
vat, n. pi.) Plante din familia compozeelor ale căror 
petale suit aşezate radial. dicţ. 

— Pronunţat; -di-at. — PI. radiaţi, -Ic. 

— V. radia'. 

RADI.MOR s. n. 1. Corp sau dispozitiv care emite 
radiaţii. Antenă de transmi.fic .... organ de legătură 
numit . . . radiator de energie, enc. tehn. i, 93. 

2. Ansamblu format din tuburi sau coloane tubu- 
lare prin care circulă aburi sau apă caldă într-o insta- 
laţie de Încălzire centrală. Cf. Xica, l. vam. 207, 
Ş.iiNE.\NU, d. u., cade. Machi se lipise de radiatorul 
caloriferului. B.\rt, s. m. 105. Ajunsesem să nu mai 
apreciez ea lucruri excepţionale .«' caracteristice asfaltul, 
faianţa, por(elanul, robinetul, becul electric, radiatorul. 
Arghezi, b. 91. Un şnur gros de perdea legat de radia- 
torul caloriferului. Căline seu, s. 370. 

3. (în sintagma) Radiator electric = aparat elec- 
tric de încălzire constituit diutr-unul sau mai multe 
rezistoare şi dintr-un dispozitiv de reflectare a căldurii. 
Cf. NiCA, L. vam. 207. Am . . . an radiator electric 
puternic. Beniuc, m. c. i, 415. 

4. Dispozitiv care serveşte la răcirea motoarelor 
cu ardere internă, prin transmiterea căldurii de la 
lichidul răcitor la mediul exterior. Cf. cade. La trac- 
torul lui Ruciu nu găsi nimic in neregulă . . . La al lui 
I^ilcoacc, însă, se părea că radiatorul curge. Mihale, 
o. 25. Aerul din autocar se încălzi uşor. Se auzea blzl- 
ilul intim al radiatorului. I^arbu, p. 59. 

— Pronunţat: -di-a. — PI.: radiatoare şi (rar, m.) 
radiatori (Nica, l. vam. 207). 

— Din fr. radiateur. 



121 



RADIAŢIE 



- 10 - 



RADICELĂ 



RADIAţIE s. f. Emitcie şi propagare de unde sau 
de corpusculi ; undă sonoră, luminoasă, eUctromag- 
nelică etc, rază; radiere'. Subi influrnfa radiaţiei 
solarie şi a căldurei. Marin, pr. i, 17/18, cf. Stamati, 
D. Din cauza pierderilor prin radiaţie, exlerinrul piesei 
este inioldeauna mai puţin ficrbinle. Orbonaş, mec. 402. 
Sub influenţa undelor luminoase sau altor radiaţiuni, 
electronii pol trece de pe o orbită pe alta. enc. tehn. i, 
97. Parcă ştim in ce parte se întinde zona de radiaţie 
a bombei y H. Lovine.scu, t. 171. Cercetările din ultimii 
ani în domeniul studierii balanţei de radiaţie ... au 
deschis noi drumuri în cercetările climalicc. mg i, 51. 
Intensitatea radiaţiilor ultraviolete este diferită. Scînteia, 
1962, nr. 5 547. <> F i g. Imaginile . . . au adesea o 
forţă de radiaţie asupra întregului pasagiu. IbrXileanu, 
s. L. 129. Se vedea în afară de radiaţia de întuneric a 
sufletului ci. Sadoveanu, o. xi, 470. 

— Pronunţat: -di-a-. — PI.: radiaţii. — Şi: radia- 
jiuiic s. f. cade, Scriban, d., contemp. 1949. nr. 
138, ip. 

— Din fr. radiatioii. 

HADIAŢlCX'Ei s. f. (Rar) .Ştergere a unui cuvinl 
sau a unui nume dintr-o listă. Cf. radia-. Cf . Scri- 
ban, D. 

— Din fr. radiation. 



n.XDI.IŢliXEa s. !. v. radiaţie. 

II.AmcAl., -.\ adj., s. ni. I. Adj. 1. De bază, funda- 
mental, esenţial. Iaca a doua zi începe cu reforma 
radicală. Asachi, s. l. i, 218, cf. Negulici, Stamati, 
I). Radicala schimbare [a literelor] ... are un miros 
de strcinălalc .fi o grea înţelegere, nvhso, s. 58. Această 
schimbare radicală în niilura relaliunii inlcrnaţionalc 
n-a putut a nu produce o modificare analogă în limbă. 
Hasdeu, I. c. I, 42. Efectul tuturor ;măsurilor] acestora, 
dacă nu ar fi radical, dar am dobindi 59 la sulă, dacă 
nu suta întreagă (a. 1869). Uric.\riul, xiv, 146. /n 
..Patul lui Procusl" . . . procedeele compoziţiei au sufe- 
rii o radicala transformare. Vian-u, a. p. 391. Impc'tca- 
rca lui Tudor cu boierii ocîrmuitorî ... a în.icmnal o 
radicală schimbare de atitudine. Oţetea,, t. v. 226. 
Cauza principală, fundamentală a seliimbărilor sociale 
radicale trebuie căutată . . . în .lehimbările care se produc 
in modurile de producţie a bunurilor materiale. Lupta 
DE CLASĂ, 1953, nr. 10, 87. in lările socialiste .. . 
învătămîntul a fost supus unor transformări radicale. 
V. rom. noiembrie 1962, 90. -f (Adverbial) Cu desă- 
virşire, cu totul. Xu se mai poale schimba radical la 
această vîrstă. CSlinescu, s. 491. Adevărul e că omul 
se scliimbă radical din zece in zece ani. Rai.ea, s. t. i, 
131. Condiţiile de învăţămint s-au scliimbat radical, 
elevii şi studenţii bucurindu-se de grija şi sprijinul sta- 
tului. SciNTEiA, 1953, nr. 2 757. [in socialism] se 
schimbă radical raportul dintre om şi uneltele de pro- 
ducţie. Lupta de clasă, 1962, nr. 3, 53. -f (Despre 
tratamente, medicamente) Care vindecă în întregime, 
complet. Cură, radicală. Flechtenmacher, t. 28^/8. 
Să urmeze o cură radicală şi favorabilă sănătăţei sale. 
Alecsandri, s. 35, cf. cade, Scriban, d. 

2. (Adesea substantivat) Care preconizează reforme 
mari, complete, schimbări fundamentale. Radicalii sînt 
o facţic aplecată spre republică, gt (1838), 72/58, cf. 
Stamati, d., cade, ScniB.\.N, d., dl, dm, dn2. 4. 
F i g. Hotărît, categoric. Acuzatorul e nemilos şi radical. 
V. rom. iunie 1958, 75. 

3. Care face parte din radical (II 3). Ullcrelc radicale 
prin cari se arală o idee se zic materie sau rădăcină. 
CR (1848), 15-/15, cf. CADE, Scriban, d. Yocala carac- 
lerislică .se identifică in acest caz cu vocala reulicală. 

SCL 1954, 90. 4 1' ex t . (Despre cuvinte) Care este 
de bază inir-o familie de <iivinle şi de la care se for- 
mează derivate; ciivinl primar, nederivat. O catego- 
rie de cuvinte radicale eu o anumită categoric de deri- 
vate. scL 1954, 294. Deoarece in fondul principal intră 
mai ales cuvinte radicale, nederivate, ca nucleu al lui, 



el dă limbii o bază pentru formarea de noi cuvinte. 
Graur, r. l. 92. -f (Depreciativ; substantivat, f. 
pi.) Cuvinte alese, literare, neologice. Vrei să chem pe 
Turică să-ţi mai spnie radicale? D. Zamfire seu, v. 
Ţ. 58, cf. 84. <> Expr. .\ vorlii (pe) radical = a 
vorbi în termeni aleşi, cu neologisme. Cf. Şăineanu, 
D. u. Vorbea foarte frumos pe radical. Ba ss arabe seu, 
V. 58. Ca să arate că şi la mahala se vorbeşte pe radical, 
ţaţa Niculina şi-a căpătat curajul .<ii limbuţia. Pas, 
z. I, 84, ef. dn2. 

4. (Bot.) Care ţine de rădăcină, care aparţine rădăci- 
nii. Cf. Grece seu, fl. 5, cade, Scriban, d. 

II. S. m. 1. (Mat.) Rădăcină. Calculul radicalilor. 
.^SACHi, alghebra, 54V/11, ef. id. a. i.it. 79, trigon. 
Dn. 41, dn2. Valoarea unui radical nu se schimbă dacă 
înmulţim indicele radicalului şi exponentul cantităţii 
de sub radical eu acelaşi număr, algebra viii, 134. > 
Simbol matematic care indică o extragere de rădăcină. 
Cf. G. I'op, E. 19/23, CuLiANU, A. 3, cade, Scriban, 

D., dn-, AlGEBR.\ viii, 116, DER. 

2. Grup de atomi cu valenţă nesatisf acută care 
rămîne nescliimbat într-o reacţie chimică şi care, 
obişnuit, nu există în stare liberă. Cînd din molecula 
unui acid se îndepărtează hidrngenii ce pol fi înlocuiţi 
cu metale, ceea ce rămîne se numeşte rest acid sau radi- 
cal. Macarovici, ch. 108, cf. ltr-, dn-, der. 

3. (Lingv.) Rădăcină. Zicerile deduse, ale cărora 
radicale au a. gr. r. - n. ii, 81/16. Dintr-o radicală 
se pot forma o mulţime de cuvinte derivate, conv. lit. 
XI, 197, cf, CADE. Mulle din derivatele aici în discuţie 
au sinonime formate de la acelaşi radical. Iordan, 
STIL. 197, cf. Scriban, d. Adesea avem derivate de la 
acelaşi radical. Graur, n. p. 112, cf. l. p.om. 1960, 
nr. 1, 6, SFC 11, 25. Structura morfematică a radica- 
lului. SCL, 1965, 103. 

— 1^1.: radicali şi (rar, n.) radicale (cade, Scriban, 
n). ladicaluri (id. ib. ).— Si: (învechit, rar) rndieniă 
s. f. 

— Din fr. radiral, germ Iladil>al. 

RADICALĂ s. f. v. radical. 

nADICALISM s. n. Preconizarea şi practicarea tne- 
iodelor radicale în soluţionarea problemelor sociale, 
politice, economice etc. Cf. St.\m.\ti, d., Poi.izu, 
DDRF, Şăineanu, Barcianu, Alexi, w., cade. -^ 
Tendinţă, înclinaţie spre măsuri radicale (I 2). Nici 
istoria neamului, nici radiealisnud, nici giudeeata dreaptă 
nu ne jmate îndenuta a slrănnda temelia limbei ce s-au 
născut eu neanml. Russo, s. 63, cf. dn'. .^ Hotărire, 
fermitate. Un anume radicalism in porniri şi chiar în 
gîndirc. Preda, r. 1 1. 

— Din fr. radiealisiue, germ. nadikalismiis. 

RADICALIZA vb. L T r a n z. A orienta spre re- 
forme radicale. Cf. bul. fu., iii, 186, dn^. (Refl.) 
In Occident, revoluţia burgheziei merge înainte, radicali- 
zîndu-sc pas ea pas. Blaga, g. 171. 

— Prez. ind.: radicalizez. 

— Radical + suf. -iza. 

RADICALIZARE s. f. Acţiunea de a (s e) radi- 
caliza. Mişcarea muncitorească mondială cunoştea 
un acut proces de ridicnlizarc. v. rom. ianuarie 1960, 85. 

— V. radiealizii. 

KADICAXT, -Ă adj. (Despre tulpiini) Care emile 
din loc In loc rădăcini. Cf. Grecescu, fl. 115, dn'-. .^ 
(Despre plank) Care se agaţă prin rădăcini suplimen- 
Lare. Cf. dn". 

— PI.: radicanţi, -Ic. 

— Din fr. radieant. 

RADICÂTIF, s. f. (Rar) Dispoziţie a rădăcinilor 
unei plante, dn". 

— Din fr. raiUeation. 

RADICELĂ s. f. Rădăcină secundară care se dez- 



132 



RADICIFORM 



11 



RADIOACTIV 



voltă din celulele unei rădăcini principale. Cf. C. 

GlURESCU, P. o. 110, CADE, LTR^, DM, DN^. 

— PI.: mdicele. 

— Din fr. radk-elle. 

RADICIFORM, -Ă adj. Care are forma unei rădă- 
cini. CADE, DM, Dn2. 

— PI.: radiciformi, -e. 

— Din fr. radicifornic. 

RADiCLĂ s. f. V. ridiohc. 

RADiCUL subst. v. radieiilă. 

RADICULAR, -Ă adj. (Rar) Care aparline râdă 
cinii plantelor, care se referă Ia rădăcină. dn2. 

— PI.: radiculari, -e. 

— Din fr. radienlaire. 

RADlCUI.A s. f. Parte a embrionului unei seminţe 
din care se dezvoltă, după germinaţie, rădăcina plan- 
tulei. Legătura radiculei şi plumulei se numcfte giliil 
sati nodul vital. Caiet, 69'/9, cf. Barasch, i. n. 150/14. 
Radiciila embrionului in săminţă este îmbrăcată c-o 
pungă epidermică. Grecescu, fl. 8, cf. Ai.exi, w., 
cade, ds, Scriban, d., ltr2, dn^, der. 

— PI.: radicule. — Şi: (învechit, rar) rudicul subst. 
Barasch, i. n. 150/14. 

— Din fr. radicnie, lat. radicnia. 

RADIER' s. n. 1. Element de conslrncţie format, 
de obicei, din beton şi care serveşte ca fundaţie a 
unei construcţii hidrotehnice, ca pavaj pe fundul 
albiei unei ape etc. Cf. ltr-, dl, dm, dn-, der. 

2. Canal prin care iese apa riinlr-un baraj con- 
struit pentru a reglementa debilul de apă necesar 
plutăritului. Cf. Arvinte, term. Uili. 

— Pronunţat: -di-er. — l'l.: radiere. 

— Din fr. radier. 

HADIER2 s. n. v. radieră. 

R.ADIERĂ s. f. Gumă de şters, Cf. S.\c.hinf. sci;, v. 
65, TDRG, Scriban, d. Punea mina pe un radier mare, 
roz, ştergea lotul şi lua însemnările de la capăt. Galan, 
z. R. 312. 

— Pronunţat; -di-e-. — PI.: radiere. — Şi: radier, 
radir (Scriban, d.) s. n. 

— Din germ. Radier^gummij. 

RADIERE» s. f. Faptul de a radia"; radiaţie. 
Cînd se face ziuă, acest loc primeşte căldură: îndată 
ce se face noapte, el pierde . . . prin radiare către s/ia- 
tiurilc cereşti. Urăghiceanu, c. 93, cf. ddrf. Căldura 
se poate propaga in două moduri deosebite : prin con- 
duclibililate şi prin radiare. Poni, r. 140. In munte, 
radiarra nocturnă se face repede şi răcoarea nopţilor 
senine c cu atît mai mare, cu cit ziua a fost mai căldu- 
roasă. Hogaş, dr. i, 92. -O» F i g . Toată zarea depăr- 
tării e un viu mărgăritar Sub stelara radiere a zimbi- 
rilor de Sfinge. Macedonski, o. i, 163. Era ... o 
viaţă culturală, o radiare de civilizaţie. Iorga, l. ii, 326. 

— Pronunţat: -di-e-. — PI.: radieri. — Şi: (Învechit) 
radiare s. f. 

— V. radia'. 

H.ADIERE' s. f. Acţiunea de a radia'; ştergere, 
suprimare dintr-un registru sau dintr-o listă. Dispune 
pe calc graţioasă radierea unei ipoteci. H.\mangii:, c. 
c. 450. Modificări şi radieri în registrul firmelor comer- 
ciale. Gologan, c. r. 136. 

— Pronunţat: -di-e-. — PI.: radieri. — Şi: (înve- 
chit) radiare s f. ddrf, ŞXineanu. 

— V. radia^. 

RADI.VĂ s. f. (Regional) 1. Răgălie (2). In mal 
cu radină sau răgălie, adică cu rădăcini de sălcii, plopi 
au anini in cari se adăposteşte peştele. Antipa, p. 



144, cf. Scriban, d., Hăcescu, p. 125. <0> Expr. 
Pareă e.şti prins pe rădiiii, se spune despre un om 
ud pină la piele. Cf. Ciauşanu, ol. 

2. (in forma ratină) Creangă, ramură; (la pi.) 
vreascuri, surcele. Cf. Alexi,w. Rup cite o cracă mare 
de brad, grămădesc rătini deasupra-i şi proptind-o voi- 
niceşte pe umeri, o Urăsc de vale. Pami-ile, s. t. 63, 
cf. CoMAN, GL., ALR I 964/772. ■^ Bucată de lemn 
rotundă (Cliilia Veche— Tulcea). i. gr. v, 95. 

3. Sirec. Reţelele laterale (sirecurilc sau radinele) sînt 
împletite din aţă mai groasă. Antipa, f. i. 78. Cele 
două reţele de pe laturi, numite radine sau răriţi, 
au ochiurile foarte rari. Atii.a, p. 115, cf. cl 1969, 57. 

— Pl.: radine şi radini. — Şi: radină, răiinn s. f., 
râtin (Lexic reg. ii, 53) s. n. 

— Din rus. pe^iiHa, ser. redlna. 

R.ADU)'- Element de compunere care se referă 
la radiaţie sau Ia simetria radiată şi care serveşte la 
formarea unor cuvinte ca r a d i o e m i ţ ă t o r . 

— Izolat, prin analiză, din împrumuturi ca radio- 
activitate. 

R.4DI02 s. n. 1. Instalaţie de transmitere a sunetelor 
prin unde electromagnetice, cuprinzlnd aparatele de 
emisiune şi pe cele de recepţie. Progresul tehnic îşi va 
spune cuvîntul şi in domeniul radioului. Scînteia, 1960, 
nr. 4 847. <î> Post de radio= post de emisiune radiofo- 
nică. Pe malul . . . sting se înalţă stilpii de fier ai postu- 
lui de radio. Bocza, c. o. 200. Posturile noastre de 
radio transmit regulat cicluri de emisiuni educative ex- 
trem de utile, co.ntemp. 1954. nr. .379, 1/3. Receptor 
radio v. receptor. •♦■ ( Şi în sintagma aparat de radio) 
-\parat de recepţie radiofonică. Chiar daeă cu banii 
de pe mănu.şi, de pe parfum . . . ar cumpăra cărţi bune 
ori un radio, viaţa tot nu le-ar fi mai fericită. I. Botez, 

b. I, 158. Radioul cînd s-a stricat '.' Seb.vstian, t. 22. 
D-apui cînd o pus şi aparatul di radiu să eînte, o rămas 
buimăcit, contemp. 1949, nr. 160, 6/3. Gospodarii vor 
găsi la căminul cultural ceîrţi, gazete, radio şi cinemato- 
graf. SADovE.'iNU, E. 27, cf. Iord.\n, l. r. 83. Răsucea 
înfrigurată butoanele aparatului de radio. Căline seu, 
s. 15. .Mă chinuiam să instalez in curte, pe o masă, un 
aparat de radio, să încerc să capăt şliri. St.\ncu, r. a. 
i, 53. Odaia . . . nu conţinea decit rafturi cu cărţi .ji 
reviste şi un aparat de radio. Preda, k. 19. 

2. Sistemul şi activitatea de difuzare a programelor 
de ştiri, de muzică ete. prin radio (1) : emisiune radio- 
fonică. Intr-o seară trebuia să citesc ecva la radio. G.\L.\c- 
TioN, -\. 48. Ţi se va transmite la radio comunicarea 
la de miine. C.\mil Petrescv, t. iii, 253. Se anunţă . . . 
ia radio, că . . . ministrul va continua conferinţa. Ulieru, 

c. 45. \ici un focar de răspîndire a culturii nu este 
mai puternic ca radioul, contemp. 1954, nr. 402, 3/4. 
Radioul jtoale aduce o contribuţie preţioasă la îmbogă- 
ţirea dramaturgiei de actualitate. Scînteia, 1960. nr. 
4 863. 

3. Instituţie care dirijează şi coordonează proble- 
mele referitoare Ia radio (I, 2). Radio şi televiziunea 
recrutează săptăminal, pină în cătune, săteni cu neaş- 
teptate talente. Arghezi, b. 157. Neagu, culegătorul 
de ştiri la radio, este un tînăr inalt, uscăţiv, v. rom. 
iunie 1954, 125. Inginerii ă.^tia sint şi ei de la radio . . . 
Dar cu tot trebuia să le cer legitimaţia. Harasga, i. 
170. 

— Accentuat şi; (art.) radioul. — Pronunţat: -di-o. 
— PI.: radiouri. — Şi: (popular) râdiu s. n. 

— Din germ. Radio, fr. radio. 

RADIO.VCTiV, -.\ adj. I. (Despre unele elemente) 
Care are proprietăţi de radioactivitate (1). Atomul 
radioactiv e un .lislem complex eu echilibru in.'itahil. 
.Marinescu, p. a. .34. cf. cade. Razele emise de cle- 
mentele radioactive influenţează materia vie inlr-un 
chip diferit, contemp. 19:')5, nr. 452, 5/4. 4- (Despre 
zăcăminte, izvoare) Care conţine corpuri eu proprie- 
tăţi de radioactivilale. Prima problemă este aceea 
a descoperirii zăcămintelor radioactive, contemp. 1949, 



146 



RADIOACTIVITATE 



- 12 



RADIODIFUZIUNE 



nr. 161, 6/1. Un izvor radioactiu de ape minerale, în 
jurul căruia mişună arătări infirme, care se Urăsc in 
cirje. Ralea, o. 69. Izvoare minerale radioactive, renu- 
mite prin înaltele lor însuşiri curative. Scinteia, 1953, 
nr. 2 713. 

2. Care aparţine radioactivităţii (1), privitor Ia radio- 
activitate, de radioactivitate. Modul de grupare a 
elementelor pozitive şi negative din nucleu influenţează 
proprietăţile radioactive şi stabililatea elementelor, enc. 
TEHN. I, 97, cf. coNTEMP. 1951, nr. 224, 3/3. 

— PI.: radioactivi, -c. 

— Din germ. radioakliv, fr. radioactif. 

RADIOACTIVITATE s. f. 1. Ansamlîlu de fenomene 
constind în emiterea spontană a unor radiaţii cor- 
pusculare sau electromagnetice de către nucleele ato- 
mice instabile ale unor elemente (radiu, uraniu, toriu 
etc). Nu există corpi in natură care să nu prezinte 
un grad oarecare de radioactivitate. Marinescu, p. .\. 
34, cf. 56, CADE, DER. Aparate speciale . . . Înregis- 
trează . . . condactibilitatca electrică şi radioactivitatea. 
Geologia, 4. <J> Radioactivitate artificială = radioacti- 
vitate provocată prin bombardarea nucleelor atomice 
ale unor elemente cu anumite particule. Cf. M.\caro- 
vici, CH. 201, 202. 

2. Disciplină care studiază fenomenele radioactive. 

Cf. ENC. TEHN. I, 107, DX*, DER. 

— Din fr. radioactivito. 

RADIOALTIMFTRU s, n. Aparat de bord care de- 
termină înălţimea de zbor a avionului, constituit 
dintr-un emiţător de unde electromagnetice şi dintr-un 
post care recepţionează undele reflectate de sol. Cf. 

LTR^ DN-, DER. 

— PI. radioallimetrc. 

— Din fr. radioaltinietre. 

RADIOAMATOR s. m. Persoană care practică 
radioamatorismul 

— PI.: radioamatori. 

— Din fr. radio-aninlciir. 

RADIO.VM.ATORlSM s. n. Practicare a radioco- 
municaţiilor de către persoane care stabilesc legături 
Intre radiostaţiuni proprii (pe care, de obicei, şi le 
construiesc singure), transiniţind informaţii referi- 
toare la calitatea legăturilor stabilite. Din trecutul 
radioamatorismului romanesc, sp. pop. 1966, nr. 5 058, 

2/5, cf. DER. 

— Din fr. radio-aniateurisnie. 

RADIO.AMri.UTCĂRE s. f. Opi^raţie de radiorecep- 
ţie, amplificare şi distribuire prin fire a programelor 
de radiodifuziune cu ajutorul unei instalaţii. Cf ltr', 

DER. 

— Radio'- f amplificare, după fr. [slation de] radio- 
amplifiration. 

RADIOASCULTĂTOR, -OARE s. ui. şi f. Ascultă 
tor la radio= (l),. Cf. Hristea, p. e. 199. 

— PI.: radioascullători. -oare. 

— Radio'- + ascultător, după rus pii;ţiioc.ij lUilTP.ib, 
germ Radioliiirer. 

RADIOASTRO.NOMSE s. f. Ramură a astronomiei 
care studiază fenomenele din univers folosind pentru 
informare undele radioeleclrice venite de la corpurile 
cereşti. Cf. ltr', der. 

— Din fr. radio-astroiioinie, germ. Itadioastronouiic. 

R.AUIO.ATERIZARE s. f. .Aterizare fără vizibilitate 
a unui avion, eu ajutorul mijloacelor radiotelmice. 

Cf. DL, DM, IIN-, LTR*. 

— PI.: radioaterizări. 

— Radio'- + aterizare. 

RADIOB.ALIZ.A s. f. Aparat terestru de radionavi- 
gaţie, constituit dintr-un radioemilător care emite unde 



electromagnetice recepţionate de avioane In momentul 
trecerii lor deasupra punctului !n care se găseşte acest 
aparat şi servind pentru dirijarea aterizării fără vizi- 
bilitate a avioanelor. Cf. ltr2, dn2, der. 

— PI.: radiobalize. 

— Din fr. radio-halise. 

RADIOHIOI.OGÎE s. f. Ramură a biologiei care 
studiază acţiunea radiaţiilor ionizante (ultraviolete 
roentgen, cosmice etc.) asupra organismelor vii. Cf. 

DER. 

— Radio'- -l- biologie. 

RAOIOCIIIMIE s. f. Ramură a cliimiei care stu- 
diază unele probleme legate de elementele radioactive 
(schimbul izolopic, chimia proceselor nucleare, meto- 
dele de obţinere a izotopilor radioactivi etc.) Insti- 
tutele de cercetări cliimice trebuie să dea soluţii practice . . . 
pentru perfecţionarea procedeelor de sinteză şi polime- 
rizare, lărgirea cercetărilor în domeniul radincliiniici. 
ScÎNTEiA, 1960, nr. 4 837 

— Radio'- -f- chimie. 

RADIOCOMANDĂ s. f. Telecomandă realizată cu 
ajutorul undelor electromagnetice Cf. ltr', der. 

— PI.: radiocomenzi. 

— Radioi- -f- comandă. 

R.\I)I0(;0MPAS s. n. Aparat de bord care serveşte 
la determinarea direcţiei de zbor a avionului !n ra- 
port cu un post terestru de radionavigaţie, ale cărui 
semnale le recepţionează. Cf. ltr-, dn-, der. 

— PI.: radiocompasuri. 

— Din fr. radioeompas, germ. Radiokompalt. 

RADIOCO.MUNICAţIE s. f. Transmiterea şi recep- 
ţia unor semnale sau a unei emisiuni cu ajutorul unde- 
lor electromagnetice. Cf. mdt. In radiocomunicaţii 
urmărim ca un post emiţător să provoace variaţii de 
curent electric în altul receptor, fără o legătura conduc- 
toare între dinscte. Cişman, fiz. ii, 532, cf. dn-, der. 

— PI.: radincomunicaţii. 

— Diu fr. radiorommunieatiun. 

R.AOKtCO.VDl'CTOR s. n. Aparat sau corp care 
devine conductor de electricitate sub influenţa un- 
delor electromagnetice. Cf. cade, dl, dm, dn-. 

— PI.: radinconducloare. 

— Din fr. radiocondurteur. 

R.\l)l(»I)I.AGNOSTIC s. n. Diagnostic medical sta- 
bilit pe bază de examinare radiologieă. Cf. ltr-, dn-. 

— PI.: radiodiagnostice. 

— Din fr. radiodiagnosfie. 

RADIODIEUZA vb. I. T r a n z. A transmite, a 
emite ceva printr-un post de radioemisiune. Cf. bul. 

FIL. III, 186, DL, DM, DN-. 

— l^rez. ind. : radiodifuzez. 

— Din fr. radiodiffuser. 

RADIODIFUZIUNE s. f. Radiocomunicaţie care 
constă în transmiterea sistematică a unor programe 
de ştiri, de muzică etc, destinate recepţiei publice: 
p. exl. radio- (2). Devenind un bun al întregului 
popor, radirtdifuziunca . . . se dezvoltă cu repcmciunc ne- 
maivăzută. Scînteia, 1953, nr. 2 654. <> Post (sau 
staţie) de radiodifuziune = post de emisiune radiofonică. 
Fabrica de zahăr . . . îşi ridică, in mijlocul acestor cimpii, 
coşurile roşii de cărămidă, alături de piloanetc de fier, 
şi mai înalte încă, ale postului de radiodifuziune. Hooza, 
c. o. 200 -f Instituţie care se ocupă de problemele 
referitoare la radiodifuziune Rnlul radiodifuziunii noas- 
tre este de a colabora slrlns cu sindicalele, cu echipele 
Institutului de folclor, contemp. 1950, nr. 186, 6/6. 

— Pronunţat; -zi-u-. — PI.: radiodifuziuni. 

— Din fr. radiodiffusion. 



164 



RADIODISTRIBUŢIE 



- 13 - 



RADIOGRAFIE 



RADIODISTRIBl Ţlls s. f. Distribuţie publică, prin 
linii de tcleconuiiiicaţii, a programelor de radiodi- 
fuziune sonoră ; radioficaţie. Cf . ltb^ der. 

— Din fr. radiodisirihiition. 

RADIOELECTUIC, -Ă adj. Care aparţine radioelec- 
Iricităţii, privitor Ia radioelectricitate. dm, cf. dn^. 

— PI.: radioclecirici, -ce. 

— Din fr. radioflectrique. 

RADIOELEr/rilIClTÂTE s. f. Ramură a fizicii care 
se ocupă cu studiul şi cu întrebuinţarea oscilaţiilor 
de înaltă frecvenţă şi a undelor electromagnetice. 
Nu ţi-au putut inchipui desigur cu ce se vor îndeletnici 
colegii lor . . . specializaţi in radioelectricitate. Bogza. 
c. o. 203. 

— Din fr. radioelectriclte. 

RADIOELEMEXT s. n. Element radioactiv. Neu- 
tronii . . . produc radioelemente cu o relativă uşarinţă. 
ENC. TEHN. II, 52. Noile elemente ce prezintă radioac- 
tivitate artificială au fost numite . . . radioelemente. Ma- 

CAROVICI, CH. 202, cf. DN* 

— PI.: radioelemente. 

— Din fr. radioel^meut. 

RADIOElllSIE s. f. V. radioemisiune. 

R-iDIOEMISIUNE s. f. Emisiune radiofonică. Vor- 
birea se poate asemăna cu radioemisiunea. Puşcariu, 
L. R. I, 101, cf. MDT, UN-. -^ Post (sau statie I de radioe- 
misiune = posi de emisiune radiofonică. Mici postuii 
automate de radiocmisie. Cişman, fiz. i, 28 1. AKi 
un post de radioemisiune prin apropiere. Beniuc, v. 
cuc. 55. 

— Pronunţat: -si-u-. — PI.: radioemlsiuni . — Şi: 
radioemfsie s. f. 

— Din fr. radioeniisslon. 

RADI0EM1ŢĂT(5r s. n. Instalaţie cu ajutorul că- 
reia se produc unde electromagnetice purtătoare de 
informaţii, folosite In radiocomunicaţii. Radioemilâ- 
torul instalat la bordul satelitului transmite informaţiile 
necesare determinării precise a elementelor orbitei nani. 
ScÎNTEiA, 1960, nr. 4 836, cf. dn2, der. 

— PI.: radioemilătoare 

— Radio>- -f emiţător. 

RADIOFAr s. n. Post fix de emisiune radiofonică 
prin semnale, servind la dirijarea navigaţiei aeriene 
şi maritime. Cf. mdt, dl, dm, dnî, der. 

— PI.: radiofaruri şi (rar) rudiofare (dn^). 

— Din fr. radiopliare. 

RADIOEICA vb. I. I n t r a n z. A Înzestra oraşele, 
satele etc. cu posturi de radiodistribuţie. Cf. ltu2, 

DN^. 

— Formaţie regresivă de la radioficaţie. 

RADIOFICARE s. f. Acţiunea de a r a d i o f i e a 
şi rezultatul ei; transmitere a emisiunilor radiofonice 
prin posturi de radiodistribuţie. Cf. ev 1949. nr. 4, 
25. Electricitatea . . . ajută la răspindirca culturii prin 
telecomunicaţii, cinematografe ţi radioficare. Lupta de 
CLASĂ, 1950, nr. 9-10, IU. Pe măsură ce planul mui'ţ 
de electrificare a tării se realizează, se dace o activitate 
intensă de radioficare a regiunilor industriale precum 
şi a satelor noastre, contemp. 1953, nr. 343, 2/2. <> Sta- 
ţie (sau centru) de radioficare = post de radiodistribuţie. 
Comitetele de redac(ie ale stafiilor de radioficare de la 
oraşe şi sate pot da un mare ajutor tn răspindirca mi lu- 
delor înaintate de muncă. Scinteia, 1954, nr. 2 9(i(). 
Difuzoarele centrului de radioficare răspindesc pină de- 
parte melodiile cintecelor. ib. nr. 2 860. 

— V. radiofica. 

RADIOFIcAT, -.Ă adj. înzestrat cu posturi de 
radiodistribuţie. Comuna este electrificată şi radioficală. 
SctNTEiA. 1960, nr. 4 856. 



— PI.: radioficaţi, -le. 

— V. radiofiea. 

RADIOFIcAţIE s. f. Radiodistribuţie Cf. dn-. 

— Din rus. pa,^liO(}iiiKuiiiiii. 

RADIOI'iZICA s. f. Ramură a fizicii care studiază 
oscilaţiile electromagnetice de înaltă frecvenţă, pro- 
ducerea şi propagarea undelor radioelectrice etc. In 
prezent, se impune tot mai mult radiofizica cuantică. 
Lupta de cla.s.\, 1962, nr. 1, 54, cf. der. 

— Radio'- -)- fizică. 

H.ADIOFOX s. n. (Ieşit din uz) Aparat care trans- 
formă radiaţiile termice sau luminoase în sunete. Cf. 

CADE. 

— PI. : radiofoane. 

— Din fr. radiopboue. 

RADIOFOXIC, -Ă adj. Care aparţine radiofoniei, 
privitor la radiofonie, care utilizează radiofonia Cf. 
cade. Senzaţii de telepatie şi sonorităţi radiofonice mă 
întovărăşesc. Sadoveanu, o. ix. 211. Studiouri constru- 
ite după toate cerinţele celei mai înaintate tehnici radiofo- 
nice. Scînteia, 1953, nr. 2 654. •<> Scenariu radiofonic 
v. scenariu ; montaj radiofonic v montaj. 

— PI.: radiofonici, -ce. 

— Din fr. radlophonique. 

R\DIOFO\'Ie s. f. Sistem de transmitere şi recep- 
ţionare a sunetelor prin unde electromagnetice ; ra- 
mură a fizicii care studiază acest sistem. Cf. cade. 
Ne-am adunat ca să ascultăm ... un instrument ultra- 
modern de radiofonie. Sadoveanu, o. ix, 579. Radio- 
fonia slujeşte . . . ridicării materiale şi culturale a maselor 
Scînteia, 1953, nr. 2 654, cf. der. 

— PI.: radiofonii. 

— Din fr. radioplionie. 

R.4DI0FRECVE\ŢÂ s. f. Frecvenţă a undelor 
electromagnetice, folosită în radiocomunicaţii. Cf. dl, 

DM, DN2, der. 

— PI.: radiofrecvenle. 

— Din fr. radiofrequence. 

RADIOGHIDAJ s. n. Dirijare de la distanţă, prin 
mijloace radiotehnice, a aparatelor de zbor fără pilot 
(avioane, rachete, sateliţi artificiali etc). Cf. ltr', 

X5ER. 

— Din fr. radio(|iiida(|e. 

RADIOGOXIOAIETRIe s. f. Metodă de determinare 
a direcţiei unui radiocmiţător cu ajutorul undelor 
electromagnetice. Cf. enc. tehn. i, 198, lth', der. 

— Pronunţat: -ni-o-. 

— Din fr. radioyonioiiietrie. 

IlADIOGOXIOiMETRU s. n. Aparat de radiorecep- 
ţie care permite să se determine direcţia din care 
vin semnale radioelectrice. Cf. ltr-, dn-. 

— l'ronunţat: -ni-o-. — IM.: radiogoniometre. 

— Din fr. radi<ii|onioiiietre. 

RADIO GR-AFlA vb. I. T r a n z. (Rar) A face o 
radiografie. Cf. cade, dl, dm, dn'. <> F i g . î'e somez 
să-mi spui cine e individul care mi-a radiografiat sufle- 
tul. C.\li>:escu, c. n. 188. 

— Pronunţat: -fi-a. — Prez. ind.: radiografiei. 

— Din fr. radiograpliier. 

R.^DIOGRAfic, -Ă adj. Care aparţine radiografiei, 
privitor la radiografie, de radiografie. Cf. cade, dl, 
DM, dn2. 

— PI.: radiografiei, -ce. 

— Din fr. radingrapliique. 

R.-VDIOGRAFÎE s. f. Fotografierea interiorului unui 
corp opac, în special a unor regiuni din interiorul 



187 



RADIOGRAMĂ 



- 14 - 



RADIOS 



corpului omenesc, cu ajutorul razelor X; (concretizat) 
fotografie obţinută tn acest fel, Cf. Şăineanu, Bianu. 
D. s., CAUE, ScRlBAN, 1). Ka:elr X impresionează 
placa fulugrafică cunslituiiul radiuyrafia. enc. tehn. i, 
105. Vei veni la miw săli fac radiografia. Călinescu, 
s. 442. Am fost şi la duclur, se mărturisi el. dar spune . . . 
că trebuie să-mi fac analize ^i radiografii. Vinea, i,. 
I, 82. Examenul cel mai siijnr penirn diagnostic este 
radiografia, abc săn. 167. 

— PI.: radiografii. 

— Din fr. radiographie. 

RADIOGRAMĂ s. f. 1. Telegramă transmisă prin 
radiocomunicaţie; radiotelegramă. Cf. cade. Am pri- 
mit o radiogramă cifrată de la Bucureşti. Stancu, r. 
A. III, 352. 

2. Fotografie obţinută cu ajutorul razelor X ; radio- 
grafie. Cf. MDT, DL, DM, DN*. 

— PI.: radiograme. 

— Din fr. radioyramme, germ. nadioyramni. 

RADIOJURNAL s. n. Cronica evenimentelor im- 
portante (ale zilei) transmisă prin radio la anuuiite 
ore. DL, DM, cf. dn'. 

— PI.: radiojurnale. 

— Din fr. radiojournal. 

RADIOLAr s. m. (La pi.) Ordin de protozoare 
marine învelite Intr-o cochilie silicioasă din care ies 
pseudopode dispuse In formă de raze ; (şi la sg.) animal 
din acest ordin. Cf. Scbiban, d., Cantuniari, l. m. 
169. Gelelalle două orizonturi . . . sini reprezentate prin 
şisturi cu radiolari si marne, mg i, VM, cf. Zoologia, 

9. DN^, DER. 

— PI.: radiolari şi (n.) radiolare (cade). 

— Din fr. radiolaire. 

RADIOL.VRÎT s. n. Rocă sedimentară silicioasă, de 
origine organică, rezultată din acumularea scheletelor 
de radiolari. Cf. mdt, dm. Radiolaritul este o rocă cu 
aspect de cremene. (iEOLOGiA, 36, cf. Zoologia, 9, 

DN*, DER. 

— Din fr. radiolarit. 

RADIOLOCATOR s. n. Instalaţie de radiolocaţie ; 
instalaţie radar. Cf. ltr-, dn-, der iv, 22. 

— PI.: radiolocatoare. 

— Din rus. paaiiOiiOKaTop, engl. radiolocator. 

RADIOLOCAŢIE s. r. Determinare, cu ajutorul 
undelor radioelectrice, a poziţiei unui obiect faţă dt 
un reper. Cf. dl, dm, dkh. 

— PI.: radiolocaţii. 

— Din rus. pa,^uo.ioijaniiii, engl. radioioealion. 

RADIOI.O(i s. m. .Medic specialist In radiologie. Cf. 
dl, dm. 

— PI.: radiologi. 

— Din fr. radioloyue. 

RADIOI.OGK!, -Ă adj. Caro aparţine radiologiei (2). 
referitor la radiologie, de radiologie. Pentru preciza- 
rea diagnosticului este necesar examenul radiologie, abc 
sĂN. 74, cf. 363, DN^. <> (Adverbial) Radiologie se 
găsesc calcificări craniene, abc săn. 358. 

— PI.: radiologiei, -ce. 

— Din fr. radioloyiqiie. 

RADIOLOGIE s. f. 1. Disciplină care se ocupă cu 
studiul razelor X şi cu aplicarea lor In precizarea diag- 
nosticului unor boli. Cf. ltr-, dl, dm, dn^. 

2. Ramură a medicinii care se ocupă cu examinarea 
corpului uman cu ajutorul razelor X pentru preci- 
zarea diagnosticului unor boli interne şi cu folosirea 
acestor raze In scop terapeutic. Cf. dn2, der. La demi- 
sol se află farmacia, scrmciile de radiologie şi microradio- 
fotografia. Scînteia, 1966, nr. 7 058. 

— Din fr. radiologie. 



RADlOMETALOGRAFlE s. f. Ramură a metalo 
grafiei care. studiază structura fină a metalelor şi 
aliajelor cu ajutorul radiaţiilor. Cf. mdt, dn", der. 

— Din fr. radioiu^talloi|raphip. 

R.\I)1(»\IETIU' s. n. Aparat folosit pentru măsu- 
rarea intensităţilor mici de radiaţie. Cf. I. Golescu, 
c, CADE, ScniBAN, D. Prezenţa razelor infraroşii o 
mai putem afla fie prin radiometru, fie prin pila termo- 
electrică. ENC. TKHN. I, 105, cf. MDT, DL, DM, DN', DER. 

■^ (în trecut) Aparat care servea pe mare la măsu- 
rarea pe meridian a Înălţimii soarelui. Cf. cade, 

SCRIBAN, D. 

— PI.: radiometre. 

— Din fr. radiometre. 

RADIO\AVIgAţ1E s. f. Conducere prin mijloace 
radiotehnice a unui avion sau a unei nave. Cf. ltr', 
dl, dm, dn^, der. 

— Din rus. pajţHonaBiiraniiH, fr. radionavigation. 

RADIORECEPTOR s. n. Aparat sau instalaţie de 
telecomunicaţii folosite pentru captarea undelor radio- 
electrice prin intermediul unei antene. Cf. ltr', dn'. 
,, Dulapul muzical" prevăzut cu un radioreceptor, . . . 
magnetofon, pikup şi bar este un alt produs pe care ti 
realizează acum muncitorii acestor uzine. Scînteia, 1960, 
nr. 4 845, cf. der. 

— PI.: radioreceptoare. 

— Radio'- -f receptor. 

RADlORECfiPŢIE s. f. Captare a undelor radio- 
electrice utilizate pentru telecomunicaţii şi punere In 
evidenţă a mesajului transmis. Cf. mdt, ltr*. 

— IM.: radioreceplii. 

— Radioi-+ recepţie. 

RADIORELfiU s. n. Sistem de radiocomunicaţie 
constituit din două staţiuni terminale şi un lanţ de 
staţiuni intermediare de recepţie şi retransmisie. Cf. 
ltr', dn2, der 

— PI.: radiorelee. 

— Radio' - -l- releu. 

RADIOREPORtA.I s. n. Reportaj transmis prin 
radio' (1). dn2, cf. l. rom. 1965, 410. 

— PI.: radioreportaje. 

— Din fr. radioreportage. 

R.ADidS, -OASĂ adj. 1. Care străluceşte răsplndind 
raze de lumiiul ; luminos, strălucitor. Vestmlntul lăsa 
să i SC vază Al ei gll alb . . . şi spler^did ca şi luna 
Cind iese radioasă din vălul diafane. Heliade, o. i, 
3.54, cf. Timpul (1856), nr. 1, 42/58. Aurora se iveşte 
radioasă Ca un ochi ce se deschide sub o geană luminoasă. 
Alecsandri, p. iii, 60. Aii nu ai fost jună, n-ai fost 
tn frumoasă '.' Te-ai dus spre a stinge o stea radioasă ? 
Eminescu, o. I, 37. E ora ctnd răsună dumbrava cea 
voioasă . . . Ctnd vin îndrăgostiţii sub bolta radioasă. 
Macedonski, o. I, 243, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, 
w. Prospeţimea radioasă a inltii dimineţi. Teodoreanu, 
M. u. 17. în cerul foarte albastru arde un soare radios. 
Sadoveanu, o. IX, 212. Prin geamurile trenului pă- 
trunde o dimineaţă radioasă şi blinda. Ralea, o. 89. 
Na mai simţise deloc bucuria dimineţii radioase de iunie. 
V. BOM. octombrie 1963, 26. <> F i g . Mă socoteam 
transportat . . . in alte lumi mai radioase şi binevoitoare. 
LĂzĂREScu, s. 88/4. .Şl de-aveam să urc . . . pe vreo 
culme radioasă Ca şi eu să-mi aflu tronul, era tocmai 
pe Calvar. Macedonski, o. i, 72. Casa buntchii fşi 
tnalţă mizeria ei radioasă. Klopştock, f. 48. 

2. F i g . (Despre figura omenească) Cu o expresie 
de seninătate, de veselie, de fericire ; (despre oameni) 
luminos la faţă, Inclntat. Apare o fiinţă Augustă, radi- 
oasă. Heliade, o. i, 367. Erai cu totul prosternat îna- 
intea radioasei Ellis. cr (1848), 6^/63. Tu, blinda, 
radioasă, cu zlmbetut senin. Alecsandri, p. ii, 113, 
cf. Caragiale, o. VI, 34. Chimiţă e radios, solenui şi 



204 



RADIOSCOPIC 



15 



RAD IU» 



totdeauna tnctntat de nfprftuila lui persoană. VlahuţX. 
o. A. 201. Figura bâtrinei diiuntu radioasă... elnd 
pronunţa numele ilustrului [ei soţ]. Anohel, pr. 120 
Ungurean, in mijlocul lor, eu faja radioasă, dădea 
tactul. AotRBiCEANU, A. 2.10. lUncolo de Cliilila apăru 
fi Tilu Ilerdelea, radios .şi aferat. Rebreanu, r. i, 2iri. 
Am trecui vesel, radios şi absent pe Ungă nevasta mea. 
Camil Petrescu, u. n. 135. Băieţii radioşi ii lăsau 
singur pe potecuţă şi Înaintau voiniceşte prin zăpadă. 
Brăescu, m. b. 53. Felix îl zări o dată, la braţ cu Geor- 
geta, foarte radios. Călinescu, e. o. ii, 304. Se întoarse 
radios de parcă ar fi cîştigat cel mai greu proces. Stancu, 
R. a. IV, 206. A doua zi el era foarte radios. Preda, 
R. 42. Turculeţ se învirlise în stingă şi In dreapta şi 
veni radios ca o sliclă de vin. T. Popovici, s. 369. 
Sublocotenentul devenise radios dintr-o dată — poate 
din cauza îndelungatei tăceri. Barbu, p. 264. 

— Pronunţat: -di-os. — PI.: radioşi, -oase. 

— Din fr. radJeux, lat. radiosus, it. radioso. 

RADIOSCdPIC, -Ă adj. Care aparţine radioscopiei 
(1), privitor la radioscopie, do radioscopie. Cf. cade, 

SCRIBAN, D., DL, DM, DN^. 

— Pi.: radioscopiei, -ce. 

— Din fr. radioscopique. 

RADIOSCOPÎE s. f. 1. Examinare a interiorului unui 
corp opac. In special a corpului omenesc, prin pro- 
iectarea pe un ecran a razelor X care au străbătut 
corpul; (concretizat) imagine obţinută In acest fel. 
Cf. CADE, ScRiBAN, D. O întrebuinţare a razelor X 
este în direcţiunea radioscopiei şi a radiografiei, enc 
TEHN. II, 56. E un aparat german de radioscoi>ii- 
CXlinescu, s. 206. Tuturor donatorilor li se face obli- 
gator reacţia Wasserman, radioscopia pulmonară. Belea, 
p. A. 80, cf. DN-, DER. 

2. (învechit, rar) Studiere a razelor solare. Cf. 

CADE. 

— PI.: radioscopii. 

— Din fr. radioscopie. 

HADIOSONDĂ s. f. Aparat de sondaj meteorologic, 
folosit pentru cercetarea păturilor superioare ale at- 
mosferei. A conceput prima radiosondă pciUru sondu- 
giile în altitudine, contemp. 1949, nr. 161, 6/1, cf. 

DN', DER. 

— PI.: radiosonde. 

— Din fr. radio-sonde. 

RADlOTEHiMC, -Ă adj., s. f 1. Adj. Care aparţine 
radiotehnicii, referitor la radiiitelmică, de radiotelmică. 
Aparate perfecţionate de măsurători radiolchnier. . . in- 
stalate la bord au înregistrai numeroase măsurători ştiinţi- 
fice. Geologia, 7, cf. dn. 

2. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu apli- 
caţiile oscilaţiilor şi ale undelor electromagnetice dt- 
Înaltă frecvenţă pentru transmiterea şi rccepţionariii 
informaţiilor. Cf. ltr-, dl, dm, dn, der. 

— Din fr. radioteelinique. 

RADIOTELEFONÎE s. f. Sistem de comunicaţie 
radiofonică între două posturi, ecliipate fiecare cu 
aparate de emisiune şi de recepţie. Cf. ltr', dl, dm, 

— Din fr. radiot^lrphouie. 

RADIOTELEGRAFIA vb. I, T r a n z. A transmite 
(o ştire, o comunicare etc.) prin radiotelegrafie. Cf. 
cade, dl. dm. <). R e f 1 . p a s . .Se ţinuse un mic consiliu 
de război şi se radiotelegrafiase. CXlinescu, s. 622. 

— Pronunţat: -fi-a. — Prez. inc) ■ radiolelegrafiez. 

— Din fr. radiut^iiţiraphier. 

RADIOTELEGRAFiAT, -Ă adj. (Despre ştiri, co- 
municări etc.) Transmis prin radiotelegrafie. dl, dm. 

— Pronunţat: -fi-al. — PI.; radiotclegrafiaţi, -te. 

— V. radiuteleyralia. 



RAniOTFLEGRiFIC, -.4 adj. Care aparţine radio- 
telegrafiei, privitor la radiotelegrafie. Cf. cade, dl, 
dm. 

— PI.: radioIrU grafiei , ee. 

— Din fr. radli>trl{-i|ra|ilili|iie. 

RAniOTi;i.E(;RAFÎE s. f. Radiocomunicaţie care 
constă în transmiterea unor mesaje prin unde elec- 
tromagnetice ; telegrafie fără fir. Cf . cape. Să ne 
oprim la marile in.ftalaţii de radiotelegrafie care ne lea- 
gă de Indiile din cealaltă parte a pămlntului. Sado- 

VEANU, o. IX, 314, cf. MDT, LTR^. 

— Din fr. radiot^l^yraphie. 

HADIOTELEGRAFIERE s. f. Acţiunea de a r a- 
d i o t e 1 c g r a f i a. dl. 

— V. radiotelcţirafia. 

RADIOTELEGR.AFiST, -Ă s. m. şi f. Persoană spe- 
cializată în radiotelegrafie ; operator la un aparat de 
radiotelegrafie. Cf. nom. prof. 64, dl, dm. liadio- 
telegrafislul părea îngrijorat. Uarbu, p. 350. 

— PI.: radiolelcgrafişli, -sie. 

— Din fr. radiot^l^graphiste. 

RADIOTELEGRAmĂ s. f. Radiogramă. Cf. cade, 
ltr', dl, dm. 

— PI.: radiolelegrame. 

— Din fr. radiot^lpţirarome. 

RAniOTELEM^TRIC, -Ă adj. Care aparţine radio- 
telemetriei, privitor la radiotelemetrie. Aparate per- 
fecţionate de măsurăUiri radiotciinice şi radiolelemeirice 
inslalate la bord au înregistrat numeroase măsurători 
ştiinţifice. Ceologia, 7. 

— PI.: radiotelemetrici, -ce. 

— De la radiotelemetrie. 

R4DIOTELEMETRÎE s. f. Determinarea distanţei 
dintre un obiect şi un reper dat cu ajutorul undelor 
radioelectrice. ltr^. 

— Radio'--)- telemetrie. 

RADIOTELESCdP s. n. Aparat folosit la recepţio- 
narea şi studierea undelor radio emise de corpurile 
cereşti. Cf. ltr^, der. 

— PI.: radiatele scoape. 

— Din fr. radioteleseope, germ. Radioteleskop. 

RADIOTERAPÎE s. f. Metodă de tratare a unor 
boli prin acţiunea razelor X; roentgenterapie. dicţ. 

— Din fr. radiotlierapie. 

HADIOTRAXSMISIUIVE s. f. Transmitere la dis- 
tanţă prin unde electromagnetice a unor semnale 
(sunete, semne, imagini), dl, dm. 

— Pronunţat: -si-u-. 

— Din fr. radiotransmission. 

R.ADÎR s. n. V. radieră. 

RADIŞ subst. V. radăş. 

RADlTĂ s. f. V. rfdiehe. 

RADIU' s. n. Element radioactiv, din grupa metale- 
lor alcalino-pămintoase, asemănător din punct de ve- 
dere cliimic cu bariul; este întrebuinţat în fizică şi 
in medicină. Se şlie că radiul mai emile între altele şi 
raze alfa. arh. olt. i, 108. Radiul a avui deja aplica- 
ţiuni medicale din cauza proprietăţilor lui de a distruge 
ţesuturile. Marinescu, p. a. 34, cf. Şâineanu, n. u. 
Bravo, doctore, văd că ai de loate ! Dar radium ai ? 
glumeşle generalul. Brăescu, o. a. i, 79. Un gram de 
radiu degajează 133 calorii pe oră. enc. tehn. i, 109, cf. 
Macahovici, ch. 187. 



225 



RADIU" 



- 16 - 



RAFINA 



— Şi: râdlum s. n. 

— Din fr. radium, germ. Radiuni. 



rAdiu» 



V. radio*. 



RADIU' s. n V. radius. 

RADIU* s. n. V. rediu. 

RADIUM s. n. V. radlu'. 

HADIUS s. n. Os lung care impreună cu cubitusul 
formează scheletul antebraţului. C'.f. Kretzulescu, .\. 
15/9, PoLizu, p. 34, Karcianu, Bianu, d. s. Frac- 
tura ciibitasului şi radiusului miiiiii drepte. Brătescu- 

VOINEŞTI, P. 255, Cf. SCRIBAN, D., DER. 

— Pronunţat: -di-us. - Şi: râdiu s. n. Kretzulesci- 
A. 15/9. 

— Din lat. radius, fr. radius. 

RADJA s. f. V. rajah. 

RADJAH s. m. V. rajali. 

RADOAŞ subst. V. radăş. 

RAD6n s. n. Element gazos cu proprietăţi radio- 
active, obţinut prin dezintegrarea radiului. Cf. mdt. 
Pentru cercetarea circulaţiei gazelor se introduce prin 
gurile de vini radon, un gaz radioactiv. Scînteia, 196(i, 
nr. 4 834, cf. der. 

— Din fr. radon. 

RADdU s. n. (Franţuzism Învechit) Plută pentru 
transportul pe apă. Comandantul . . . avusese nenoro 
circa ... să trăiască cu carne de om şeapte săptămini 
pe dramaticul radon. Ghica, s. 400. 

— PI.: radouri. 

— Din fr. râdeau. 

RADULĂ s. f. (Zool.) Placă chitinoasă cu numeroşi 
dinţişori, asemănătoare cu o pilă, de pe limba nioluş- 
telor şi care serveşte la roaderea hranei. Aceasta esir 
radula, care funcţionează la fel ca radula melcului. 
Zoologia, 52, cf. der. 

— PI.: radule. 

— Din fr. radule, lat. radula. 

RAF s. n. 1. (Prin Transilv., Ban.. Miild.) Cerc de 
fier care se aplică pe obada unei roţi de lemn (in spe- 
cial la car) cu scopul de a o proteja şi ai da o rezis- 
tenţă mai mare; şină. CI. conv. lit. xx, 1 016, Vaida, 
Marian, ins. 36, Densusianu, ţ. ii. 331, 347. In 
curte, Petrea se tocmeşte cu oamenii ce-i aduc roţi să le 
siringă rafurile, ori chiar să pună un raf nou. Agîr- 
biceanu, s. p. 53, cf. Caba, săi.. 100, Gregorian, 
CL. 61, ScRiBAN, D. luccrcou să-şi repare căruţele, dar 
rafurile plesniseră şi, dc-i dădeai un picior mai zdravăn, 
toată căruţa se nuruia in bucăţi. T. Popovici, se. 7(I. 
Cătră prtnzul ,cel bun . . . sare un raf (cerc) de pe roată. 
Reteganul, p. I, 33, cf. H xvii 237, 272, xviii 7."), 
277, ALR i 823, ALRM SN I h 221, A I 12, 13, 17, 21, 
22, 23, 24, 35, ii 3, 6, 7, 8, 12, iii 2, 3, 4, 5, 7, 11, 
12, 16. 17, 18, 19, IV 5, V 14, 15, 16, vi 3. <î. E x p r 
A pune ralul (pe cineva) = a supune (pe cineva). Zi, 
a pus raful pe el, noa ! Beniuc, v. cuc. 10. 

S. (Regional; de obicei la pi.) Şină de cale ferată. 
Cf. ŞEZ. VII, 187, ALR SN iii h 868/53. 

— PI.: rafuri. — Şi: (regional) ralt s. n. ViRCoi,, 
V. 98, L. CosTiN, GR. BĂN., ALR I 823/18, 26, 795> 

— Din magh. răi. Cf. germ. R e i f . 

RAFAfiLIC, -Ă adj. (Livresc) Care aparţine lui 
Rafael, In genul picturii lui Rafael. Faţa pală ca petala 
Rozelor de primăvară Se-nclină cu ideala rafaelică fe- 
cioară. Petică, o. 35. 

— PI.: rafaelici, -ce. 

— De la n. pr. Raiael-l- suf. -ic. 



R^FAELÎT, -A adj. (Livresc) Rafaelic. Fata pâs- 

trase toată, graţia rafaelită. Călinescu, c. n. 20. O fată 
îmbrăcată cu o rochie ordinară de stambă . . . al cărei 
păr cădea pînă la umăr In unde rafaelite, id. s. 458. 

— PI.: rafaeliţi, -le. 

— De la n. pr. Rafael-f suf. -i7. 

RAFAELiTIC, -Ă adj. (Livresc) Rafaelic. Se uită 
incă o dată la fata zveltă şi elegantă, cu ochi de ametist 
.şi plete blonde rafaetitice. Călinescu, c. n. 200. •$> (Ad- 
verbial) Avea părul lung, ondulat rafaelitic pînă la 
umeri. id. ib. 81. 

— PI.: rafaelitici, -ce. 

— De la n. pr. Rafael -|- suf. -i7if. 

RAFAlĂ s. f. 1. Dezlănţuire bruscă, violentă, de 
obicei scurtă, de vînt, de ploaie sau de ninsoare. Sub 
crîncena rafală Munţi de spumă dau năvală Peste po- 
dul răsturnat. Alecsandri, p. ii, 143, cf. Barcianu, 
Alexi, w. Avionul era zguduit . . ., aruncat In jos sau 
in sus după capriciul rafalelor, alas 1 vii 1934, 6/4. 
In prima rafală, care ne izbi in faţă, urlind furioasă, 
se auzi o trosnitură seacă, sus, în catargul din provă. Bart, 
s. M. 51, cf. Scrihan, d. Uneori, o rafală bruscă de 
vînt face să se ivească ... o microscopică furtună. Booza, 
c. o. 219. In plnze se năpusti, aproape fără veste, o 
avalanşă de rafale. Tudoran, p. 359. Gări risipite prin 
lume . . . Gări sub rafale de ploaie, s aprilie 1960, 44. 

2. Serie neîntreruptă, de obicei scurtă, de lovituri 
ale unei arme de foc automate sau ale unei baterii 
de tunuri. Satul lui e sfărîmat de rafalele tunurilor. 
C. Petrescu, î. II, 10. Ghiţă al meu şi Florea au picat 
chiar la cea dintăi rafală. Sadoveanu, p. m. 87. Se 
aud rafale de mitralieră, v. rom. martie 1954, 264. 
întunericul tot mai des cobora şi mitraliera prinse apoi 
să tragă rafale din ce în ce mai lungi. Camilar, n. i, 
71. Din oraş se aud din nou rafale puternice. H. Lovi- 
NEScu, T. 213. Peisagii devastate de rafale. Baranoa, 
V. A. 27. 

— PI.: rafale. 

— Din fr. rafale. 

RAFEIVA vb. 1 V. rafina. 

RAJ'IA s. f. V. rafie. 

RAFIE s. f. Nume dat mai multor specii de plante 
din familia palmierilor, cu tulp'na scurtă şi groasă. 
ale căror frunze au nervuri foarte rezistente (Raphial. 
Cf. DL. DM, DER. -^ Fibrele obţinute din nervurile 
frunzelor acestor plante (sau din coajă de tei), folo- 
site în liorlicultură. viticultură şi la confecţionarea 
unor obiecte împletite. Cf. Nica. l. vam. 207. A învă- 
ţat să îmbrace sticle cu fire de rafia. l. Botez. b. i. 191. 
Scoase ... o ploscuţă lată de sticlă, îmbrăcată în împle- 
titură de rafie. Sadoveanu, o. ix, 26, cf. Borza, d. 146. 

— PI.: rafii. — Şi: rafia, (regional) trăfle (Viciu, 

Gl..) S. f. 

— Din fr. rapliia, germ. Rapbla. 

rAfILĂ s. f. V. racilă. 

RAFIXA vb. I. Tranz. 1. A curăţa o substanţă, 
un produs etc. de corpurile străine pe care le conţine. 

Cf. I. GOLESCU, C, PoLIZU, DDRF. ŞĂINEANU, BaR- 

ciANu, Alexi, w., cade, Scriban, d., alr sn 
I li 252/682. <> Refl. pas. Prin ţările cele 
mai răci se rafinează (prelucrează) zahărul cu mai 
multă greutate, ic. lum. (1841). 68'/3. Zacar care s-a 
rafinai numai o dată. man. sănăt. 179/28. 

2. T r a n z. şi refl. F i g. A (se) face mai fin, 
mai delicat, mai subtil. învăţăturile înalte rafinînd 
gustul şi ascuţind judecata unei gcneraţiuni, fac să-i 
crească pretenţiile intelectuale. Cabagiale. o. iv, 254. 
Intr-o ţară cu o cultură artistică serioasă . . . gustul s-a 
rafinat şi mintea s-a ascuţit de atîtca opere nepieritoare. 
Vlahuţă. o. A. 210, cf. ŞĂINEANU, Barcianu. Minu- 
nata eleganţă a sălii de mtncare părea că îndreptează 



246 



RAFINAGIU 



- 17 - 



RAFINEA 



glndurile, le ascute şi le rafinează. D. Zamfibescu, ap. 
CADE, cf. Alexi, w., cade, Scriban, d. Tii'imăsese o 
lucrătoare, rafininduse pe nesimţite, fără a deveni,, tine 
dame". C.ămnescu, s. 112. Simt nevoia imperioasă 
să mă subţiez .şi să mă rafinez şi eu. Stânci', r. a. iv, 
365. Arta . . . rafinează . . . sertsibilitalea oamenilor. H. 
I.OVINESCU, T. 289. 

— Prez. ind. : rafinez şi (Învechit) răfin (St.amati, 
D.). — Şi: (învechit) rafenă (I. Golescu, c), rnfenă 
(Valian, V.), (regional) răi'ină (.alr sn i h 252/172), 
reflnâ (ib. h 252/537) vb. I. 

— Din fr. raffiner, germ. ralfinieren. 

RAFIXÂGII s. n. v. rafinaj. 

R\F1\.ÂJ s. n. (Franţuzism Învechit) Rafinare 
(1). Cf. Alexi, w. 

— PI.: ? — Şi: rnlinâyiu s. n. St.^m.^ti, d. 

— Din fr. ratfinnţie. 

R.AF1XAMEXT s. n. 1. Fineţe, subtilitate a gustului 
sau a simţirii; rafinare (2(. Un raffinament al frumo- 
sului. Heli.^de, d. j. 177/1. Era un veac de rafinament 
In maniere. C.^mil Petrescu, t. ii, 216. Perfecţiunea, 
arta ei de-a se îmbrăca şi pieptăna, nu e rafinament 
decadent. Teodoreanu, m. ii, 379. Tablourile de 
valoare inegală ar fi stricat, fără îndoială, sugestia de 
rafinament ce se desprindia din tot interiorul. Călinescu, 
s. 285. Autorii . . . deţinători ai unei înţelepciuni mile- 
nare ... Şl ai unei arte poetice severe, pline de străvechi 
rafinament. Beniuc, m. c. i, 189. Toată lumea ştie 
că supremul rafinament e simplitatea, gl 1958. nr. 8, 2/5. 

2. (Peiorativ) Viclenie, perfidie. Cu rafinamentul şi 
sadismul ei, se uită . . . eu oarecare satisfacţie răutăcioasă. 
V. ROM. iulie 1951, 286. 

— Scris şi: (după fr.) raffinament. — PI.: rafina- 
mente. 

— Din fr. raffinemeut. 

R\FI\ARE s. f. 1. Acţiunea de a rafina (1) 
şi rezultatul ci ; curăţire, îndepărtare a corpurilor 
străine dintr-o substanţă, dintr-un produs etc. Prefa- 
cerea aceasta a zahărului se cheamă raffinare. i. nat. 
21, cf. PoLizu, ddrf, Şăine.anu, B.^jiciANU, Alexi, 
w. Rafinarea petrolului, nom. prof. 11. Deschisese un 
atelier cam rudimentar pentru rafinarea petrolului. C.\- 
MiL Petrescu, o. II, 27. 

2. Fig. Rafinament (1). Cf. rafina (2). C(. 
ROM. LIT. 271/6. Aceasta pare a fi fost o rafinare a 
limbei. Maiorescu, cr. iii, 246. Nobilul poet ştiuse a 
se înconjura cu o rafinare adevărat orientală. Odobescu, 
s. I, 291, cf. Gherea, st. cr. iii, 403, Ş.ăineanv. 
Înflorirea artei, rafinarea personalităţii, lărgirea culturii 
umaniste sint fenomene de ordin secundar. . ., rezultate 
ale unor fapte de altă natură. Oţetea, r. 35. Gustul 
pentru insignifienţă e senm de profundă rafinare. R.alea, 
s. T. II, 303. Macedonski consideră evoluţia şi rafinarea 
limbii drept o condiţie de bâză a oricărei poezii moderne. 
L. ROM. 1965, 391. 

— Scris şi: raffinare. — Pl.: rafinări. — Şi: 
(învechit) răfenâre s. f. Valian, v. 

— V. rafina. 

R.AFL\At> s. n. (Regional) Rafinare (1) (Mirceşti — 
Paşcani), alr sn i h 252/537. TŢuica] o dă la refinal. 
ib. 

— Şi: (^regional) refinât s. n. 

— V. rafina. 

R.-\FI\.4'P, -Ă adj. 1. (Despre o substanţă, un 
produs etc.) Care a fost supus unui tratament de 
rafinare (1) ; curăţat de corpuri străine. Silitră rafinată. 
Huletin. f. (1843), 237»/21, cf. ST.vii.^Ti, d., Polizu, 

DDBF, ŞĂINEANU, BaRCIANU, AlEXI, W., SCRIBAN, 

D. Ţuică rafinată, alr sn i h 252/791. 

2. Fig. Fin, delicat, ales, sul>til. Măiestria rafinată 
de a găti bucatele. Vasici, m. ii, 32/17. Un cult aşa de 
impozant, pol zice rafinat . . ., nu se observă. Codru- 



Drăquşanu, c. 76. Luase dispoziţiuni ca oaspeţii săi 
să nu cerce cea mai mică lipsă intru îndeplinirea gustului 
lor rafinat. Fu.imon, o. i, 186. Atrăgea asupră-şi, 
prin maniere şi inveţătură, admiraţiunea curtezanilor 
celor mai rafinaţi şi a oamenilor celor mai instruiţi ai 
epocel. HASDEf, i. v. 99. Te păzeşte, să nu vatămi a 
lor gusturi rafinate. Vlahvţă, s. a. i, 78. Limba claselor 
culte ... va deveni un instrument de expresiune poetică 
mai rafinai. Ghere.*., st. cr. iii, 375. .Străvechea mea 
argintărie, cu-atita artă cizelată De rafinatul Benvenuto, 
sclipea pe masă înşirată. Anghel-Iosif, c. .m. ii, 81. 
Sfirşii ospăţul meu cu mere zvtntale si cu nuci, adică 
cu fructe şi, deci, după toate regulile înalte ale celei mai 
rafinate gastronomii. Hogaş, dr. i, 265. Stă fără noimă 
catedrala Azi, intr-un secol rafinat. Bacovia, o. 141. 
lira om cărturar, spiril rafinat. Sadoveanu, o. v, 612. 
Interiorul i se păru lui Felix cu mult mai rafinat deeil 
şi-ar fi putut închipui. Călinescu, e. o. i, 81. In mij- 
locul acestui străvechi, substanţial şi rafinai belşug al 
păminlului se află şi oraşul Rîmnicul-Vilcii. Bogza, 
c. o. 365. Eroii literaturii sale sînl rafinaţi esteţi sau 
filozofi. V. ROM. iunie 1965, 6. <0> (Substantivat) Xeo- 
logisme (mai toate franţuzeşti) . . . circulau, la vremea lor, 
in vorbirea şi in scrisul unei pături foarte subţiri de 
,,rafinaţi". l. rom. 1959, nr. 4, 4. 

3. (Peiorativ) Perfid, viclean. Cile blăsteme vărsau 
asupra tiranului rafinai . . . acele buze ce vineau de 
amuţeau învineţite sub spinzurătoarea ce stă dinaintea 
uşii! Nkgruzzi, s. i, 311. Nu poate fi decil o aventu- 
rieră rafinată. Filimon, o. ii, 140. cf. ev 1950, nr. 
4, 57. -C» (Substantivat) Olilia era o ,,rafinată" cu 
.şcoală de la Paris. CJu-Inescu, e. o. ii, 152. 

— PI.: rafinaţi, -te. — Şi: (învechit) răfeDăt,-ă (Va- 
lian, V.), (regional) rafinat, -ă (alr sn i 252/848) adj. 

— V. rafina. 

R.\FL\ATOR s. m. Rafinor. Zahărul nerafinat... 
nu va fi dat spre vinzare sau la raflnalori. cr (1836), 
4'/12, cf. Barcianu, Alexi,\v. Rafinator de zahăr. 
NO.M. prof. 48. 

— PI.: '■afinatori. 

— Rafina -r suf. tor. 

■' R.VFIX.iŢtE s. f. (Rar) Rafinare (2). Domneşte starea 
primitivă, simplă, crudă, fără cit de puţină rafinaţie tn 
metoda producţiei. Codru-Dr.ăguşanv, c. 56. 

— PI.: rafinaţii. 

— De Ia rafina. 

R.\FL\ĂRIE s. f. 1. Instalaţie în care se face rafi- 
narea (1) unor produse. V. distilerie. Cf. Marin, 
PR. I, 50/33. Rafinării de zahăr. ic. lum. (1840), :î9!/29. 
Socoteală ... de cheltuielile clădirii aşezămînlului unii 
zaherării ie sfecle cu rafineria sa (a. 1841). doc. f.c. 
750, cf. St.\m.\ti, d., Polizu, lm, Şăineanu, Bar- 
cianu, Alexi. \v., cade. 

2. (De obicei determinat prin ..petrolieră" sau ,.de 
petrol") Unitate industrială in care se face prelucra- 
rea ţiţeiului pentru obţinerea de produse petroliere. 
Hafinerii de petrol, nom. prof. 41. Ţiţeiul extras . . . 
e pompat peste dealuri, spre marile rafinării. Booza, 
A. i. 30. Pentru prima dată, în curtea rafinăriei 
cerul acelei dimineţi era lipsit de furn. contemp. 1955, 
nr. 437, 2/5. Rafinăria geme uşor, neauzit . . . Prin 
ţevi ţiţeiul . . . Aleargă spre lumină, v. rom. ianuarie 
1956, 28. .\colo e rafinăria de la Oneşti, explică gazda 
cu bunăvoinţă, s iunie 1960, 54. 

3. Fig. Rafinament (1). Mi-a arătat, cu raf inerte 
infernală o strălucitoare perspectivă — stridii, icre moi . . . 
Caragiale, o. iii, 120, cf. ŞXineanu, Barcianu, 
.\lexi, w.. cade, Scriban, d. 

— Scris şi: raffinărie. i. n.^t. 21, lm. — PI.: rafi- 
nării. — Şi- (învechit) rafinerie. răfenărie (Valian, 
V.) s. f. 

— Din fr. raffinerie, germ. Raffinerie. 

RAF1\E.4 s. f. v. refenea. 



256 



RAFINERIE 



18 



RAGE 



RAFlNERtE s f. v rafinărie. 

RAFINAU s. ni. Muncitor califiiut iJtiiliu opeia- 
ţiile de rafinuic (U : rafinutur. Cf. Şăineanh, Alexi. 
w., NoM. PROF. -12. -;> F i u. Confliinţă urliatiiă, arli'i 
de rafinor, cure reclamu insufiri critice. Perpessicui^. 
M. UI, 78. 

— PI.: rafinori. 

— Din fr. ralfineur, germ. Kafl'iiieiir. 

RAFIIVCÎZĂ s. f. Suljstanlă alc-ăLiiită din iţliicoză, 
galaitoză .şi frucloză, care se găseşte in sfecla de zaliâr 
şi In seminţele de bumbac; este folo.sită în medicină 
şi în bacteriologie. Cf. iMacahuvici, ch. ^M, lth^, 

DER. 

— Din fr. raffinose. 

IlAFT' s. n. Poliţă aşezată intr-un dulap sau fixată 
de-a lungul pereţilor unei camere (in special la magazi- 
ne). V. etajeră. Cf. Polizu, Cihac, ii, 006, ddrf, 
Şăineanu. .Şi'-ani intors fără speranţă Ocliii .şi-iicepiii 
s-admir Cum stcleau pe raft in şir Acele de signranUi. 
CoşBUC, p. I, .')21. Am aşezat in rafturi cărţile. Axgiiii.- 
losiF, c. L. 86. Scotoci prin rafturile întunecoase ale 
crlşmei. Hogaş, dr. i, 98. Popa Tonca pune psaltirea 
in raftul cărţilor. Galaction, o. 172. Tiri privirea pe 
pereţii afumaţi... la rafturile goale. C. Pethescu, r. 
dr. 296. Se ridicase o prăvălie nouă, cu ferestrele din- 
tr-un geam, cu rafturi pline. Brăescu, a. 131. Femeia 
scoale din raft, o carte. Sebastian, t. 267. Am tras din 
raft două vechi tomuri legate in scoarţe. Sadoveanu, 
e. 5. Deschise cîieva uşi, descoperind rafturi înţesate 
cu cărţi. CĂi.iNEScu, e. o. i, 83. La moşie avea o odaie 
întreagă cu pereţii acoperiţi cu rafturi de cărţi. Camii. 
Petrescu, o. I, .303. Deasupra patului — un raft de 
lemn cu cîteva cărţi. Vinea, l. i, 113. Uşa casei de 
bani era dată de perete, rafturile ci goale, pe jos, pe 
duşumea hirlii răvăşite. Demetrius, a. 46. !n rafturi 
dorm volume visîndu-şi existenţa închisă intre foi. Labiş, 
p. 79. -f (Regional) Firidă, ai.rm ii/i li 377. 

— PI.: tafturi. 

— Din te. ral (dial. raft). 

HAl'i- s. n. (învechit; mai ales la pi.) 1. Harna- 
şament de lux. Nu era ei acolo grije de pluguri, de boi, 
nice de cai cu rafturi scumpe. Varlaam, c. 366, cf. 
Herodot (1645). 476. Unde sînt caii noştri cei fru- 
moşi şi împodobiţi eu rafturi poleite . . . ? Neagoe, 
ÎNV. 330/13. Implutu-sau cazacii de borfe, de săbii, 
de rafturi şi de corturi. M. CosriN, let. i, 252/2. Unde-i 
stnt fuşlaşii, unde-s caii cei cu rafturi? Dosoftei, v. s. 
ianuarie 40'/31. Voroava nu in vremea şi la locul seu, 
ca rafturile de aur in capul magariului se prind. Can- 
TEMIR, IST. 235. N-au scăpat fără pagubă mai nici 
un boier şi nefurat .... cui pistoale, cui rafturi. N. Cos- 
TIN, LET. II, 114/23. Era împodobiţi cu haşele şi cu 
rahturi de argint şi poleite (a. 1773). gcr ii, 90/12. 
Cai impărătisti şi cu rafturi de aur. Varlaam-Ioasaf, 
140^/22. Iau diwuit un cal bun, armăsar, împodobit 
cu rafturi de argint. Dionisie, c. 186, cf. lb, C. St.vmati, 
p. 315, CiiiAC, II, 606, DDRF, Ş.\iNEANi;, Barcianu. 
Ce laşi tu drumul Şi-apuci colnicul'.' Ori zeaoa le-apasă, 
Ori şaua te-ndeasă, Ori friul cu fluturi, Ori scumpele 
rafturi . . . De duci aşa greu Tiupuşorul meu'.' Alec- 
SANDRI, p. p. 63. 

2. Panglică; ciucure. Cf. Klein, d. 212, lb, I'olizu, 
LM. DDRF, Barcianu. Vătaful are un girbaci ... cu 
rafturi şi comandă celorlalţi. Pamfile, s. v. 64, 

— PI.: rafturi. — Şi; ralit, relit (Conachi, p. 291, 
Barcianu) s. n. 

— Din te. ralil. 

RAFT» s. n. V. ral. 

RAFTÂ s. f. (Prin Transilv. şi Ban.) Parte cu 
care cineva contribuie la o clieltuială comună sau la 
acliilarea unei datorii (v. contribuţie, cotiza- 
ţie, rată) sau care revine cuiva Jn urma unei Îm- 



părţeli (v. cotă). Cf. Klein, d. 212, lb, Polizu, 

(UhAC, II, 606, LM, DDRF, B-ARCI.\NU. ALEXI, \V., 

Frîncu-Candrea, m. 104. Şi-a primit rupta de mincare. 
I.EXic REG. II, 84. <}. F X p r. A (<i) siniiie (cuiva) 
rafia (sau laftă In «elii) ^ a spune (eiiixa) Sn faţă, 
fără ineoiijur, deschis. Nu m-a chiar tăiat, dar rni-a 
spus rafia, că să ne lăsăm de astfel de gînduri. Rete- 
GANiL, p. p. 135. Ţi-am spus-o raftă in ochi. FrÎncu- 
Candrea, m. 104, eoni. Draganu. Aşi pieri'e (sau 
aşi lua) rafia (de la viaţă) = aşi pierde sau aşi lua 
nădejdea (de la viaţă); a se resemna. (;f. I^aşca, gl., 
corn. Pasca (Crişcior — Brad). .'\-şi lua rapla şimindaşu — 
aşi lua glndul de la ceva. ev 1950, ur. 11 — 12, 39. 
A fi rafia (cu cineva) = a nu mai datora nimic (cuiva), 
a fi chil. Cf. Reteoanul, p. p. 21) A <la rafia (pe 
cineva) = (la jocuri de noroc) a bate (pe cineva), a 
Învinge, l.-am dat rafia la joc. Coman, gl. 

— PI.: rafte. — Şi: răptă s. f. 

— Etimologia necunoscută. 

n.AFTI\" subst. (Regional) 1. ,,l^artea de deasupra 
a zidăriei unei clădiri terminată din roşu", (^oman, ol. 

2. (iu forma rrftini) l'arle a temeliei unei construc- 
ţii ieşită hi afara zidului. Cf. S.ăghinescu, v. 66. 

— Accentul necunoscut. — PI.: ? — Şi: reftini subst. 

— Htimologia necunoscută. 

RAGACEA s. f. V. ră(|aee>. 

RAG,\CI s. u. l 'nealtă In formă de cleşte eu coadă 
lungă, folosită la pescuit. Pe.scarul a.'ţteaptu cu pră- 
jina în mină şi, cînd vede crapul pe fundul apei, aruncă 
ragaciul asupra lui şi-l prinde intre cele două braţe ale 
acestuia. Antipa, p. 291. cf. cl 1968, 414. 

— PI.: ragacc. 

— Din rus. porai. 

RAfiÂDA s. f. 1. Mică ulceraţie (de natură sifilitică) 
care apare pe piele, mai ales printre degete, la nări, 
la buze etc. Cf. Bianu, n. s., G.vldi, m. phan. 246. 
Se va jiololi setia . . . prin umezirca deasă a buzelor, 
pentru a împiedica formarea ragadelor. Belea, p. a. 214. 

2. Sflreul mamelei. Cf. lui. iv, 844. 

— PI.: ragade. 

— Din ngr. cafaîa. 

RAG.\0,4(:E s. f. V. răyaeei. 

H.ÂGĂT s. n. v. lăi/el. 

RAGE vb. III. I n t r a n z. (Despre vite cornute; 
p. e X t. despre alte animale ; de obicei Ia pers. 3) A 
scoate răgete; a mugi; a răcni; (învechit şi regional) 
a rugi. Skimenii ricăiia (răgindu c-, s c î n c i n d i>) 
să râpă . . . măncare şie. psalt. 215. Moarte fără de 
veste vine, ca un leu răgindu (a. 1550—1580). cuv. d. 
b.ătr. ii, 452. Cămila să ragă. tilcul nu-nţeleagă. Can- 
temir, ist. 108, cf. Budai-Dei.eanu, lex. Boii rag, 
caii renchează, cînii latră la un loc. Alecsandri, p. 
iii, 8. Vaca rage de foame în bătătură. Vlahuţă, o. 
A. 358. }ioii-n jug de foame-ţi rag Şi de slabi abia mai 
trag. Neculuţă, ţ. h. 42. Acuma oqrada-i goală . . ■ 
iar in grajduri rage a pustiu o înehipuirt de raeă stearpă. 
Rebreanu, I. 11. Cămilele neliniştite rag la lună. Sa- 
doveanu, o. XII, 271. Vremea prieşte Inimii, ierbii. 
Ragă şi cerbii ! Hlaga, p. 36. Trei sate . . . Răcneau 
de suferinţă la stîlpii de ogradă. Ca staulul de vite. în 
fierbere, cînd rage. Arghezi, vers. 457. Văzînd boul 
cel năzdrăvan aceasta, au prins a rage şi au ras aşa de 
tare incit văile s-aa turburat. Sbiera, p. 189. Foaie 
verde ş-o gherghină, Rage-un bou într-o grădină, şez. 
i, 236. Cf răgeşti. Ce stuhueşti, Suraio? T. Papahagi.m. 
139, cf. FOLC. mold. i, 118. !n mijlocul satului, rage 
buhaiul împăratului (Clopotul). Gorovei, c. 87. 
(T r an z.) Un leu pustiei rage turbarea lui. F.minescu, 
o. i, 20. <0> (Prin analogie; mai ales despre instrumente 
muzicale) Jar cînd de război bucinul rage, Xiee poate 
cineva să-şi pastrc Averea sa, nici dulcea viaţă. Budai- 



270 



RAGEA 



- 19 - 



RAHAT' 



Deleanu, ţ. 299. Tromboane străvechi Mrtiau, răneau, 
de-li săprgiati iineliile. Sadovi'anu, o. i, 5.'i0. Sirena 
gemea, rugea şi iinijjra. Hi-nhc, i". a. ii, 158. •;)• IC x p r 
Nii'i iiii-iiii riii[r, iiiii iiii-iiii pljiiiie^ nii mă intercsca/M 
l'AMi ii.i:, j. II, lOIi. -^ '"'.'?■ (Hesprc oameni) A [qm. 
a zbiera. Slrij/aiu frtgiiam i>) de .luspirarca inremiri 
meale. psalt. 72. Ca .ş-itii Juncan Dragnsin rage. 
Hi'dai-Delf.anu, ţ. 415. Mi l-au adus pe linărul . . . 
eu mina dreaptă serintilă, ori ruptă, nu se poate şti, 
fiindcă, dacă i-i> atingi cit de puţin, rage ca un bou. 
Caragiai.k, (1. I, 238. Seoal' dracului, bă! răgi cit 
putu unchiul. Iovescu, n. 61. Ttabdă inimă şi Iaci 
Dacă n-ai gură să răgi. şi;z. xii, 83. Badea rage prin 
pirloagc, Lelea-ngină Din grădină (Clopotul şi loaca). 
ib. IV, 82. -^ Refl. (într-un descîntec) Nu vă ră- 
giţi ca vacile. Bîri.ea, c. p. 358. ■♦■ (Despre ape) A viii, 
a urla. Te glăseşli tare, ca marea cind rage. Do.sorxEi, 
ps. 140/15. 

— Prez. ind.: rag: perf. s.: răgii; part.: ras. — 
Şi: (Învechit şi regional) liijii (prez. ind. răgesc; part. 
ras), (regional) răj(iii (ai.r ii 5 527/3-l(), 362: prc/. 
ind. per.s. 3 răguiei, r!gf (ŞEZ. v, 115) \)). IV. 

— Lat. raj(ere. 

RA(iEĂ .s. f. V. leţiea. 

RÂGELĂ s. f. V. iiU|ilă. 

RACiET s. n. V. lăgel. 

RAGHII..\ s. f. V. ranllfi. 

RACilAl. s. IU. şi n. v reţieal. 

RÂ(iII.A s. f. 1. Instrument format dintr-o scîndură 
In care sînt înfipţi dinii de fier şi prin care se trage 
cinepa sau inul ineliţat pentru ca fibrele să se cureţe 
ile puzderii şi de cîlţi ; (regional) raştilâ. V. d a r a c. 
liarila pentru in este mai deasă decît acea pentru cinepă. 

I. loNEScu, c. 156/5, cf. CiHAC, II, 310. Veniţi incvace 
şi aduceţi cu voi .şi blăstămurilc părinteşti : ragila şi 
piepleini de pieptănat ctlţi! Creangă, p. 59, cf. F (1885), 
366. In Moldova . . . pun o pernă pe o raghilă ş-aeolo 
o pofteşte pe soacra mare, şi cind dă să se ofere, ii snui- 
ceşte perna, răminind pe raghilă. Sevastos, n. 315, cf. 
DDRF, ŞĂiNEANU, I'amfii.e, I. c. 207. Aşo de trudii 
sînt, incit aş dormi şi invălit cu urzici, cu capul pe-o 
rayilă. Sadoveam', o. xiu, 929, cf. ii iii 73, xi 470, 
corn. Marian, albm sn i h 170, A v 14, 23, 28, 30, 
33, 35, VI 9, 19, 22, 26, ix 5, 6. <> F i g, fnăltindu-.fi 
ereşletu-n cer, scărmăntnd norii în raghilă de stinci, 
înfipte pe frunlea-i pleşuvă, niindrul uriaş [Ceahlăur 
farmecă riul cu puterea măreţiei lui. Vlaiiuţă, o. a. 

II, 173. De sub buzele-i groase, veştede . . . înaintau 
spre afară două raghile rari de dinţi ruginiţi. Hogaş, 
DR. I, 210. Amindoi prietenii . . . s-au îmbrăţişat fără 
să-şi puie buzele pe ragilclc obrazurilor. Sadoveam-, 
(I. XVIII, 61. 

2. Zgardă cu ţepi de fier care se pune la gîtul eli- 
nilor ciobăneşti, pentru a-i apăra de imişcălura lupu- 
lui. Prin fum sticliră ochi singcmşi, ş-un cine mare 
şi flocos, cu ragilă la gît, se opri la ciţiva paşi. Sado- 
VEANV, O. IX, 21. Ciobanii le-au pus ragili şi i-au min- 
gîiat pe oclii pentru isprăvile ce săvirseau. id ib. xviii. 
71, cf. Ai.RM i/i li 188. -^ Curea sau sclndurieă cu cileva 
cuie, care se pune pe botul viţeilor pentru ca vaca 
să nu-i lase să sugă. Minzatului leayă-i ragila cea cu 
cuie pe bol, ca să împungă pe mă-sa cind a năzui să 
sugă, .şi ea să-l bală şi să-l alunge. Sadove.\nu, o. x, 
559. 

3. (Regional) Piatră zgnmţuroasă care periclitea- 
ză mersul plutelor. Arvinte, term. 163. 

■1. (Rar; Sn forma ravilăt Năvod. Cf. Gheţie, r. 
M., Bahcianu, Alexi, w. 

5. (Bot. ; regional ; In c o m p u s u I) Ragila-pămlDtiihii 
= sparanghel (Asparagus officinalis). Borza, d. 2i. 

— PI.: rugile şi (rar) ragili. — Şi: ră(|hilă, râvili'i, 
(regional) răjielă (Pamfile, i. c. 207, Viciu, gl.). 



(rar) ră(|ili'i (Alexi, w.), răvilă (ib.) s. f., râhel (Dam^, 
T. 1.19), rălifr (gr. s. v, 42) s. n, 
Cf. germ. lî a f f e 1. 

HA(;iO\.VMl':\T s. 11. (Italienism Învechit) Raţio- 
uameul. Cf. Calendar (18.^2). 2/21. 

— PI.: ragionameule. 

— Din ii. riii|ii>iiiiinrn(o. 

ll.\(;i,A\ s, n. Croială specială a unor obiecte de 
hiibrăcăminle, la care partea superioară a mîneeii 
iiuepe la răscroiala gulerului. Cf. cade. dl, dm, i.tr2. 
■^ Palton sau [lardesiii cu o asemenea croială. Am 
uhs mai iniii un raglan de ploaie. Camil Petrescu, 
T. IU, 251. Era . . . înarmat cu bastonul său, agilindu-se, 
intr-un raglan foarte larg. Căi.inescu, s. 43. Ţine pe 
antebraţ cu eoclielărie un raglan subţirel. Vinea, l. 

I, 1 18, c£. Graur, n. p. 155. Îmi slrîngeam raglanul 
mai bine în Jurul gîtului. Harbu. p. 30. Un om, îm- 
brăcat eu raglan, işi ştcrr/e miinile de ulei. Scînteia. 
1960, nr. 4 833. 

— Pl.: raglane. 

— Din fr. raţiliin. 

11.\GlA s. f. (Regional) Gealău cu care se fac dungi 
de-a lungul scindurii (Totocşti — Iaşi). Glosar reo. 

— PI.: ragle. 

— Etimologia necunoscută. 

RAfiOZ s. m. (sg.) v. ro||OZ. 

RAGrZy\\, -Ă adj. (învechit, rar) Care provine din 
Ragusa. ciucuri raguzani (a. 1787). ap, T. Papahaqi, 
c. L. 

— PI.: raguzani, -e. 

— De la n. pr. Hnijiisa f suf. -an. 

HAGIZA s. f. (învechit, rar) Veche monedă origi- 
nară din Ragusa. Taleri . . . 3.31!, adică 3 şi 112 raguza 
(a. 1819). KuRNic.i, I. c. xxix. 

— PI.: raguze. 

— De la n. pr. Itaifiisa. 

RAH.VfiEHÎr; s. f. (Ieşit din uz) Loc unde se vinde 
(şi se fabrică) raliat-; prăvălia rahagiului. Cf. şio ij, 
300. i/(ii, Pandelieă ! — L'nde? — La rahayerie. I. 
Botez, şc. 17. Pe fereastra rahagiriei . . . bomboanele 
conservă, in gingăşia aspectului lor, ceva din nobleţea 
sentinwnlalismului frivol. Klopştock, f. 271. 

— PI.: rahagerii. — Şi: (rar) rahagiric s. f. 

— nalia(|iu t suf. -arie. 

R.AH.^GlRii; s. r. v. rahagerie. 

R.AHAGiU s. in. (Ieşit din uz) Fabricant sau vln- 
zător (ambulant) de rahat^. Întreabă pe Tănase ralia- 
giul de eiţi gologani a vîndul rahat. C^aragiale, o. 

II, 190, cf. DDRF, Ş.Ă.INEANU, Barcianu. tncepea să 
răsune monocord şi unsuros glasul negustorului de plă- 
cintă caldă, ori cel vesel şi săltăreţ at rahagiului cu şal- 
vari. I. Botez, b. i, 64. Du]>ă el işi mai făcea Irjc, în- 
grijorat, un rahagiu desculţ. Klopştock, f. 219, cf. 
NOM. PROF. 49. Duce cu el . . . şUizeci de calfe de bacla- 
vagii cu meşterul de baclavale : şi immai treizeci de cafe- 
gii şi ruhatgii. Sadoveanu, o. xiii, 894. <0> F i g. 
(Peiorativ) Ştiind cil vă plac dulciurile literare, pozitive, 

mă grăbesc a vă trimite şi eu Universul" eu o acade 

finisimă a unuia dintre cei mai clasici rahayii dacoromâni. 
Caragiale, o. vii, 121. 

— PI.: rahagii. — Şi: raliatijiu, rehagiu (HuDOW, 
XIX, 393) s. in. 

— Rahat -f suf. -giu. 

RAHALOCLM s. n. v. rahatlocuiu. 

RAHAT' s. n. (învechit) Confort ; huzur. Pe ceie- 
lalţi i-au poftit intr-altă odaie, să şează cu tot rahatul 
lor. Beldiman, i;. 134/19. Tu eşti imniţat ca să trăieşti 
bine, bine şi în raliat, ap. şio I2 . 299. 



287 



RAHAT' 



- 20 - 



RAHT 



— Şi: reliĂt s. ii Stamati, ap. tdho, Alexi, w. 

— Din te rahat. 

RAHAX* s. n. l'rfparal dulce cii aspect gelatinos, 
fabricat din sirup de /atiăr, amidon si diferite arome, 
şi prezentat in formă de culjiiri mici. (^f. 1'olizu. 
Şedeau grămădite pe poliţe cutii cu rahat, fiiaguri de 
smochine, cozonaci ... şi cite şi mai clte. (<ane, n'. ii, 
175. Întreabă pe Tănase rahagiut de citi gologani a vin- 
dut rahat. Caragiai.e, o. ii, 19(t, cf. ddrf, Şăineanu, 
Barcianu, Alexi, w., Nica, l. vam. 207. Luam de 
la precupeţul Constantin . . ■ cutia cu rahat. Brăescu, 

A. 249. Vlnzălorul oferă cafea, raliat, tutun. Teodo- 
BEANU, M. u. 145. > (l'amiliar ; şi în e x p r. raliat 
cu apft reee) Lucru lipsit de valoare sau de importan- 
ţă. Cf. TDHG. Ferma de la Lespezi, o cunoşti '.'... 
Aia-i fermă? . . ■ Aia-i un rahat! pufni Maici. (Ialan, 

B. I, 28. 

— Din te. ralial[lokura]. 

RAHATGIU s. m. V. rahayiii. 

RAHAtLICUM s. n. v. raliatloeum. 

RAHATL()C s. n. v. rahalloeuui. 

HAHATLOCtSI s. n. (Turcism învechit) Rahat-. 
Aşîjderea şi tot feliu de scoice de mare, fnslicuri, 
castale, rahallocuri ... să fie şi aceste slobode de toată 
darea (a. 1826). Uricariul, xxii, 302, cf. Polizu. 
Bătrtnul derviş ni se înfăţoşează cu o cutie de rahatlocum. 
Alecs.\ndri, ap. şio ij. 300, cf. Şăineanu. 

— PI.: rahatloeumuri . — Şi: rahatl6c, rahaioeum 
(Polizu), rahâtlieum (Cihac, ii, tiOG) s. n. 

— Din te. rahatlokiini. 

rAHĂT subst. (Regional) Răstimp. Coin. din 
Straja — RĂDiuŢi. 

— PI.:? 

— Etimologia necunoscută. 

rAHEL s. n. V. raflîlă. 

RAHIALGÎE s. f. Dureri (nevralgice) dea lungul 
coloanei vertebrale, dl, dm. 

— Pronunţat: -hi-al-. 

— Din ngr. paxsaXfta, fr. raehialjiie. 

RAHIANESTEZÎE s. f. Anestezie a jumătăţii infe- 
rioare a corpului, obţinută printr-o injecţie In şira 
spinării. Cf. dm, der. 

— Pronunţat: -hi-a-. — PI.; rahianestezii. 

— Din fr. raehianesthesie. 

HAHID1.A\, -Ă adj. Care aparţine coloanei verte- 
brale, privitor la coloana vertebrală. Vinele coloanei 
vertebrale sau vinele rahidicne. Kretzulescu, a. 434/19. 
Nervi rahidieni sau spinali. Polizi', p. 180/31, cf. Bar- 
cianu, Alexi, w. Se ştia foarte puţin despre localiză- 
rile nervilor rahidieni. Parhon, o. a. i, (i3. Din cerce- 
tările lui l'arhon rezultă că nervii rahidieni nu sini re- 
prezentaţi in măduvă printr-un singur grup celular. 
CONTEMP. 1954, nr. 420, 5/1. <> Canal rahidian = ca- 
nalul format din vertebre, care conţine măduva spi- 
nării, tn canalul rahidian, în caz de meningite, strep- 
tomicina se introduce foarte rar. Belea, p. a. 285. 
Anestezie rahidiană = rahianestezie. dm. Bulb rahidian 
V. b u 1 b. 

— Pronunţat: -di-an- — Scris şi: rachidian. Bar- 
cianu, Alexi, w. — PI.; rahidieni, -e. 

— Din fr. raehidien. 

RAHIIJÎ s. f. v. racilă. 

rAHIS subst. (Rar) Şira spinării. Cf. Bianu, d. 
s. Petele transversale galbene se lăţesc de la vîrf tn 
jos . . .; numai lingă rahis mai rămlne o dungă îngustă, 
brun-lutoasă. Linţia, p. ii, 140. 



— Scris şi: tachis. Bianu, d. s. 

— Din ngr. pdx'S. fr. raehis. 



PI.:? 



RAHÎT s. n. 



rahItU. 



RA1IÎTIC, -Ă adj. Care suferă de laliitism. Per- 
soanele rahitice, descr. aşez. 143. Copii rachitici. 
M.^N. sănăt. 29/14, cf. Polizu, Şăineanu. Numai un 
biet copil rahitic . . . priveşte către desfăşurarea trăsurilor. 
loRGA, ap. CADE. CoptH erau nespălaţi, rachitici, des- 
culţi şi cu părul vilvoi. Galaction, o. a. i, 138. (isifi- 
carea şi includerea fonlanelelor este intirzială la copiii 
prosl nidriţi şi rahitici, abc sân. 165. <!)> F i g. Pe mar- 
ginia drumului mărginii de alfa, copăcei rahitici, trenul 
împrăştia . . . caravane de cămile scheletice. Brăescu, a. 
214. <> (Substantival) Sanatoriu pentru rahitici, dl. 
■♦• (Despre unele părţi ale corpului) Anormal dezvol- 
lat, prea subţire. Slujbaşul cel osos şi deşirat... cu 
miini noduroase şi rahitice. I. Botez, şc. 75. Degetele 
Ini rahitice . . . păstrau în transparenţa falangelor străve- 
zeala unui limfatism aristocratic. KLorşTOCK, i-. 228. 

— Scris şi: raehitic. — PI.: rahitici, -ce. — Şi: (În- 
vechit, rar) rahitir6s,-oâsă adj. Valian, v., Polizu. 

— Din ngr. faxttixoc, fr. rnehitique, it. raohitico, 

UAIIITICOS, -OAS.\ adj. \ . raliilie. 

R.MIÎTlSs. n. (învechit, rar) Rahitism. Cf. Valian, 
V., meşt. iioş. 49/25, Episcupescu. Practica, 429/30, 
apa miner. 14/27, Gheţie, b. m., Alexi, w. 

— Scris şi : rachitis. — Şi: rahit (descr. .\şez. 
142/21, Calendar (1855), 143, Fătu, v. 21, Cornea, 
E. I, 137/19, descr. ape, 107/20) s. n., raeliltisă (Alexi, 
w.) s. f. 

— Din ngr. jaxttic, fr. rachitis, germ. Rhachitis. 
— Rahit <: rus. paxiiT. 

RVUITÎSM s. n. Boală caracteristică primei copi- 
l;irii şi care constă in calcifierea insuficientă a ţesu- 
tului fundamental osos, fiind produsă de lipsa vita- 
minei D. Cf. Kretzulescu, m. 125/21, Şăineanu, 
Barcianu, Bianu, d. s., enc. vet. 314. Mic. burtos, 
cu picioarele arcuite de rahitism, numitul C.arol tocmai 
începuse să mîzgălească cu degetul niscai figuri pe aripa 
prăfuită a trăsurii. Galan, z. r. 10. Calciul este indicat 
în prevenirea rahitismului, abc săn. 77. 

— Scris şi; rachitism. man. sănăt. :!40/15, pat. 

CHIR. 146'». 

— Din fr. rarhitisme, it. raehitisniu, ngr. paxix(o(»oţ. 

R.VHLĂ s. f. v. raclă. 

rAHNĂi s. f. (Prin Mold.) Guturai, răceală. Cf. 
N. Leon, med. 112. DH. IV, 748, Şăineanu, d. u.. 
I. CR. vii, 91. 

— PI.: rahne. 

— Din germ. Hachen[katarrh]. 

R \H\Ă2 s. f. v. rivnă. 

RVIIOTĂi s. f. (Regional) Vuiet; învălmăşeală, dez- 
ordine. De la casile lor . . . Mărgin, Mare rahot'e făcln. 
T. Papahagi, m. 141. Era o rahotă de le lua groaza. 
Com. din Loman — Sebeş. 

— Şi; răhotc s. f. 

— i;iimologia necunoscută. • 

RAHOTĂ- subst. (Regional) Persoană venită din 
altă parte şi considerată străină de satul In care s-a 
stabilit. V. venetic (Miceşti — Alba lulia). Cf. alb 
I 381/136. 

— PI.; ? 

— Etimologia necunoscută. 

rAhOTE s. f. v. rahotă'. 
RAHT s. n. v. ralt-. 



311 



RAHTIVAN 



- 21 - 



RAIA2 



RAHTIVA\' 5. m. (învechit) Slujbaş însărcinat cu 
ţinerea rafturilor- la caii domneşti. După aceştia ve- 
neau comiţii, rahtivanii şi postelniceii cntăii. Fii.imon, 
o. I, 303. 

— PI.: rahtivani. 

— Din te. rahtvan [afiasi]. 

RAI' s. n. 1. (în diferite concepţii religioase) Loc 
In care petrec după moarte sufletele drepţilor ; para- 
dis, eden. Cela ce va . . . posli cu curăţie, aceluia ac va 
da dulceaţa raiului (a. 1550-1600). gcr i, 9/18. Den 
ţoale Icamnele cc-au fost în rai a minca ziscasc Iu Adam- 
CoBESi, EV. 369. Şi scoase Aeiani intăi omu den raiu 
(a. 1620). GCR 1. 56/7. Cind fu intr-o noapte, să vădzu 
slind tnir-un rai. Dosoftei, v. s. septembrie 14>'/10. Zice 
Adam : de voi uita pre tine, raiule, să fiu uitat şi lU de 
D[u]ni[ne]:(ii (a. 1697) gcr i, 315/3. O făcu asemene 
raiului lui Dumnczău. anon. cantac, cm i, 112. Cu 
aceastc doao aripi poate să zboare la raiu (a. 1742). gcr 

II, 31'24 Raiu de D[umne]zeu sădii. Mineiul (1776), 
183''/35. Mai bine slugă in tindă de raiu, Dccit pe 
tronul iadului craiul Budai-Delf.anu, ţ. 233, cf. lb. 
Te socoti Iransporlat intr-un rai. Negruzzi, s. i, 75. 
Eu Hi făgăduiesc Pe loji supuşii mei de rai so-i pregă- 
tesc. Alexandrescu, o. I, 242. \epoata Evei izbuti 
a minca din pomul vieţii fără de a pierde raiul ca stră- 
buna sa. FiLiMON, o. i, 120. Bre! Jupînul ăsta crede 
că drept la rai o să meargă. Pe eind dracii după dinsul 
cu limba scoasă aleargă! Hasdev!, r. v 10. lată-n 
lacul cel de lapte toate zincle din rai. Ai.ecsandri, p. 

III, 20. Pe-o clipă se-năllase chiar in rai la Mahomct . 
Eminescu, o. I, 144. ii atunci, ca prin minune, se 
şi trezeşte Ivan la poarta raiului. Creangă, p. 308. 
Penlr-un măr Adam şi Eva Alungaţi din rai au fost. 
VlahuţX, o. a. I, 55, cf ddrf. De-o fi .?i-n rai c-aici 
nlita piinc, Eu n-aş mai vrea s-apuc ziua de miinc. 
PĂUN-PiNcio, r. 91. Aş vrea să-ncep cu fapte hune, 
Dar n-am făcut, ori le-am uitat Şi raiu-n cap puţin 
mi-a stat. Coşbuc, p. i, 198, cf. Barcianu, Alexi, 
\v., Pamfile, duşm 209. /;' lin ciripit, un piruit, spre 
seară, de te crezi in rai. Gîrleanu. n. 231. Mulţi au 
crezut că pe acolo cerul c mai aproape de pămint şi că 
in partea aceea de cer se află raiul. Bassar.\bescu, 
V. 139. Borivoje . . . ascultă rugăciunile impărtăşirii ca 
pe un murmur al grădinilor raiului. Galaction, o. 
203. Primăvară, din ce rai Xevisat de păminteni Vii 
cu mindrul tău alai. Topîbceanu. p. 117. Ce am sufe- 
rit ciţiva ani de zile ajunge, socot, să-mi răscumpăr cu 
prisosinţă partea mea de rai. BrXescu, o. a. ii, 79. 
Aici e rai. Paiul pe pămint Sebastian, t. 218. Da- 
ră este rai .... apoi drept în rai are să se ducă. Sauo- 
VEANU, o. IX, 29. Dumneata, mamă soacră, să te duci 
in rai? CXlinescu, e. o. ii, 214. Că afară mă aflaiu 
Dintru tine, dulce raiu. pop., ap. gcr ii, 231/25. Sufletul 
să-mi mcargă-n rai ! .Şi din rai să te privească In căl- 
darea cea drc'icească. jARNfK-BÎRSEANU, n. 260. Kici 
in rai nu este aşa Ca la horă cu mindra. folc transilv. 
i, 230, cf. FOLC. MOLD. I, 245. Bătaia (sau frica, răb- 
darea) e (ruptă) din rai (= c bun, util, eficace). Cf. 
Negruzzi, s. i, 251, Creangă, p. 23, ddrf, cade, 
Zanne, p. IV, 266 Aurul deschide raiul, ddrf, Z.\nm , 
p. I, 116. Dar din dar se face raiul. Creangă, p. 299, 
cf. Zanne, p. v, 247. >• 1- i g. Ceva plăcut, incintâtor 
Viafa, tinereţea, mi-ai prefăcut-o-n rai. Eminescu, o. i, 97. 
Cind mut e viitorul . . . Departe laşi in urmă al visurilor 
rai. Macedonski, o. i, 219. (Şi in sintagma gură de rai, 
sugerează un colţ înctntător de natură) Prin bolta 
ferestei inguste Mă uit intr-al văilor rai. Eminescit, 
o. IV, 98. laco, jupineşică, ce rai al lui Dumnezeu e aici 
(Creangă, p 129. La citcva minute de aici, pe valea 
Lotrului, intr-un adevărat colţ de rai, e aşezat salul 
Brezoiu Vlahuţă, o. a. ii, 141. .Se simţea acum luat 
de apă. dus departe, pe-o gură de rai. U. Zamfirescu. 
A 40. liegimentul nostru nu apucase incă a trece munţii. 
Aşteptam slind pe pozifie inir-o gură de rai. BrXescu, 
o. A. I, 46 Era un rai colţul de pămint pe care viefuiau 
Sadoveanu, o II, 202. Pc-un picior de plai, Pe-o 
yură de rai, Iată vin tn cale, Se cobor la vale Trei turme 



de miei Cu trei ciobănei. Alecsandri, p. p. 1. (Sugerea- 
ză un loc în care cineva se simte foarte bine) Raiul 
nostru se compunea din cinci-şase camere bogat mobilate. 
Galaction, o. a. ii, 191. O cheie se învîrtestc, o uşă 
se deschide, perdelele lunecă pe vergele de fier, un rai 
apare in ochii generalului. BrXescu, o. a. i, 66. Unde 
omul să mulţumeşte, acolo raiul lui şi-l găseşte. Zanne, p. 
viii, 35 (Sugerează o mulţumire sufletească deosebită 
şi o mare fericire) Ţeara nu-i departe , o simt, o văd eu! 
Raiul inflorcşte in sufletul meu Ai.ecsandri, p. i, 222. 
Inima-mi reînvie Intr-un rai dumnezeiesc ! Odobescu, 
s. I, 140. (Ca epitet, precedind termenul calificat, de 
care se leagă prin prep. ,,de") De vrei ochii se'i-fi lucească 
intr-un rai de veselie, . . . Hai cu mine-n codrul verde. 
Alecsandri, p. i, 17. (Sugerează o viaţă îmbelşugată, 
fără griji) 7"ii-;i ţara a.sta nu vezi decit raiul Ceai tăi 
ţi-l aciuiesc inIr-o clipită. Vlahuţă, o. a. i, 39. Era rai 
nu viaţă, pină să pripăşi, . . . pe plaiurile noa.slre^ iuda 
de caţaon. Delavrancea, s. 19. •^ Uşa raiului v. 
uşă. <> Compuse: iarlia -raiului = vetrice (Chnjs- 
.santhemum vulgare). Cf. tdrg, Panţu, pl. ; niasa- 
raiului \ in a s ă'. 

*■ 2. (Regional, in practica religiei creştine) Pomană. 
Crestaţi, sfiniişori . . . care toate la un loc se numesc . . . 
pomene sau rai. Marian, î. 167, cf. ddrf, ŞXineanu. 

— PI.: raiuri. 

— Din slavonul pjB- 

n.M- s. n. (Regional) Seră: răsadniţă. Cf. ev 1952, 
ur. 2, 37, ALR SN I h 188/95. 

— PI.: raiuri 

— (.f. germ. R e i li e. 

R.AI.Ă' s. f. (Regional) 1. Şipcă. leat de brad între- 
buinţat la făcutul gardurilor, la fixarea tencuielii pe 
pereţii de lemn ai caselor vechi etc Cf. ddrf, Barcia- 
nu, CHEST. II 369/186. 

2. Prăjină de care se prinde pîuza luntrii. Ca apar- 
ţinind de corpul dubei nu mai rămin decît catargele . . . 
şi ghiondcrrle, de care se leagă pînza. numite raiaua 
erchenului. Antipa, p. .(68, cf. Scriban, d. 

3. Lemn lung şi rotund. Cf. Arvinte, term. 163. 

— PI.: ratele. — Şi: râie (Cihac, ii, 303, accentuat 
şi răie Barcianu). reia (jahresber. ix, 228) s. f. 

— Cf. germ. R a h e. 

RAI.\- subst. (învechit) 1. S. f. şi (învechit, rar) 
n. Cetate (împreună cu ţinutul din jur) de pe terito- 
riul ţărilor romanişti, ocupată şi administrată direct 
de autorităţile militare turceşti. Este în rate un om 
bătrin. anume Onofrei (a. 1528). bul. com. ist. iv, 79. 
Ci7ă .stricăciune au făcut tătarii în raiaua turcească, 
pus-au turcii bumbaşiri asupra lor în Bugeac de au 
pleitit tot. N. CosTiN, let". ii, 48. S-au aşrdzat in olo- 
iul Cameniţii. de s-au făcut sate şi râie. Neculce. l. 
67. Hanul tătărăsc n-au vrut să-i sloboază. neavind 
ferman, nice poruncă împărătească să prade raiaua 
(inccpulul sec. XVIII), mag. ist. iii, 349/1. Au 
luat Hotinul cu mai multe sate de la ţeară şi 
l-au făcut râie turcesc. Şincai hr. iii, 228/34. Locui- 
torii din raiaua Hotinului . . . vor plăti cunita cile 40 
bani nuoi de toată vita (a. 1799). Uricariul, i. 91. 
Tirgurile turceşti ce se află pe malul din a stingă Dunărei 
precum si pămîntul seau raieoa lor le vor da înapoi 
Ţerei Romaneşti, ar (1829), 215-/48. Această chestiune 
oricum, se va curma, Xici cum voiră popii, nici cum 
raienia va. Bolintineanu. o. 166. ,Satrlc de primprc- 
jurul acestor cetăţi se numeau raiale. Ispirescu, m. v. 11. 
Intră cu grabă şi într-ascuns un pilc de călărimc de la 
Moldova şi păleşte pină in raiaua Brăilei. Sadoveanu, 
I). XIII, 786. Din raia. din Cetatea Turnului, se rcpc- 
zeau turcii pilcuri, călări, după jaf. Stancu, d. 10 
Trei beşlii Şi trei delii, Ce ţineţi raiaua-n Dii. Teodo- 
REscu, p. p. 606. De cind sa bulibaşii Şapte râie c-a 
făcut. mat. folk. 60. Aşa irea-n raiaua Brăilii, banii 
piniru iamaş i dam pă ipingca. Graiul, i, 226. 

2. S. f. Nume dat de către turci Moldovei şi Ţării 
Româneşti, care plăteau tribut Porţii, dar nu erau 



316 



RAIAH 



22 - 



RAINIC 



ailminislralf de ca. Au intrai cu oşlilc hii in raiaua 
împăratului. M. C.ostin, o. 145. Vizirul au poruncii 
să iernedzc tătari in Iară, pentru să apere şi pe dlnsul 
.j! raiaua. Neculce, l. 56. Domnului tău, lui Nicolai 
\'odă, i-au dat puternicul nostru împărat domnia Te- 
rci RomârKştl , deci să meargă cu o :l mai nalnte să 
slăplnească raiaua .yi să fie nevoilor la trei» Axinte 
1'hic.\rui., lkt^. II, 171. Au chivernisit l>'ne raiaua 
Moldavii (iiu-i-piihil s<c XVIII). m.\g. ist. iv, 12/16. 
Mahomel sultan . . . avea Uneiă sine, şl la cortul său. 
pregătit domn pentru raia, pe Radu Ilasarah. Sado- 
vEANiJ, o. XII, 270. Săraca raiaua noastră. Cine s-o 
mat slăplnească'.' şez. v, 11, cf. Ordaş, c p. 61. 

3. S. f. şi (Învechit, rar) in. (Şi cu s^■n^ c(ilccliv) 
Nume dat de câlrc turci locuitorilor din Moldova 
şi Ţara Roiuâiicască, datori să le plătească tribul. 
I'entru oastea de fără nemlc n-au pomenit, căci nu să 
îndoia, cum nu o vor ierta, fiind raia. .fi pagubă impâră- 
llci sa face de-l va omori. N. Costin, l 536. Pentru 
CC se va fi lucrat pe vremea oştii nlme să nu supere raiaua, 
şi datornicii să păsuiască pe oameni plită In trei luni. 
AxiNTE Uricariul, let2. II, i:iO. liaicllle (supu.'iill 
Moldovei ce vor merge peste Dunărea pentru negusto- 
rie sau alte Irebl ale lor (a. 1774). N. A. Bogdan, c. 
M. 55. Nu vor puica fi gludecatl nlet învlnovătUi ca 
raielcle (a. 180:!). Uricariul, iv, 154/11. Au prădat 
oraşul lUmntcul . . . luind buţilc cu vin. silind pe raia 
de Ic-au dus cu carele. Diomsie, c. 177. rtalele credin- 
cioase cum au fost vor fi in veci. Bei.diman, e. 28/27. 
Cumpărăloru ... de va fi raia, să plătească trei la .futâ 
(a. 1822). DOC. EC. 250, cf. 255. // însuşi aprindea 
oraşul şi ţniclnnla la aseminea prilejuri mulţime de 
jirădăcluni, mai virtos raletelor. ar (1829), 751/28. Să 
fiu socotit ca un hun raia (a. 1833). noc. ec. 527. 1-^ra 
o chezăşie că interesele materiale ale unul celălean să 
fie meu bine apărate, dindu-sc de sudil ivsicnesc, decîl 
dacă era o simplă raia. N. A. Bogdan, c. ji. 103. Paşa 
a răspuns că raiaua credincioasă n-are să se teamă de 
nimic, dar că rebelii indirjili vor fi e.vlerniinali fără 
cruţare. Oţetea, t. v. 191. 

4. S. m. Creştin supus Imperiului otoman. (Alri 
buind calitatea ca un adjectiv) Ţoale jeluiiile, tnale 
cererile creştinilor raiale, seaii înclinaţi cu osmanltii, 
îşi luau un sfîr.şil mal răpedc. Odobescu, s. i, 123. 

5. S. f. (Cu sens colectiv) Sărăcime, popor. Dlnd 
mare poroncă tuturor turcilor să se ferească de rate, 
să nu dele supărare săracilor (sfirşilul sec. XVIII). 
LET. iii, 272/11. Şi crea acest domn miloşii v şl bun 
asupra raielilor, iar asupra boierilor erea cumplit. Dio- 
NisiE, c. 168. P-un .ycv larg slut luhniate (iinţilc din Jllma- 
lata. Oşlenl negrl-n coifuri albe. Principi, preoţi, sclain 
şi raia. Coşunc, n. 15, cf; şio iij, 96 

— Accentuat şi: raia. — IM,; (f) raiiile, (rar) râie, 
(in ) ralalt. — Şi: niie s. f., s. u. 

— Din te. rnya. 

RAIAH s. ni. V. lajjili. 

RAIAT s. n. (învechit, rar) Aprovizionare care se 
făcea de către ţările subjugate in folo.sul Imperiului 
otoman; p. ext. serviciu făcut cuiva, l-am cnutpăral 
şl blană, . . . şl altă ce i-au mai trebuii, şi ini poede să 
să jeluiască de raial ce i-um făcut (a. 1710) Iohca, s. 
D. XXI, 242. 

— PI.: ? 

— De la rnia-. 

RAlAlA s. r. v rale>. 

HAIBUR s. n. (Regional) ..Un fel de pilă". Min- 

DBESCU, I. O. 76. 

— PI.: ralbure. 

— Din germ. Reiber. 

RiVICI subst. v. raci. 

RAII> s. n. I. Incursiune făcută de cavalerie pe 
teritoriul inamic. Cf. enc. vet. 130, dl. 



2. Incursiune făcută de nave sau de avioane (indi- 
vidual ori in grup) in scopul efectuării unor recunoaş- 
teri, al unor cercetări etc. Altcineva vorbi ■ ■ . despre 
raiduri de aeroplane. Sadoveanu, o. vii, 128. Apoi" 
raidurile s-au rărit, zgomotul nocturn cu alarme pre- 
mergătoare s-a potolit. Beniuc, m. c. i, 298. O singură 
bombă atomică ar avea efectul a o mie de raiduri. H. 
LoviNEScu, T. 153, cf. der. (Glumeţ) Am vizitai casa 
cea nouă . . . Raidul itostru a fost întrerupt de sosirea pă- 
rinţilor. Tribuna 1961, nr. 215, 5/2. 

— PI.: raiduri. 

— După fr. raid, eiigl. raid. 

RAIK' s. r. (Ihl.) Vatos (linia clnmdaj. Ralc sau 
peaşie de mare. Şincai, în im. v, 561, cf. (aiiAC, ii, 301. 
Calcanul, limba, raiaua, iiisica de mare ... au eu loţli 
aj)roapc aceeaşi formă. Atil.v, p. 391. 

— PI.: ? — Şi: (sţi. ari.) raiaua s. f 

— Din lai. raia. 

RAIE2 s. r. v. raia'. 

RAIK^ s. f., s. n. v. raia=. 

R.\1F:I,U;I':SC, -EASCĂ adj. Care depinde de o raia^ 
(i), care este propriu \uiei raiale. Dintru începutul 
ratellreştti supuneri . . . Moldavla au păzit neslrănuilat 
neclătitul său mijloc al credlnţll (a. 1822). fiucARiii., 
VI, 124, ef. L. Ro.M. 1967, 255. 

— PI.: raieticeştl. 

— Raia- -f suf. -lee.sc. 

R.'\IEI.IŢ.\ s. f. Diniiuutiv al lui raia' (3).(,f. 

AnVlNTE, TERM. 163. 

— PI.: jaieluţe. — Şi: răili'ilă ((h.osAR keg.), re- 
luţă (Arvinti:, ti;rm. 16.3). rih'ilă (id. ib) s. f. 

— Raia' -(- suf. -ulă. 

R.\ll':U s. n. (b'raiiţuzisni, rar) Dungă vizibilă pe 

stofă, de obicei de allă culoare sau de altă nuanţă. 
Stofă foarte drăguţă, . . . verde eu raleurt. C. Petrescu, 
i. 11, 1 17. 

— l'l.: rateuri. 

— Din fr. raje ,,dun,i;at". 

RĂUiRAS s. 111. (Bot.: şi în sintagma raigras rn- 
ejlczesc. Borza, v. 100) Zi/anie (l.idlum perenne). Pa.s- 
ŢU, i'L., HciHZA, D. 100. -C' Compus: raij(ras-do- 
iiiarc --- iarbă-de-inare C/.oslera marinai. Pantu, pl. 

— Diii germ. Raiifra.s. 

lt.\ni.\.\ s. IU. V. raliiiăr. 

lt\lM.\R s. m. (Prin Transilv.) Persoană care Îngri- 
jeşte lin drum sau o şosea; drumar, picher. Cf. alh 

1 805/129, M.VT. dialect, i, 287. 

— PI.: raimări şi raimerl (ai.r i 805/223). — Şi: 
râinian (ib. 805/171. accentuat şi raimăn ib. 805/141) 
s. m. 

— Din germ lliiuiiier. 

rAiNĂ s. f. (Ban., Olt. şi sudul Transilv.) Cratiţă, 
tigaie; (prin Munţii Apuseni) rinei. Cf. Mîndrkscu, 
I. G. 76. in casă să mal află... strachlne, Itgănti (o 
raină cu trei picioare). Liuba-Iana, m. 99, cf. jahres- 
ber. X, 201, H IX 82, 128, xviii 35, 145, Viciu, 
GL. Hăl mal mic o luat unsoare cu raina. .Densusianu, 

Ţ. H. 103, ef. L. CoSTIN, GR. BĂN., PaŞCA, OL., CiRE- 

goria.n, cl. 61, CHEST II 489/20, alr i 695/1, 707/77, 
ALR u 3 966/27, 29, 836, 848. -f Conţinutul unei cra- 
tiţe. Am prâ.jii o raină de făsui .şi lot nu Ic-a ajuns. 

HOCEANU, OL. 

— PI.: rălni şi ralne (Se.niuAN. u., L. rom. 1959, 
nr. 5, 73, ib. 1960, nr. 5, 36). 

— Din germ. Iteine. 

RAIMC adj. (fnvecliil pun Transilv.; In c o in- 
p u s u 1) l'ioriii-rainie monedă care valora 60 de 
crciţari. Cf. jaiiresber. x, 204. 



333 



RAION 



- 23 - 



RAJAH 



— După germ. rhcinisch .,do la Rin". 

RAld\ s. n. 1. Spaţiu (circular). întindere pe 
care se exercită o acţiune; cuprins, rază. Cite 
trele bilcitiri să vor aşeza pă raionul oraţuM (a. 1843). 
DOC. EC. 785. Lupta se va decide in raional acela, adecă 
in inima Turciei. Telegraful (1854), .'io'/ee, cf. 
Alexi, \v., cade. Generalul. . . se instalase iir sca- 
unul prezidenţial, luind in mină frinele confrderalinnii 
micilor dorobanţi din raionul corpului .V de armată. 

BRĂESCU, o. a. I, 21, cf. SCRIBAN, D. 

2. Secţie a unui magazin unde se găsesc mărfuri de 
acelaşi fel. Raionul mătăsurilor. c.^de, cf. i>l, dm. 

3. (în vecliea inipărţire administrativ-teritorială a 
Republicii Socialiste România) l'nitate administrativ- 
teritorială alcătuită din oraşe raionale şi din comune; 
unitate administraliv-teritorială în cadrul unui oraş 
mare (v. c a r t i e r). tn fiecare raion funcţionează unul 
sau mai mulle tribunale populare, bo 1953, 47. Krau 
oameni d' sloi nici şi harnici, cum ii vedem şi astăzi in 
raionul Xramţ. Sadoveani-, e. 92. în raionul Gheor- 
gheni cultura inului ocupă suprafeţe importante . scîn- 
teia, 1954, nr. 2 88r>. începu prin ai face confidenţi 
referitoare la silualia invăţăminlului tn raionul său. 
Pheda, b. 80. M-aş duce in alt raion. T ianuarie 19(32, 
4, cf. L. HOM. 1966, 269. 

— PI.: raioane. 

— Din rus. paiioii. fr. riiyon. 

n.\in\.\ vi). I. T r a n z. I. (Complementul indică 
o marfă, un produs ele.) .\ repartiza pe raioane (2). 
Cf. DN-. 

2. (în vecina împărţire adniinisliativ-teritorială a 
Republicii Socialiste România) A împărţi în raioane 
(3). Cf. iiN». 

— Prez. ind. : raionez. 

— V . raion . 

K.\IO\.4l., -A adj. Care aparţine raionului (3), pri- 
vitor la raion. Ziarul raional i-a cerul ... să scrie un 
articol, v. rom. martie 1954, 238. Am discutai materi- 
alul in biroul raional, t decembrie 1962, 37. Secţia 
de invăţăminl regională şi secţiile raionale au luat din 
timp măsuri in vederea bunei organizări şi desfăşurări 
a activilăţii didacliee. c,î 196:5, nr. 691, 2/1. 

— PI.: raionali, -e. 

— Raion + suf. -al. 

It.MOXARK s. f. Acţiunea de a r a i o n a şi rezul- 
tatul ei. Cf. DL, DM. 

— PI.: raionări. 

— V. raiona. 

RAIPEI-T s. n. (Regional) Chibrit. Cf. Viciu, ol., 
CHEST. II 367/11. ii dă foc cn un răipcll. alut ii 1. 

— PI.: raipelţe (cade) .şi raipelţuri (ciiest. ii 367/8, 
Lexic reg. ii, 42). — Şi: răipelţ (chest. ii :\G'Io, 9), 
râiperf (pi. răiperţuri ib. 367/10, 10a), repelţ (ib. 367/2) 
s. n., rnpel( (pi. n. răpelţuri ib. '.^6~l'.'>, m. răpelli ib. 
367/7) s. n., s m. 

— Din germ. Reiliholzer (pi. lui lieihholz). 

rAis s. n. (Germanism) Orez (IMiiiuhi Hirgăului — 
Bistriţa). .\Ln sn iv h 1 135/219. 

— Din germ. Reis. 

RĂIţiTE s. f. V. vraişte. 

H.4lTA interj. (învechit) Cuvlnt de recunoaştere 
rostit de paznicii de noapte cînd se apropiau unul de 
altul. A'ici un pedestru nu era pe uliţi, afară de fana- 
ragiii care strigau regulai: raita. Negrlzzi, s. i, 15, 
cf. Bărci \NU l.a ridicarea cortinei un orologiu depărtat 
bate şeple ore, şi după ce incelează, culacciul slrigă: 
raita! .Vlecsandri, t. 1 105, cf. 1 112, Schiban, v. 

— Din magh rajla. 

RAITÂRIU s. m. răilar. 



RjilT.l s. f. 1. (De obicei tn legătură cu verbele 
,,a da". ,,a trage" etc.) Vizită scurtă, trecere In grabă 
pe undeva, abatere din drum; ocol. Cind ii dori să 
tragi o raită pe aice, vei găsi, ca totdeauna, braţe deschise. 
Alecsandri, s. 165. Chiajna . . . hotărî să dea însăşi 
o raită prin oraşele olleneşli. Odobescu, s. i, 160. 
Pină-n sară am şi colindat mai toi salul; ba şi pe la 
scăldat am tras o raită. Creangă, a. 16. Sper că planu- 
rile noastre despre o raită pe la Kiiln, Bonn, . . . vor 
găsi realizare. Caragiale, o. vii, 40. Să poală da o 
raită pe la vecine. Slavici, n. i, 294. Mă folosesc de 
vremea bună de azi şi dau o raită prin împrejurimi. 
Vlahi'ţX, s. a. II, 141. Căţeluşa dete degrabă o raită 
printre cai. Marian, o. ii, 102. Am dat o railă pe la 
vie. I'AMriLE, j. ii, 163. A dat o raită pe la şcoală, 
unde avea să fie banchetul. Rerreanu, i. 477. Dădu 
o railă pe la grajd şi făcu o scurtă vizită la lăptărie. 
-Stănoiu, c. i. 7.3. De bucurie am Iras o railă prin curie. 
Bii.ÎESci', A. 106. Anton işi sirinse sabia sub braţ şi 
porni să dea o raită pe la senfinele. Sadoveanu. o. 
II, 431. Voi să mai dea o ultimă raită pe locul unde 
trăise cilăra vreme. Călinesci', s. 787. Dădea cîle-o 
railă prin sal. I.ăncrăn.j.an, c. ii, 254. In o singură 
railă ocoli el toată împrejurimea aceea. Mera. l. b. 163. 
>■ (.\dvcrbial) Repede, iute, fuga. Alo, raita, la că- 
mară, La oala cu rumineală. Reteganul, tb. 160. 
lese un zmeu grozav şi ralia pe uşă, lăsind scinlei fn 
urma lui. Bota, p. 77. 

2. (Prin Transilv. ; In e x p r.) (.ii raita în sus ^ cu 
partea de jos în sus, răsturnat, dat peste cap. Cf. Caba, 
SĂI,. 92. Aşc l-or scos d'in casă, d'e s-o-nlors cu raila-n 
sus. Alexici, l. p. 240. Bagă de samă, că, de le atinge, 
le dai eu raila-n sus. mat. dialect. :, 89. Ţoale lucru- 
ri le din casă mi-s cu raila-n sus, că fac curăţenie mare. 
Corn. din Sebeş. <> (în jocuri de copii) Alo, raila, 
loatc-s gala = se spune cînd un copil se dă peste cap 
sau pe spate, ridicîndu-şi picioarele în sus. Corn. din 
Ţaga — Gherla. 

— Pronunţat: railă. — l'l : ruile. — Şi: roăită s. f. 
Pamfile, j. ii, 163. 

— Din raita. 

RÂITĂR s. ni. v. răltar. 

R.ĂiriiR s. m. V. râllar. 

R.\ITIER s. m. v. lAilar. 

RÂITII.KA adv. (Regional; In e x p r.) .\ da ralll- 
Ica (despre vaci) a fugi in joacă (Rudina — Tlrgu 
Jiu). Cf. H IX 92. 

— De la raită. 

R.4rK»r s. n. V. ralotă. 

RMŢ.Ă s. f. V. erei jar. 

R.ViZ' subst. (Prin Bucov.) Lanţ care se pune pe 
talpa săniei ca să nu alunece prea repede. Cf. I.exic 
reg. 107. 

— PI.:? 

— ICtimologia necunoscută. 

RAIZ- s. m. V. rciz. 

RAiZ -.AI'EXDE s. m. v. reiz-efendl. 

R.\iZ -.\VE.\DE s. m. v. leiz-efendi. 

RAJA s. f. V. rajah, 

RA.I.ĂII s. ni. Titlu purtat de şeful statului In India 
antică, devenit apoi litiu princiar; persoană care de- 
ţine acest titlu. Raiahii sau domnii Indiei. Leos Asa- 
CHi, B. 30/25, cf. CADE, dl, DM. <0- Fig. Acest raiah 
al Irenţăroşilor era să evalueze mai bine dectl primarul 
cam ce beneficii politice puica să scoală partidul lor. 
Galaction, o. a. i, 147. 



355 



RAL 



- 24 



RAMi 



— PI.: rajalii — Şi: (din citire greşită) r«iăli s. m , 
rajă (der) s. f., railjâh (ib ) s. ni., radjâ (ib.) s f. 

— Din fr rajiili, radjali. Cf. germ R a j a. it. r a i a. 

RAL s. n. (Mai ales la pi.) Zgomot respirator pato- 
logic, perceput la ascultarea toracelui in afecţiunile 
bronhiilor sau ale plămînilor. C.f. Bi.\.vu, d s. Docto- 
rul SC aplecă — cu auzul fin, ci prinse ritmul ralurilor 
din plămini. Bart, e. 389. -^ Zgomot produs de res- 
piraţia unui muribund, constituind im simptom al 
agoniei; horcăit. Cf. Bianu, d. s. 

— PI.: raluri. 

— Din. fr. râie. 

RALAKTÎ s. n. (Şi In sintagma re<iim de rahinii 
ltr2) Mers încetinit al unui molor cu ardere internă 
Cf. Dn2. 

— Şi: ralenti s n i.tr'. 

— Din fr ralenli. 

HALEMTf s. n. v. ralanti. 

RALlA vb. I. L T r a n z . şi r e f 1 . ( învechit : des- 
pre trupe) A (se) regrupa (după o bătălie). Vedem pe 
ai noştri năvălind asupra turcilor, a fi relnvinşi, a se 
ralia şi a năvăli de isnoavă. Bălcescu, m. v. 619. 
A ralia trupele- Scriban, d. 

2. Tranz. şi refl. A (se) aduna, a (se) slringe 
(In jurul cuiva sau a ceva) în vederea unei acţiuni 
comune. (;f. Barcianu, Alexi, w. Se vo ridica in 
picioare să ralieze pe credincioşi, Brăescu, a. 141, cf. 
BL VII, '.i'2. Teza . . . putea ralia pe toţi patrioţii. Oţe- 
tea, T. V. 282. Mişcarea a reuşit să ralieze Dirtuatităţi 
poetice, v. rom. februarie 1964, 208. I'e trei voci, eu 
n rigoare răguşită, se intona un ,,Gaudeamns" , etire 
ralia voinţele şovăielnice . Vinea, l. i, 32. 

3. Refl. A adera la o părere, la o propunere; a 
.se alătura la ceva. Ci/irf ape'iru cărticica de protestare 
din 1701, Edcr ... se ralie la părerea lui Sulzcr. Iorga, 
L. II, 249. Invitat de patronul său muntean să se ralieze 
la o politică in rare nu vedea nici o garanţie şi nici un 
folos, Constantin Vodă trebui să-şi razimc pe temelii 
solide domnia, id. ib i, 308, cf. bl vii, 32. Se raliază, 
cu mici deosebiri, la aceeaşi concepţie. Ralea, s. t. 
II, 68. Aşadar şi dumneata, inspectare, te raliezi la bă- 
nuielile domnului Orbescu. Stancu, r. a. iii, 301. 
Se vede obligat de notabilităţile nrăşelutiii să se ralieze 
la o sentinţă contrarie convingerilor sale intime, v. rom. 
iulie 1960, 158. 

— Pronunţat: -li-a. — l'rez. ind.: raliez 

— Din fr. rallier. 

RALIÂRE s. f. V. raliere. 

RALIAT s. m. (Rar) Persoană care se raliază (3) 
la ceva sau cu cineva. Cronicarul termină . . . ţinind 
de rău pe lordacbi, numit caimacam al lui Dimitrie 
Cantemir, imprvună cu ./ora, un raliat. Iobga, l. i, 124 

— Pronunţat: -li-cd. — Pl.: raliaţi. 

— V. ralia. ' 

RALifiRE s. f. Faptul de a se ralia. 

1. (învechit) Cf. ralia (1). Cf. Baro.nzi, i l. i, 
233/29. 

S. Cf. ralia (-|. Pregimuirile acestei cetăţi fuseseră 
alese ca punt de ralliare a conjuraţilor. CR (1846), 
87'/21. Aprinde un chibrit. într-o clipă, de lingă uluci, 
din fundul curţii, răspund alte cliibrituri aprinzindu-.sc, 
ca nişte ecouri luminoase: era semnalul di raliare al 
conspiratorilor. Caragiale, u. iii, 145. 

3. Cf. ralia (3). Explicaţia stă . . . intr-o raliere sjmn- 
tană a maselor la adevărurile cuprinse in versurile ei. 
T ianuarie 1960, 8. 

— Pronunţat: -li-e-. — PI.: ralieri. - Şi. (in\i<liit) 
ralinre (scris şi ralliare) s. f. 

— V. ralia. 

HALIŢĂ s. f. V. rariţăi. 



RALIŢÎ vb._ IV V. răriţa. 

R.-XLÎU s. 11. Competiţie sportivă (mai ales auto- 
mobilistică), in care concurenţii trebuie să atingă, 
după anumite probe, un punct determinat. Miine se 
va da startul . . . într-un mare raliu de automobilism. 
ScÎNTEiA, 1960, nr. 4 850. 

— PI : raliuri . 

— Din fr. rallye. 

RAM' s. n. 1. Fiecare dintre ramificaţiile unui 
trunchi de arbore, creangă, cracă, (regional) 
radină (2), rază (5); fiecare dintre ramificaţiile 
tulpinii unei plante. De va slo un pom intr-o margine 
de vie a unui om şi cu ramurile lui- va face umbră alţii 
vii, . . . stăpinul cela cu ponuil să-şi taie erăngile ponmiui. 
PRAV. 21. Află acolo un eopaciu şi să apucă de să urcă 
intr-ănsul şi stătu eu picioarele pre nişte ramuri (a. 1654). 
GCR I, 165/25. Să făcu eopaciu eăt era şi păsărilor ce- 
riului a veni şi a petreace spre ranuirile lui. Cheia în. 
14^/1. Mă voi închipui turturealii că nu-ş mai uită so- 
ţiia iei . . . .şi jalnică iaste de să pune tot pă ramură 
uscată (a 1760). gcr ii, 69/2:'.. lua un curb . . . stind 
pre un ciungărit ram de arbure. Şi.ncai, hr. iii, 236/4. 
/)(' pe ramurile dă copaci, Spînzură covrigi, turte, co- 
laci. Bvdai-Deleanu, ţ. 326, cf. dblu, lb. Ia pomul 
şi, snuilgindn-l din cele mai profiu^de. L-întoarce şi-t 
înfige cu rădăcina-n ceruri,' Cu ramurele-ncoace spre noi. 
Heliade, o. I, 377. Timus . . . se înaintează din mij- 
locul cetei, ţinînd în mină în loc de sabie un ram, eu 
care iniră în biserică. Asachi, s. l. ii, 29. Căzu săgea- 
ta .. . în rănmri la acel loc. Pann, e. ii, 44/20. Trăsuri 
de toate formele, încărcate cu ramure verzi, umplea 
Irjate văile. Bolli.^c, o. 215. Calea pierdusem , pic ra- 
muri uscate Cînta cucuveaua cu glas eohitnr. Ai.exan- 
DBEScu, o. I, 90. Mierlele şi piţigoii şuieiă şi ciripesc, 
săltirul din ramură in ramură. Oikibescu, s. i, 147. 
Eu ? îmi apăr săre'ieia şi nevoile şi neamul . . . Şi dc-a- 
ccea trjt ce mişcă-n ţara asta, riul, ramul, Mi-e prieten 
numai mie, iară ţie duşman c.itc. Hminescu, (i. i, 147. 
Muma zmeului roase din copaci, se agăţă de ramure. 
IspiREscu, L. 25. /;i spre grădină să vedea reţeaua 
neagră a ramurilor de pruni. Delavranxea, t. 145. 
Fusese încă obicei la romani ca sc'i se puie un ram de 
chiparos inaintea casei mortului. Marian, î. 110. Sub 
arcuri de ramuri în floare, Lăsat-ai pc-al codrului domn. 
Neci'i.uţ\, ţ .d. 59. Veveriţa, de mirare, Cind c-n vîrf 
de fag, Cînd p-un ram. Coşbuc, p. ii, 19. Din trun- 
chiul gros să nu-l cuprindă trei oanwni . . . se desfac doua 
ramuri vînjoase. Gîrleanu, n. 8. Ramurile pomilor, 
spălate de rugina iernii, îşi înverzeau mugurii. Re- 
BREANU, 1.379. Ca lacrimi mari de sînge Curg frunze 
de pe ramuri. Bacovia, o. 43. Oamenii războiului şi 
semnele războiului să fie înlocuiţi prin oamenii păcii 
.Şl ramura de nn'islin ! Galaction, .*.. 452. Mă giu- 
desc la ea a.şa cum te gîndeşti la o floare pe un ran\. 
Camil Petrescu, t. ii, 524. [Veveriţa] dispăru, ca să 
apară peste o clipă, iu alt ram. C Petrescu, r. dr. 93. 
flamurile . . . descindeau arcade negre, sub care treceam 
într-o linişte luţărmurită. Sadoveanu, o. ii, 561. Moa- 
re frunza-n ramuri, puiandră şi uşure . Akghezi, vers. 
388 Inginînd prin văi tăria. Sună ramul, sună glia. 
Blaga, p. 28. Lira mi-am prins-o-n ramul înflorit. 
IsANOs, Ţ. L. 15. Pe lemn verde nu ţade. Iar cind stă 
eîtcodată. Stă jie ramură uscată. Ale;csandri, p. p. 
264, cf . II XI 486. l'n măr . . . avea adecă trei ramuri. 
Reteganul, p. IV, 69. Să dăni foc cămpului ... De 
;rei părţi Cu rame verzi, De o parte Cu uscate, mat. 
FOLK. 9. Am un pom în bătătură. L-as tăia să-l bag 
în siti. Pe-o lamură are-un .spin ; L-aş leita să-l bag fr, 
tindă, l.ămurile-i bat în grindă. Pamfile, c. ţ. 166. 
Unde se punea. Ramuri se frîngea. Frunza se golea. 
Balade, iii, 162. .4/)i un pom Cu douăsprezece crăngi: 
in toată rranga patru lămuri, în toată lamura şapte 
frunze (.\iiiil şi siibinipărţirile lui). Pamfile, c. 16. 
<> Fi g. Are.'it suflet .singular na întins ramuri de afec- 
ţiune nici spre dreapta, nici spre stingă. Galaction, a. 



366 



RAM' 



- 25 - 



RAMA' 



159. Va rreşir din (arini bucurie şi ptinc Şi-n Inalr 
grădinile ramuri de pace. Tulbure, v. b. 42. 

3. Parte a unui obiect sau a unui corp in formă du 
ram (1). Să mănince lui ramurile picioarelor . . . moar- 
tea. Biblia (1688), 370^/45. Părul negru . . undează 
fdcind ape-ape la lumina a două fa/nice cu trei ramuri. 
Delavrancea, s. 109. Căpriorul cu ramurii/ coarnelor 
culcate pe spate, se năpusti in frunzişul întunecat. C. Pe- 
TBEScu, s. 20. -^ Ramificaţie a unei artere, a unui 
nerv etc. dl, dm. -^ Fiecare dintre ramificaţiile coar- 
nelor cerbului sau ale căpriorului Ce falnic îşi purta 
coarnele cu zece ramuri. Del.'Vvbancea. o. ii, 119 
Coarne eu rambori mult. alr ii 4 979/836, cf. ib 
4 979/192, 414, 812, 876. 

3. Derivaţie a unui curs de apă principal sau a 
unui masiv muntos. Aţi trecut două ranuui iualte de 
munţi, ar (1829), B8'/15. Ramul Sf. Ghcorybe se des- 
părţenie de ramul Sulina. ib. 210^/17. Intră in undele 
spumoase ale Sucevei, care se umflase de un ram al 
Şiretului. Asachi, s. l. ii, 19. Ramura occidentală a 
Carpaţilor se lasă spre Dunăre prin mai multe erenge. 
Hasdeu, I. c. I, 28. Orizontul era inchis de cele din 
urmă romuri ale ripoşilor munţi de marnă cenuşie. 
Hogaş, dr. i, 10. ■^ (Rar) Derivaţie a unei căi fe- 
rate, aripă a unei construcţii etc. O ramură de coridor, 
la stingă, duce la patru odăi in care lucrează cei patru 
secretari ai guvernului. C.amil Petrescu, o. ii, 403 
Ramuri de şine, . . . noduri de poduri. Deşliu, g. 14. 

4. (Regional; in forma ramură) Fiecare dintre ca- 
drele de lemn ale ferestrei. Gregorian, cl. 61. cf. 
CHEST. II 154/1, 5. 

5. F i g. Ramificaţie a unei familii, a unui popor. 
Acest nume . . . nu se cuvine altora, fără acelui ram, 
carii au fost robi. Maior, ist. 183/11. Ramura acestuia 
s-a perpetuat prin patru fii. Odobescu, s. i, 258. 
Atanaric, capul ramarei celei mai apusene a goţilor, 
trimisese un corp de oştire pentru a recunoaşte năvala 
Imnilor. Xenopol, i. r. ii, 13. Ieşind din trunchiul 
tinăr lot ramuri şi-alle ramuri, Se înmulţise omul in 
seminţii şi neamuri. Arghezi, vers. 390, cf. alb ii/i 
MN 70, 2 643/228. -f (Regional) Rudenie, neam. Ţi-oi 
fi şi eu vrun ram. pop., ap. T. Papahagi, c l. 

6. Fi g. Diviziune a unei discipline ştiinţifice, sector 
al unei activităţi practice: domeniu; (rar) rămurealâ. 
Răspunseră că . . . s-au socotit .şi ei a fi me'idulari ai 
isnafului şi cherhanalile lor — ramuri ale fabricii (a. 
1824). DOC. ec. 325. împlinirea acelui mai insămnătoriu 
ram de slujbă a statului (a. 1836). Iorga, s. d. vii, 87. 
Ramul judecătoriei criminaliceşti să fie tot după legea 
ţărei (a. 1827). Uricariul, ii, 206. Se face cunoscut 
tuturor celor ci vor dori a se indclctnici cu acest folosi- 
toriu ram al iconomiei. ar (1829), 592/32. Osebitele ra- 
muri ale măiestriilor. Marcovici, d. 224/24 O colec- 
ţie a ofisurilor sale din ramul judecătoresc. Kogălni- 
ceanu, s. 204. Doresc a indemna pe iubitorii de poezie 
ca prin a lor talant să îndrplineză un ram atita de plăcut. 
AsACHi, s. L. I, 41. Sub o mină a.şa de slabă, corupţia 
intră in toate ramurile administraţii i . Bălcescu, m. v. 
34. Puse temeiurile la toate ramurile industriei, cr (1848), 
22'/8. S-au adus in ordine nu numai afacerile lor munici- 
pali şi comunali, ci şi ramura judecătorească. Bariţiu, 
p. A. I, 554. Voind să-şi facă o poziţiune socială, intră 
in serviciul ramului decanic. Xegruzzi, s. i, 333. 
Dacă avem şi noi un ram al literaturei. . . . apoi acel 
ram, nesmintit, e poezia poporală, f (1865), 105. Răs- 
pindeştc lumina şi învăţe'itura in toate ramele societăţii. 
ib. (1869), 98. Ramul administrativ. Alecsandri, t. 
1 359. Interesul unei camere este de a fi compusă din 
reprezentanţii tutulor ramurelor vieţii publice. Maio- 
rescu, d. I, 117, cf. Odobescu, s. ii, 77. Au fost 
tipuri mai inalte ale dezvoltării omeneşti, dar unul intr-o 
ramură şi altul in alia. Gherea, st. cr. i, 303. Intro- 
ducerea metodei curat ştiinţifice in această ramură a 
cunoştinţelor. Petică, o. 465. O ramură de negoţ destul 
de importantă N. A. Bogdan, c. m. 77. Slăpin akiolul 
peste toate ramurile administraţiei, domnul dispunea 
nestinjenit şi de resursele ţării. Oţetea, t. v. 51. .\u 
putea să-şi închipuie că n-ar ajunge a fi cel dinţii dintr-o 



ramură de activitate. C.Xlinescu, e. o. i, 236. Ca o 
ranmră laterală a lingvisticii, s-a constituit de multă 
vreme studiul numelor proprii. Graur, n. p. 5. înţe- 
legerea uneia din ramurile artei dă de bănuit existenţa 
celorlalte. Preda, r. 120. Cu studiul mineralelor se 
ocupă o ramură specială a geologiei, mineralogia. Geo- 
logia, 11 

— PI.: ramuri şi (învechit şi regional) ramuri (h 
II 34, ALR 1 964/178, 190, 790, 922, alr ii 4 979/182. 
791), rame, (regional) rămi (alr ii 4 979/520). (rar, 
m.) râmi (lb. Iordan, l.r.a. 61). — Şi: (cu sg. refăcut 
după pi. ramuri) râniiiră (pi. şi, învechit, ramurc) s. 
f.. (rar) rămiir (Iordan, l.r.a. 103) s. n., (regional) 
rămiură (Lexic reg. 85, pi. rămiuri), lamură (pi. 
lamuri h xi 435 şi lămuri) s. f., rămliori s. m. pi., (cu 
sg. refăcut după pi. rame) răiuă (alr i 964/158) s. f 

— Lat. rainiis. 

HAM* s. n. V. ramă'. 
H.\AIAD.4]V s. n. v. ramazan. 
HAM.VrîZJI s. n. v. reumatism. 

H.\^L\Z.4X s. n. 1. A noua lună a anului tnusul- 
uum ; postul cel uuire, care durează o lună, lii timpul 
căruia musulmanii postesc de la răsăritul plnă la 
apusul soarelui. îndată au venii gelat. De i-au tăiet 
capul ... în vreme de răimăzan (a. 1777). ocb ii, 
U7/16. A posti la ramazan zile -311. Văc.\rescul, ist. 
249. Luna cea de post, a ramazanului, s-au început, 
in care vreme toate Irebile tac. gt (1839). 194-/32, cf. 
Stamati, d. Xu ne temem de pagini. Ramazanul lor 
mai ţine tocmai două săptămini. H.vsdeu, r v. 156. 
Postul se face in timpul ramazanului pentru sărbătoa- 
rea baieramului. Bolintineanu, ap. cade, cf. ddrf, 
şio iij, 97. Alexi, \v., tdrg, Scrib.an, d. -^ P. g e- 
n e r. Post. Slăpinii mormăiesc ea şi cunj s-ar afla după 
trei zile lungi de ramazan. Sadoveanu, o. xvi, 102. 
:> K X p r. (Familiar) .\ face (iiii) ramazan— a răbda 
de foame. Cf. bul. iil. iv,)36, corn. din Ţepeş Vodă 
— Cernavodă. 

2. (Familiar) Stomac. Se-ncălziră boierii şi uitară de 
ramazan. Ei s-or fi indopat la bufet, aşa că mai pol 
să stea. Pas, z. ii, 209. <> E x p r. .\-l tăia pe cineva la 
ruDiazan = a-i fi foame. Cnm. din Ţepeş VuuĂ — Cer- 
navodă. 

— Şi: ramadân (Şăineanu, cade, Scriban, d), 
(Invecliit) răimâzăn s. n. 

— Din te. ramazan. ~ Itamadan < fr. ramadan. 

K.VM.AZ.VXLJC: s. n. Dar care se făcea agilor cu 
ocazia sărbătoririi ramazanului (I). Ramazanlicul i 
bairamlicul (a. 1786). Iorga, s. d. vi, 193, cf. şio 
iij, 97, Lobel, c. 256. 

— PI.: ramazanlieuri. 

— Din te. ramazaniik. 

ILUIĂ' s. f. I. Cadru de lemn, de metal etc. in care 
se pune o fotografie, o oglindă, un tablou; p. ext. 
tablou, fotografie înrămată. Cf. anon. car., Klein, 
d. 151, DRLU, LB. Portretul lui Ghiţă Co.şcodan in ramă 
aurită. Alecsandri, t. 793. Aceleaşi cadrc-mpodobesc 
păreţii. Din rame cată lung .şi trist la mine : Poveşti 
pierdule-n haosul vieţii. Vlahuţă, o. a. i, 76, cf. ddrf, 
Şăineanu, B.\rcianu, Alexi, \v., Nica, l. vam. 207. 
Soarele cade pe un tablou litografiat, vechi, cu rama 
pătată. Bassarabescu, v., 202 Aşeză rama la loc, 
pe birou. C. Petrescu, î. i, 49. Zidurile monacalc ale 
căror singure podoabe erau simplicitatea lor de ziduri 
de-altădată ; şi oglinda ovală in ramă neagră. Teodo- 
ueanu, m. II, 79. Pe măsuţă erau, in rame de scoici, 
portretele bătrinilor. Sadoveanu, o. ii, 229, cf. bl 
V. 111. Ochiul interior vede parcă mai bine ,, plopul şi 
zidul lung", dislocaţi astfel din poziţia lor normală şi 
parcă încadraţi, ca într-o ramă. Vianu, a. p. 274. 
Cîmpul nesfirşit era tăiat de uşă ca de rama urnii tablou. 
CÂLiNESCU, e. o. I, 117. Văzui, tntr-o ramă veche, un 



372 



rAmâ» 



26 - 



RAMCA 



chip tînăr. Stancu, r. a. ii. 9 [Diploma] era prinsă 
inlrn ramă veche. v. rom. iulie 1954. 151. Sc'i înca- 
dreze ca o ramă fragedă un tablou cam veşted din vremi 
trecute. T iulie 1964. 20. <> F i g. Ce tinăr şi ce vesel 
e codrul .... Iar trunchiurile albe sclipesc in rama 
umbrei. Păun-Pincio, p. 60. Luna plutea slobodă in 
depărtările umbroase ale spafiului drşerl, impre jmuin- 
du-fi ehipu-i mort şi palid cu o fantastică ramă de intu- 
nerec.^i lumină. Hogaş. un. i. 'Vf [Firea ta] nu izbuteam 
s-o incadrcz mulţumitor in ramul actualei tale vieji. 
Galaction, o, I, 2?7. f?i-mi apăru locul cel negru din 
pădure in ramă imaculată. Sadovu.anu, o. viii, 363. 
Rama muntoasă este tivită de un briu deluros mai dez- 
voltat în nord-vest. mg i, ^0 1. •> F x p r. (Ironic) Bun 
de pus lp raiiiri= rău, neplăcut, urit. necorespunzător. 

2. Schelet de fonnă si in uiăriini tlileiile, Ir c&re .^e 
fixează ceva. L'ieijula se poale înclicia intru un ram. 
ToMici, c. A. 56/13, cf i.n, i.m, Mîndrescu. i. g. 76. 
Un fulger .scapără şi o fereastră i.fi lumină rama. An- 
GHEL-IosiF, c. L. 16. Ităslurnăm din nou ramele, scoa- 
tem modelul metalic. Ioanovici, tehn. 87. Avea pri- 
viri ce te fulgerau prin ochelarii cu rame de aur. Brăescu, 
A. 114, ef. Pribeagul, r. R. 62. .Se fixează o probă 
[de ţesătură] . . . pe o ramă. Ionescu-Muscel, ţes. 
52. Un domn scund şi chel, rotunjor şi îndesai, ... cu 
ochelari in ramă neagră, v. rom. februarie 1!)54, 37. 
Sprijinit de rama cabinei, brigadierul privea in urmă 
înşiruirea celor /tatru tractoare. Mihale, o. 104, cf. 
L. ROM. 1965, 324, CHEST. II 175/9a, alr ii 5 779, 
ib. 6 611, A I 35, II 12. >■ (Prin Transilv.') .Jugul joa- 
părului ; p. r e s t r. uârţile acestui jug. Cf. alr ii 
6 4.39/192, 284. ib. 6 419/228, ib- 6 450/228. 4. (Regional) 
Lemnul de la marginea plutei (Moiseu — Vişeu de 
Sus). Cf. AnviNTE, TERM. 163. 4. (Regioual) Marginea 
covorului (Coverca — Vatra Dornei). A v 14. -^ (Re- 
gional: în forma ram) Borul pălăriei (Arini — Tirgu 
Secuiesc), alr i 1 859/190. 

3. Fişie de piele flexibilă şi groasă, cusută pe margi- 
nea încăUămintei şi servind la fixarea tălpii de piele 

DL, DM. 

— PI.: rame şi (regional) ;ă;ii( (alr ii/i mn 113, 
3 913/334, 346, 362. 682, 705, 728, 762, 987), ramuri 
(lb. chest. II 154/1, 5, alr ii/i mn 143, 3 913/2, 29, 
36. 53, 64, 76. 279, 365. 386), ramuri (Gregorian, 
CL. 61, ALR ii/i MN 143. 3 913/141).- Şi: (invecliit 
şi regional) ram s n. 

— Din germ. KaliiiiPii, dial Ilaliiiie. 

RAMĂ* s. f. Vîslă. Şalupa plutea încă. O ramă 
avea drept catari. Hei. iade, n. .i. 117/26. Făcea vane 
sforjuri de rame spre a le trece înainte, cr (1848), 21'/62, 
cf. ib. 411/51, Negulici. Folosea şi pinze şi rame. Ca- 
MIL Petrescu, t. II, 180. Ilarca de 1 rame are ca siroc 
pe Lucica. sr. rop. 1970, iir. 6 227, 2/4. <^ li x j) r. 
A trafle la rame v. trage. 

— PI.: rame. 

— Din fr. rame. 

RAmĂT s. n. v. freamăt. 

RA^IIlMClA vb. I. 1 r a n z . 1. A executa nn ram- 
bleu (1) pentru o şosea sau pentru o cale ferată. Cf. 

DL, DM, HN-. 

2. A umple cu rambleu (2) golurile rămase într-o 
mină în urma exploatării. Minerii pol începe să scoată 
un nou rind de ee'irbuni, pină ce s/;f(/iii/ gol e din nou 
rambleiat. Bogza, v. .t. 67, cf. dn'. 

— Prez. ind.: rambleie:. 

— Din fr. reniblajer. 

n.\MHI.KI.\.I s. u. RambUiere. Cf. rambleia 
(2). (;f. MDT Golul rămas in urma minerilor e um- 
plut, întregul coridor din care ei au extras rar bunele e 
zidit . . . Operaţiunea aceasta .se cheamă ramhleiaj. 
Bogza, v. .i. 67, ef. lth', ^n^ l. rom. 1968, 410. 

— PI.: rambleia je . 

— Din fr. remlilajane. 



RAAIBLElfiRE s. f. Acţiunea de a rambleia 
si rezultatul ei ; rambleiaj Cf . mdt. ltb^. dn', der. 

— PI.: rambleieri. 

— V. rambleia. 

HA^IBI.l'-U s. n. 1. Lucrare executată din pietriş 
sau din păminl în scopul ridicării vniui teren la nive- 
lul necesar construcţiei unei căi ferate sau a unei 
şosele. I-!ra să .se facă undeva un pod, un podeţ, un 
ilehleu, un rambl(U sau o împietrire. Ghica, s. 564, 
cf. ScniB.^N. D., mdt. Nu se auzea nici o mişcare dincolo 
de pietrişul rawbleului. \. rom. septembrie 1958, 49, 
cf. DN-. Luă vasul de tablă, trecu şinele, sărind jiestc 
sirnwle joase, întinse Ungă rambleu. Baubu. e. 219, 

cf. DER. I.. RDM. 1966. 360. 

2. Material solid care serveşte la umplercii unor go- 
luri (in special n celor rămase într-o mină in urma exploa- 
tării) sau pentru n ridica un teren la nivelul necesar 
uiu'i construcţii. Cf. Şăineanu, cade, mdt, dn'. 

— ri,: ramhleini şi ramblee. 

— Din fr rriiililai. 

RAMHOIU s. m. pi. V. ranii. 

KAMIU'KS s. n. 1. (învechit) Rambursare. Cf. 

ŞĂINEANV. CADE, ScRIBAN, D .' 

2. Sistem de expediere a unei mărfi, in care plata 
transportului este făcută de destinatar la primirea 
(ibiieluliu : (concretizat) sumă plătită in acest fel. 
l'eniru suma de o mie de lei să trimeată porumb cu 
rantburs. Sandu-Aldea, d. n. 251, cf. cade, dn*. 

DKH. 

— PI.: rambursuri .şi (rar) ramburse (ns'). — Şi: 
(Învechit) ramliiiisă s f. Barcianu, .\li;xi. \v. 

— Derivat regresiv de la ramliiirsa, după fr. reiii- 
iHiiii'sement. 

IIAMUUUSA vb. I. T r a n z . A plăti cuiva o sumă 
de bani datorată; a restitui, a înapoia. Cf. Ş.\ineanii, 
Barcianu, .\lexi, w., cade. Bambursează-wi banii 
care i-am cheltuit pentru la.vi. FI. Lovinescu, c. s. 
64, ef dn'. <> R e f 1. p a s. A Tiii sta banii ce se ram- 
bursează fără ea să aducă procente. I. Ionescu, m. 215. 
4- (Rar) A compensa. (R e f 1. p a s.) A /'ăcii( această 
îmbunătăţire în chipul cel mai simplu şi cu sacrificii 
care de nuilt i s-au şi rambursat, l. Ionescu, d. 175. 

— Prez. ind.: rambursez. — Şi: (rar) remhiirsâ \b. I. 

— Din fr reinbourser. 

ll.WlltL IIS.VIUL, -Ă adj. Care poate (sau trebuie) 
să fie rambursat. Aceste obligaţiuni sini rambur.'^ahile 
prin tragere la sorţi la epoci detuminale. Climi seu, 
A. 285. Sumele . . . se vor pune la dis/ioziţie cu titlul 
de dotatie sau sub formă de credite rambursabile, leg. 
EC. PL. 480. 

— PL: ranthur.sabili, -e. 

— Din fr. reniboursablc. 

R.'VMBUHSArE s. f. Acţiunea de a rambursa 
şi rezultatul ei; (învechit) ramburs (1). Toate cele- 
lalte dispoziţiuni relative la . . . rînduiuln avamărei şi a 
rambursărei hanilor . . . sini lesne de arătat I. 1oni:scu, 
I'. 206. Conducătorii serviciilor de contabilitate sini obli- 
gaţi să asigure . . . rambursarea la timp a fondurilor 
băneşti rămase neintrebuinţate şi a creditelor bancare. 
LEG. EC. PL. 337, cf. CONTEMP. 1954, IIT, 384, 6/5. 

— PL: rambursări. 

— V. rambursa. 

R1î»nttRS.\ s. r. v. ramburs. 

HAMC.Ă s. I. (Tipogr.) Ramă de fier in care se în- 
chide şi se fixează forma tipografică a materialului 
cules, pentru a fi introdus in maşina de tipar Cf. 
V. iMni.iN, V. T. 54. Dispozitive pentru fixarea formelor 
{ramei, răstavi, rondele), nom. min. i, 362. 

— PL: ramee (cade) şi (rar) rămci. 

— Din rus. paMKa. 



385 



RAMET 



- 27 - 



RAMPĂ 



RAMET s. II. V. freamăt. 

RÂMIE s. f. Plantă tcxlilă din familia urlicacccior. 
oriRinară din Asia ( Bnelitmria nivcal. Cf. N'ic.\, l 
v\M. 208, MDT. dn2, df.r. 4- FibiT textile extrase din 
tulpina rainici. tnlre fibrele iialurair au rnimis ni ai)li- 
caliiinr mai impmianiă numai bumbacul, . . ciiicpn, 
iuta, ramia, urzica. Ionescu-Muschl, ţes. 17, cf. id. 

FIL. ;J2t, DN-. 

— PI.:? 

— Din fr. ramie. 

R AMII lA vh. I V. rniiitriia. 

RAMIFICĂ vIj. I. H e f 1 . (Despre arliori, artere, căi 
i\r cDinunicaţie ete.) A se despărţi, a se desface In 
(Idilă san mai multe ramviri. Cf. Negulici. Aceste 
vase sini rnmifiale. li.\nASCH, D. 7, cf. Polizu, p 
151/10, DDnr, lî.\n(;i.\NU, Şăineant, Ai.exi, \v., Scki- 
n.\N, IJ. IA abia alunei băyă de scama că, aci. cărarea 
se ramifică. AGÎRBicEANr, i. t. 161. 

— Prez. ind.: ramific. — Si: (învechii, v.iv) râmi- 
fiă vb I. 

— Din fr. raniilier. 

RAMincÂRK s. f. laptiil de a se ramifica : 

r;imificatie, (rar) rănuirire. Cf. nnnr, Ha.iu;i.^nu. 
Ale-xi, w., dl, DM. <> (Prin analogie) Limbislica ad- 
mile lulpine, ramificări. Maiokkscu, l. 122. liamifi- 
rarca, adică subordonarea fală ile o reţicniă, care esle la 
rindai subordonată, c un all procedeu mult folosii de 
Odobescu. Viani', p. m. 187. 

— PI.: ramificări. 

— V. ramifica. 

R.VMiriC.Vr, -Ă adj. Despărţit in ramin-i ; (Învechii, 
rar) ramulos, răinnril. Filonarile sini cileodală ramifi- 
cale ca nifte răjelc. (>)UÎLCv:scu, <;. 11/3. llădăcina 
primară a dicoliledoanclor . . . deidnc . . . ramificată. 

GkECESCU, FL. 5, cf. DL, DM. 

— PI.: ramiflca{i , -te . 

— V. ramifica. 

RAMIFICAŢII-: s. f. Uamificare. Lucrălorul mi-a ex- 
plicat ramificaţia liniilor metroului. .Sahi.\, L'.u.s.s. 188. 
■^ (Concretizai) Parte desfăcntă dinlr-un înlre:.,'; braţ; 
ram'; prelungire. Platoul de la I'lo/ii .şi piiui in dreptul 
(rrceeştilor este cea mai de pe urmă ramificaţiunr a mun- 
ţilor. I. loNEscu, M. 71. Cele din urmă ramificaţii ale 
munţilor Dobrogci, la Dunăre, se urcau pe nesimiile. 
D. Zamfirescu, u. 125. -^ Subdiviziune. Cazul cai- 
macamilor lui Scarlal (Ăillimachi arată cil de intinsc 
erau ramificaţiile Eterici .Ş! eu cită abilitate au fost sa- 
botate toate măsurile preconizate imjtoiriva lui Tudor. Oţi-.- 
TKA, T. V. 170. Un marc trust de monlaje cu ramificaţii 
In toată fara. s ianuarie 1901, 19. 

— PI.: ramificaţii. — Şi; (rar) rainificaţiinip s. f. 

— Din fr. ramificatioii. 

HASIIFICAŢlFi\E s. f. v. raiiiificajic. 

R.Ă.MÎT s. n. V. frpaniăt. 

R.AATX' s. m. (Bot.; învechit) Păducel (Cralaegus 
monorpjna). Cf. psalt. 167, Baronzi, l. 142, Bhan- 

DZA, FL. 208, ScRIBAN, D. 

— PI.: ramni. 

— Din slavon. pjMkHT.. 

HÂMNĂ s. f. V. rivnă. 

RAMC»Lr;.\l,.\ s. f. Faptul de a fi ramolit: starea 
celui ramolit; ramolisment, dl, dm. 

— Ramoli | suf. -cală. 

RAMOI.l vil. IV. Hefl. Aşi pierde (din cauza 
bătrîne(ii) vioiciunea mişcărilor, integritatea facul- 
tăţilor intelectuale ; a se rablagi. V. blegi. Se spune 



că se ramoleşir din zi tn zi. Bn.lEscu, o. a. i, 8. S-a 
ramolit, are să nîre toţi banii in cărămidă veche fi n-o 
să mai găsiţi nimic. Călinf.scu, e. o. ii, 137. M-um 
ramolit, zise el cu glasul hn subţire. Preda, r. 180. 

— Prez. ind : ramolesc. 

— Din fr. ramollir. 

R.AMOijRE s. f. I';i|)lul de a s e r a m oii; slăbire 
a minţii şi a puterilor fi/.iee; decrepitudine; (rar) 
ramolisire, ramoliţie. Cf. di., h.m. 

— PI.: ramoliri. 

— V ramoli. 

RVAUtLISÎRE s. f. (Har) Hamolire. .Kceaslă uşoară 

r(unolisirr ascundea un Ierlip. 1). Zami inEscu, A. '.^^. 

— De la ramolisment. 

R\MOI.ISMF\T s. n. Hamoleală. Cf. Ş.\ineanu, 

HiANu, d. s. ,,Agamiţă Dandanache" rimează, cred, 
cu ramolismentul comic, prin diminulivul caraghios al 
slraţnicului nume .\gameinnon. Ibh.Xileanu, s. l. 76. 
Copiii dcplingeau cu o ironică .şi adeseori jenată compă- 
timire ramolisnvnliil părinţilor. (',. Petresou, o. p. i, 
157, cf. H. Lovin-escu. c. s, 77. 

— Din fr. ramollisscmcnt. 

llVMOlJr, -.\ adj. Care şi a pierdut vioiciunea miş- 
cărilor, integritatea facultălilur intelectuale (din cauza 
liălrinetii); decrepit, rablagit, (regional) mirced. Ştii 
dumneata unde e strada Paciciilii? — Asta e, măicu- 
liţă. — Ei, aş!... Teribil e de ranwlită. (yAnAuiALE, 
o. II, 105. Barzi plingători, bolnavi .şi incapabili de 
muncă, . . . ramoliţi la virsia de douăzeci şi cinci de uni. 
Vi.AHUT.v, o. A. I, 188. Trebuie să-şi petreacă viaţa 
. . . copiind ordinele adminisirutive ale unui şef ramolit. 
GiiEREA, ST. CU. IU, 83. i'i!/i;i can\ ramolit, puţin cam 
.firet, dar ştiind ce vrea. Camil Petrescu, o. i, 290, 
cf. H. LoviNEScu, T. 198. <C> (Substantivat) Hepcde 
ar fi sărit amindoi şi ar fi dovedii că babalicul c un 
ramolii, că nu mai inirlege nimic. AiiÎRBicEANU, s. 
p. 215. Diminulivul caraghios al straşnicului nume Aga- 
memnon . . . redă căderea In copilărie a acestui ramolit. 
lliU.ilLEANlI, s. L. 76. 

— PI.: ramoliţi, -te. 

— V. ramoli. 

R.VMOFiŢIF s. f. (Rar) Raniolire. .Se constată in 
emisferul sUny [al creierului] un mic focar de ramoliţie. 
l'AunoN. o. .\. I, 267. 

— Ramolit + suf. -ie. 

ItiMOŞ s. II. (Prin vestul Transilv.) Numele unui 
dans popular. Cf. Vahone, n. 126, id- .ioc hom. n. 
111, com din Tăhc.^iţa — Beiuş. 

— Etimologia necunoscută 

R.VMI'AfiîU s. n. (Rar) .Muncilor care lucrează pe 
rampă (:i) intr-o exploatare forestieră. Ţapinar încăr- 
cător ( rampagiu). nom. prof. 11. 

— PI.: rampagii. 

— Rampă -f nut. -(a)giu. 

RAMI'AS s. n. (Regional) ., Adaosul pe dinăuntru 
înlre căpiita şi talpa incălţăminlei" . SXr,HiNESc;u, v. 
66, cf. r.L 1969, 58. 

— PI.: lampasuri. — Şi: rămpâz (şez. ix, 3.^), 
rompâs (Săgiiinescu, v. 66) s. n. 

— Etimologia necunoscută. 

RAilPAŞ s. n. (Regional) Vin nou care nu s-a lim- 
pezit încă; tulburel (Heba Veche — Slnnicolau Marc). 
Cf. Ai.n i 1 718/19. 

— Din germ. Raiiipes ,,poşii'că". 

It ĂMI'.Ă s. f. I. BaUisIradă de lemn, de fier sau de 
pialră de-a lungul unei scări sau al umii pod; rezeină- 
toare. începi a vedea lot mai des nălucind pe la ferestre 
rampele podurilor şi-n aceeaşi clipeală auzi vijiiud pe 



408 



RAMPLASA 



28 



RANA» 



sub vagon o apă repede. Vi.aiiuţă, o. a. iii, 32. Urni 
seările de din dos cîte Irei deodată. La seoborll se dădea 
pe rampă, fără cruţare pentru rochii. Teodoreanu, 
M. II, 74. Ctâsi două uşi ... cu începuturi de scări în- 
tunecoase şi rampe. Sadoveanu, o. vii, 690. 

2. Partea din faţă a unpi scene de teatru, unde 
sint instalate luminile. Păşeşte spre rampă şi declamă 



cu toată căldura. Cabagiale, o. 



2. Dacă cei ce vi- 



sează la lumea ce se agită după dunga .•strălucitoare a 
rampei ar fi a.'icultat acestea, desigur că s-ar fi înduioşat . 
Anghel, pr. 121. Mi se plingea de deşertăciunea vieţii 
sale unde nimic profund .şi tainic nu pătrunde, unde 
chiar iubirile . . . nu trec niciodată de rampă. Petică, 
o. 319. Constantin nu ar fi ajuns departe, fiindcă narea 
In singe ,. focul rampei". Galaction, o. i, 118. FJin 
penumbra aurită de rcfle.rele ramjiei . . . I.adima urmărea, 
pironit, siicctacolul. Camii. Petrescu, n. 3. Rămine 
un moment locului, privindu-i de sus pe cei trei bărbaţi, 
cari — cu faţa spre rampă — nu o pot vedea. Sebas- 
TIAN, T. 177. Se îndreptă spre rampă, către public 
CĂLiNEScu, s. 119. Orice om care apărea la rampă 
rivnea popularitate. Stancu, r. a. iv, 332. Actriţa a 
ieşit la rampă şi trăsăturile ei îşi regăsiră, încetul cu 
încetul, liniştea, v. rom. iulie 1951, 254. Sub ciucurii 
aurii ai cortinei sclipiră becurile rampei. Barbu, p. 
180, cf. GL 1962, nr. 457, 1/6. <> Expr. A ehenia 
la rampă = a cere, prin aplauze, ca artiştii să reapară 
pe scenă. Cîntăreţii slnt chemaţi la rampă de două, de 
trei, de patru ori. Cabagiale, o. i, 3. De trei ori actriţa 
fu chemată la rampă, iar a patra oară . . . apăru împre- 
ună cu autorul i>oeziei.C\hi^E?<cv,F.. 140. (Despre piese 
de teatru) A vedea lumina rampei = a intra in reper- 
toriul unui teatru, a fi jucat in faţa publicului, dl, 

DM. 

3. Platformă (la nivelul pardoselii unor vehicule) 
care serveşte la depozitarea, Încărcarea şi descărcarea 
mărfurilor dintr-uu \eliicul rutier sau feroviar; p. 
ext. loc (lîngă linia ferată) destinat încărcării şi 
descărcării mărfurilor. Pentru mutări [de maşini] de la 
rampă în sala de războaie, . . . se face un cadru de sus- 
pcnsiune. Ionescu-Muscel, ţes. 611. Cheiurile şi ram- 
pele construite la orice înălţime deasupra solului vor fi 
prevăzute cu balustrade . . . pentru a se evita prăbuşi- 
rea oamenilor şi materialelor, prev. accid. 18. Tri- 
miteţi şlepurile acum, că vin ploile şi rje prind cu sfecla 
în pămînt . . . Să ştiţi că v-o îngrămădim aici pe rampă! 
v. Bo.M. august 1954, 57. Vndcvasub rampa magaziei, 
nn copil. . . plîngea. Galan, z. r. 306. Intii dăm de 
o zidire impunătoare cu rampă de descărcare , o moară 
după înfăţişare, contemp. 1956, nr. 487, 3/2. Undeva 
în fund, se vedeau magaziile şi rampele de descărcare. 
Preda, m. 437, cf. fd i, 165, Abvinte, tebm. 163, 
Lexic beg. 64, a v 15, 33. 

4. Porţiune din traseul unei şosele sau al uiui căi 
ferate In pantă urcătoare. Cf. ltr-, i>n-, der. 

5. Loc de trecere peste linia ferată, pasaj de nivel, 
trecătoare. Dacă acul [liniei de tramvai] se găseşte pe 
o rampă, . . . funcţionarea automată a acelor .se reali- 
zează printr-un ţonlact special, enc. tehn. i, 197, cf. 
alr I 806/900, com din Stra.ia — Rădăuţi. -^ (Re- 
gional) Barieră. Cf. alr s.n iii li 907. 

6. (in sintagma) Rampă de lan.sare = platformă pre- 
văzută eu dispozitive de orientare şi ghidare, folosită 
pentru lansarea avioanelor catapultate sau a rache- 
telor. Cf. LTB-, DEB. 

— PI.: rampe şi (regional) rămpi (alr i 8(Mi/900). 

— Din fr. rampe, germ. Kumpr. 

IlAMPLASA vb. L Tranz. (Franţuzism învechii) 
A înlocui. Cf. I. Golescu, r.. f'iinţelc, globurile şi 
sistemele sint . . . ca un grăunte de ni.tip şi cind dispare 
unu, numaidecîl îl rcmpla.iă altele mai perfecte. Isis 
(1862), 48'/28. Are ... o pepinieră de cai huni cu care 
schimbă şi remptusează pe cei răi. l. Ionescu, 
D. 192. La 1S21 ramplasal (îhica cu Chiţcscu. LXcus- 
TEANU, a. 32, cf. Alexi, w. -C^ Refl. pas. Soco- 
tesc de crimă neiertată de a se lăsa aceste venituri . . . 



si de a se pretinde a se ramplosa prin resursele fiscului. 
DÎMBOVIŢA (1858), 32/17. 

— Prez. ind.; ramplasez. — Şi: remplasâ (prez. 
ind. pers. 3, rar, şi remplăsă) vb. 1. 

— Din fr remplaeer. 

RAmPIRE s. m. V. rapor. 

RA;\IS s. n. (Rar) Numele unui joc de cărţi. Cf. 
Săghinescu, V. 66 Ba joc ramsul, ba concina. ap. 
tdrg, cf. h X 358 

— PI.: ramsuii . 

— Din germ. Ramsrli. 

RAaISTEC s. n. (Rar) Carne de vită din porţiunea 
crupei. 

— Şi: (neobişnuit) remstee s. n. Alexi, \v. 

— Din fr. romsteck. 

RAmT.'XTA interj. Cuvlnt care redă sunetul produs 
de bătaia tobelor. Cf. Şăineanu. 

— Onomatopee. 

RAMLI.O.S, - (».4SĂ adj. (învechit, rar) Ramificat. 

Ramurile . . . foarte ramuloase. Grecescu, fl. 556. 

— PI.: ramuloşi, -oase. 

— Din lat. ramniosus, -a, -uml 

r4mUR s. n. v. rami; 

n.UriRĂ s. f. V rami. 

RÂXĂi s. f. 1. Ruptură internă sau exterioară a 
ţesuturilor corpului unei fiinţe vii, cauzată de o tă- 
ietură, de o lovitură, de o infecţie ele.; leziune, plagă, 
(învechit) rănitură, (regional) oajdă-. Că nu e răd- 
zimare în moartea lor şi tărie in ranele lor. psai.t. 
Hi'R. 62''/5. Putreziră raiiele meale. Cobesi, ps. 99/4, 
cf. i'O 118/15. Era un om de avea o rană rea şi plină 
de ]>uroi. MoxA, 358/12. Vindecă prc mulţi de boule 
şi de rane. n. test. (1618). 76^/16. Cela ce va răni pre 
altul nu cu rană de moarte ... nu să va certa ca un 
ucigătejhu. prav. 88. Şi-i spălă ranel(e) lui şi-i pustă) 
unsoare alifie (a. 1692). gcb. i, 304/34. /.ui Antiohi 
Vodă i-au rămas rană nevendecată. Neculce, l. 177. 
Şi mearsără şi-i spălă plcioarile şi rănile cu vinu (cea 
1750). GCB II, 63/35. Fiind întins în patru părţi feri- 
citul şi cuprins de ranele hulăilor. Mineiul (1776), 
73'^ /15. Troian... ş-au tăiat cămcaşa şi o au dat să 
lege ranele ostaşilor celor vătămaţi. Şincai, hb 1, 4/11. 
A'i(-i dcte nici o clipită răgaz, Fierul învîrtind de ună 
ş-altă ijurtc, Ca doară-i va da vreo rană de moarte. 
Budai-Deleanu, ţ. 142, Loviturile de cuţit . au fă- 
cut nişte rane de lot primejdioasă, ar (1829), 23(U/11. 
Mulţi turci se vedeau plutind pe unde, în cursul apei, 
plini de răni. Bălcescu, ji. v. 169. Mai lungc'i-mi pare 
calea acum la-ntors acasă . . . Aş vrea să zbor, şi rana 
din pulpă nu mă lasă! Alecsandbi, Poezii, 445. 
Dar deschideţi poarta . . . turcii mă-nconjor . . ■ Vîntul 
suflă rece... rănile mă dor! Bountineanu, o. 33. 
Soarele, ce azt e mîndru, el ii vede trist şi roş Cum sc-n- 
chide ca o rană printre nori înlunecoşi. Eminescii, 
o. I, 133. Aşază pielea la loc, pune el ce pune la rană 
şi pe loc se tămăduieşte. Cbeangă, p. 177. Printre copaci 
se văd ostaşi legiiidu-şi rărrile-n pripă. Vlahuţă, o. a. 
II, 118. Iar mişelul stă, se uită, dă apoi; .şi grabnic 
unda Sîngelui jîşni din rană. Coşbuc, p. i, 121. Mai 
toţi ţăranii stăteau acum ascur^şi prin casele lor, legîn- 
du-şi rănile ce le căpătase. Bujor, s. 128. Orice euvtnt 
de mlngîiere era acuma pentru dinsul un balsam pe o 
rană proaspătă. Rebreanu, r. i, 281. De ce'ideai ră- 
nit în luptă, iţi legam o rană udă. Eftimiu, î. 105. 
Rănile erau grave, desigur, dar nu de moarte. C. 
I'etbescu, i. II, 45. Rănile... au început să se în- 
fierbinte şi durerile nu mai conteneau. Popa, v. 136. 
Ştefan Vodă se află întru oarecare suferinţă, dintr-o 
rană la picior, dobîndită în răzlioiul cetăţii Chilia. Sado- 
veanu, o. XII, 334. Sanitarul venea şi-i oblojea rănile 



417 



RANÂi 



- 29 - 



RANCHIUNOS 



Stancu, r. a. II, 422. Cumpătul că nu-şl pierdea, 
Mtna La rană Punea Şi din gură cuvtnta Balade, 
II, 256, ef. FOLK. MOLD. i, 227. nana, dacă să deschide. 
Anevoie se tnchide . Cf Pann, p. v. i, 60/22, Zanne, 
p. II, 685. (Prin analogie; la plante) Se pune pămini 
jilav pre Ungă rana trupinei [eopacului] şi se leagă cu 
cirpâ. KcoNOMiA, lliO/14. Marginea lunii se înnegri ca 
rana ciupercii veninoase. Teodoreanv, m. ii, 207, cf. 
DS. <0> F i g- Banele unui trecui jalnic şi dureros, mo 
(1860), 92/14. Ghica Vodă . . . n-au domnit atita in 
Moldova, cil să poată vindeca rancle lerei din resboiul 
acesta venite. Şincai, hb. iii, 295/23. Scumpă Moldovă, 
Iară de jale!... [.asă-mă-a plingc ranele laic. Alf.c- 
SANDRi, p. II, 116. Ioana află rana cea grozavă a 
ţării sale. Odobescu, s. i, 7. Accslea sint răni fără 
vindecare ale Moldovei, ca şi rana de la piciorul măriei 
sale. Sadoveanv, o. xii, 351. Unul plingind, o lacrimă 
pribeagă Pe rana ochilor sc-nchcagă. Arohezi, vers. 
368. Port incă-n (jinduri Mierea, mirajul. Dar fără line 
Rană-i peisajul. Bl.aga, p. 74. Putea ... Să piară 
poamele sub rana brumii. v. rom. ianuarie 1956, 25. 
Natura... ştersese rănile pămintului pirjolit . Barbv, 
p. 7. Zăpezile albe lăsau primăvara, jxirnind nevăzute 
In sus. răni negre, s ianuarie 1961, 3 <> E x p r. Hun 
de pus (sau de leţiat) la rană, se spune despre un ntn 
foarte bun. Ştefan domnul era a.fa de bun cind vedea 
dreptatea înaintea lui, incit să mi-l pui la rană şi să 
se vindece. Ispirescu, u. 228. Era ascultător, supus, 
muncitor şi bun, să-l legi la rană. Sandu-Aldea, a. 
M. 180. Inima de mamă e atît de bună că o poli pune la 
rană. v. rom. februarie 1955, 147, cf. Zanxe, p. ii, 
686. A pune (sau a turna) sare (sau oţet etc.) pe rană == 
a Întărită pe cineva: a pune paie pe foc. Fcrindu-sc 
să toarne sare pe rană in asemenea situaţie, el vorbi 
Înadins cu oarecare irojue. v. rom. martie 1954. 163, 
cf. Zanne, p. iii, 449, iv, 33. A pune deţietul pe rană = 
a arăta In mod lămurit pricina unei stări de lucruri 
supărătoare. M-a întrebat tăios: — Spune-mi, le-ai 
certat cu Nora? Pusese degetul drept pe rană. Vlasiu, 
D. 181. Odată ce s-a pus degetul pe rana deschisă, furtuna 
s-a dezlănţuit. Bart, e. 285. (Regional) A prinde vulpea 
la rană, se zice despre cei care se sclifosesc, care fac 
mofturi. Cf . Zanne, p. i, 709. «O- Compuse: rana- 
trlD]il(ir= pelagră. N. Leon, med. 143, Candrea, r. 
221, Bi.ANU, 11. s.; iarba-ranei sau iarbă-de-raiie v. 
iarbă. •^ Senin care rămine după vindecarea imei 
plăgi; cicatrice. Cf. cade, di.. > (învechit, rar) 
Rănire. Arcul şi-l încorda . . . şi sabiia şi-o fulgera şi 
mîna şi-o întărea spre rane (a. 1654). gcr i, 171/9. 
Făr' de rane, făr' de singe, făr' de vătămare, calcă şi 
supun toată păginălatea. Antim, p. 4/4. 

2. Durere morală, suferinţă, chin. Că cire Iu vătă- 
maşi ei mărară şi cătră durearea ranclor meale adauseră. 
PSALT. 134. Că de văm amu pune ştiinţele noastre ina- 
inlea Iu Dumnezeu şi-i văm arăta lui ranele sufletelor 
noastre, . . . milostiv fi-va noao. Coresi, ev. 20. Şi-ş 
vărsă singele său spre ranele sufletului tău să-l vendece 
şi să-l invie in viaţa veacilor (a. 1642). gcr i, 102/17. 
Avind mare rană in inema lui pentru tăierea tătine-său. 
Ini Miron logofătul, in vremea lui Cantemir Vodă. 
Neculce, l. 152 împotriva ranelor sufleteşti iasle foarte 
bun leac cenu.şa. Maior, p. 30/11. Amoriul . . . La 
loviri este amarnic, dar rane tămăduieşte. Con.\chi, p. 3. 
Cind un prea nenorocit Va răminea despărţit De ceea 
ce o iubea, ... L'e cine va-ntimpina. Tot îşi spune rana 
sa. Pann, e. i, 79/16. Dar rana e adincă şi patima 
cump/i(â. Alexandrescu, o. i, 105. Să vii a-ţi lăsa 
mingliată rana sufletului lingă nevastă şi copii. Car.a- 
giale, o. vii, 28 Ccici, pentr-un sărac ce simte, nu e 
rana sufletească Mai grozavă, decit mila rea şi dispre- 
ţuitoare. Vlahuţă. o. a. n. El rana-şi va ascunde Şi 
nu-ţi va şti răspunde Decit: Sînt obosii. Iosif, patr. 
36. Mintea lui primea concluziile la cari ajutigea, dar 
rana din inimă nu i se închidea. Agîrbiceanu. a. 444 
Uitarea ii vindecă uşor rana care-i singcrase .şi lui su- 
fletul. GÎBLEANU, N. 155. Nu şlie ce rană port in suflet. 
Camil Petrescu, t. i, 78. iu însumi, mă vezi, am 
fost orfan de mic copil şi cunosc rana asta să n-ai pe 



nimeni de aproape. C.Ii.inescii, e. o. i, 335. Că nu-i 
rană de cuţit. Ci e rană de iubit! Honoş, p. p. 36. 

3. (învechit) Lovitură, bătaie; schingiuire, tortură. 
Deci dzise miiaşul se Iu ducă elu intru pilcu şi dzise eu 
rane (bătăi n. test. 1648, bătaie Iîiblia 1688) 
SC Iu intreube elu. cod. vor. 43/12. Că eu spre rane (bă- 
tăi D.) gala-'iu,şi durerea mea între mere iasle pururea. 
PSALT. 73. Toată dzua cu rane pre spate. Dosoftei, 
ps. 241/11. Spărgind uşa unde odihnită .Ştefan Vodă. 
cu multe rane l-au omorit. R. Popescu, cm i, 288. 
.V-aii încetat tiranul cel fără de minte, muneindu-te 
fără de milă cu ranele, pînă ce li-ai dat sfinţitul suflet. 
MiNEU-L (1776), 114V2/37. Deaca it vei da ranelor şi 
muncilor, aluncea le vei face vrăjmaş firii. \ari.a\m — 

loAS.AF, 156V/19. 

4. (învechit) Lovitură morală, încercare, pedeap- 
să. Adurară-se spre mere rane .şi nu le sinţiiu psai.t. 
63/7. .Şl voiu acoperi pre voi .şi nu va fi intru voi rană 
ca să vă surpat cind voiu lovi in pămînlul Eghipeiului. 
Biblia (1688). 472/3. Era orinduii săi vie şi altă rană 
mai mare şi mai cumplită decit celelalte ce i-au venii, 
luarea adecă celălii Hotinului. Axinte I'ricariul, 
let. II, 175/1. Ca să-i mînluiască Dumnezeu din scîrbe, 
cită putere nebiruită au arătat cu cele 10 rane prin 
mijlocul lui Moisi? Antim, p. 16. Aceslea au fost: rană 
pisle rană. Kotzebue. u. 10*/9. A'ii-/i era îndestul de o 
rană, ci trei mi-ai trimis şi una după alta ? Marcovici 
c. 19/24. 

— PI.: răni şi (învechit) rane, (regional; rănuri 
(alrm i/i h 152/18) 

— Din v. si. pdHd. 

RAxĂ- s. f. V. hrană. 

H.WC s. n. (Regional) Minie. pizmă (Bont — Gher- 
la). Pasca, gl. 

— Pi': ? 

— Etimologia necunoscută. 

RANCALÂU s. m. v. rtnenlău. 

R.Ă\t.4> s. f. (Iht. : regional) Porcuşor; rlbiţă' 
iGobio gobio). Cf. Băcescu, p. 148. 

— PL: ? — Şi: rineâ s. f. h xvii 2.50. 

— (;f. ranghiţă, rine li iţă 

H.AXC.\= s. f v rauHă'. 

RAXC-\U s. m V rtiieău. 

R.\XCHEŞ s. m. (Regional) Cal rincaci (1) (Vicovu 
de Sus — Rădăuţi). Glos.\r reg. 

— PL: ranchcşi. 

— Cf. rincaci, rancău. 

n.WCHIlA'Ă s. f. Ură ascunsă şi dorinţă de răz- 
bunare; pică: (latinism învechit) rancoare. Nu ţine 
nici o rancună. Bolliac, o. 247, cf. Maiorescu, d. 
i, 89. Se smucea să spargă uşa, să omoare pe Magheru, 
căruia ii păstra o veche rancună. Lăcusteanu, a. 125, 
cf. Car.\giale, o. II, 157. Alăturea stetea, fără nici o 
ranchiună, nevinovata marchiză. Vlahuţă, s. a. ii, 
353, cf. Alexi, w. Să invectiveze brutal, iritat, cu mai 
mullă ranchiună decit dispreţ puternic. Teodoreani-, 
M. II, 360. Pentru o singură dală, Goya îşi uită vechea 
sa ranchiună contra clerului. Oprescu, s. 221. O uşoa- 
ră ranchiună a plutii în jurul său. Ralea, s. t. iii, 
259. înseamnă că-mi poartă ranchiună, v. rom. ianu- 
arie 1954, 119. S-a resemnat fără rancună să ducă muncă 
de administrator, ib. martie 1956, 50. X-are nici un 
rost să creadă . . . că-i porii ranchiună. H. Lovi.nescu, 
t. 247. 

— Scris şi: (după fr.) rancună. - PL: ranchiune. 

— Din fr. raneune. 

R-V\(;H1V\6s, -OASĂ adj. Care poartă ranchiună, 
plin de ranchiună ; răzbunător, duşmănos. O minie 



426 



RANCOARE 



30 



RANGi 



acră, ranchiunoasă, izbucni flin el împotriva Adinei şi-a 
lui Danul. TEononEANU, m ii, 2^2. 

— PI : rancfiiunoşi, -oase. 

— Oiii fi- i'iiiiiiiitrii\. 

RAXCOAllI'; s. f. (Latinism Învechii) Duşni;'\nif. 
ură; invidie; ranciiiiniă. El nu vede aci alia, decil a 
tancnare. Haiuţii', p. a. iii, 2.'i.'i, cf. Poi.izu. Am 
auzii cu dcsiulă inlrislure rancoarca deplorabilă dintre . . . 
I. F.liad şi I. Chica. ap. GiiicA, a. 76:i, cf. Cihac, i, 
227, Gheţie, n. m., Barciaxu, Ai.hxi, \v., I^apahagi, 
c. i.., DR. VII, 479. Crăiasa cea mută a născut un co/j;/. 
dctr jmate că n-a trăi, ori, şi de va trăi, va rămine mut 
ca mumă-sa. Aşa cobesc mitierite in n'nilalea ini mei lor, 
din rincoare. HF.iEdAM'i,. r. v, li) 

— Şi; rîiuoî'irp s f 

— Din lat. riiiifiir. -iiris. 

RANCOTĂ s. f. (Ri'iţional; do (il)icoi la pi.) Creangă 
uscată; vreasc. Cf. i.. iiom. 19()G, 2Sfi, Păcală, m. r. 
141, Frîncu-Canduka, m. 105, eoni. din Loman — 
Sebeş, Gregorian, cl. 01, ai.rw sn i li 412/8;i.'î, 
A iii^ 3, 5, 17, 18, 19. 

— 1^1.; rancotc. 

— Cf . r a s c o t ă. 

RAMjAI.INA vb. I. Tranz. (Tehn.) A inoleta. 

— Prez. ind.: randalinez. 

— V. raniliilinâ. 

RAXUAI.IXAllK s. f. (Telin.) .Moletare. LrR=. 

— PI.; randalinări 

— V. randalina. 

HAXDAlJXĂ s. f. (Telm.) Molelăl (2). Cf. ltr-, 
dn2, der. 

— PI.; randalinc. 

— După germ. Hiinilclriiilelien. Hiiiiileleisen. 

RA\DAî\IFX1' s. 11. I. Capaeilalea de pniduelie a 
unui nnmcilDr, a unei îiilrepriiideri, a unui utilaj, 
a unui teren ele. înlr-o uiiilale de timp dală. îmbună- 
tăţirea gradului de folosire a nmşinilor si utilajului se 
poate realiza atil prin prelunr/irea duratei lor de funcţio- 
nare, cit yi /j/in sporirea randameiduliu lor, adică prin 
creşterea producţiei în unitatra de timp. Scîntkia, 1953, 
nr. 2 78(5 /i7 vine o dală sau de două ori pe săplămină, 
controlează posibilitălUe stiiete dr randam( nt si se în- 
toarce acasă. v. rom. luiiembrie 1051, ()7. -^ I-'olos, 
eficienţă, beneficiu. .4ni căpătat convine/erea că e un 
teren fără nici un randament. C. Pktresci', r. du. 108 

2. Raportul dintre lucrul mecanic produs şi ener- 
gia consumată de un sistem tehnic (maşină, aparat 
etc.) pentru a produce acel lucru mecanic Cf. Iha- 
Novici, TEHN. 232, IoNi:scu-MrscEi.. ţi;s. li()3, 
Marian-Ţiţeica, i-iz- i, 83, dn'-. I)I--.r. 

— P!.; randamente. 

— Din fr. renilrmeiit. 

RAlVDIvV s. f.,(Re!>ional : iu e x p r .) .\-şi Iun ran- 
(leaua= a pleca repede, a-şi lua ealratiisele, a .şi lua 
tălpăşiţa. Nu mai sta, ia-ţi randeeuia, fiiţ/i jiină e lu- 
crul cu cinste. Săgiiinescu, v. 06. N-o mai stat mult 
pi qînduri şi ş-o luat rindeaua si s-o pornit actisă. şez. 
VI, 8. .Ş-o luot rindeaua şi s-o-nlurnat acasă. Vasiliu, 
p. I,. .30, cf. /anne, p. v, 5.'M. 

— Şi; rliidrâ, rănileii (Graur, e. 153) s f. 

— (if. germ. Rând ,, margine". 

RANDEVi' s. n. (iManţuzisiu) întllnire dintre două 
san mai multe persoane, într-un loc şi timp dinainte 
stabilite. .Ş7i( că cuvintul de bărbat strică totdeauna 
Intr-un randevu. Kogălniceanu, in pr. dram. 435. 
Se aruncă pe un pat, aştepttnd ora hotărită pentru 
randevu. cr (1848), 10'/70. \'reo cucoană cu-albă blană 
cu amoru-i ti imbie, Rendez-vous ia dat in şură, ori 
in pod. In (/(jP(/»no ? KMiNESClt, o. i, 48. Trebuie să 
njă duc căci mă aşteaptă . . . ^tii, bre, un mic randevu . . . 



Rebheanu, n. 9. în una din aceste zile Ea rine iar la 
rendez-vous. "Beniuo, c. p. 92. 

— Scris şi: (după fr ) rendez-vous — PI : rande- 
vuuri. 

— Din fr reiitle/-\ous. 

R.A.MniO s. u. jjI. V. reiipt. 

R.W'FI.UAHE s. f. Operaţia de readucere Ia su- 
prafaţă şi de punere hi stare de plutire a unei nave 
scufundale. Cf. dn^, der. 

— Pronunţai: -flu-a-. 

— După fr. rrnfloiiaifF. 

HA\I"('(RT s. n. Element de construcţie constituit 
diutr-una sau mai multe bare de oţel, destinat să 
asigure rigiditatea transversală a unui pod metalic. Cf. 

LTIV'. 

— PI : rnnfnrluri. ■ 

— Din fr. reiil'orl. 

R.\\(i' s. II. I. Loc ocupat de o persoană sau de o 
inslihiţie înlr-o ierarliie, după criteriul importanţei, 
fiinclici etc; treaptă ierarhică socială: grad. Pentru 
vrednicia sa . . . ţinea rangul cel dinţii. VĂcĂREscn., 
IST. 250. Uotărim ... să se dcic la toate rangurile boie- 
reşti (a. 1814). UuiCARiuL, I, 36. Lefi potrivite cu pompa 
rangului (a. 1827). ib. vii, 98. Supuşii şi cei mai mici 
aduc respect mi atit la înălţimea rangului, cit la bună- 
tatea sufletului. Marcovici, d. 45/1. Tatăl meu avea 
un rang de împărăţie mai vestită decît a celorlalţi îm- 
păraţi ai lumii. Gorjax, h. iv, 16/27. // priimi cu 
toate onorile cuvenite rangului lui. cr (1840), 27'/34. 
Intră in slujba lui Aron Vorfo, care-i dete rangul de 
agă. KĂi.CEScr, m. v. 92 Boierii, nele:indu-şi bărbile 
mari şi lufoase după rang şi cin, striga. Russo, s. 
17. Puind pe ale celor mai mici boieri dedesubt . . . 
după neam .şi după ranguri. Negruzzi, s. i, 156. Oa- 
menii işi aveau locul la masă după rang. Bolhac, o. 
221. îmbulzeala la ranguri era atlt de mare, că se um- 
pluse, din scoarţă în scoarţă, condica pitacului. Giiica, 
s. 37. A zis că nimic nu ştie. Că nu este bun să ţie Un 
rang între curtezani. Alexandrescu, o. i, 203. Şi-a 
luat rangul de pitar. Filimon, o. i, 97. Gîndeşte-te la 
rangul ce îl ocupi . . . Tu eşti A Romei fiică. Alecsan- 
DRi, T. II, 351. .Şl s-aşează toţi la masă, cum li-s anii, 
cum li-i rangul. Eminescu, o. i, 85. Unealtă vie, ce 
trăieşti Să aperi ranguri şi averi. Neculuţă, ţ. d. 102. 
7'» mii un om de luptă, fără rang şi fără nume Fu 
li-am dai coroana ţării, să te fac stăpîn pe-o lume. Coş- 
Buc, p. I, 121. Fusc-se ridicat la rangul de morar, apoi 
de îngrijitor de moşie, iar acum . . . la acela de puşcaş. 
D. Zamfirescu, î. 22. A venit vremea să cază şi ei 
din rangurile lor. Galaction, o. a. i, 270. Ştiu să-mi 
ţin rangul meu îidrc oameni, Sadoveanu, o. vi, 549. 
Domnul avea, In hicrarltia otomană, rangul unul paşă. 
Oţetea, t. v. 31. Era într-adevăr prea sus... ca să 
se mai poată tenie că-şi pierde rangul umblînd pe jos. 
Camil Petresgu, o. ii, 389. Zîmbea cu un fel de 
prietenie stăpînită, cum ,sf cuvenea rangului său. Vornic, 
p. 228. Tu să-mi mai slujeşti Pin' la sIn-Văsii, C.Ind 
împart domnii. Hang şi boierii. Teodore seu, p. p. 
47. A'ii ((■ lacomi la rang, la neam, la avere. Rete- 
ganul, p. IV, 29. -O Fi g. Critica sa ridicat la rangul 
unei /iroducţii ... de multe ori mai însemnată chiar 
decît opera care se critică. Vi.ahuţă, o. A. 230. Amin- 
doi aveau dimensiuma şi rangul spiritual de majuscu- 
le in literele româneşti. Teodobeanu. m. u. 35. Opeia 
de lidieare a limbii romăneşt: la rangul de limbă ştiin- 
ţifică .şi filozofică. începută de Dimitrie Cantemir, a 
fost amînată . . . cu cel puţin încă un s'-col. Vari.aam — 
.Sadoveanu, 138. <5> Loc. adj De ranţiul Intli sau 
de primul (sau al doilea ele.) ran!(= de calitatea, de 
gradul iiitîi (sau al doilea etc). Domnii cu care ne 
întreţinem sini persoane care ocupă in societatea capi- 
talei locuri de întăiul rang. Sadoveanu, o. jx, 258. 
Iar ajutate la reeducare, ele pot deveni puteri de primul 
rang. Ralea, s. t. ii, 276. >• Grad militar. Buiiăta- 



438 



RA.NG» 



- 31 



RANTIE 



lea Izbămtonihii republicei !l înălţase la cil mai mare 
rang uslăşesc. ar (1830), 2U'/1U. După ciliva ani a copa- 
ia! rangul de nfilir. Negkhzzi, s. i, Xi'2. Pentru lancti 
i se făgăduieşte un rang de sus in armata Ungariei 
tiHicA, A. \i6l>. După un şir îndelungat de ani s-a retras 
cu rangul de Incotenent-colonel. Ai.kcsandri, s. 171. 

2. (Franţiizism învucliil) Şir de persoane, rînd. Cu 
cine se înlocuia deţerlul ce se făcea in rangurile acestor 
luptători ? Sf.grvzzi, s. i.:i-15. ftangurite să ne strîngem, 
l'e vrăjmaş ca să-l infringem. id. ib. ii, 81. Şi-n rangu- 
rile rupte zbor glonţii vijiind. Alecsandri, p. ii. 158. 

3. (în sintagnu) Lojă de rangul inlii (sau al doilea) = 
lojă din rindul situat imediat deasupra parterului 
(sau din rindul al doilea). Stăm toate trei in faţă, că 
e o lojă de rangul intii. Camii. Petrescu, t. iii, 22o. 
(Mat.) Unitate de rangul inlii = unime. Numerii de la 
un pină la zece exclusiv se numesc unităţi de rangul 
întăi sau unimi . Climescu, a. 9. Ipotecă de rangul 
intii= prima ipotecă instituită asupra unui bun (urma- 
tă de alte ipoteci). Imprumulnl ii transformă . . . in- 
Ir-o ipotecă de primul rang. Sadoveanu, o. vii, 662. 
Avea o parte din banii mamei sale puşi într-o ipotecă 
de primul rang, foarte sigură, id ib. ix, 137. 

4. (Lingv.) Loc pe care îl ocupă un cuvint, un 
fonem etc. in ordinea frecvenţei. Dicţionarul... se 
caracterizează prinir-o mare atenţie dală noţiunii de 
rang tn raporl cu cea de frecvenţă, i.. rom 1959, nr. 3, 
97. 

— PI.: ranguri. — Şi; (Învechit, rar) râiigu s. f. 
Budai-Deleanii, t- 2-12. 

— Din fr. ranji. 

RANG' s. n. v. ranfiă'. 

IL4\GAJAt, -\ adj. V. roangajjil. 

HAXGĂ" s. f. Bară de oţel ascuţită la un capăt, 
servind ca pîrghie pentru mişcarea obiectelor grele 
sau folosită clnd se sapă In pămint foarte tare, cînd 
se desface un pavaj ele; (regional) răzuş, manelă^. 
V. ştangă. Cf. lb, Ciiiac, ii, 305, lm, dorf. Bab- 
ciANU, Alexi, w., I. cr. V, 278. îi trebuia un sac 
mare . . . şi o rangă de săpat în pămint găuri penlru 
slîlpi. Galaction, o. a. i, 293, cf. ds. E-un dulgher, 
Deprins cu sculele de fier, Cu buşteni, cu grinzi, cu 
răngi şi rindele. Arghezi, vers. 322. / se păru că o 
izbeşte cimva cu o rangă de fier peste picioare. Stancv, 
B. A. v, 356. Te-au ţinut închis .şi le-au br'dut . . . Şi 
ţi-au dat drumul ciobuii de rangă. v. rom. martie 1954, 
190. Ridicase ciocanul, dar şi Brcbu era in mină cu o 
rangă de fier. P.\s, l. i, 79. Agila o rangă de fier, ju- 
cind-o încoace şi încolo ca pe un beţigaş. v. rom. fe- 
bruarie 1963, 37, cf. AI.R II 6 loSI bis/76, 95, 102, 105, 
172, 219, 284, 310, 362, 365, 748, 762, 833, 876, ib. 
6 794/812, A II 7. ■^ (Regional; in forma ranglă) Bară 
lungă de fier, Încovoiată la un capăt, cu care minerii 
desprind piatra Com. din Băiţa — Cîmpeni. >• 
(Regional) Ghionoi (Loman — Sebe.ş). a ii 8. 

— PI.: răngi şi (regional) range (alr ii 6 459 bis/105) 
— Şi: (regional) rang (h xviii 142, alr ii 6 459 
bis/2. 29, 848, a v 33, pi. ranguri .alb ii 6 459 bis/2, 
848) s. n , răiiglă (com. din B.ăiţ.a — Cîmpeni), râiieă 
(com. din S'lişte — Sibii) s f. 

— Etimologia necunoscută 

RĂXGĂ2 s. f. V. ranij'. 

HAXGAT s. n. (Regional) Gălăgie. Xu poci maică-a 
mai trăi, De rangălu broaşiilor, De zgoana năpircilor. 
MAT. FOLK. 147. 

— Onomatopee. 

RAXGHIŢ. s. f. v. rlbllăi. 
HAXGiR s. n. v. ranjlr. 
R.(VXGI.A s. f. V. ruiigă. 



RfVXfCHI s. m. v. rinichi. 

R-ViVIMA vb. 1 V. reanima. 

R.'WIAI.ARK s. f. V. reanimare. 

R.ĂMŢ.V s. f. Sac special de plnză (impermeabili- 
zatâ) sau de piele, rare se poartă Iu spate de militari, 
vinători, turişti etc. şi In care se pun lucruri necesare 
la drum. V. r u c s a c. Faniţe de iufi negru, c.n (1830), 
1182/27, cf. Poi.izr, Ciiiac, ii, 305. în spate aveam 
raniţa eu schinthurile şi pe umăr i)uşca. G.\ne, n. ii, 
97. /.Şl ia raniţa în spate . . . şi, pornind, se tot duce 
înainte. Creangă, v. 307. Soldaţii... Îşi aşezau ră- 
nilile pe /Mliţi. Bacai.başa, ap. tdrg. Aveam ţoale 
trebuincioasele de drum aşezate în o boccea de forma 
unei răniţi soldăţeşti. Hogaş, db. i, 1. Soanie lumină 
deodată . . . piramide de arme lucitoare şi vrafuri de 
răniţi împachetate. Br.Xescu, o. a. i, 294. .Sf;i/ a//ii, 
De care ne lovim mergind, Cînd raniţa alăturea ne-abalc. 
Camil Petrescu, V. 16. Eu am zis să aşezăm raniţele 
şi să stăm pe ele. Sahia, n. 79. Fiecare îşi pleca capul 
pe raniţa făcută perină. Sadoveant, o. ii, 417. Mi-au 
pus o raniţă in spinare, mi-au dat o puşcă şi m-au bă- 
gat inir-o unitate de rezervişti. Stancu, r. a. i, 341. 
Păşi cu băgare de samă printre capetele adormite . . ., prin- 
tre suci de merinde şi raniţe. C.amilar, n. i, 18. Am 
fi dorii . . . Să nu purtăm moartea in răniţi, lingă piini. 
ViNTiL.Ă, o. 14. îşi luă raniţa . . . şi şi-o aşeză pe un 
umăr. B.ARBU, p. 353. Frumos doarme-un hrănicer Cu 
raniţa căpătii. şez. h, 8. Drumul lung şi capă! n-are. 
Noi cu raniţa-n spinare, folc. mold. i, 553, cf. alr 
II sN h 94() .;> E X p r. (Regional) .^-şi lua concediu 
de la raniţă = aşi acorda un răgaz de odihnă. Cf. 
Udbescu, gl. 

— PI.: raniţe şi (popular) răniţi, răniţi. 

— Din rus. paueiţ. 

RAXiiR s. n. (învechit, rar) Aranjare. Spre a face 
rangirul in batalion, oamenii sînl puşi după statură în 
fiecare companie pe un şir. mo (1860), 922/17, cf. ScRi- 

BAN, D. 

— Si: rangir s n 

— Din rus. paii:i;ii|). 

R.AXOLO.VRE s f v renoloare. 

IL\.\PI..\XPI..'\\ interj. CuvInt care redă sunetul 
proilus de bătaia tobelor. în slinga ! Piciorul drept 
înainte, marş! Ranplanplan, ranplanplan. Alecsandbi, 
T. 1 106. 

— Şi: răntaplan (Ş.\ineani'). râlaplan (Alexi, \v.) 
interj. 

— Onomatopee. 

R-Ă-XT-APl-W interj, v. ranplanplan. 

R.VXTAŞ s. n. V. rinlaş. 

R.\\T.\T"' s. m. (Regional) Epitet dat unui om mln- 
căcios. Com. din Stra.ia — RĂD.iuŢi. 4- Epitet dat 
unui om leneş. Com. din Straja — Răiiâuţi. 

— Etimologia necunoscută. 

R.AXT.Vr- subst. Scoaba din uşorul uşii. In care 
intră zăvorul (Bocşa — Zalău), alr ii/i mn 121, 
3 809/279. 

— PI.: ? 

— Etimologia necunoscută. 

R-ÂXTE s. f. V. rantie. 

RÂXTIE s. f. 1. Haină lungă şi largă care se poartă 
(de preoţi, călugări etc ) peste îmbrăcăminte; mantie. 
V. rasă'. Şi-i aruncă peste şale Pantiile lor ducate. 
Alecsandri, ap. cade, cf. Babcianu, Alexi, w., 
P.AMFiLE, J. II, 163. Era un preot negru ca pămînlul 
şi cu o barbă cil un măturoi, un fel de haiduc in rantie. 



459 



rantotA 



32 - 



RAPANDULA 



Sadoveanu, o, I, 575. Păcnea vizitiul pinlecos şi tn- 
foiat în rantia de califea alhaslră. C. Pf.trescu, a. 
R. 60. Un popă cil raniie neayră cilea cu glas tare. 
Camilar, n. ii, (i(l. cf. I. CR. II, 222, şez. xxxi, 1:î. 
2. (învechit .şi rof-ional) Clrpâ, zdreanţă; haină ve- 
che, uzată. HtimU şi cenualii să <• tinţ/i fie o raniie şi su le 
legi' <a. 1821). Iouga, s. d. xvii, 78, cf. Bugnarii:. 
N. 331, corn. din Straja — HXdăuţi, alr n 3 748/219, 
362, Lexic reg ii, 121, Glosar reg. ■♦• (Maram ) 
Scutec. Un Dumnezeu noii-născul In rânlii e învâscut. 
BÎRLEA, B. 87, Ct. ALR ii/i h 147. 

— PI.: ranlii şi (regional) răntii (alr ii/i h 147/362). 
— Şi: (regional) râiite (alh ii sn iv h 917/3('i2) s. f. 

— ' Etimologia necunoscută, Cf ucr. p a u t y .\. 

HAMOTĂ s. f. V. ralolâ. 

RANŢ s. n. 1. (Prin Transilv.) Cută, zblicitură. 
Cf. Klein, d. 154, Alexi, w., Caba, săl. 100. 

2. (Regional) Franj (ddrf, B>rcianu, Alexi, w.): 
(la pi.) firele destrămate care atlrnă la o haină netivită 
(CiAUŞANU, GL.V (Prin analogie) Monahul., intră 
In fugă !n ogradă, apărindu-şi de vintoasă cînd comana- 
cul, cînd giubeaua zim(uită la poale cu runluri de glod. 
Sadoveanu, o. XII, 113. -f (Regional: In forma 
ranlă) Resturi de urzeală: urioc (Mateiaş - Rupea). 
L. rom. 1961, 567. 

3. F i g. (Regional) Epitet dat unei femei cu purtări 
imorale (Băuţar — Caransebeş). Cf. Viciu, gl. -f Cal 
slab; mlrţoagă, gloabă. Cf. rev cbit iu, 167. 

4. (Regional; la pi.: hi forma run/ură) Ornamente 
de postav colorat care se aplică pe suman In dreptul 
şoldurilor (Roşia — Brad) Cf. alr ii 3 331/310. 

5. (Prin Valea Jiului: !n formele ranţă şi roanţă) 
Ferăstrău de mină. Cf. a iu 1, 2, 3, 5, 7, 8, alr i 
1 828/835. 4- (Prin nord-vestul Munt.: în forma ranfă) 
Rumeguş, l. rom. 1959, nr. 5, 76. 

6. (Regional) Roată dinţată (Petrila). alr ii 
6 437/833. 

7. (in jocurile de copii) Partea monedei pe care 
este scrisă cifra. PâcalX, m. r. 209. <0> '" ''""( sau 
tn ranfă = numele unui joc de copii, cu bani (id ib.) 
sau cu nasturi (alr sn v h 1288/172) 

— PI.: ranţuri şi (3) ranţure. — Şi: rânţă (pi. 
ranţe), roăD|ă, (regional, sg. refăcut) rânţură s f 

— Din magh. răiic. 

H.A.\ŢĂ s. f. v. ranţ. 

RAIVŢURĂ s. f. v. ranţ. 

R.WUXCt'I.ACEE s. f. (I.a pi.) Familie de plante 
erbacee dicotiledonate, cuprinzînd mai multe specii 
dintre care unele otrăvitoare; (la sg) plantă care 
face parte din această familie Cf. Brandza, fl. 1, 
Grecescu, fl. 11, 21, ltr2. 

— După fr. renoneiilaefes. 

RAN\'FRSA vb. I. T r a n z . (Franţuzism rar) A 
da peste cap: a. răsturna. Cf. Ai.exi, w , dn2. 

— Prez. ind.: ranversez. 

— Din fr. renverser. 



RAOHA vb I V roura. 



Devastare, prăpăd" 



RAOT s. n. (Prin Ban 

NOVACOVICIU, c. B. II. 

- PI.:? 

— Etimologia necunoscută Cf. răst 

R\P interj. 1. (Repetat, pronunţat şi cu ,,r" pre- 
lungit) Cuvhit care imită zgomote scurte, dese şi 
ritmice, produse prin lovirea unei suprafeţe tari. 
Rap . . . rap . . striga el transfigurat , in timp ce, in- 
ir-o mişcare perpetuă, oamenii regimentului se invirteau 
pe un singur rind. Braescu, o. a. i, 26. Se auziră, 
ca o grindină care loveşte tn geam şi pe acoperiş, răpăi- 
turi: rrap, rrap . . Toboşarul bătea . . . tn darabana 



prinsă pe după gîl. Pas, l. t. 138. Hap! Rapt Rap! 
răsunau bocancii soldaţilor pe caldarlm. Barbu, p. 
171, cf. IIurf;scii, gl. 

-. Cuvînt care imită zgomotul produs de o miş- 
care bruscă şi scurtă a imui corp. Din păminl, odată, 
rup! Ca fulger, iese un balaur. CoşBUC, p. i:, 245. 

— Onomatopee. 

RAPAcK adj. 1. (învechit: despre animale şi pă- 
sări) De pradă; răpitor. Cind insă fabulistul ar pune 
pe miel să rrprczeiUe o fiinţă potente, crudă, rapace . . ., 
fabula-i atunci ar fi absurdă. Heliaue, o. ii, 73, cf. 
Gheţie, r. m., Şăineanu, Barcianu, Alexi, \v., 

TDRG. 

2. (Despre oameni) Lacom de bunuri materiale : hră- 
păreţ, hapsîn. V. avid. Cf. Macpdonski, o. ii, 203, 
Gheţie, r. m., Scriban, d. Aceste dovă procese sini 
purtate de . . . ciţiva bancheri rapaci şi jecmănitori. G. 
BoGZA, A. î. 597. Viaţa de huzur a unui pumn de mili- 
onari rapaci, v. rom. martie 1954, 251. 

— PI : (rar) rapaci. 

— Din fr. rapace, it. rapace, lat rapax, -aeis. 

RAPACITATE s. f. 1. (învechit) însuşirea de a fi 
rapace (1). Cf. Gheţie, r. m., Şăineanu, Barcianu, 
Alexi, w. 

2. însuşirea de a fi rapace (2) ; lăcomie de bunuri 
materiale; (in dicţionarele din trecut) răpăreţie. V. 
aviditate. Lăsat pradă rapacilălii tuturor slujba- 
şilor, de la cei mai înalţi dregători pină la cei din urmă 
strîngători de dăjdii. Oţetea, t. v. 57. Rapacitatea şi 
parazitismul moşieresc apar . . . reliefate cu mare artă. 
V. rom. noiembrie 1953, 302. Doamna . . . era un ames- 
tec ciudat de copilărie şi rapacitate. Popovici, se. 186. 
Lovit de rapacitatea şi ipocrizia claselor dominante, . . . 
se manifestă ca un individ ce nu se poate adapta, v. 
ROM. martie 1963, 155. 

— Din fr. rapaeite, lat. rapacitas, -alis. 



RAPA(i s. 



rapăi). 



RAPAGAi\ subst. (Regional) ,,VIntură-lume". Coni. 
Furtună. 

— PI.:? 

— Etimologia necunoscută. 

RAPA(;AlI s. n. (Prin nord-vestul Transilv.) Nu- 
mele unui dans popular, jucat numai de flăcăi; răpă- 
guş'. Cf. Vaida. 

— PI.: rapagauă. 

— Din magh. ropogo [csârdăs]. 

RAPAIN'OAGE s. f. pi. (Regional) Vreascuri. Lexic 
reg. II, 16. 

— Etimologia necunoscută. 

RAPALAU' s. m. (Prin Mold.) 1. ,,Cel ce pocneşte 
din harapnic la buhai, de Anul nou". Lexic reg. 117. 
2. Bălaie mare. Lexic reg. 117. 

— PI.: rapalăi. 

— Cf. rap. 

R.\PAL.\l!î s. m. (Prin Mold.) Peşte mare. Lexic 

REG. 117. 

— PI.: rapalăi. 

— Etimologia necunoscută. Cf. germ. R a p p e, 
magh. r 6 p a h a 1. 

RAPALAU' s. m v. răpălău. 

HAP.ANDl'LĂ s. f. (Regional) Epitet dat unei fe- 
mei cu purtări imorale. Apoi stai că am eu leac de 
pielea la, rapandulă, stai ! Rebreanu, i. 280, cf. Viciu, 
gl., T. Papahagi, m 230, Coman, gl., a vi 26, Lexic 
REG. 72, mat. dialect. I, 287. 

— PI.: rapandule. — Şi: leapandiiră (Viciu, ol.), 
răpăndiilă (Pasca, gl.) s. f. 

— Etimologia necunoscută. 



478 



R.\PANGHEI. 



- 33 



RAPID 



RAPAXfillKI, s. n. 1. (Popular; In e x p r .) A lua 

(pe riiu-va) la rapaiKjIiel (sau la rapaiiylirle) sau (rar) 
a ila (pt- ciiuva) in ra|ian<)hel= a lua (pe cineva) la 
rust, a corla; a lua (pe cineva) la bătaie. Cf. I. Go- 
LEscu, c. Mi-am luat . . . pe Iclifa Măraiida la rapaii- 
ghel . . . pină i-am pus miniilc la loc. Vlahi tă, ap. 

TPRG, cf. DDRF, BaRCIANU, AlEXI, W., PaMFILE, J. 
I, 133, DH. III, 735, G.4LDI, M. PHAK. 246. SCRIBAN, D. 

Mi-a sărit muşlarul ţi i-am luat la rapanghel. Pas, 
z. III, 74, cf. id. L. I, 165, Ciauş.vnu, gl. 

2. (Regional) Numele unui dans popular (Băileşli). 
Cf. H V 18. 

— Accentuat şi rapanghel. — PI.: rapanghele şi (rar) 
rapangheli (tdrg), (învechit, rar) rapanghriari (I. 

GOLESCU, c). 

— Din ngr. itapoffsXîa ,, poruncă, ordin". 

RAPAVIŞ.VT, -Ă adj. (Regional) Crestat (Biia— 
Blaj). ALR I 1 948/110. 

— PI.: rapavişaţi, -te. 

— Etimologia necunoscută. 

RÂPĂG s. n. (Regional) Loc unde se dau copiii pe 
gheaţă; gheţuş. Cf. cade, ii xviii 136, com. din 
Oraviţa. "O- Expr. A face cuiva un rapag= a îm- 
pinge pe cineva din spate, a face cuiva vînt. Nu te-as- 
limperi, conioralule '.' Cind l-oi face un rajMg, ai 
s-ajungi cine ştie unde! i. cr. vi, 314. 

— PI.: ? — Şi: râpay s. n. 

— Derivat regresiv de la răpăjia. 

RAP.Ă\i s. n. 1. Boală de piele a.seniănătoare cu 
rlia, pe care o capătă caii, clinii şi porcii, uneori şi 
oamenii; (regional) mol* : (prin confuzie) riie. liapănul 
şi alte răni ... se lecuiesc prin doftorii date cailor, l. 
liiNEScu, c. 92/3, cf. B.^RiŢiu, in l. rom. 1960, nr. 2, 

S2, ClH.AC, II, 305, ŞĂINE.\NU, D.AME, T. 52, B.\RCIANU, 

N. Leon, med. 143, Alexi, \v., Grigoriu-Rigo, m. 
p. I, 154. Copiii cari prind lesne rapăn pe miini. Go- 
rovei, cr. 21, cf. ENC. vet. 334. Omul trebuie să se 
scalde . . altfel prăseşte rapăn. B-\nl:t, t. p. 106. 
Cit va mai sta intre parii aceia blestemaţi, mincat de 
rapăn şi de păduchi? Camilar, n. i, 367, cf. h iii 135, 
403, X 216. 360. 429, xiv 380, 439. şez. iii. 175, cv 
1951. ur. 9-10, 47, .\lr ii/i h 121. -0> Expr. A se 
umple «le rapăn = a nu se alege cu nimic, a nu trage 
nici un folos. P.\mfii.e, j. ii, 163. A li plin de noroe 
ea porcul de rapăn = a fi foarte norocos, id ib. >■ 
(Rar; in forma rapin t Răpciugă. Cf. Bianu, d. s., 
IST. L. rom. II, 369. 

2. Strat gros de murdărie pe piele ; jeg. Nu văzuse 
al ei ... decil rachiu . . . şi rip . . . pe ei, că să fi ras 
cu culitu, nu altceva. Sterescu, n. 1 054, cf. dr. iv, 
428, 429. Pe labele lui goale rapănul stă gros şi negru 
ca putregaiul de pe garduri. I. Botez, b. i, 55, cf. bul. 
FIL. XI— XII. 343. Piepturile descheiate le erau negre 
de-atita sudoare amestecată ca colb, prefăcută inlr-o 
/Mjghiţă groasă de rapăn. Camilab, n. i, 314. Negru 
şi buzat, Cu rip după cap Ca solzu de crap. Graiul, 
I, 54. A'ii vedeai ce rip e pe miinile lui, ţi-era scirbă să 
te uifi la el. Boceanu. gl., cf. Densusianu, ţ. ii. 331. 
Tot trupu e numai rip. L. Costin, gr. băn. 175. cf 

ClAIŞANU, V. 194, id. GL., NOVACOVICIU, c. B. II. 6. 

gr. s. V, 123, VI, 243, alrm i/i h 184, alr i 639/87, 
ALR ii/i h 121, ALR II 3 390/27, 836, a iii 13. -O F i g. 
Urnili-vă, picioare, spre-al drumurilor rapăn. Lesnea, 
c. D. 41. .^ F i g. (Prin sud-vestul Transilv. ; in forma 
ripă) Cal bătrin, slab, uiît. Cf. dr. v, 108. -0> (Ca 
epitet, precedînd termenul calificat de care se leagă 
prin prep. ,,de") (Secătura-Abrud) Hipă de cal. chest. 
I, 54/519. -♦■ (Adjectival) Răpănos Oaie, oaie rapănă, 
.'^ade jos şi dapănă. mat. foi.k. 513. 

3. Numele unei plante folosite in medicina popu- 
lară pentru vindecarea rapănului {!) (Capsella bursa- 
pastoris). Cf. N. Leon, med. 143, Borza, d. 39, şez. 
III, 175, H II 142. 

— Şi: răpin, (regional) lirâpăn (a v 14, 20) s n., 
râpănâ (bul. fil. v, 171) s. f., (popular) rip (pi., rar, 



I ripuri lb), rip (ib., bul. fil. xi— xii, 343. albm i/i 
li 184) s. n., (prin sud-vestul Transilv.) rIpă s. f. 

— Etimologia necunoscută. Cf. r a p o r. 

R;il'.\.\*, -.\ adj. (Prin Olt.: despre pomi fructiferi) 
încărcat, plin. Prunii sint rapeni de prune. Ciauşanu, 
v., cf. id. R. SCUT. 14, Pasca, ql., Lexic rec. .50. E 
via rapănă de struguri ITdrescu, gl. 

— PI.: rapeni, -e. 

— Etimologia necunoscută. 

RĂPĂIVÂ s. f. V. rapăni. 

ILĂPĂT s. n. (Regional) I. Tropăit. Teodorescu, 
ap. tdrg. 

2. Ploaie torenţială (Bilca - Rădăuţi). Lexic reg. 
115. 

3. „Palme trase cuiva la repezeală" (Bilca — Ră- 
dăuţi). Lexic reg. 115. 

— Cf . r a p. 

H APCĂ s. f. v. ripeă. 

RAPEC s. m. (Regional) 1. Miel. Com. din Str.\ja 

— R.\DĂUŢI. 

2. „Copil care nu creşte" Com. din Straja - Ră- 
dăuţi. ■♦• Ct.pil obraznic. Com. din Straja - R.iDX- 

UŢI. 

— PI : ■? 

— Etimologia necunoscută. 

R.\PEDE adv. v. repede. 

K.APEL s. n. 1. (învechit) Rechemare (a unui am- 
basador, a unui exilat etc). Cf. Alexi. w. 

2. Readucere a unei piese sau a unui sistem telmic 
in poziţia iniţială. Cf. dl, dm, dn*. 

3. (Med). Revaccinare cu o cantitate mai mică de 
vaccin pentru a prelungi imunitatea dată de vacci- 
narea iniţială. Primul rapel se face după un an prin 
2 injecţii, abc. s.\n. 380, cf. dl, dm. dn-. 

— PL: rapeluri. 

— Din fr rappel. 

R.APID, -A adj. (Adesea adverbial) Care acţionează, 
se produce sau se execută cu repeziciune ; repede. 
Pronunţia sa veni mai rapidă. Calendahil- (1794). 
29/17. Nu poale sta in contra diluviului rapid. Heliade. 
o. I. 334, cf. Alexi, \v. Graţie unei memorii rapide, 
dar fragile, o ştiam toată pentru citeva ceasuri. Gaxac- 
TION, A. 10. Aii tunuri de cimp ca tragere rapidă. Camil 
Petrescu, t. i, 314. Trebuie să fie un ambiţios care 
vrea să-şi facă rapid cariera. C. Petrescu, c. v. 131. 
Reclama inteligentă desface rapid orice fel de marfă! 
Sahia, n. 109. Replica rapidă şi plină de miez. Vianu. 
A. p. 124 Sint reacţiuni care, deşi nu sint instantanee, 
totuşi sint foarte rapide. Macarovici. ch. 137. tn rapi- 
da-i ascensiune s-a bucurat de realizările-i artistice. 
Sadoveanu, e. 84. Din materiale provizorii trebuiau 
edificate rapid autorităţi şi palate. Arghezi, b. 53. 
intr-o rapidă alternare de întunecimi de iad şi lumini 
orbitoare, 'răsnetele joacă pe culmile lor din slincă In 
stincă. BoGZ.A, c. o. 60 Visli, alunecind rapid pe supra- 
faţa lacului. Preda, r. 427. Vorbitorii ... au nevoie 
de mijloac rapide de exprimare, l. rom. 1959, nr. 3, 55. 
-Vii fusese niciodată omul hotăririlor rapide. Barbu. p. 
353. Ţăcănitul tot mai rapid al roţilor de tren ii indemna, 
din ce in ce mai năvalnic, s iunie 1960, 21. 4- (Substan- 
tivat, f.) Sector al unui rlu In care apa are o viteză 
mare. .Se văd ceţile depărtării, . . . un privai al Dunării, 
o rapidă a Bistriţei Sadoveanu, o. ix, 284, cf. der. 
<0> Tren rapid (şi substantivat, n.)= tren care circulă 
cu viteză mare şi nu se opreşte decit in staţiile impor- 
tante. Rapidul spinteca şesul cu recolta slabă şi tărcată 
de porumburi. C. Petrescu, a. n. 404. iVe zbatem pe o 
planetă de provincie, ca într-un tirg in care . . . nu 
arde lumina şi unde na opresc trenurile rapide. Seb.\s- 
riAN, T. 119. Dacă nu-mi dădea uzina o maşină, nu 



490 



RAPIDITATE 



- 34 - 



BAPOHT 



prindeam rapidul la Caransebeş. Baranga. i. 161. Fa- 
ptdul de laţi tribuic să fi sosit. H. Lovinescu, c. s. 27. 

— Accentuat şi: rapid. — PI.: rapizi, -de. 

— Din fr. rapide, lat rapidiLS, -a, -iim. 

RAPIDITATE s. f. în.suşirea unei acţiuni de a se 
petrece intr-nn timp foarte scurt; repeziciune, iuţeală, 
viteză mare. Cf. Lăz.Xrescu, s. 38/7. Hf.i.iaoe, d. .i. 
133/17, 182/32. Romanii . . . crescură din an in an 
cu o rapiditate nes/nisâ. mag. ist. i, 15/5. Deyvlele-i 
agere zhura cu o negii jvniă rapiditate asupra unei chitare. 
CR (1848). 411/17, cf. Marin, pr. i, 49/19, Alexi, w 
Te felicit pentru rapiditatea cu care iţi serne.'iti bolnavii ! 
Galaction, o. a. 1, 118. A urmărit jocul mirată, . . . 
ameţită jiuţin de rapiditatta mişcărilor. Sebastian, t. 
114. Cu prilejul portretisticei lui N. lorga am remarcai 
rapiditatea elocventă a Irăsăturii. Vianu, a. p. 160. 
Se vedeau norii acoperind eu rapiditate bolta cerului. 
Preda, r. 165. Tonicardiacele sint de două tipuri, in 
funcţie de rapiditatea lor ile acţiune, aug sân. 357. 

— Din fr. rapidite, lat rapiditas, -atis. 

RAPIN s. n. V. rapău^. 
RAPINŢĂ s. f. V. lapiţă. 



R.4PIJ- 



răpită. 



RAPIŢĂ s. f. 1. Numele mai multor plante erbacee 
anuale din fainilin crucifiielor: a) (şi în sintagmele 
rapiţă sălbatică, rapiţă măruntă. Borza, d. 33, rapilă 
navetă, id. ib., rapiţă colzii, id. ib.) numele a două 
plante cu tulpina lungă şi subţire şi cu flori galbene; 
se cultivă pentru seminţele lor bogale in ulei cu nuuu- 
roase Întrebuinţări în industrie; (regional) brojbă, 
curechi-de-ctinp, cureclii-sălbatic, nap, nap-rolund, mp- 
de-mirişti, navetă ( ISrassica napus, Ilrassica rapai. 
Cea mai multă rapiţă se cultivă în Dumbrava, Cimpul 
şi Ocolul. I. loNEScu, M. 124, cf. ŞĂiNEA.NU, Branoza, 
FL. 129, Bahcianu, Grecesco, fl. 79, Păcală, m- 
R. 23. Rapiţă sălbatică . . . creşte Înaltă şi de un metru. 

SiMIONESCU, IL. 162, cf. 315, DS, Hl'JOREAN. B. l..:;91 

.1/(5 duc să văd ce mai fac grinelc, rapiţă. Sadoveanh, 

0. II, 157, cf. Borza, d. 33, ii i 314, ii 87, 99, iii 
139, ALR i 944, A II 12; h) (în sintagma rapiţă săl- 
batică) nap Sălbatic i Brassica campestrisi. Gbecescu, 
FL. 78, I^ANŢU, PL.: e) (în sintagmele rapiţă neagră, 
rapiţă de muştar i muştar negru ( Rrassica nigral.Ct. 

COTEANU, PL. 27, LB, BrANDZA, FL. 130, BaRCIANU, 

Borza, d. 32; d) (în sintagmele rapiţă albă, rapilă 
de muştar) muştar alb ( lirassica albai. CI. Brandza, 
FL. 130, Grecescu, el. 79, Panţu, i>L., Borza, u. 32. -^ 
Compus e; (regiimal) rapiţă-sălhalieă ~ a) muştar de 
cimp, (regional) lidicliioară ( Sinapis arrcnsisi. Cf. 
Bra.ndza, fi,. 130. I'rin grăpare o sumă de buruieni 
rădăcinoase, precum ar fi... ridichioara (rapiţă săl- 
batică, muşlarul) ... se dezrădăcinează. 1'ami- ile, a. r. 72. 
Din rapiţă sălbatică . . . se doblndeşle un galben alămii. 
Pamfile-Lupescu, crom. 46, cf. Horza, u. 160; /)) brin- 
cuţă ( Nasturi iu rh palustre). f'ANTU, pl. ; e) ridiclie-iăltia- 
tică ( Rapliaims raphanisirum). Borza, d 145 ; raiHlă- 
albă sau rapilă-de-î|rădină -muştar ( Sinap salba), id.lb. 
160; rapiţă-de-elnip^ muştar de cimp i .'şinapis arven- 
sis). id. ib.; rapiţă-de-ojioare - vidiclie-sălbatică < Ra- 
phanus raphanisirum). id. ib. 145. 4- Săminţă de 
rapiţă (I) ; ulei extras din această siimînţă. Am văzut . . . 
băcani cari vind rapiţă in loc de untdelemn. I'Ilimon, o. 

1, 93, cf. NiCA, L. VAM. 208, Voiculescu, l. 236. C'(ş- 
tigă anul ista nu ştiu cile sute de mii numai pe rapiţă. 
Sadoveanu, o. viii, 299 Au obţinut o recoltă bogată 
de rapiţă. Scînteia, 1952, nr. 2 391. 

2. (Regional) lirincuţă ( Sisgmbrium officinale). Cf. 

COTEANU, PL. 26, I. GOLESCU, C, BoRZA. r>. 161. 

3. (Regional) Varză căreia nu i s-a format căpăţîna 
(Meziad — Beiuş). alr i 847/308. 

— Şi: (region;il) răpit (alr i 944/305) s. m., răpinjă 
(ŞiNCAi, în DH. V, 558, Borza, d. 161), roelii|ă (id. 
ib. 145. H XI 246). năpifă (alr i 944/45) s. f. 



— Din bg_ paiiiţa. 

n.ÂPOH s. UI. 1. (Popular; adesea la pi.) Nume 
(l;it uuor afecţiuni ale pielii, care apar de obicei din 
cauza febrei; (prin Han. şi Transilv ) râpurei. An 
peciiujinat cu rapură de ceea cei zic elefantia. Dosoftei, 
ap. TDRG. (i^rin analogie) In soare, prin instrumentu- 
ri!e spre aceaia treabă gătite, să văd nişte rapuri. Ţichin- 
DEAL, F. 419/6. 4- (Maram.) Pojar, alrm i/i h 160, Lexic 
heg. II, 108, 113 4 (Maram.) Scarlatinn. alrm i/i b 
161. ■^ (Regional) Scabii porcilor. Cf. im, Bahcianu, 
Alexi, w. •4- (Ban.) Coş, bubuliţâ. Com. din Sasc.\ 
MontanJ — Moldova Nouă, alr i/i h 25. -^ (Re- 
gional) Boală contagioasă care priciuuieşte căderea 
părului; (regional) chelbe. Cf. alr ii/i li 121. 

2. (Prin confuzie) ,Jeg. V. r i p ă n. Cf. Ghf.ţie, 
I'.. M., ALRM i/i h 181, Lexic reg. ii. 47, Glosar bei;. 

— PI.: raport. — Şi: (regional) râpur (alum i/i Ii 
184), răpure (anon. car., alr i/i h 25), runipiirc (ib. 
h 25/9), ripur (alrm i/i ti 161) s. m., răpiiră s. f . răpuri 
(cade), răpiiri (nENsusiANU, ţ. ii 331, cade) s. 
m. pl. 

— Etimologia necunoscut-'i. Cf. rapăn. 

R.'VPrtRT s. n. I. 1. Comunicare scrisă sau orală 
prezentată imei adunări, unei autorităţi ctc, euprin- 
zind o relatare (oficială) asupra unei activităţi perso- 
nale sau colective, asupra unor fapte etc; textul 
acestei comunicări. V. memoriu. Reporturile vor 
fi pline, ori de veselie, ori de Intristăciunc. fn 12(î. cf. 
121. Prin raportul său, face arătare către exceinlia ."ia 
(a. 1809). doc. ec. 79. O catagrafie stalislică, scoasă 
din raporturile ofiţielr asupra aşezominlurilor de învă- 
ţătură publică, ar (1829). 233-/1. Raportul rînduiţilor 
boieri (a. 1831). I'ricariul, v, 21/24. Raporturile 
olcirmuirilor de judeţe (a. 1832) doc ec. 497. \'oi . . . 
deterăm mai mult crezămînt raportului lui Albert Rirali/ 
către stăpînul său. Bălcescu, m. v. 99. După ideea 
mea, boieru trebuie . . . să ştie atila eît la vreme de slujbă 
să-şi facă raporturile singur, pr. dram 227. Cinstitul 
comilcl, preţuind . . . împrejurările primejdioase arălah 
}>rin acele raporturi ale diieeţii, s-au arătat d-alunci 
eu bunăvoinţă (a. 1848). doc. ec. 945. .Sosiră dar şi 
raporturi aculea la împăraţi. Citi soldaţi să omoriră. 
Panx, k. IV, 68/1. Fusesem trimis în tîrg eu un raport 
către gheneralul M. Russo, s. 31. Cu redactarea între- 
gului raport a fost însărcinai d. G. Alisail Maiorescu, 
D. II, 38. In secţia noastră trebuia să facem un raport 
ministrului de domenii. Delavrancea, t. 214. Ştim 
dinlr-un raport de ambasadă că Alexandru dorea un 
scaun domnesc pentru fiul său mai mare. Iorga, l. i, 
343. Se retrăgea, ocupat cu redactarea unor pretinse 
rapoarte la minister. Br.ătescu-Voineşti, p. 182. Cred 
că mai păstrează .şi azi sumedenie de /irocese-vcrbale şi 
de rapoarte. Galaction, a. 86. Toate acesle rapoarte 
trebuie neapărat semnate pînă miine de dimineaţă. 
C.AMiL l'ETREScu, T II, 521. /Vi Cancelarie , forfolcală ; 
se caută ordine, se urmăresc rapoarte, se nasc şi se po- 
tolesc conflicte. Bbăescu, o. a. i, 9. Lovitura a fost 
dală cu colţul muchii, iar nu cu ascuţişul, cum a spus 
uşuruteeul raport legi.st. Popa, v. 19. Trebuia să scrie 
un raport amănunţii asupra inlim/ilării. Băut, s. m. 76. 
într-un raport de-o coală, trimis la Hucureşti, Scria, nepri- 
ceputul, tot soiul de poveşti. Argiiezi, vers. 479. Cre- 
zuse ... fă pe ordinea de zi a şedinţei raportul lui va 
fi al doilea punct. Galan, r. 122. După raport se în- 
scrise la cuvînt printre cei dirlîi. Preda, r. 371. <î> 
Loc. vb. ;\ da (sau a(-şi) faee) raport (sau raportul, 
neobişnuit, raporturi) - a raporta. Vom da raport des- 
pre intimplărilc ceale mai vestite. Moi.nar, i. 145/24. 
Se indaloreşie fn.<:a mcnzălului ca pre fieşlecare zi să 
dea raport D-sale nazărului de poşte (a. 1815). IIbi- 
CARiuL, i. 247. Deputaţii să dea raporl in scris. CR 
(1848), 5'/12. N-am să vă fac raporturi vouă . . . vo- 
linlirilnr. Alecsandri, t. i, 98. Marele vizir a început 
să-şi facă raportul despre felurite treburi. CaRagiale, 
o. II, 266. Am venit să dau rajiorlul săpiăminii. Se- 
bastian. T. 155. <> Expr. A-i laee cuiva raport = 



497 



liAI'Or.T 



- :i5 



HAPORT 



a comun iia iniui şef ierarhio o înşeală săvîrşită de 
lin siilialliTii. ])iict(i-i'u inudial la fcaală . . . Aur sn 
vă /«(■ i<i/ii>il . . . BiiÂKsciJ, A. '2Î>7. 

2. (Mii ) Scurtă piczciilarc orală asiijn;! siliialiii 
Inipci, făciilă de un niililar în fala siiijcrioruliii său ; 
ora, momenhil cind se face această prezentare. I.a 
ra/xniiil de săijtămină să se facă Inşliinţarc tompaniti. 
FUND. 53/1. Don sergenl primrşie raportul. Galac- 
■rroN, o. A. I, 277. \anea înainta doi pnji yi făcu drepţi, 
ca la raport. C. Pf.trescu, î. i, 121. La raportul compa- 
niei, căiiilaniil Drvde . . . mi a ridicat pedeapsa 
la opt :ile închisoare. Brăescu, a. 218. Ce-am 
văzul nu seamănă cu ce ne spune nouă la raport. 
Baubu, p. 273. <0> Expr. A se prezrnta (sau 
a ieşi, a (i sios etc.) la (un) raport = a se pre- 
zenta (sau a fi ciumat) în faţa unui superior 
pentru a-şi susţine o doleanţă sau pentru a răspunde 
de o greşeală. Se holări să se prezinte la raport, să-i 
explice situaţia. Bebbtîanu, r. s. 81. Brăescu, ai fu- 
mai ... Să ieşi la raport. Bhăkscv, a. 171. Veni la 
Trifon jioruncă de la împăratul să meargă la un rai:iirl. 
Reteganui-, p. I, 9. I.a raport c-n trecui, I'e la noi 
s-o abătut. Alexici, e. p. 67, Vn haiduc cu haină lungă 
La răj.ori stă să mă ducă. Bîhlea, b. 80. 

II. I. (Mai ales la pi.) I.ei<ătură Intre două (sau 
mai nuille) persoane, instituţii etc: relaţie, (tnveeliil) 
referinţă, lioj.orturile hinczilor cu ale eghipteanilor aduc 
înainte o nmterie minunată de luare amirUe. Moi.nah, 
I. 72/14. .Su n-aihă cu noi nici un fel de raport. Ke- 
GuEZZi. s. IU, 462. L-am răzut păstrind şi aici simplicita- 
tea încinteUoare ce o avea în toate raporturile sale omeneşti. 
Maiorescu, cr. II, 297. Simpatia lui pentru baci îşi 
avea izvorul in vechile lor raporturi de băieţandri. 1). 
Z.'VMFinESCr, V. ţ. 151. Avea o atitudine protectoare 
. . . căimtată din cei opt ani de raporturi cu oamenii 
inferiori lui. Bbătescv-Voineşti, p. 181. Raporturile 
dintre aceste două fiinjc umile sînt pline de delicateţă. 
IbbXii.eanu, s. 8. Persoane care aveau vreun raport 
eu domnia, bul. com. ist. v, 31. Pentru raporturile 
noastre de aci înainte, doream şi căutam calea unei 
nobile prietenii. Galaction, o. .k. i. 223. Eşti poate 
în bune raporturi cu dinsul? C. Petrescu, a. n. ,'i24. 
Mai slnt încă dascăli care nu pricep că trebuiesc modi- 
ficate raporturile dintre profesori şi elevi. Brăescu, o. 

A. II, 381. Era un om sensibil tn raporturile de iubire. 
.Sadoveanu, o. XI, 71. Felix rămase încruntat, mai 
mult de informaţiili asupra raporturilor dintre cei doi. 
CXlinescu, e. o. I, 71. Tot printre duşmani ii trecu 
şi pe magistraţii cu care avea raporturi reci. St.\ncu, 

B. .A. V, 394. Raporturile dintre noi erau corecte. H. 
I.oviNEscu, T. 345. <ţ> Raporturi de producţie = re- 
laţii de producţie, v. relaţie, dl, dm. Raport 
juridic = raport social, reoienientat pe plan juridic. 
Intre persoane care sînt titulare de drepturi şi obli- 
gaţii. Contractul este acordul intre două sau mai multe 
persoane spre a constitui sau a stinge între dinşii un ra- 
port juridic. H.mviangiu, c. <:. 222, cf. der. -^ (Rar) 
Legătură directă, contact. Fiind în raport necontenit 
cu pămintul ţării noastre, el ştie al iubi şi al cinsti. 
Odobescu. s. i, 25. 4. (Rar) Contingenţă. [Contem- 
poranii] Deşi par lei şi paralei, N-au eu talentul vreun 
raport. Macedonski, o. i, 184. 

2. Legătură între două sau mai multe obiecte, fe- 
nonune, noţiuni etc. pe care gîndirea omenească o 
poate constata şi stabili ; relaţie. Compliniri eu acelaşi 
raport sînt acelea care se supun la aceeaşi zicere şt se 
răspund la aceeaşi întrebare. LPop, l. 34/17. O îm- 
părţire secundară a judecăţilor ,«c face după rajiortul în 
care stă predicatul cu sfera subiectului. Maiorf.scu, l. 
43. Ce raporturi sînt intre literatura noastră .>i societa- 
tea noastră? Car.agiale, o. iii, 241 Nu văd ce raport 
s-ar fi putut stabili intre legendele, cu lotul străine din 
această caile ... şi basmul din cronica ţării. bul. com. 
i.sr. II, 123 Mai bine redai individul în complcxilalia 
lui, adică atunci cind ii concepi in toate raporturile lui 
cu lumea, decit atunci cind îl concepi izolat Ibbăi- 
i.EANu, s. L. 61. Prin această aserţiune relativa ta ra- 
portul dintre lucruri nu transpare nici un reflex din 



inlimitaleo psihică a vorbitorului. Vianu, a. v. IC. Po- 
ezia d-lui Arghezi ne Infălişează. ca şi ştiinţa, o serie de 
raporturi. Ralea, s. t. i, 27. In cimpul vizual al so- 
ciologiei marxiste trebuie să intre . . . studiul raporturilor 
fundamentale dintre existenţa .socială şi conştiiniu socială. 
V. ROM. iulie 1962, 105. .> H x p r. In raport eu 
. . . = faţă de . . ., în comparaţie cu . . , Cită reverin- 
fă merită aceea in raport cu modul recrutaţiei de mai 
nainte. cr (1848), 5»/24. O picătură in raport cu ne- 
mărginirea. Eminescu, n. 32. Termenii tehnici . . . al- 
cătuiesc o minoritate în raport cu restul vocabularului. 
Iordan, e. r. 33. O statuie cel puţin, un bronz tn ra- 
port ca altitudinea clădirilor, mi se pare necesară. CX- 
linescu, s. 340. Aspectul semnalat este totuşi secundar 
în raport cu problema pe care o discutăm, ck 1962, 
nr. 1, 12 !n unele sisten\^, ecuaţiile prezintă o formă 
particulară in raport cu necunoscutele. Algebra ix. 57. 
Suli raportul (sau suli raport) = din acest punct de 
vedere. Tabăra fusese proiectată a se face, sub raportul 
aşezării, după sistemul francez. Bolintineanu, o. 426. 
Riblioicca de la Ristrija nea dat pînă acum cele mai 
însemnate rezultate sub raportul antichităţii Ouobescu, 
s. I, 339. A'ii-i plăceau, sub raport artistic, giuvaerica- 
lele. CĂLiNEscu, s. 550. Suli toate raporturile =- din 
toate punctele de vedere, sub ţoale aspectele. Orice 
fracţiune a neamului român'sc va fi aprcjfundată sub 
toate raporturile. Hasdeu, ic. viii. Eminescu a fost pre- 
gătit sub toate raporturile pentru a croi un drum nou 
în litenitura românească. Vlahuţă, o. a. 238. (înve- 
chit; mai ales in forma negativă) A avea raport = a) 
a avea legătură; a se potrivi. Tot vorbesc, din miini 
nu stau, Două vorbe raport n-au. Mumuleanu, c. 
148/12; b) a se referi. Din cîte vom spune aci despre 
actuala închisoare, foarte puţine vor avea raport tu lo- 
cuitorii ei de aeum. Odobescji, s. i, 374. -^ (înve- 
chit, rar) Asemănare. Constelaţiunile n-au în general 
nici un raport de formă cu animalele seau obiectele al 
căror nume port. Dr.\ghiceanu, c. 10. 

3. Relaţie (numerică) între două valori (rezu/latâ 
din compararea lor); proporţie. Zisurile ,,cuvinl" şi 
„raport" . . . tîlcuiesc rezultatul comparaţiei de două 
citimi. AsACHi, aritmetica, 101'. Rapport la mate- 
matică se zice pentru relaţia ce două mărimi au una 
cu alta Vîhn.w, l. 142f/14 Două cantităţi sau mă- 
rimi . . . variază in aeela.şi raport. Climescu, a. 237. 
Noi n-avem declt 40 de indivizi pe kilometrul pătrat, 
pe cind raportul firesc e de 7V. D. Zamfirescu, v. ţ. 
61. Raporturile cantitative ale clementelor componente 
se determină deocamdată pe cale experimentală. Io.*.No- 
vici, tehn. 178. Ceru numoidecit reţeta [plăcintelor] 
şi începu s~o scrie . . . N-ajunse să înţeleagă insă raportu- 
rile şi proporţiile. Sadovi anu, o x, 55. .S'e pot analiza 
. . . raporturile de forţă dintre cele două tabere. Booza. 
.\. î. 582. Să urmărească . . . realizarea raportului co- 
respunzător între cunoştinţele teoretice şi cele cu caracter 
practic, of 1963, nr. 691, 2/3. *> Raport de compresi- 
une V. compresiune. Raport de transmisiune v. 
transm isiune. Raport de transformare v. trans- 
formare. (Ieşit din uz) Raport aritmetic = dife- 
renţa dintre două mărimi. Raportului prin diferenţă i 
se mai dă numele şi de raport aritmetic. Climescu. a. 
187. Raport geometric =-- citul ilintre două mărimi. Cf. 
AS.4.CHI, .aritmetica, lOlv. Raportul prin cit se mai nu- 
meşte şi raport geomeliie. Climescu, a, 187 •^ (Mat.) 
Citul dintre două mărimi de acelaşi fil, e.\primate 
In aceleaşi unităţi. Cf. Heli.^^ue, a. 87. Raportul li- 
niei mai mari eătră acia mai mică este 13/7. .As.achi, 
E. iii, 13, cf. G. Pop, e. 130/9, Algebra viii, 94. geome- 
tria IX, 5. >• (învechit, rar) Raţie (a unei progresii). 
Citoriul va fi deosăbirea sau rapi^rtul progresiei. Asachi, 
Aritmetica, 1,32' 

III. (Jur )^.'Vducerea inapoi, la masa succesiunii, a 
unei donaţii primite aulerior, pentru ca succesiunea 
să poată fi Împărţită in mod egal Intre toţi moşteni- 
torii. Cf. Ş.XiNEANU, Hamangiu, c. c. 177, cf. 181. 
I\ . Clştig. Comereiul ar dobindi reportul trebuin- 
cios la mişcarea şi înaintarea lui (a. 1843). uoc. ec. 
784. -^ Casă (sau imobil) de raport = casă sau imo- 



497 



RAPORTA 



36 - 



RAPOHTOB'i 



bil care aduce venit proprietarului prin Închiriere. 
S-a instalat in pripă intr-o casă dr rajinrt r/ăsită la 
repezeală. Brăescu, o. a. i, 103. Vn hoţiâtaş de ori- 
gină obscură, stabilit de puţin timp în Liiicvreşli, . . . 
achiziţionase eţieva case de raport. Rebbeanu, n. i, 
49. Colegul îl informă cu şedea inir-n casă de raport 
cu ctteva caturi. Călinescu, e. o. i, 143. Redacţia zi- 
arului . . . se afla intr-o clădire sordidă, o fostă casă de 
raport. T. Popovici, se. 169. 

— Scris şi: (Invecliit, rar, după fr.) rapport. Vîii- 
NAV, L. 142r. — PI.: (I) rapoarte şi (învechit) rapor- 
turi, (II) raporturi, (3) şi rapoarte. — Şi; (învechit) 
rep6rt, (învechit şi pop.ilar) raport s. n. 

— Din fr. rapport. — Report < germ. Report, 
it. rlporto. 

RAPORTĂ vb. I. T r a n z . 1. (Folosit şi a b s o 1.) 
A prezenta, în scris sau oral, un raport (I 1. 2) (cu 
caracter oficial) ; a aduce un lucru la cunoştinţa cuiva, 
(învechit) a raportui. Reportau s/jioni'i fainui foarte 
bună, Că românii saltă, mincă, beau cu-ai săi. Mure- 
ŞANU, p. 144/21. Scriam ca candidat de trei ani la o 
canţelarie, şefii mei văzind silinţele mele, raportară despre 
mine. pr. dram. 235. cf. Polizu. Nu aş face mai bine 
s-o las in pace şi să i raportez ei că nu pol nimic? Bo- 
LiNTiNEANU, O. 433. Anclielali urgent scandalul Costă- 
chel Gudurau cu directorul prefecturii şi raportaţi ime- 
diat. Caragiale, o. I, 182, cf. ddbf, Şăineanu, Bah- 
ciANu, Alexi, w. Aşteaptă ... sosirea unei comisiuni 
de la tribunalul din Bistriţa trimisă să cerceteze şi să 
raporteze fără intlrziere. Bebreanu, i. 182. IJn om 
se repezi înainte şi raportă într-o linişte dureroasă: 
— Să trăiţi, don gheneral, mă bate Bbăescu, o. a. 
I, 296. Generalul raportă cun} stau lucrurile. Sadovea- 
NU, o. II, 29. // trimisei să raporteze căpitanului. Bart, 
s. M. 68. Raportase asupra .situaţiei şi la ]hieureşli. 
Stancu, r. a. V, 241. Mere/e de bună seamă la divizie 
să raporteze. Camilar, n. i, 80. Am cercetat situaţia 
şi acum vreau să raportez. Preda, n. 189. E un mari- 
nar care are de raportat ceva de seamă. v. rom. octom- 
brie 1954, 62. Domnule colonel, îmi permiteţi să vă 
raportez. Barru, p. 304. -^ A denunţa, a reclama pe 
cineva. Am să te rapurlez să le dea in judecată pentru 
pierderea de echipament. Bacalbaşa, s. a. 126. Am 
să le raportez la Bucureşti. Am să cer să ic schimbe. 
iîTANcu, r. a. V, 287. > A relata, a povesti (în mod 
indiscret sau răutăcios). liu îţi raportez vorbă ca vorbă 
ceea ce am auzit. Lăzărescu, s. 22/16. Întors acasă, 
raporta familiei tot ce văzuse. Călinescu, e. o. i, 67. 
Hoţeşte s-a mutat, soro, nici n-am băgat de seamă, ra- 
porta ţaţa Niculina vecinelor. Pas, z. i, 89. 

S. (De obicei urmat de determinări introduse prin 
prep. ,,la") A stabili un raport (U 2) între două (sau 
mai multe) noţiuni, obiecte, fenomene, a le pune în 
legătură unele cu altele, a considera ceva în relaţie 
cu . . . ; a se referi. La această acţiune de //ropagandă 
catolică printre români trebuie raportat un interesant 
document din 1374. Xenopol, i. r. iii, 113. Ostili- 
tatea . . . ne face să nu mai judecăm meritul pe seara 
valorii lui reale, ci să-l raportăm ]>c scara pretenţiei lui 
ideale . Lovinescu, c. v, 11. Raportate la acelaşi punct 
nu pot să existe două adevăruri, opuse, în acelaşi timp. 
Camil Petre seu, u. n. 151. Amintirile şi basmele 
impun întrebuinţarea perfectului compus, căci conţin 
fapte trăite de autor . . . , aşa dar vii sau apte de a ,,invia" , 
de unde necesitatea subiectivă de a le raporta la momentul 
povestirii. Iordan, stil. 152. Episoadele, valabile fie- 
care In parte, nu sint raportate la fenomenul general 
is/oric. coNTEMP. 1951, r.r. 224, 2/2. Raportate la durata 
celui mai parvenit astru, piramida lui Keops şi avionul 
supersonic sint simultane. H. Lovinescu, t. 156: <0> 
Refl. Masa se reportează la numărul oamenilor şi 
la buna lor esersare de a ataca strinşi. mo (1860), 28/23. 
■^ Refl. (Ieşit din uz) A (se) referi la ceva sau la 
cineva. Această veste se raportează totdeauna la siyu- 
ritatea populaţiunei .stupului. Isis (1856), 3/2. Să nu 
părăsim insă cu totul cereai Iradiţiunilor .?i al cînlicelor 
ce se repoartă la vechiul cult al naturei. Odobescu, s. 



II, 231. Cuvintele ei se raportau la părăsirea progra- 
mului meu carpatin. Ibrăileanu, a. 198. A trebuii 
să mă raportez la cele ce ni se spuneau. Kooâlniceanu, 
s. A. 126. 

:i. A reprezenta grafie pe un plan, la o anumilă 
scară, elementele unei ridicări de leren sau anumiti- 
figuri geometrice. Cf. Scriban, d., mdt, dn^. 

4. (Jur.) A aduce înapoi, la masa succesiunii, o 
donaţie primită anterior, pentru ca suecesiimea să 
poată fi împărţită în mod egal intre toţi moştenitorii; 
intranz. a participa la această împărţire. Cf. 11a- 

MANtilV, C. C. 177, SCRIEAN, D. 

5. (Bar) A produce venituri, a aduce beneficii. 
Păminturile aceste argiloase rapoartă producte îndoit. I. 
loNEScu, m. 56, cf . CADE. Vă vcţi convinge ce înseamnă 
această sumă pe lingă ceea ce raportează in prezent 
casa. Sadoveanu, o. vii, 742, cf. dn^. 

— Prez. ind. ; raportez, pers. 3, 6 şi raportă (dn2), 
(învechit) rapoărlă. — Şi: (învechit) rapurtă, raportă, 
reporta vb. I. 

— Din fr. rapporter. 

RAPORTAGIU s. n. v. reportaj. 

RAPORTARE s. l. l'aptul de a (s e) raporta. 

1. Cf. raporta (I). Cf. Barcianu. 

2. Cf. raporta (2). Cf. Polizu, lm, ddrk, Alexi, 
w. P;i7i această necontenită raportare la evenimentele 
anterioare, realizează Kegfuzzi ceea ce s-ar putea luimi 
,,stilul naraţiunii" . Vianu, m. 236. Citarea lui Rabelais 
nu constituie însă singura raportare a lui Russo la tra- 
diţia progresistă a luptătorilor francezi. Varlaam — 
Sadoveanu, 211. Prologul se deschide printr-o mişcare 
de baladă, cu un ritm tărăgănat si prin raportarea la 
universul cosmic, v. rom. iulie 1962, 130 4- (Har) 
Comparare. Aceste însuşiri, . . . neindeslulăloare in sine, 
. . . devin pozitive prin raportare. Lovinescu, c. v, Iii. 

3. Cf. raporta (3). Cf. mdt, ltr-. 

— Pl . : raportări . 

— V. raporta. 

R.\POHT.\TdR s. m. (învechit) Raportor-. El e 
in voia raporlătorilor. Pleşoianu, t. iv, 152/10. Să 
fie silit ministerul de a prezenta un buget care ... — pen- 
tru a njă servi de expresiunile d-lni raportator — să 
aducă jÂramida pe baza ei normală. Maiorescu, d. 
I, 126, cf. Barcianu, Alexi, w. 

— PI.: raporlatori. — Şi: raportâli'ir s m. 

— Raporta -|- suf. -lor. 

RAPORTĂTtiR s. m. V. raportator. 

RAPORTER s. n. v. raportori. 

RAPORTORI s. n. Instrument gradat, în formă de 
semicerc sau de circ, folosit la construirea şi la măsu- 
rarea unghiurilor; (învechit) transportator, (^f. Asa- 
CHi,G. lOr/11, id. E. III, 32/14, ŞĂINEANU. Instrumen- 
tele intrebuinţate pentru rezolvirea . . . problemelor de 
geometrie sint: linia . . . , compasul . . . , echerul . . . şi 
raportorul pentru descrierea unghiurilor. Melik, g. 54, 
ef. cade. Raportoarele servesc la măsurarea şi trasarea 
unghiurilor. Ioanovici, tehn. 205, cf. enc. tehn. i, 
478, NOM. MIN. i, 127. 

— PI.: raportoare.— Şi: (învechit) raportor s. n. 
.\SACHI, G. lOr/14, id. E. 111,32/14. , 

— Din fr. rapporteur. 

RAPORTt)R*, -0.4rE s. m. şi f. Persoană care face 
un raport (I 1) pentru a-1 susţine în faţa unei adunări; 
(învechit) raportator, reportuitoriu. Raportorii acelor 
adunări sini şi raportorii Adunării României. Kogăl- 
NicE.vNu, s. A. 118. Am dori ca raportorul să facă 
patru îmbunătăţiri proiectului de lege. I. Ionescu, p. 
162, cf Prot.-Pop., n. d., ddrf, Şăineanu. Tribu- 
nalul ... va numi un raportor. Hamangiu, c. c. 63, 
cf Barcianu, Alexi, vv., cade, Scriban, d. A de- 
semnat raportori asupra tuturor punctelor care figurează 



505 



RAPORTUI 



- 37 



RAR 



fn ordi/îca de :i a Conjrrsii/iii. Sc!nteia. 1953, iir 2 736 1 rnn'itrnilă rapsodic, o fantezie nu numai eolorislică, 



— PI.: raportori, -oare. - 
-oare s. m. şi f. Alexi, w. 

— Din fr. rapporteur. 



Şi: (Învechit) reportor. 



R-APORTUf vb. IV. Tranz. (învechit) A raporta 
(1). Trebui a răporlui aieea oareşcare mincinoase apu- 
cături. IST. .\M. 28^/20. Dipartamenlul, priimind prid- 
Injăniia, au raportuit fx[celenţii] sale că au intrat in 
cercetare pricinii (a. 1813). bul. com. ist. iv, 89. tn- 
datorinda-l a ne raportai sporiul şi neajunsurile şcoalii, 
... /"/ însărcinăm cu nume de rcfcrcndariu (a. 1828). 
t'Ric.^RiUL, III, 37. Divanu au răportuil . . . domnului 
prczedent punerea la cale ce au făcut (a. 1829). doc. 
Ec. 431. Să raportiiiască de au adus firfirici (a. 1844). ib. 
828, cf. St.\m.\ti, d. <> (Absolut) Xeavind ce le face 
fi cu ce a le sta impotrivă, nu lipsii a răporlui cinstitului 
isprăvnieat (a. 1831). doc. ec. 487. Să raportuiască 
indată vămii centrale din Eşi (a. 1833). Uric.^riul, 
VII, 224. -^ Refl. pas. Această faptă marinimoasă 
s-au reportau, ar (18.30), 48^/30. 

— Prez. ind.: raportuicsc. —Şi: răporlui, reportul 
vb. IV. 

— Raport+ silf -ui. 

RAPOTlXE s. f. pi. V. răpotin. 

RAPSĂ s. f. V. rapţă. 

R^'VPSOU s. Ml. (La grecii antici) Persoană care 
umbla din oraş iu oraş recitind fragmente din poeme 
epice (V. t r u b a d u r, menestrel); cel care com- 
punea asemenea fragmente; (astăzi) poet (epic): cintă- 
rcţ şi recitator de creaţii populare. V. bard. Aii 
doblndil ... un asemenea rapsod (adecă alcătuitor de 
pcsne) ca Omir (a. 1827). bv iii, 533. Lăutarii ţigani, 
ca vechii rapsozi, cintă poporului baladele sale strămo- 
şeşti. Russo, s. 178. Cine ar putea să roslea.'ică tot ec 
spune ocliiului şi mintii aceste splendide idealizări plas- 
tice ale artei vinătoreşti . . . acela ar fi . . . rapsodul, 
trubadurul şi psalmistul seminţiei lui Ximrod. Odobes- 
cu, s. UI, 53. De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii 
şi rap.wzii. Eminescu, o. i, 149. Coşbuc . . . a arătat 
un talent foarte mare de rapsod român. Gherea, st. 
CR. III, 312, cf. DDRF, ŞXiNEANU, Alexi, w. Printre 
ijrecli de la curtea sa . . . el nu-şi găsi nici rapsodul, 
nici istoricul. Iorga, l. i, 143. La un ratoş de pe valea 
Şiretului am auzit un biet rapsod psalmodiind cîntccul 
bătrinesc al lui Toma Alimoş. Ibrăileanu, s. 15. 
Pocta, in tonul unui rapsod popular, povesteşte legen- 
darele cvcnimintc. contemp. 1919. nr. 161, 4/5. Arta 
lui . . . are rădăcini şi in sufletul murilor şi .':implilor 
rapsozi populari. Sadoveanu, e. 16. Amfore de lut, . . . 
In pacea muzeului staţi rinduite . . . Ca nişte cărţi ale 
rapsozilor daci. s iulie 1960. 28. 

— PI.: rapsozi. 

— Din fr rapsode. 

R.\PSOI)lA vb. I. In tranz. (Rar) A compune 
şi a recita poeme epice. Celor ce sînt Achili şi Diomezi 
pe eimpul de bătaie, se cade să le ierteim a fi şi Omeri, 
cind inccp a rapsodia pe lira Caliopei. Odobescu, 
s. III, 48. 

— Pronunţat: -di-a. — Prez ind : rapsodiez; ger.: 
rapsodii nd 

— V. rapsodie. 

RAP.snniC. -A adj. Fragmentat ca o rapsodie; 
lipsit de unitate, fărimiţat. Cf. I. Golescu, c, St.v- 
mati, I)., B.\KciANr. Avem numai puţine cunoşlinţi 
vagi şi rapsodice. Sbiera, f. s. 177, cf. Alexi, w. 
Wolf sistematizează formal gindirea şi concepţiile, cel 
puţin în aparenţă rapsodice, ale lui Leibniz. Bi.aga, 
G. 113 ■^ (Despre compoziţii muzicale) Care are ca- 
racteristicile unei rapsodii (2), ca o rapş"die. tnsuşirra 
oarecum rapsodicii a acestor cintice . . . văduveştc lucra- 
rea de o gradaţie dinamica, m 1962, nr. 4, 35. <;> (Ad- 
verbial) riimski-I\orsal;ov aduce in această lucrare, 



dar şi deosebit de bogată, contemp. 1956, nr. 484, 2/1 

— PI . : rapsodici , -e. 

— Din fr. rapsodique. 

R.APSODÎE s. f. 1. (La grecii antici) Fragment 
dintr-un poem epic recitat de rapsozi; clntec epic. 
Alăturăm aici citeva versuri din rapsodia I-a lui Omer, 
traduse de d. Aristia. gtn (1836), 71«/31, cf. V.vli.an, 
v., Stam.vti, 11., PoLizu, Ş.\ineanu, Barciani', .\lexi, 
\v. -^ Poezie (epică) alcătuită de obicei din mai multe 
părţi. Poemele Itomerice, ca rapsodii poporane . . . refă- 
cute de miini artistice. Hasdeu, ap. ddrk. [Coşbuc] 
a creat minunata sa rapsodie: ,, Doina". GHERE.^., sr. 
cr. iii, 343. Firul central al povestirii este adesea între- 
rupt de episoade suplimentare, . . . ceea ce dă romanului 
aspectul unei rapsodii, li, i, 1,30. 

2. Compoziţie muzicală, de cele mai multe ori de 
formă liberă, alcătuită din succesiunea unor motive 
şi fragmente de melodii de inspiraţie folclorică. Cf. 
TiM. Popovici, D M. Cind e rugat maestrul să cinte-o 
rapsodiei . . . Sărbătoritul geniu ... nu mai vrea să 
ştie De lumea muritoare in lumea lui divină! Anghel- 
losiF. c. M. i, 44. !i plăceau mai ales în rapsodiile un- 
gare ale lui Liszt, ritmurile tari, jucătoare, v. rom. fe- 
bruarie 1956, 44. Genul muzicii vocal-simfoniee presu- 
pune forme de o marc varietate ca imnul, oda, balada, 
rapsodia m 1962, nr. 4. 4. 

— PI.: rapsodii. 

— Din fr. rapsodie. 

RAPţiÎT s. in. V. rapşlţ. 

R.-VPŞÎŢ s. in. (Germanism, prin Bucov.) Braco- 
nier. Lexic reg. 107, Glosar reg 

— PI.: rapşiţi. — Şi: rapşit s. m. Glos.\.r RE0> 

— Din germ. Raiibseliiitz. 

RAPT -.. n. 1. Răpire a unei persoane (mai ales 
a unei femei). O asămănau in parte cu raptul sabinelor 
in Roma. Calend.mi (1855), 102/24, cf. Barci.anu, 
ScRiB.\N, D. <0> Fig. Femeia de care iţi vorbesc e tot- 
deauna alta ... Un rapt, o inspiraţie, niciodată un 
fapt definitiv. C.Klinescu, b. i. 174. 

2. Jaf, furt, hoţie, tn ţinutul acesta ohrin mai puţine 
fapte crudele, iară rapturi de drumuri nici că sînt. f 
(1872), 94, cf. Gheţie, r m., Severin, s. 106. Deş- 
teptară . . . , prin sabie şi prin rapt, toată albia Medi- 
leranei. Galaction, a. 207. Coborise practica beţiei 
la niveluri subterane, clandestine, vecine cu crima, rap- 
tul şi şantajul. Halea, o. 79, cf. id. s. T. i, 81. 

— I'I,: rapturi. 

— Din fr. rapt, lat raptiis. 

RAPT.Ă s. f. V. raftă. 

R.\PŢ.\ s. f. (Prin nordestul Transilv.) Lovitură 
dată cu palma; palmă, (popular) fleaşcă. Cf Bugna- 
Biv, N , Paşc.\, gl. 

— Pl.: ? — Şi: răpsă s. f. Buonariv, x. 

— Etimologia necunoscută. 

rAPL'R s. m. V. rapor. 

rAPLR.\ s. f. V. rapor. 

rAPLRE s. m. V. rapor. 

R.4PrRI s. in. pl. V. rapor. 

RAPURtA vb. 1 V. raporta. 

R.\R, -.\ adj., s. m. şi f. I. Adj. I. (în opoziţie cu 
des; despre colectivităţi, mulţimi sau corpuri com- 
pu.se din unităţi identice) Care are elementele com- 
ponente mai depărtate unele de altele sau mai puţin 
numeroase decit de obicei ; cu densitate mică ; (po- 
pular) răruţ (1). 



523 



RAR 



- 38 - 



RAR 



a) (rredomhi-i ick'ea numărului redus de clemente) 

Cf. C. (;\NTACVZINO, CM I, 79, Cf. ANON. CAK., LB. 

o barbă castanie, rară şi transparentă. Odobescu, s. 
I, 262. Cn creştetele albe, preoţi cu picata rară. Tre- 
zeau din codrii veciniei, din pace seculară. Mii roiuri 
vorbitoare, cur/jind spre vechea Romă. Eminescu, o. i, 
91. Pe furi.f, prin frunza rară. Ca un zgomot de .şopirle 
Drăcu.^orii se .Klrecoară. losiF, p.\tr. 21. E un om gras, 
zbircit, cu mustăţile lunse şi rare ca un griu secerat. 
Bass.\.r\hesci:, v. 30. Plopi cu frunza rară S-au 
zbătut uşnr in vint Zile lungi de vară. TopiR(;E.\NU, 
B. 10. Apăreau culmile cu pădurea rară de la poalele 
munţilor. C. Pethescl', î. i, 268. Pădurea rară urca . . . 
lin !n depărtări. .Sa.i)ovea.no, o. viii, 427. Vino, mindră, 
sus pe deal, Un'' se face griul rar. .J.vRNiiv-BiRSE-vxu, 
1). 162. Să-nv ari holdele din deal Un' .sr face griul 
rar. B.vl.^de, ii, 3(;:i. Cine arc barba rară se rade lesne. 
Zanne, p. iii, 327. 

b) (Predomină ideea de distantă intre elementele 
componente) l.f. i.s. Ca ţiganul care bagă degetul prin 
rara casă De năvod— cu-a mele coate eu cerc vremea de 
şe-nmoaie Eminesci', n. 12. Arză-te focu, sucală. Că-mi 
făcu.şi tu pinza rară. Mîndrescu, l. p. 158. Cind 
eram la mama mea .\Iincam pită de săeară Cernută 
prin sită rară. doine, 105. Toată iarna ce-ai lucrai?. . . 
Ai ţc^ut o pinză rară. Patru luni, intr-o cămară. Hodoş, 
p. p. 192. (Adverbial) .Mantale albe, ţesute rar din fire 
de argint. Eminescu, p. l. 20. 

c) (Predomină ideea de inconsistenţă, de transpa- 
renţă) Omul . . . , De vreame ce se treace ca o umbră 
rară. Zădar se trudcaştc de dzi plnă-n sară. Dosoftei, 
ps. 130/3. Trecurăm prin păminl ş-apc Păn-ajunsăm 
la văzduhul rar. Budai-Ueleanu, ţ. 322. Bale rară 
Boarea-n ramuri de fag. Coşbuc, p. ii, 209 Frumoasă 
eşti, pădurea mea, Cind umbra-i încă rară. TopiK- 
CEANU, B. 8. Dintr-o strună dt o sfoară Voi să mă căz- 
nesc să scot . . . Picla grea si ceata rară. Arghezi, vers. 
229. 

2. (în opoziţie cu des) Care. intr-un şir de lucruri 
sau de fiinţe de acelaşi fel, se află faţă de celelalte la 
o dislanţă mai mare decit cea obişnuită; (popular) 
răruţ (2). Ei rm simţea ploaia ce cădea in picături rare. 
CR (1818), 22V60. La stingă tărimul .sc-yioZ/ă acoperit 
cu ciţiva rari copaci. Odobescu, s. iii, 59. V intui . . . 
începuse din nou eu furie indoită şi, lâindu-se in sein- 
durile rare ale şandramalei noastre, gemea in răstimpuri 
a lugubru şi a pustiu. Hogaş, dr. i, 60. Harta Daciei . . . 
veghează trisl d-asupra unui pat mic de fier, eu drugii 
rari şi ruginiţi. B.vss.\r.\.uescu, v. 115. Dimineaţa, 
satul de pe coastă, spălat, premenit, ieşea vesel din ceaţa 
ce trindăvea in pături rare. Brăescu, o. a. i, 209. 
Darius, . . .văztndu-nc rari, era încredinţai că ne va 
zdrobi. Călinescu, s. 828. [Stropii de ploaiej cad rari 
şi grei, mai rari si mai grei decit nişte gloanţe in primele 
clipe ale bătăliei. Bogza, c. o. 61. Căzu o ploaie scurtă 
şi furtunoasă , care se porni cu picături rare si puternice 
ca de piatră Preda, m. 199. 

3. (.'\flesia adverbial, mai ales la comparativ) Care 
este puţin numeros, care se găseşte numai tu puţine 
locuri. Numai osinda lai Dumnezeu pre pt rar om 
dc-l trece. Xeculce, l. 266. Mare şi prea frumoasă 
mănăslirc . . . , asemenea ci rar să pot afla in lume. 
R. Grece.vnu, cm II, 151. Cărţile era foarte rare. He- 
LiADE, o. n, 191. Munţii ei incuie o marc bogăţie: 
Dar rar sint care .^tie comorile din ci. Bolliac, o. 134. 
Nu poate pune temei decit numai pe unele indicaţiuni , 
ţie cit de rare. Odobescu, s. i. 217. Slele rare din tării- 
cad ca picuri de argint. Kmimcsi.u, o. i, 82. Sumai in 
grădina ursului ... se află sălăţi de aceste şi mai rai 
om care să poată lua dintr-insrh . Creangă, p. 211. 
Ca dumneata, boboeulc, mai rar cineva. Cah.\gi.\i.e, 
o. VI, 62. .Mai rar om de ispravă şi cu scaun la judecată 
ca conu Coslache. Brătescu-Voineşti, p. 270. Apoi 
gură mare ea a ta mai rar, măi Pctrică! zise circiumarul. 
Rebrf.anu, b. II, 40. Un pahar de vin bun, mai rar . . . 
Sadoveanu, o. I, 202. ,, Moraliştii" . . . sint o speţă 
rară in literatura noastră. Vianu, a. p. 162. Har se 
afla bărbat in satul Condor care după cîţ'va ani de 



muncă la pădure să fi rămas cu ochi sănătoşi. Stancu, 
B. .K. III, 10.7/1 trup era puternici, rar cine se jmtea 
Irinti cu ei. Sbiera, p. 314. Pe-atci, in locuri cu ramă, 
.Şi mai rari voinici se află. Bibicescit, p. p. 321. Fintini 
eu cumpănă sini foarte rari. chest. ii 451/237 a. -^ 
Neobişnuit, deosebit, excepţional. Ţi goni mea, vuzind 
această rară Vitejie, ... .Şi mai marc încă apucă în- 
drăzneală. Budai-Deleanu, ţ. 205. Cu o activitate 
rară la virsta sa, bătrinul vizir prezida la facerea podului . 
B.^lcescu, m. V. 110. Lumina razilor sale obrajii ia 
rumenit Şi rara ei frumuseţe toată la loc a venit. Pann, 
E. V. 71/20. Un urs de o mărime rară se arătă înaintea 
noastră. Bolintine.\nu, o. 331. A cumi>ărat un crap 
mare .şi borţos, ceva rar : patru chile şi plin cu icre. C.v 
RAGIALE, o. 1, 137. Bolintineaini . Ilălcescu, Cezar ISo- 
Uac şi toţi acei rari bărbaţi, cu ale căror nunn literatura 
noastră, patria noastră este in drcpl a se mindri. Mack- 
DONSKi, o. IV, 27. Mai un hotar tot a fosi plin De mese, 
şi tot oaspeţi rari. Coşbuc, p. i, 57. Nu înţelegea cum 
poate să ia o fată frumoasă şi rară ea Laura pe un omu- 
leţ care nu ştie nici măcar să danseze ca lumea. Rebre.vnu, 
i. 250. Dena rămlne de la-nceput pină la sfirşit rară, 
firelioasă şi misterioasă. Ibrăileanu, s. i.. 26. [Ocliii 
erau] cam afundaţi sub bolta sprincenelor .şi dc-un 
albastru rar. M. I. Car.vgiale, c. 33. Cine are puterea 
rară să ne facă să ridem nu se inscală niciodată. G.m.ac- 
TioN, A. 268. O săptămină care ar fi fost să rămină o 
amintire rară in viaţa lor. C. Petrescu, î. i, 73. Plu- 
tonicrul-major făcea apelul recruţilor ee se inapoiau 
din permisie, in prezenţa căpitanului Clondir, a cărui 
poreclă e invidiată in regiment ea o decoraţie rară. Bră- 
escu, o. .^. I, 271. E:ra un om rar şi un prietin nepre- 
ţuit. Sadoveanu, e. 165. De o rară putere este, in 
,,Hanu-Ancuţci" evocarea orbului adus să povestească 
lungile sale rătăciri tn ţările credinţei pravoslavnice. 
Vi.\NU, A. p. 235. De fiecare daC un lucru rar, O rară 
intimplare, ne oprea. Blaga, p. 157. Dacă as avea 
rarul noroc să ies via din puşcăriile majeslăţii-sale, n-as 
mai fi in stare să-mi iau viaţa de la capăt. Stanci'. 
B. A. IV, 314. Ca-n întreaga mea viaţă Să fiu rară fru- 
nwseaţă. Marian, v. 119. -f Scump, preţios; superior 
(ca valoare). Cine e nerod să ardă în cărbuni sniarandul 
rar Ş-a lui vecinică lucire s-o strivească in zadar'.' liMi- 
nescu, o. i, 83. De nimie lucru ici tu că am pierdut 
inelul: aşa sculă rară. Ispiuescu, l. 107. în accile 
vitrine se găsesc vasele şi obiectele rare de arlă primite 
în decursul secolelor, in dar, de larii lUmei. Stancu, 
u.R.s.s.69. 

4. (Adesea adverbial; iu opo/.ilie cu repede) 
Care se desfăşoară, se efectuează intr-un ritui lent; 
rărit2 (3). (popular) răruţ (3). Dascălul . . . inceim rar 
.şi cu dese pauze. Negruzzi, s. i, 8. [Mer.u'ea] eu pas 
rar, încet şi gindilor. Creangă, a. 133, cf. Dei.avhan- 
CEA, T. 135. Vorbeşte rar şi aşezat. Vlahuţă, o. a. 
II, 145. Bălaia cea rară-n ceasornic Acum a-ncetat. 
Coşbuc, p. i, 289. Cind s-a mai liniştit, începe rar cu 
o voce gravă. Br.Xtescu-Voineşti, p. 131. Făt-1'rumos 
inlră-n pădure cu pa.şi rari. Kitimiu, î. 108, cf. Sahia, 
N. 78. Tata a lăsat mincarea şi, ridicindu-sc, a pornit 
cu paşi rari spre poartă. Vi.asiu, a. p. 106. \orha ii 
era rară, ostenită. S.vdoveanu, o. ii, 371. Zimbea eu 
cei doi dinţi, clipind rar şi moale. Călinescu, i;. o. 
I, 11. Sint in clasa a treia, răspunse Jrina rar, rotun- 
jind fiecare cuvint. Preda, m. 170. Cind merg pe pa- 
ji.şti, lălpilc-mi umile Trec printre flori cu teamă, lin 
.şi rar. Labiş, p. 235. Pufăia din ţigară şi luşea rar, 
dogit. Babbu, p. 85. Boier marc şi-aşez'al. Calcă rar şi 
năstrăpat. Balade, iii, 120. -f (iu opoziţie cu des, 
frec ven t) Care se petrece, se iulimplă sau se suc- 
cedă la intervale depărtate, din cind in cind: rareori. 
Foarte rar se auzea pe pod duruitul unei căleşte. Ne- 
gruzzi, s. 1, 15. Ciţiva şoariei, cerbi de muidc Veneau 
rar să o asculte. Alexandrescu, o. i, 297. Azi nici 
măcar îmi parc rău Că trec cu mult mai rar. ICmines- 
cu, o. I, 192. Cum n-are decit foarte rare procese, are 
vreme să cugete la cele ce vede .şi aude. Bbătesgu-Voi- 
NEŞTi, P. 196. Cirtd vezi un personagiu jucat de mai 
mulţi actori buni, rar se poate întimpla să ţi placă 



523 



HARA 



- 39 



RARIFICARE 



lofi la fel. IbrXii.eanu, s. i.. 48. Far mi-a fost dat să 
văd iiiftr oameni mai iubilori de oaspeţi. Galaction, 
A. 303. Nu era inall, dar era spătos şi — cam rar, r 
drept — straşnic la treabă, ('.amil Petrescu, o. i. 13. 
Mărturisi câ nu fumează decit rar. C. Petrescu, î. i, 
109. Trecători rari umblau, ca nişte năluci negre, prin 
furtună şi umezeală. Sadoveanv, o. i, 147. Kar a stat 
cu raza de soare împreună. Arghezi, s. v. 33. Pasea- 
Uipol venea mereu, cu foarte rari lipsuri. C.âlinkscu, 
E. o. I, 79. Pe sub zarea unde rar Ne era popasul. Ne 
lă.wm pcceţile — Urmele, cu jiasul. Blag.a, v. 79. Par 
aiH'in prilejul să ne distrăm in oraşul acesta păcătos. 
Stanţa-, n. a. ii, 73. O poveste destul de încurcată, 
dar nu rară in timp de război. H. Lovinescu, t. 331. 
Pnmint împădurit, ne revedem Din ce în ce mai rar 
lingă izvoare. Lauiş, r. 129. De afară se auzeau tram- 
vaiele rare. H.ahbt, p. 148. Noi, de necazuri, vinu-l bem 
mai rar, Şi lot mai drs îl bem de bucurie. Br.ad, o. 14. 
Tare, bade, ne iubim. Dar prea rar r>e intilnim. jar- 
NfK-BÎRSEANV, D. 68. Pofi , măiculă , sămăna Busuioc 
pe talpa ta. Că cu rar fi l-oi călca, foi.c. transii.v. 
I, 213. Para intilnire E mai cu iubire. Zanne, p. iv, 
212. -f- (Rar; despre persoane) Care efectuează ae- 
ţiiiiii intr-iin timp mai luny deeit in mod obişnuit. 
însuşi bunicul cel rar Ia vorbe, azi ridc şi-nchină. f.oş- 
mic, p. II, 47. 

II. S. ni. şi f I. S. f. In fel de mreajă de pescuit 
cu implelltură rară. ,, Mrejele" sau ,,rarele" sini 
împletite din sfoară .şi" nil ochiurile mari, de S-12 cm pe 
lăture. Antipa, p. 162, cf. ltr-. 

2. S. 111. (l'rin Uiicov.) Ochi (mare) al plasei de 
pescuit. Peştele vrea să treacă . . . prin ocliii juunili rari. 

ŞEZ. IV, 115. 

3. S. f. (Regional; art.) Numele unei hore. Cf. Va- 
RONE, D. 126, Ai.n II 4 .336/53. 

4. S. f (Regional) Numele unui soi de struguri (ne- 
definit mai îndeaproape). Cf. .Jier.scr, o. 53. 

— PI.: rari,-e şi (neobişnuit, adj. f.) rari (Icutu.v.v, 
L. R. 339, CHEST. II 451/237 a). 

— Lat. rarns, -a, -iiiii. 

RAHA adv. 1. (Popular; adesea repetat) încet, 
domol, pe îndelete. O luă ntra, retra către n pădiur. 
IspiREscu, 1.. 254. Numai ce o vezi la răvărsatul zori- 
lor, că o ia rara, rara prin fineaţă. 1)ei..\vr-ANCe.v, s. 
l.i. îşi lua o carte ş-o pornea rara pe dealuri. Vlahuţa, 
N. 22. Hăiatiil lui \'(eulai o luă rara rara şi se înde păr 
tă. Sandu-Ai.di.a, u. p. 92. Odată cu amurgul, îşi ia 
sculele in spate, coşul in mină şi-o porneşte rara spre 
măhălăi. Dun.ăreanu, ch. 85. Mi-a spus . . . că la 
zării adiniauri, rararara pe drum! I-ungiant, ci. 
165, cf. Iordan, i.. m. 198. O ic zaro la drum. (miauh,, 
I, 419, cf. ALR u 3 481/182. 

2. (Regional; în e x p r.) A i> Iiia rara = a merge 
lepede, a o lua la fugă (Re\iga — Slobozia). Dii.. i-iL. 
V, 171. 

— Har -f- suf. -a. 

RjVRAU s. m (învechit şi regional) Numele unei 
păsări răpitoare, nedefinite mai îndeaproape, prol>abil 
şoim. Iuti aripile vulturilor, brehnicilor, rarăilor, şoi- 
milor . . . cu mare vijiituri aerul despica. Canti;.mih, 

IST. 186, cf. 179, TURU, SCRIB.VN, n., BĂCESCU, p.Ăs. 

176. L. ROM. 1969, 477, a y 15. 

— PI.: rarăi. — Si: rlrăii s. m Cantemiu, în i.. 
UOM. 1969, 178. 

— Din inagli. râro. 

HAHEKAcŢIE s. r. Rarefiere. Cf. cade, Scriban, 
n.. DN*. <> Fig. Harefaclia vitalităţii dă poetului o 
altă cunoaştere, prin care surprinde necuno.icutului 
nevăzute raporturi. Ralea. s. t. iii, 243. 

— PI.: rarefacţii. — Şi: ra refac (in ne s. f. cape, 
SCRIB-VN, I)., iin2. 

— Din fr. rarrfaelion. 

RAREFACTitJ.N'f: s. f. v. rarefacţie. 



RAREFlA vb. I. T r a n z . şi r e f 1 . (Despre gaze) 
A(-şi) micşora densitatea, a (se) face mai rar (1 1); 
(rar) rarifica. Aerul se rarefia!:e, devenind transparent. 
CĂLiNEscu, c. 23. Pareficm aerul în eprubetă. i.. rom. 
1959, nr. 2, 56. <î- F i g. Vroiam să le atrag atenţia 
cil armonia frazelor bine ticluite, să rarefiez tensiunea 
insuportabilă, v. rom. iunie 1958, 22. 

— Pronunţat: -fi-a. — Prez. ind.: rarefiez. 

— Din fr. rarefier. 

RAREFIAt, -.\ adj. (Despre gaze) Cu densitatea 
micşorată; rărit, rar, (rar) rarificat. A studiat des- 
cărcările electrice in gaze rarefiate. Cişman, fiz. i, 
486. Nişte inăllimi la care nici clnd nu bănuise că poate 
urca şi la care aerul era foarte rarefiat. Preda, r. 394. 
Vislan avea impresia că respiră aerul rarefiat al pis- 
curilor. T. Popovici, s. 178. -O- I"ig. Vocea omului 
mereu călător pe drumul de fier Are ceva din farmecul 
rarefiat al depărtării, s februarie 1960, 7. 

— Pronunţat: -fi-al. — PI.: rarefiaţi, -te. 

— V. rare fia. 

RAREFICARE s. f. V. rarlfieare. 
RAHEFICAt, -Ă adj. v. rarlfUat. 

RAREFIERE s. f. Acţiunea de a (se) rarefia 

şi rezultatul ei: rarefacţie, (rar) rarificare. Pămase 
destulă vreme in parc, inregistrind uimit ciudata rare- 
fiere a aerului, printre pomii negri. T. Popovici, se. 
77. <0> F i g. T'i'fii Florca, contaminat de rarefierea at- 
mosferei, întrebă, v. rom. iulie 1951, 26. >■ Rărirea 
patologică a unui ţesut organic. Originea răului . . . 
este . . . acolo unde s-a produs rarefierea osului, enc. 
VET. 9. 

— I'roiuinlal: -fie-. — PI.: rarefieri. 

— V. rarctia. 

R/VREIE subst. (Regional) Bălării (Giurgiu). Graiul, 
I. 169. 

— I-;iimoloHia necunoscută. 

R.iHFOHI adv. (iîteodată, de puţine ori, nu prea 
des (în timp). Cf. urlu. Asta se intimplă rareori. Dr.a- 
GHici, u. 72/15, cf. Conachi, p. 84. Parcori o putea 
vedea cineva la grădina împărătească. Negruzzi, s. 
I, 44. Parcori bolnavul ajungea cu viată la cîmpul 
ciumalHor. Ghica, s. 30. Era linişte desăvir^ilă; ra- 
reori pătrundea piuă la dinsul cite-un ţipăt. Rebreanu, 
R. I, 183. Parcori din treacăt se opreştc-o babă. To- 
PÎRCEANI', P. o. 140. Afară era o linişte cum rareori 
întilnefli In oraş. Vlasiu, d. 43. Eu i-am fost cel dinţii 
muşteriu al lui, !^i, aş putea zice, cel mai bun. Parcori 
trecea mai departe. Sadovlanu, o. x, 561. Parcori se 
intimplă ca, după mai multe pahare cu vin, să-l prindă 
voia bună. Pas, z. i, 174. Parcori tresărea, îşi oprea o 
clipă ochii asupra trăsăturilor lui îngrijorate. Preda, 
R. 13. 

— Ilare (pi lui rar) -■- ori. 

ILÂREij. -\ adj. (învechit, rar) Cu barba rară (I I) ; 

spinatie. Era scund la stal, rareş. Dosoftei, ap. tdro, 
cf. Pascu, s. 284, dr. iv, 868. 

— PI.: rarcşi, -e. 
-- Ilar -r suf. -eş. 

HĂHEŢĂ s. f. V. rarl(â'. 

RAHIFICA vb. I, T r a n z . (Rar) A rarefia. Cf. 
Scriban, d., dm. 

— Prez. ind.: rarific. 

— După fr. rarefier. 

RAHIFICARE s. f. (Rar) Rarefiere. Cf. Scriban, 
D. 1 088. (!•' i g ) (^u alte cuvinte s-ar putea spune că 
forma c un fond sărăcit, adică un moment, o etapă de 
rareficare. Ralea, s. t. ii, 142. 

— Şi: rarefieăre s. f. 

— V. rarifUa. 



538 



RARIFICAT 



40 - 



RARIŢĂi 



RARIFICAt, -Ă adj. (Rar) Rarefiat. Onda rarefi- 
cată. Marin, k- 417/34. Obscrralivni . . . asupra efec- 
telor fisiologicc ale aerului larefieal. Haspeu, i. c 
I, 247, cf. DL, DM. <^ Fig. Dominique şi-a găsit echi- 
librul cu reţeta vieţii rareficale. R.\le.\, s. t. i, 113. 

— PI.: rarificaţi.-lc. — Şi: rareficâf, -n adj. 

— V. rarifiea. 

RARÎSIM, -Ă adj. (Rar) Care se găseşte (sau se 
Intlniplă) foarte rar (1 3). Acra.s/o rarisimă edi'iune a 
cunoscut-o cel dinţii Gcbliardi. Hasdeu, i. »". 239, cf. 
ŞĂiNEANU. Asemenea scrieri, făcule de Incalnici, . . . 
sint rarisime in secolul al xviii/ca. Iorg.v, l. i, 502. 
li trebuia lui Halzac un asemenea contrast rarisim. 
Galaction, a. 141. // pasionase cum ar pasiona pe 
un filatelist un exemplar rarisim de timbru poştal, alas 
14 III 1937, 9/2. Ne-am iiwlrinal către rar(simile ex- 
cepţii Sadoveanu, o XIX. 22. 

— PI . : rarisimi , -e. 

— Din fr rarissimc, lat rarissinuLS. 

HABIŞTEs. f. 1. Loc (într-o pădure) unde copacii 
shit rari (I 2) ; răriş, răritură (2) ; (regional) răret, 
rărime (2), răriştiş. V. p o i a n â, lumini ş. Armăsarii 
nechezau jucindu-se prin rarişte. Russo, s. 128. Pro- 
fitlnd cile de o rari.^te, pe furi.^ privind înderetru, se 
întinde vederea peste tot plaiul PAhorului. v (1872), 
349. Soarele de amiezi varsă emanaliuni voluptoase de 
căldură în rariştca pădurii. Odobescu, s- iii, 3."). 
[Castelul] se înalţă în tăcere dintre rarişiea de brazi, Dînd 
atîta întuneree rotitorului talaz. Eminescu, oi. 152. Lune- 
căm în linişte printre /iaduri, pe sus se desfac poiene 
verzi, rarişti de mesteacăni albi ca făcliile. Vlahuţă, 
R. p. 205. Prin rariştca copacilor pătrundea luna. conv. 
LIT. XXI, 404, cf. Phii.ippide, p. 152, Iosjf, p. 68. 
Pe culmi, prin rarişti de păduri, se zăreau cele dinlii 
case din Xăleni. AoînBiCEANU, a. 67. Vin cu mine să 
ne pierdem în zadar Printre galbenele rarişti -le stejari. 
TopÎRCEANU, B. 42. Departe, în rariştca salcimilor 
prăfuiţi, se iţea turla unei biserici. Popa, v. 145. Că- 
rarea suia cătră rarişti şi poieni de stejar. Sadoveanu, o. 
IX, 132. Ştia el într-o rariştc o colibă părc'isilă, ascunsă 
în clinul unei vîlceluşe. Camil Petbescu, o. i, 132. 
Privirea flăcăului alunecă pe rariştca din pădure, cox- 
temp. 1954, nr. .388, 4/3. <> P. ext. Dintr-o rariştc 
de iarbă sălbatică ciupea pe alese o anumită buruiană. 
Hogaş, m. n. 105. <0> F 1 g. .Stele sclipitoare ... pie- 
reau de la clipă la clipă, să reapară in rariştca nourilor. 
Ardeleanu, d. 175. 

2. (Rar; în forma rariştc) Răritiuă in pinza. Pa.scu, 
s. 252. 

3. (Regional; în forma rări.şte) Rărilură iiure dinţi; 
strungăreaţă. Cf. dr. v, 288, ib. ix, 420 

4. (Regional) Numele popular al unei stele nedefi- 
nite mai îndeaproape (l.oman — Sebeş). CI. a ii 6. 

— Pl.: rarişti. — Şi: (regional) rărişte s f. ai,b,m 
SN i h 399, a I 17, 22, 23, 31, 35 (accentuai şi rariştc 
Dn. IX, 420, ALRM SN I li 399). 

— Rar -{- suf . -i.ştc. 

RAHITA s f. V raritate. 

RARITAtE s. f. 1. Obiect, fiinţă, fenomen care se 
întllneşte rar (I 3); p cxl. ceea ce este excepţional, 
atrage atenţia, constituie o curiozitate. A'i; s-au stri- 
cat columna aceasta jirin varvari, ca alte rarităţi ale 
Romei. Şincai, hr. i, 9/17. Cînd începe cinevaş să 
cuvinteze pentru raritalele Vienii, . . . trebuie să numeas- 
că întîi biserica sfintului Ştefan. Golescu, î. 93, cf. 
LB. Au trecut in emisfera de Io ameazăzi, luînd însem- 
nări astronomice , cercetind raritalele naturci. ar (1829), 
19-/1. Gazeta turcească nr jnine înainte un raritet. gt 
(1838), 20. Te-a-mpodobit cit să poate Cu talentele ei 
toate Şi te-a făcut rarita. Pann, e. iii, 34/21. Cum să 
nu fie raritate un căluţ/ăr care n-are nici caretă, Jiiri 
armăsari, nici . . . tabieturi. Negruzzi, s. i, 313 Sv 
poate că . . . [monedele] sînl rarităţi — zise el. Sla- 
vici, N. ii, 295. Să găsim printre noi o rarita preţuită, 



care să fie cinstită de amîndouă părlUe. Contempora- 
nul, IV, 504, cf. Gherea, st. cr. ii, 145, ef. Phi- 
LiPPiDE, p. 177, Şăine.\nu. Milescu se uită lung la el 
ca la o raritate omenească. D. Zamfirescu, r. 153. 
Lîngă librăria „La papagalul de aur" . . . se află două 
casc cu etaj — rarităţile tîrgului. Stancu, d. 383. Bro- 
şura devenise o raritate de mare prct. v. rom. august 
1963, 25. 

2. l''aptul de a fi rar (1 3); însuşirea, caracterul a 
ceea ce este rar, puţin numeros, sporadic; (învechit, 
rar) rărime (3). Paritatea acestei scrieri . . . nc-a îndem- 
nat a comunica publicului nostru citcva pasagiuri din- 
tr-însa. m.ag. ist. i, 254/1. Un talent trebuie i>rcţuit, 
dar mai ales trebuie preţuit un talent satiric; aici . . . 
poate să fie vorba de preţul rarităţii. Gherea, st. cr. 
I, 331, cf. Şăine.anu. Însemnătatea opuscului stă mai 
ales în raritatea lui. Iorga, l. i, 501. Imaginile lui 
Bassarabescu sint preţioase tocmai prin relativa lor ra- 
ritate. ViANU, A. p. 287. Zicala j/roduce un efect puter- 
nic prin raritatea ei. V.arla.'im — Sadoveanu, 284. I!o- 
eile obişnuite în această zonă sint marnele, argilele, gre- 
siile . . . în care se remarcă extrema raritate a fosilelor. 
geologia, 114. Colecţiile sint interesante . . . pentru ve- 
chimea şi raritatea lor. Scînteia, 1963, nr. 5 795. 
■^ (în opoziţie cu densitate) însuşirea, carac- 
terul a ceea ce este rar (I 1). Exploa'arp.a ţăranilor 
în Principate era limitată de caracterul înapoiat al 
economiei noastre agrare, de raritatea populaţiei şi de 
concurenţa pe care şi-o făceau stăpinii de nroşie. Oyi:- 
TE.\, T. V. 40. 

— PI.: rarităţi şi (învechit) raritate. — Şi: (italie- 
nism învechit) rarita (pl. raritate ar (1829), 19^/1) 
s. f., (germanism învechit) raritet subst. 

— Din fr rarete, lat. raritas, -atis. — Rarita 
< it. rărită. — Raritet < germ Rarilsit. 

R.\RlTfiT subst. V. raritate. 

RArIŢĂ' s. f. 1. Unealtă agricolă asemăuâloare 
cu plugul care răstoarnă şi Îngrămădeşte păminl la 
baza plantelor prăsitoare: (învechit) răritoare. Cf. st. 
lex. 168r2/l. Spusă că la Icnw ştie a face raliţe. giuguri. 
Dosoi'TEi, V. s. octombrie 48^/23, cf. anon. c.ui. 
Mo.ţiiwairle la păpuşoi . . . să fac cu un plug de cele 
cu două cucurc, . . . după cum moşinoiesc bulgarii de 
pe la noi cu rarita lor. 1. Ionescu, c. 102/9, cf. lm, 
HEM 2 464. lialit'a .sau rarita, im fel de plug cu două 
cormene ce slujeşte la îrwclirea cuiburilor cu porumb. 
Dame, t. 37. La două sau trei săptămini după prăşi- 
tul dinţii, se face răriţatul sau răiiţatul, cu rarita sau 
raliţa. Pamfile, a. r. 77. Plugul getic nu e decît rar 
de fier: de obicei e o simplă lariţă de lemn. Pârvan, 
o. 658, cf. SciNTEiA, 1952, nr. 2 386. Am lerminat 
şi noi de sapă .şi aşteptăm să plouă iar, să băgăm rarita 
iu el. Preda, m. 170. Griul răsărise rar .şi firav, de 
parc-ar fi fost lucrat cu rarita. Mihale, o. 9, cf. l. 
ROM. 1967, 500, VÎRCOL, V. 98, H ii 117, 146, 2()2, 
III 18, 266, IV 11, 86, ALRM SN I h 70. 

2. (Adesea la pl.; art.) Nume popular dai: a) uuui 
şir de trei stele din constelaţia Orion ; b) stelei Sirius. 
Cela CC face . . . luceafăr de sară şi raliţa despre miază- 
noapte. BiBi.iA (1688), 367>/7, cf. CiH.\c, ii, 304. Gă- 
inuşa-i spre asfinţit, rari lele de asemine şi luceafărul de 
ziuă de-acum trebuie să răsară. Creang.\, a. 126. Pa- 
riţcle răsar cu zorile odată. Mabian. s. r. i. 109, cf. 
ddrf. Vede frumos scăpărînd puternica raliţă-n aur. 

CoşBUC, AE. 61, cf. B.VRCIANU, Ale>Ci, w., tdro. 

Ra'riţelc străluceau in cerul limpede ca seninul albastru 
al unei pietre scumpe. Sandu-Aldea, u. p. 128. I'ară 
nestin.'iă pe coif şi pe scut ii aprinse zeiţa, Tocmai ca 
rariţa-n cer cînd serile toamna răsare. Murnu, i. 87, 

cf. i'AMl ILE, CER 172, DeNSUSIANU, T- "• 152, H II 

4 33 196, III 5, 38, iv 13, 75, v 390, ix 442, x .506, 
x'li 45, XVI 5, ALR II 2 464/102, 130, 182, 235. 723, 
791, 833, 987. 

— Pl.: rariţc. — Şi: râiiţâ (p! şi, iu\erhit,. ro/i/i 
ST. LEX. 168r2/l), (regional) răreţâ (alr sn i li 99/605), 
(rar) arârită (tdrg) s. f. 



645 



RARIŢĂ» 



41 



RASĂ» 



— Din bg. pa.iyi(a, suli iiifliifnţa lui rar. 

HAHIŢĂ- s. f. 1. 1. (Prin Transilv.) Invelitoare 
făcută din văl, pe care şi-o pun femeile sau miresele 
pe cap. Prcste cosiţe se pune pe cap broboadă albă de 
r/iolgiu, iar unele au rarilă sau salie, din o maici ie mai 
fină, străvezie. Moldovan, ţ. n. 85, cf- Pamfile, i. 
c. .169, Viciu, gl. 

2. (Regional) Perdea (Cîmpiil lui Neag — Pctroşeni). 

.V III 1. 

3. Sirec. Cele două relele de jie luturi, numite radine 
sau răriţi, au ochiurile foarte rari. Atii.a, p. 115. 

II. (Regional) Numele unei flori nedefinite mai Îndea- 
proape (Dodeşti — Birlad). (.f. ii vi 101. 

— P!.: rariţc şi răriţi. 

— Rar + snf. -iţă. 

RARUIVCHI s. m. v. rărunchi'. 

R4S' s. n. 1. Acţiunea de a (s c) r a d e (2) ; bărbierit, 
răsătiiră (I 2). Cf. Poi.izu. I.a d-voastră se fac fi abo- 
namente '.' — Da: 12 rasuri, ■'! franci. C.\raoi.\i,e, o. 
VI, 176, cf. ŞĂiNE.\NU. Practica rasului, a eăleotului .5; 

lustruitului zilnic nefiind observată. Teodoueanu, m. 

u. 211. Mai presus de toate, eu apreciez rasul şi tunsul. 

VlNEA, L. II, 310. 

2. (Regional) Numele unui dans popular, care se 
dansează acasă la ginere, seara, in ajunul nunţii .şi 
in care se simulează rasul' (l).Cf. bul. fil. v, 171. 

3. (Prin nord-vestul Munt : in loc. adv. şi in 
c X p r.) Iu ras = Piuă la nivelul gurii vasului. Să 
laşi să curfjă cazanul piuă la rasul boţii. I'drescu, 
GL. La ras = total, complet. Au păscut vitele iazul la 
ras, nici fir de iarbă n-a rămas. id. ib. Am tăiat o pă- 
dure la ras. id. ib. .\ ieşi ras pe ras = a) a fi exact. 
id. ib.; b) a fi distrus, nimicit, lefter, id. ib. 

— PI : rasuri. 

— V . rade . 

HAS^, -Ă adj. 1. Care este curăţat de stratul t-x- 
tcrior prin răzuire; răzuit-, (^f. rade (1). Cf. anon. 
CAR., LB, PoLizi', Barcianu, Alexi, w. .^ (Dcsprc 
legume, fructe etc ) Curăţat de straiul de deasupra 
(prin frecare pe râzătoare); fărîmiţat. Cf. Cai.enda- 
Riu (1814), 166/8. Morcovi raşi pe răzuiloare. Piscu- 
PEScu, o. 323/15. Mineam turtă coapie'i-n vatră .Si 
rasă pe râzătoare. Sevastos, c. 227, cf. BiniCEScr, 
p. p. 175. Dintr-o ridiche patru fcliuri de mincări se 
face: rasă şi nerasă, cute şi fetii. Pann, p. v. i, 129/7, 
4- (învechit; despre documente, cărţi etc.) Care este 
şters, răzuit. nUata să va afla nesfîrşită, sau ruptă, 
sau rasă. I^r.wila (1811), 138/25, cf. lb. 

2. (Despre barbă, mustăţi, păr) Tăiat pînă la piele. 

Cf. LEX. MARS. 200, LB, PoLIZU, ŞĂINEANU. BaRCIANU, 

Alexi, \v. Avea obrazul puţin ciupit, mustăţile rase. 
Bassakabescu, v. 81. Pe puntea de comandă se plimba 
singur, tăcut, un ofiţer tinăr, cu barba şi mustăţile rase. 
Bart, s. m. 50. M^- (Despre cap, faţă; p. e x t. despre 
oameni) Care are barba (şi mustăţile, părul) tăiate 
plnă la piele; bărbierit. O ţureă de blană flocoasă . . . 
ascundea capu-i ras. Odobescu, s. i, 173. Vn avocat 
renumit, galben, cărunt, ras şi cu o mustaţă groasă . . . 
supăra prin nepăsarea lui pe căpitanul Delescu. Dei..\- 
vrancea, s. 123. Vn cleric înalt, brunei, ras proaspăt, 
se izbi de profesorul cel bc'drin. .Vgîrbiceanu, a. 32. 
Era un «ni blajin, . . . veşnic cu zimbetul pe buze şi cu 
ochelarii pe nas, ras ca un englez. Hi-biuanu, nuv. 251. 
.'li'caii pe capetele rase cuşme cu surgueinri. S.\doveani', 
o. XI, 333. Veni şi unul dintre ofiţerii de punte. Sj)ileuit, 
ras proaspăt şt pudrat. Bart, s. m. 98. Lumea se strin- 
scse . . . ca la urs, unii privind la zidaii, alţii la loanide, 
al cărui cap ras ii mira C.ălinescu, s. 351. Erau raşi 
proaspăt, in costume bine croite. Preda, r. 109. Buzat, 
negru, ras pe cap. .\LEcsANnm, p. p. 106. <J> E x p r. 
Ba (eâ) (e) tunsă, lia (ea) (e( rasă sau e-o fi tunsă, e-o 
fi rasă v. tuns Ori (unsă, ori rasă = iulr-un fel 
sau In altul. Unde o ieşi să iasă, ori că tunsă, ori că rasă. 
Românul glumeţ, 62. Ras, ueras = indiferent cum, 



In orice fel; oricum. Cf. Zanne, p. iii, 333, Ciauşanu, 
Gi.. \ici tuns, nici ras = !n nici un chip; nicicum. 
Cf. Z.\NNE, p. ni, 416, P.AMKiLE, j. I, 132 Tu zici 
rasă, pa zice tunsă sau unul zitr tunsă, altul rasă, se 

spune despre cei care nu se potrivesc în păreri, care 
nu silit niciodată de acord. Cf. Homânul glumeţ, 40, 
Zanni-., p. iii, :i32. A scăpa ras — a ieşi bătut. 7..\^nne, 
p iii, 330. (Substantivat, f. pi ) Rase, tunse =- certuri, 
cuvinte de ocară. id. ib. 333 >■ (Despre pielea anima- 
lelor) Curăţat de păr. li plăcea şorieiul de porc, crud, 
mimai puţin ras de peri. Călinescu, e. o. ii, 190. .^ 
Fi g. (Despre cîmp) Cu iarba sau holdele tăiate; cosit, 
secerat. laiă vin cosaşii veseli . . . Sub a lor coasă, C.impul 
ras rămlne verde, ea o aj)ă luminoasă. Alecsandui, 
p. III, 68. 

3. (Despre terenuri) Neted, şters. Priveşte! S-a dus 
monotonia clmpului ras. De-aei încolo . . . altă vedere 
ţi se deschide. Vlahuţă, o. a. iii, 32, cf. Ds. 4' (Ad- 
verbial) Atingînd uşor (sau aproape atingind) o supra- 
faţă; razant. Prepeliţa zboară ras eu păminlul. UbX- 
TESCU-VOINEŞTI, p. 227. 

4. (.Vdesea adverbial ; de obicei In corelaţie eu p 1 i n) 
Plin piuă la margini, pină la refuz, foarte plin ; plin 
oclii. Cu vîrv măsura le vor da cea rasă. Dosoftei, ps. 
219/6. Turnaţi şi lunpleţi pahare! Pas să fie fieşcare. 
I. VĂcĂREScuL, p. 173/6. O ceri rasă şi afinată, o dai 
cu virf şi îndescdă. HomAnul glumeţ, 47. // deşteptă 
a doua zi . . . eu o ceaşcă de lapte fierbinte, plină ras. 
C. Petrescu, i. II, 165. Şcoala, plină rasă. Stancu, 
R. .V. I, 100. Umpli căruţa rasă. Preda, d. 125. îm- 
ple-ţi poala plină, ;a.«î. Alecsandri, p, p. 125. Că-l aştept 
cu pusă incasă Cu ocaua plină rasă. Teodobescu, p. 
p. 341. Veţi umple-o rasă. Sbieba, p. 300 Şăde Staneiu-n 
cap de masă, Cu vedrila plină rasă. Sev.astos, c. 299. 
Umple cofa cu vin rusă. doini;, 297. Paparudă-rudă, 
Vino de mă udă . . . Cu găleata plină, Ploile să vină. 
Cu găleata rasă. Ploile să varsă. şez. i, 155. Scoate 
litra plină rasă. mat. foi.k. 398. Paralele se umflaseră 
şi Crişul era ras. Mera, l. b. 215, cf. Vasiliu, c. 141, 
Pamfile, c. ţ. 176, T. Papahagi, m. 81. -^ (Regio- 
nal) La acelaşi nivel. Olteţul era ras cu malul. Venise 
apa mare de iot, aproape să se reverse. Ciauşanu, gl. 

— PI.; raşi, -se. 

— V . rade . 

RASĂ» s. f. Haină (neagră) largă şi lungă plnă la 
eălciie, pe care o poartă călugării şi călugăriţele pe 
deasupra Inibrăcăniintei. V. mantie, r a n t i e. 
Cela ce va îndemna prc altul să leapcde rasele, capul 
să i să laie. prav. 298. S-a» îmbrăcat inlr-o rasă de 
păr rea. Dosoftei, v. s. octombrie 54^/6. Pasa îmi 
pare o podoabă (a. 1750), gcr ii, 49/9. Mitropolitul . . . 
incliină şi oarecare obicinuite plocoane, adecă covor, răşi. 
cafea şi zahăr. Giieorgachi, let. iii, 319/14. Imbră- 
cîndu-se cu rase, ... .'îâ duse în Muntele Măslinilor. 
MiNEiuL (1776), 44^2/17. t';i arhiereu vinca Cu omofoT 
peste rasă, şi-n mină crucea ţinea. Beldim.vn, e. 16/28. 
cf. DRLU. Puse pe mitropolit de-l dcspopi şi tn loc de 
rasă îl investi cu cepchen. Bălcescu, m. v. 185. Se 
uită pe dînsul şi se văzu coperit cu o rasă. Negruzzi, 
s. I, 160. Lasă tot, neagră chilie. Comanac, metanii, 
rasă. Alecsandri, p. i, 18. O rasă de ştiac, un comanac 
negru, — în mina lui cartea astrologică. Eminescu, n. 
48. .S'c va lepăda de domina ţărci şi va îmbrăca iarăşi 
rasa, dueindu-sc de unde a venit. Ispirp;scu, m. v. 39. 
Şi cum stă, în rasa-i lungă. Cuvios şi neclintit — In 
tăcerea asta sfînlă .M jura că-i zugrăvit. Vlahiţă, 
o. a. I, 161, cf. MuRNU, gr. 49. Mă privi smerii şi sfios, 
stringindu-şi îngrijit eu degete aspre, noduroase şi tre- 
murătoare rasa la piept. Hogaş, m. n. 112. îşi puse 
rasa într-un cui .şi prinse a se face ,,om de casă". StX- 
Noiu, c. I. 65. Cu tinereţi jyicrdutc sub camilăfei şi rase. 
Lesnea, I. 59. Treceau prin faţa ci călugări cu rase 
de şiac ruginiu. Ticohoreanu, m. v. 68. Umbrele si- 
nistre, cu rase şi camilafce, păreau că numai se agilă 
mute. Sadoveanu, o. ix, 35. Păstrîud din costumul 
său preoţesc numai o rasă l^aki dinir-o stofă bună. Bab- 
BU, p. 337. Lepădind haine domneşti Şi rase călugăreşti, 



550 



RASA« 



- 42 



l^ASOL 



îmbrăca şi i,e gătea. Pop., ap ocn ii, 303. Untic vfid n 
fala marr. Rusa-mi Ircmură-n sjiiimrc. Alecsandih, 
p.p. 229. Cdlur;ârita Mina-n rasă cu băga, Un fcrman 
că mi-şi scoica. TEonoRESCU, v. P. 467, c[. mat. foi.k. 
107. Dai Noruc, dacă vedea . . . , Ca rasa să îmbrăca. 
Potcapul in cap punea. I'Ă scule seu, l. v. 264. lUisa 
nu face pe călugăr. Zanne, p. iii, 334. 

— PI.: rase şi (Invecliit) ruşi. 

— Din slavon pica. 

BAsĂ- s. f. 1. Fiecare dintn- marile grupări umane, 
formate clin cele mai veclii liniimri ale preistoriei şi 
caracterizate prin forma craniului, culoarea pielii şi 
prin alte particvilarităţi exterioare. Cf. Stamati, d. 
La trestie de zulmr, pradueiul său cel dulce este udat 
cu laerumile amare ale unei rase de oameni nenorociţi, 
adecă negrii cnndemnaii . . . la suferinţe. Isis (1859), 
29^/13. Alţii înţeleg prin pesimism o boală care bintutc 
toate rasele, toate civilizaţiile . (Iiiekea, st. cr. i, 53, 
cf. ŞĂiNEANU, Babcianu, Ai.exi, w. Vedea ... lot ce 
oamenii celor cinci rase cară de sub toate lalitndinelc, 
încarcă, vincază, pescuiesc. C. Petbescu, c. v. 119. 
îi făcuse o impresie ciudată unica vietate de altă rasă, 
fetiţa cea neagră, cu ochii albi. Bart, e. 382, cf. ScRi- 
BAN, D. Vezi in sală oameni de toate rasele. Scinteia, 
1952, nr. 2 390. <0> liasă albă, galbenă, mongolă, twagră, 
V. alb, galben, mongol-, negru. -♦■ ( Impro- 
priu) Neam, seminţie: viţă. Românii voiau ca să cerce 
o dată in viaţă fi eu funcţionari din sîngrle, din rasa lor. 
Babiţiu, p. a. 11, 651, .SVi dai, poate, o aspră srjcoteală 
Prea bunului /lărinte al lasei omeneşti, .■^i.kxandbescu, 
o. 1, 270- Naţiunea română . . . Naţiune de rasă latină. 
Maiobescu, cu. 11, 262. Iji-abia mă vezi — si tremuri 
de voluptatea urii . . . Sur zice că in tine uiăfle-o-ntrea- 
gn rasă. Vi.ahută, p. 35. Se observă rasa şi din toată 
fiinţa şi firea lui. Mai ales acea grmrozitatc pe care o 
are numai un singur neam. Sadoveani', o. xii, 279. 
Nevastă de rasă ariană ai, tu însuţi arăţi destul de 
bine din punct de vedere rasial. Penivc, m. c. i, 125. >■ 
Fel, soi; talie, valoare. De rasa lui Leonardo da ^'iiici 
sau Miehelangelo .... Cellini e şi el un artist universul. 
LoviNEscu, c. IV, 102. Dumnealui e de rasă bună, 
om veelti, călii, cine a trăit pînă la virsta asia înseamnă 
că a învins toate hoalele. Călinesci', e. o. ii, 265. «O* 
Loc. adj. Ilc rasă = superior, ali.s Turghenev ştia 
... că o femeie de iasă .ştie să-fi ascundă întotdeauna 
Jocul. Ibbăii.eanh, s. l. 26, Va upăria — aşa cum a 
fost — un mare animator, un generos jirotagonisl, al 
vremii sale şi un .tcriilor de rasă. CiAlaction. a. 349. 
(Ironic) Veronescu făcea parte dintre acei luptători de 
rasă care sînt veşnic in tabăra guvernului. Vlahuţă, 
o. A. III, 6. 

2. Varietate de animale care se deosebesc de alte 
varietăţi din aceeaşi specie jiriu anumite caraclerc 
(adesea obţinute prin selecţie artificială in scopul de 
a SC ajunge la tipuri noi); subspecie, (popular) rudă'. 
Acel model al rasei cineşti urna o coadă subţire. Ono- 

BESCU, S. III, 67, cf. ŞĂINKANU, AlEXI, W., ENC. 

vet. 375. Ca toţi indivizii din rasa ei, [lupoaica] luptă 
împotriva duşmanului celui mare. Sadoveanu, o. viu, 
394. La staţiunile cx]>erimentuh zootehnice ... .se fac 
cercetări pentru îmbunătăţirea actualelor rase şi pentru 
formarea de tijniri şi rase itoi. Scinteia, 1953, nr. 2 745. 
Toţi şorecarii veritabili . . . apiarţin la patru rase. Linţia, 
p. II, 204. Trebuie create rase de animale de înaltă va- 
loare zootehnică. Lupta vk clas.\, 1962, nr. 1, 29. 
<0> Loc. adj. De rasă = de .soi bun. LI mergea 
sforăind ca un armăsar de rasă, fără să observe ninv'c 
in Jurul său. Bbăescu, o. a. i, 21. Erau fotografii . 
a unui lac, a unor vite si cui de rusă. C'.Ăi.iNEScr. i;. 
o. I, 82. ■^ Soi, specie de plantă. .-\ccas/o plantă, nuilt 
cultivată pentru semninţele sale oleaginoase, ure şi ea 
două rase. Panţu, pl. 213. (Prin analogie) Xişic 
grădini in care înfloreşte s/>lendid o rasă de fete şi fvnvi 
uimitoare. Abghezi, b. 83. 

— PI.: rase. 

— Din fr. race, germ. Rasse. 



HASC s n. V vreasc. 

RASCHETĂ s. f. v. raşehetă. 

RASCOL s. n. V. răsooP. 

RASCOLNIC, -Ă s. in. şi f. Adept al unei secte 
religioase din Rusia, despărţită de biserica ortodoxă 
oficială in secolul al XVII-lea. Cf. Ţichindeal, v. 
57/19, Ce ' vrei să vezi pe şeriful al senatului cel sfini 
A-ncoruna un rascolnic călcător de Jurămînt? Heliade, 
o. I, 410, cf. ŞĂiNicANU, Babcianu, Alexi, \v,, cade, 
ScRiBAN, D., scL 1959, 401. «^ (Adjectival) l're mulţi 
din ereticii rascolnici iau întors la dreapta credinţă (a. 
1 811), Bv 111, 39. 

— PI,: rascolnici, -e . — Şi: rascolnic, -ă s iu, .şi f. 

— Din rus. pai'KO.lbllUK. 

H.\ SCOTĂ s. f. (Regional; de obicei la pl.) Creangă 
uscată, surcea; vreasc. Cf. Baronzi, l. 118. Cliizuina 
era înconjurată de buşteni şi de rascote. Ispiuhscu, l. 
129, cf. DnBF, BEV. crit. iii, 167, Şăineanu, Babci- 
anu, Ai.Kxi, \v., TDRG, Chibiţescu, gb . 253, Pascu, 
s. 273. l'e.^tc trupul vacii se-nălla o grămada mare de 
buturi, de bolovani, de cioturi şi de lascote. Lungianu, 
ce. 112, cf. 234, cade, Ciauşanu, gl., L. Costin, 
cr. băn., chest. IV 59/113. 

— PI.: rascote. 

— L-Uimologia necunoscută. Cf rase (variantă a 
lui vreasc). 

HASEOLOCiiE s. f. Ramură a antropologiei care se 
ocupă cu studiul raselor- (I) omeneşti ui., dm. 

— Pronunţat: -se-o-. 

— De la rasă-. 

RASIAL, -Ă adj. De rasă' (1), privitor la rasă. 

C.o])ilul şi adolescentul trebuie astfel educaţi incit să 
disfiK ţuia.fcă . . . aţilana la război .şi ura rasială, v. 
iuiM. noiembrie 1962, 82 •-> Discriminare rasială = 
persiiutare a unor categorii de cetăţeni pe inoliviil 
apartenenţei lor la o anumită rasă. Situaţia este extrem 
de grea in colonii, unde se practică discriminarea . . . 
rasială. ScInteia, 1954, nr. 2 866. 

— Pronunţat: -.'^i-al. — Pl.: rasiali, -e. 

— Din fi raeial. 

It ASÎSM s. II. Teorie social-politică antiştiinţifică şi 
iT;Kli(ju;uă, care susţine incf^alitatea biologică si in- 
telectuală a raselor umane. Foarte puţini dintre tinerii 
scriitori de atunci se lăsau ademeniţi de Irîmbilele ra.sis- 
mului. Sadoveanu, e. 6. 

— Din fr. raeisme. 

ras! ST, -A adj., s. iu. şi t. L Adj. Care aparţine 

r;isisnuilui, (duform rasismului. \ r<iiau să se pună ta 
adăpost de legiuirile ra.sisle. v. rom. iulie 1954, 21. 
Prejudecăţile rasiste, uru confesională . . . vor răminea 
numai o aniinlire ruşinoasă intre jiojniurele răsăritului. 
Sadoveanu, e. 19. 

2. S. ni. şi f. AdepI al rasismului. Cf. dm, iin2. 

— Pl.: rasişti, -sie. 

— Din fr. liieiste. 

nAsiJx s. f. (Regional) Palton vechi, uzai (Stăneşti 
— Curtea de .Argeş). Cf. i.. rom. 1959, nr. 2, 54. 

— Pl.: rusie. 

— I'itimologia necunoscută. 

RA.SOVOR s. m. (Grecism) Călugăr novice, Îmbră- 
cat in rasă'. Cf. Klein, d. 214, GAldi, M. Phan. 
246. A fost tuns rasofor şi hirotonisii diacon. Călinescu, 
s. c. L. 21. 

— 1 '1 . : rusofori . 

— Din iigr. paoo^opoţ. 

RASOL 5. n. \. Fel de mincare preparat din came 
(de vită), din peşte sau (rar) din legume, fierte. Tri- 



563 



rasolealA 



43 - 



RAŞA 



mcsăi . . . ? castrone de rasol (a. 1822). Iokga. s. d. 
XII, 179. La amcazi avem numai o sapă, un rasol, un 
fel de bueatc foarte rălc. Kociăi.mceanu, .s. 74. cf. 
Poi.izu. M incase . . . puţin rasol de pefle cu o fârâmă- 
lură de pine. Contemporan il, vi, 23, cf. Ş.^ineanu, 

ClHAC, II, 308, DDRF, BaRCI.VNU, Ai.EXI, W., KlANl', 

D. s., TDRG. Te ispiteau tot cu alila putere ea ,si ihneaua 
de hribi proaspeţi, ca ji rasolul de cegă. Hogaş, dr. ii, 
23. Alunei se adusese in odaia marc fi răcoroasă fi masa 
poruncită de Turnavitu : raci, rasol de lin cu mult unt- 
delemn, morcov fi boabe de piper. Camil Petresci', 
o. II, 1(58. Carnea cea mai f/usluasă pentru rasol este 
mugurul de piept, fluierul fi carnea de la coadă. S. Ma- 
rin, c. B. 95. Să le facem de mincarc Trei fripturi 
fi trei rasoalc. Teodorescu, p. p. 294. -0> (lUiptic) 
Pană de somn rasol. Caragiai.e, o. ii, MG. Cunosc 
toate specialităţile casii. De exemplu: o cegă rasol. C. 
Fetrescu, c. V. 64. Carne de pasăre rasol. Câlinescv, 
s. 499. >• O parte anumită a cărnii de vilă din care 
se face această niincare. (.f. i.tr2. >. (Prin nordnl 
Mold. ; in forma rasol) Piftie. Scriban, d., ii x 33. 

2. (învecliit şi regional) Tencuială, (invccliit şi regio- 
nal) rasoleală (2), (Învechit, rar) rasolire. Cf I'olizu, 
Şăineanu, Bakcianu, Alexi, w., cade, chkst. ii 
128/70. -^ Lucrare făcută repede şi rău. Cf. cade, 
Zanne, p. IV, 101. <> E X p r. (Familiar) A dii rasol — 
a face un lucru in grabă, de mintuială. Ijupa ee dăduse, 
înadins, dovadă de ..cinstea" şi isteţimea lui la socotit, 
Slama începu „să dea rasol", conv. lit. xliVj. 547, 
cf. dr. IV, 902. 7"li să treci cel dintîi că e mai bine . . . 
l'e urmă se plictisesc măgarii de căU'ii fi dau ras)jl . Camil 
Petrescu, t. ii, 620. Să dăm rasol mai repede. Mai 
sînt şapte procese fi azi e ziua mea de masaj electric. 
C. Petrescu, c. v. 265, cf. UR. vii. 164, bl vi, 169, 
Puşc.\Riu, L. R. i, 358, Scriban, d. 

— PI.: rasoluri si (popular) rasoair — Si: (iimeliit 
şi regional) rasol s. ii 

— Din bg. pa.tco.i. 

RVSOLE.'U-Ă s. f. 1. (Rar) Acţiunea de a ras o li 

(1). Cf. LB, POLIZU, TDRG, RL VI, 169. 

3. (învechit şi regional) Rasol (2). Cf. i.n, PoLizr, 

ŞĂINEANU, IiARCI.\NU, ALEXI, W., TDRG, UL, D.M, 

CHEST. II 128/70. ^ (Familiar) Lucrare făcută super- 
ficial, de mintuială. Cf. ddrf, bul. fil. iv, 117, bi. 
VI, 169. Treabă de mintuială fi de rasoleală. Cial- 
ŞANU, R. SCUT. 70. 

— PI.: rasoleli. — !ji: rosolrâln s. f. Schiu.\n. i>. 

— nasol -r suf. -cală. 

BASOLÎ vb. IV. Tranz. 1. (Rar) A face rasol 
(I); a fierbe. Păstăilc rasolitc sini /nisi in siraeliinc. 

ap. TDRG. 

2. (învecliit şi regional) A teiicui (gros) un perete. 
Cf. I. Golescu, c, Polizu, Ş.ăineanu, Iîauciani-, 
Alexi. w., tdbg. -^ (Familiar) A face un lucru de 
mintuială, a lucra superficial. Cf. ddrf, Ş.ăineanu, 

HaRCIANU, TDRG, bl VI, 169, ClAVS.VNU, OL., Zanne, 

p. IV, 101 

— Prez ind.; rasolesc. — Şi: (invtdiit şi regional) 
fasoli (I. Golescu, C), (regional) rosoli (Scriban. 
D.) vb. IV. 

— V. rasol. 

RA.SOI.fRE s. f. (învechit, rar) Rasol (2). Cf. 
Polizu, lm. 4. Lucru făcut In grabă, de mintuială. 
Cf. Polizu. lm, udrf. 

— PI.: rasoliri. 

— V. rasoli. 

RASOLIt. -\ adj. (Familiar) Făcut In grabă, su- 
perficial, de mintuială. Un număr de lux, îngrijit, nu 
rasolit ca numerele cotidiane. Caragiale, o. 11, 166, 
cf. ddrf. 

— PI.: rasoliţi, -te. 

— V. rasoli. 



RASPĂ s. f. V. raşppl. 

R,\SPEL s. n. v. raşpel. 

rAsPER s. m. V. riispăr'. 

RASPETIE s. f. V. răspctie. 

RASPLU s. n. V. raşpel. 

RAST' s. n. (Popular) Inflamaţic a splinei (din 
cauza malariei); splină (inflamată). (;f. Klein, d., 
154, loRGA, s. D. XVI, 19, LB, PoLizu. Xincocă , . . . 
nu te tulbura, că iar te-o dure raslul. Alecsandri, t. 
404, cf. LM, Marian, na. 397, ddrf, Şăineanu, Rar- 
cianu. Din pricina frigurilor, cind bei apă multă ca- 
peţi rast. K. Leon, med. 143, cf. Alexi, w.. Grigo- 
Riu-RiGO, M. p. I, 157, Candrea, f. 404, Uianu, d. 
s., GoROVEi, cr. 389, c.ide, Scrib.\n, d., Pamfii.e, 
B. 57, H XII 282, XIV 438, xvi 228, şez. i, 153, i. cr. 
1, 15. >• (învechit) Infarct. Cf. I. Golescu, c, ar 
(1838). 205'/34. -f (Regional) Indigestie (Marginea - 
Rădăuli). .ALR li/i MN 40. 2 217/386. -f (Regional) 
,, Venin" (Bont — Gherla). Pasca, gl. 

— PI.: rasluri. 

— Din slavon, pjci-k, ser. rast. 

RAST2 s. n. (Transilv ) Fiecare dintre grinzile 
transversale care susţin tavanul unei construcţii. Cf. 
13ABCIANU, Jahresbeb. X, 204. Alexi, w., Mîndres- 
ci:, I. G. 77. Cele patru grinzi şi vânturi ţelc .. . sînt 
direct suprapuse jugurilor fi rasturilor. Păcală, m. r. 
•105. -l/ai de mult se păstra pe rast punga cu galbenii. 
id. ib. 413, cf. h ?;vii 175. 

— PI.: rosturi. 

— Din săs. Rast. 

RAST' subst. (Mii.; germanism Învechit) Repaos. 
popas. Cf. .Jahbesber. x, 204, Mîndrescu, i. g. 77, 
TDRG, L. ROM. 1965, 333, DOINE, 93. Cale multă noi 
ne-am dus, . . . Acolo nc-au suflat rast, Afa vreme ca 
un ceas. M.VRIAN, î. 32, corn. din Straja — Rădă- 
uţi, Lexic reg. ii, 76 

— PI : ? 

— Din .germ. Rast. 

RAST< subst. (învechit) Nume dat coardei sol la 
unele instrumente (cobze şi viori). Cf. şio iij, 159. 

— PI.: ? 

— Din te. rasl. 

R\STAG.\I.tE s. f. (Prin Dobr.) Inel de metal 
fiilnsit ea ornanienl Ia hamuri. I'c-un cal galben . . ■ 
Cu scări dalbe argintii. Cu frîu cu raslagalii. pop., ap. 

HEM 1 616, cf. TDRG, P.4.SCU, C. 240. 

— PI . : raslagalii . 

— Etimolo.gia necunoscută. Cf . s t r ă g ă I i e. 

RAST.XU s. n. v. restcu. 

RASTEL s. n. Suport făcut din bare de lemn sau 
de metal, servind la susţinerea sau rezcmarca unor 
obiecte. Cf. ddrf. Să urcăm . . ■ pentru a ridica puş- 
tile de la raslele. Brăescu, a. 139. Pietrele de polizor 
se vor păstra intr-un loc uscat pe un rastcl de lemn. 
Orbonaş, MEC. 366 Bădălău, scoale-i cătuşele şi punc- 
te la rastel! P. Constant, r. 163, cf. Scriban, d. 
O vitrină mare conţinea pe un rastel numeroase puşti 
de vînătoarc. Căli.nescu, e o. i, 111. In fund, pere- 
tele era căplufit cu rasteluri de unelte, sape, tirnăcoapc 
fi stingăloare de incendiu. T. Popovici, s. 328. 

— PL: rastcle fi rasteluri. 

— Din it. rastello, germ. Rastel. 

RAST£U s. n. v. resleu. 
RAşA s. f. v. barai. 



581 



RAŞCA 



- 44 - 



RATA.I 



RAŞCĂ s. f. Un fel de prăjină cu care pescarii îm- 
ping frSngliiile năvodului pe sub iţlieală, de la o copcă 
la alta, sau cu care gonesc peştele spre năvod. [Pescarii] 
Inccp a săpa găuri in plaur, străhătindu-1, şi apoi în- 
cep a bate cu fjhionderele si cu raşca pe sub el. Antipa, 
p. 416, cf. 483, LTR- >• 1 neallă asemănătoare cu o 
sulă, folosită la impregnarea plutelor de la carniacele 
pescăreşti. Pentru această opcrafie este un instrument 
special numit raşca, care arc fnrma unei sule cu un 
miner de lemn şi cu n undiea de sirmă. Antipa, i>. 
347, cf. LTn2. 

— l'l.: răşci. 

— Etimologia necunoscută 

BAŞCĂU' subst. (Regional) ,,Loc, pripor-. Com. 
din Straja — RĂnĂUŢi. 

— PI.: •? 

— Etimologia necunoscută. 

RAŞC AU* s. n. v. Jaşcău. 

HASjCHEtA vb. I. T r a n z . 1. A curăţa de vopsea 
sau de rugină o suprafaţă nutalieă, cu ajutorul raş- 
chetei (1). Cf. dm, dn». ^ A răzui parchetul. Cf. dm, 

2. A netezi cu raşcheta (2) o tencuială. Cf. dm, dn^. 

— Prez. ind. : raşcbetez. 

— V. raşchetă. 

RAŞCHEtARK s. f. Acţiunea de a r a ş c h e t a 
şi rezultatul ei. Cf. ltr', dm. 

— PI. raşchctări. 

— V. raşclieta. 

RAŞCHETĂ s. f. I. Daltă Încovoiată cu care se 
rade vopseaua şi rugina de pe o suprafaţă metalică. 
Cf. LTR-, DM, DN-. -^ Răzuilor pentru parelut. Cf. 
LTR-, dn2. 

2. Unealtă In formă de perie a\ind cuie în loc de 
peri şi care serveşte la netezirea tencuielii. Cf. ltr-, 

DM, DN^. 

— PI.: raşchetc. — Şi: raselielâ s. f. cade. 

— Din it. rasehictto, germ. Hosketle. 

RAŞCHÎU s. n. v. roşiei. 

RAŞPAL.VU s. n. (Prin Transilv., C^rişana şi nordul 
Ban ) Raşpel. Cf. lb, ddhk, Baucianu, tdrg, scl 
1959, 225, ALRM sN I h 355, mat. dialect, i, 89, 
TEAHA, c. N. 258. -^ (Prin vestul Transilv.) Râzătoare 
pentru legume. Cf. .alr sn iv h 1 052/95, A i 13. 

— PI.: raşpalauă. — Şi: răţpalâu (alr sn iv h 
1 052/95), râţpălău (lb, ddrf. Cuman, gl), riispâlău 
(ddrf) s. n. 

— Din magh. răspolo. 

RAŞPĂ s. f. v. raşpel. 

RAşPĂL s. n. v. raşpel. 

RAŞFĂR s. n. V. raşpel. 

RAŞF.AU s. n. v. raşpel. 

RAşPEL s. n. Pilă de oţel cu una sau cu mai multe 
feţe, cu dinţi rari, folosită la prelucrarea lemnului, 
a tălpii şi a altor materiale ncmetalice sau a metale- 
lor moi; (prin Transilv., (^rişana şi nordul Ban.) raş- 
palău, (regional) răzălău. C^f. drlu, ddrf, Mîndrescu, 
UNG. 98, SĂGHINESCU, v. 66, tdrg, Nica, l. vam. 208. 
tşi pune coatele pe măsuţa scundă şi pătrată — printre 
cuie, sule, cleşte, cuţite, raşpile. Calaction, o. .\. 1, 
294. Sfărima cu raşpelul cuişoarclc de lemn. C. M. 
Zamfirescii, sf. m. n. I, 238. Hrau şi două iesle, . . . 
un gilău, citeva vişaic, un răşpău. Vlasiu, a. 279, cf. 
Orbonaş, mec. 223, nom. min. i, 129. Un bărbat 
voinic, cu un şorţ de piele, cioplea cu raşpa copita unui 
cal. Camilar, n. ii, 319. Degetele ei aspre, ca raşpa. 



alunecară pe obrazul ncras, pe buzele arse de nint. T. 
Popovici, SE. 65, cf. H III 153, 450, x 22, 69, 317, 

XII 553, BUG.NARIU, N., ALRM SN I h 355, A v 15, 

Lexic REG. 10, mat. dialect, i, 89, Glosar ri;g. ■4- 
(Regional; în forma raşpău) Răzătoare pentru legu- 
me. Cf. Teaha, c. n. 258. 

— PI : raşpele şi (rar) raşpcluri (dn2). — Şi: (regio- 
nal) li'işper (ALRM sn I h 355), răşpăl (Gregorian, 
CL. 61), răspăr (Păcală, m. r. 479), răşpil (alrm sn 
I li .355), râşpol (ib), răşpor (ib), răspel (Jahresber. 
X, 204, cade, Rădulescu-Codin), răsplii (alrm sn 
I li 355), raşpău (ddrf, Mîndrescu, ung. 98, Hug- 
NARIU, N., C.\BA, SĂL., .4LRM SN I h 355, Lexic beg. 
10, pi raşpauă mat. dialect, i, 89, raf/jiiii' .Scriban, 
TI.), răşprîii, răspău (H xvii 48), raşpoi (Mîndrescu, 
UNG. 98, ddrf, tdrg, dr. v, 362, albm sn i h 3.55, 
FD IV, 265, pi raşpoaie Scriean, d), răşpoi (Caba, 
sĂL. 100) s n , râşpn, râspă (Cihac, ii, 522, Bar- 
cianu, Gheţie, r. m., Alexi, w , H XIII, 539, xvi 
161). lirâşpâ (dame, t. 108, 112, Mîndrescu, i. g. 77), 
liiăpşă (ii XVI 413), hreăspă (hdrf, h xvi 152), (prin 
apropiere de pilă) rnşpilă, răşpilă (alrm sn i h 355, 
FD III, 187) s. f. 

— Din germ. Raspiel, Raşpel, magh. râspoly, râs|io. 
HAşPER s. n. v. raşpel. 

RĂŞPII, s n V raşpel. 
RĂŞPILĂ s. r. V. raşpel. 
RAŞPOI s. n. V. raşpel. 
RAşPOL s. n. V. raşpel. 



RAŞPOR s. n. 



raşpel. 



H.AŞT.V interj. (Genuanisin învechit) Gata ! Coin. 
din Stra.ia — Rădăuţi. 

— Cf. germ. ras ten ,,a se opri, a face popas, 
a se odihni", Rast ,,odilmă, răgaz; popas, oprire". 
Dame, t. 139, Pamfile, i. c. 207. 

RĂŞTU.Ă s. f. (Regional) Ragilă. Cf. dame, t. 139, 

PAMFII.E, I. c. 207. 

— l'l. ra.şlile. 

— (^f. r a ş p i 1 ă. 

n.AşTOC s. u. (Regional) Cravaşa (Laura— Rădăuţi). 
Glosau iu.(i 

— PI.: ? 

— Din germ ReiCstook. 

H.Vr s. m. (învechit şi regional) .ludecător. (;f. l. 
rom. 1968, 514, Lexic reg. ii, 117. 

— PI.: raţi. 

— Din germ. Rat. 

RATĂ vb. I. 1. T r a n z . A pierde o ocazie, a nu 
reuşi Intr-o Împrejurare, a da greş. Cf. cade. Va pro- 
voca, evident, ilaritatea inircgului cer, ratind efectul su- 
blim al îni'ierii. Teodoreanu, m. ii, 31. Trebuie să 
fii liber, să munceşti. Altfel iţi ratezi cariera. Călinescu, 
e. o. I, 135. Are probabil sentimentul că a ralat ceva. 
Preda, n. 168. Ratează deschiderea scorului. Irăgind 
din apropiere, pe lingă poartă, sp. pop. 1966, nr. 4 916, 
4/3. <> A b s o 1. In poet, un artist, un creator care cade 
pe panta tingu.şirii ratează de la început.. Vlasiu, d. 
132. M-am imlărit să mă lepăd de păcate, şi atila lot. 
Altfel, „ratez" fără greş. Vinea, l. i, 129. Sfirşitul 
partidei aparţine lot gazdelor, care ratează încă tel puţin 
două ocazii clare de gol. Scînteia. 1969, nr. 8 229. 

2. Intranz. (Despre arme de foc, explozibile) 
A nu lua foc cînd sint declanşate, dl, d.m. 

— Prez. ind.: ratez. 

— Din fr rafer. 

RAtAJ s. II. (Franţuzism rar) Ratare. Avea mai 
curind siguranţa ralajului. Teodoreanu, m. ii, 45C. 



606 



RATAPl-AxN 



- 45 



RATIFICA 



— PI.: rataje. 

— Din fr. raluţie. 

RATAPI.AX iiildj. V. i:iiipl:iii|iliiii. 

nAlAllF s. f. Acţiunea de a rata (I) şi rezultatul 
ei; nereuşită. lUdarea inurejclor isprăvi... .se dal<i- 
reşle în principal ncadirnării faptei la necesitate, i.l i, 
124. Halarea lui ... o amil nu numai efect negativ ne 
tabela de marcaj, ci a produs şi n rarecare dcni/.i in 
echipă. ScîNTEiA, 191)0, nr. tiili:!. 

— Pi.: ratări. 

— V. rata. 

RATAŞA vb. I. R e f 1. A se lega, a .se alipi. C.f. 
Graur, e. 24. Induc/ia ... se rataşeazu la silogism. 
Joja, s. l. 163. 

— Prez. ind.: rataşez. 

— Din fr. rattnclier. 

R.AtAt, -Ă adj. (Despre persoane) Care nu a 
izbutit să se afirme, nu şi-a realizat posibilităţile cu 
care era Înzestrat de la natură. Un poet neizbutit, 
ratat, după un şir de infructuoase asalturi rimate . . . 
s-apuca de critică. Vi-.'Vhuţă, o. .k 211. Am încercat 
sâ-l fac să-şi schimbe viaţa, să-l transform . . , dar 
n-am reuşit. E iremediabil ratat. (^.\mii, Pktrescu, i>. 
17. Doctorul era un suflet de artist ratat. Bart, e. 172, 
cf. ScRiBAN, D. stanică . . . afecta totuşi a fi „boem", 
om ratat de prea multă simţire. C-\linesci', e. o. ii, 
98. Ceva de actor imbătrinit înainte de timp, cum erau 
actorii rataţi pe vremuri. Pas, z. i, 143. <î> (Substan- 
tivat) Sînt un ratat. Camil Petrescu, t. ii, 117. 
Intr-un iatac sombru, dar prietenos . . ., avînd ceva din 
misticismul iiUeriorurilor ralaţilor lui Balzac, . . . toceam 
pe Manliu. Klopştock, f. ii, 206. Putem defini rata- 
tul in sens larg ca un om eare nu a atins în decursul 
vieţii ceea ce şi-a propus la optsprezece ani. Rale.\, s. 
T. I, 109. ■♦• (Despre acţiuni, situaţii etc.) Kcreu.şit, 
neizbutit. Am avut de altfel neplăcerea să constat cul- 
pabila slăbiciune ce ai de tot ce poartă stigmatele decla- 
sării, de tot ce e tarat, ratat, epavă. M. I. Caragiale, 
c. 105. Se vorbea cu satisfacţia dintotdeauna despre 
expoziţiile ratate şi despre premierele căzute. C. Petres- 
cu, c. V. 297, cf. 242. Pină unde poate merge mintea 
organizatoare de asemenea serbări ratate ... o poate do- 
vedi ceea ce am văzut de Paşti. I. Botez, b. i, 107, cf. 
Klopştock, f. 274, Scriban, d. Aceste intervenţii ra- 
tate nu avură nimic de-a face cu ceea ce se intimida. 
CĂLINESCU, s. 512. Unde te întorci, nu dai decîl . . . 
de destine ratate. H. Lovinescu. t. 241. 

— PI.: rataţi, -le. 

— V. rata. 

RAT-WEI s. n. v. retevei. 

RATA s. f. I. Cotă care urmează a fi vărsată sau 
distribuită. Ia un termen dinainte fixat, in contul 
unei datorii sau al luiei obligaţii. A'u au cum să tră- 
iască ... de nu se vor ajuta, pină una-alta, cu ratele 
călugărilor. Maior, ist. 260/14. Leafa va fi de 40U fi. 
austr. pe an . . . şi 6 stînjin lemne, in i rete, adecă la 
tot firtali(u)l de un an firtal din simbrie (a. 1817). lon- 
GA, s. D. XII, 207, cf. LB. Am plătit rata fără ca să 
mă mai împrumut. Slavici, o. ii, 113, cf. ddrf, Şă- 
iNEAxu, Barcianu, Alexi, w. După ce se adunară 
multe rate, îşi găsi scuza că nu poate plăti o sumă aşa 
de mare. Rebreanu, i. 236. Trebuia să-şi plătească 
rata chiriei. Bassarabescu, v. 87, cf. Sadoveanu, o. 
vii, 673. Ratele stabilite trebuiesc plătite la timp. CĂi.i- 
NEscu, s. 362. Maiorul nu mai putu să plătească ra- 
tele împrumutului. Preda, m. 108. -fy- Loc. adj. şi 
a d V. Iu rate = cu plata eşalonată in părţi (egale). 
Mare parte din cîrlige le-au plătit, pentru altă parte . . . 
au rămas să plătească in rate. Contemporanil, vij, 
103, cf. DDRF. Cumpărase acum trei ani mobila de sa- 
lon in rate lunare de cile douăzeci de coroane. Re- 
bre.anu, i. 236, cf. cade. Aş vrea să cumpăr „Calul 



năzdrăvan" . Aş plăti fn rate cîte 200 de lei săpiâmtnal. 
V'i.Asiu, D. 56, cf. ScRiB.AN, D. .S'//i/ autorizute să vîn- 
dă In rate întreprinderile şi organizaţiile comerciale de 

stat. PR. DREPT, 364. 

2. (Ec. pol.; in sintagme) liata pltisvaliirii = rapor- 
tul dintre plusvaloare şi capilahil variabil Să-mi s/>ună 
ea ce e cu rata jilusvalorii. H. Lovinescu, c. s. 95. 
Hata profilului = raportul dintre plusvaloare .şi În- 
tregul capital avansat, dl, dm. Hala medie a profi- 
tului =1 profitul mijlociu pe care ii dau Întreprinde- 
rile capitaliste (şi care rezultă din oscilaţiile ratei 
profitului, datorită concurenţei dintre capitalişti). UL, 
d.m. 

— PI.: rate şi (Inveclilt, rar) rete. 

— Din germ. Rate. 

RAtEŞ s. n. (învechit; prin Mold. şi Bucov.) Han 
mare aşezat la un drum principal In afara localită- 
ţilor. Iacă, avem cale de jumătate ceas înainte de raluş 
chiar in drum, unde ne putem foarte bine odihni. Gane, 
N. II, 158. A ţinut multă vreme ratoşul de la Bodeşli. 
(^REANO.Ă, ap. cade. o căruţă cu doi cai . . . se opreşle 
de ceea parte, la rateş. Vlahuţă, s. a. ii, 132, cf. tdrg. 
Am eu palate roşii şi mari cit un rateş, ca Petrea Anas- 
tasiu '.' Hogaş, dr. ii, 101. La un ratoş de pe valea 
Şiretului, am auzit . . . cintecul bătrinesc al lui Toma 
.ilimi/ş. Ibr.\ileanu, s. 15, cf. cade. Voiţi să mă 
întrebaţi daco-i bun rachiul de la rateşul boieresc? Sa- 
doveanu, o. XII, 495, cf. Scriban, d. S-o fost iniilnit 
la ratuş cu Gligori. Graiul, i, 540. Frunză verde trei 
mardalc. De la ratoş mai la vale. Scumpă e guriţa iare . 
şez. xi.x, 55. -^ (Depreciativ) Casă mare, veche şi 
dărăpănată; hardughie. Cf. Scriban, d. -^ (Regional) 
Şură (Crucea — Cîmpulung Moldovenesc), a v 15 

— PI.: rateşe. — Şi: ratoş, râtiiş s. n. 

— Din ucr. paTvm. 

RATEU s. n. 1. încercare nereuşită de a trage im 
toc de armă sau de a aprinde un explozibil. Stoica, 

viN. 18, cf. 22, DL, DM. 

2. Defect în funcţionarea unui motor cu explozie, 
datorită căruia arderea combustibilului se face incom- 
plet, producind o explozie falsă care nu poate pune 
motorul în mişcare; p. e x t. pocnetul care Însoţeşte 
falsa explozie, dl, dm. 

— PI.: rateuri. 

— Din fr. ratf. 

R.VTICÎD s. n. Substanţă care stlrpeşte şoarecii. 
Cf. i.tr*, dn2. (Adjectival) Substanţă raticidă. 

— PI.: raticide. 

— Din fr. rat, prin apropiere de cuvinte ca insec- 
ticid, bactericid. 

RUTIERĂ s. f. Dispozitiv la războiul mecanic 
de ţesut, cu ajutorul căruia se ridică şi se coboară 
iţele pentru formarea rostului, l'atierele . . . dau posi- 
bilitate războiului, cu lot numărul mare de iţe, să func- 
ţioneze liniştit. loNEscu-MuscEL, •(es. 295. 

— Pronunţat: -ţi-e-. — PI.: raliere, 

— Din fr. raliere. 

R.-\T1F1CA vb. I. Tranz. A confirma In formă 
autentică un act, un tratat, o lege etc, pentru a le 
face să aibă deplină valabilitate. A ratifica făgăduinţa 
voastră denaintca unui notoriu. Cai.endariu (1794), 
30/29. Acest tractai de pace va fi ratificat de amindouă 
înaltele părţi contractătoarc. cr (1829), 290'/34, cf. St.a- 
mati, d., Negulici. Divanul, sub îndemnul ambasado- 
rului, primeşte şi ratifică traiului. Alecsandri, s. 100, 
cf. ddrf. Tratatul fu ratificat in laşi, in acelaşi an. 
Xenopol, I. R. IV, 209. Plata dată celui ce 
n-are împuternicire de a primi pentru creditare 
este valabilă, dacă acest din urmă o ratifica 
sau profită de dinsa. Hawangiu, c. c. 261, cf. Bar- 
cianu, alexi, vv. Turcii ratificase . . . alegerea divanu- 
lui muntean. Iorga, l. i, 330. Adunarea are libertatea 
să ratifice sau nu o arestare executată deja. Camil Pe- 



617 



fiATIFlCARE 



ratA 



THEScv, T. II, 571. <> Refl. pas. Nn s-au ralifical 
(Inlâril) de Hcpiiblicclf I'rnimaix'i şi (Mumhiaiiă liar 
latul df /KiCf. AH (1829), 71 '/tj- <> i-(,i}i'nilir . . . s ii 
închiiiat ta l'lort'Ula la U dirhtmvirW) . ..şi .s-(( ratifi- 
cat la li ta Gciwiva. c.ii (1818). (iS/H». .Se lalijiiâ unim- 
tuairlf durele emise de l'rezidiul Mai ii Adunări Naţio- 
nale. BO 1953, 11, cf. ib. 19(i2, L':i8. <> Fii,'. Cimt 
mirele vîrî, ca i)rinlr-un capriciu, in gura o felinar ă de 
ananas, o măslină şi o şunijă de jamban in aspic, cei 
mai nuilti se tjrubiră să-l imite, ratificind gustul său 
inedit. CAi.iNESCU, s. AHU. iJisncialiiU acestea, pe care 
liminescu avea luată pregătirea sa le formuleze . . ., opi- 
nia obştească şi pnsterilaleu le-au ratificai. V.wîi.aam— Sa- 
noVEANU, 220. 

— l'rez iiul.: ratific 

— Din. fr. ralifier, l:il laliriiare. 

HATII'U.ARK s. f. Acţiiiiuii (U- a ratific a. 

Se iHiibeştv desjire curindn ralifieare a acestor schimbări. 
GM (1854), :i5(l2/M. Durata ocupa(iei Bumellci . . . este 
fixată la !t luni, cu începere din ziua ratificării prezen- 
tului tratat. Maiohk.scu, d. ii, 192. Majorităţile in 
Cameră şi in Senat . . . an votat ratificarea convenţiunei 
cu împăratul Itusiei. Odobkscu, s. iii, 425, cf. dduf. 
Italificarea unui mandat tacit . . . nu poate avea loc. 
IIamanciu, c. c. :i89, cf. Barcianu, Alexi, \v Con- 
venţia nu csle obligatorie, oricare slat avind dreptul de 
a refuza ratificarea ei. C.ontemp. 1948, iir. 106, 8/5. 
Decretele cu caracter nenoimaliv nu sint supuse ralifi- 
eurii. fi\. lutr.PT, 49. I'rezenta convenţie rsle supusă 
ratificării, no 1962, 225. 

— PI.: ratificări. 

— V. rutifica. 

HATirirÂT, -A adj. (Despic un aci, nn Halat, o 
Iff^e etc.) ('.arc este sau a fost confirmat In forinTi 
autentică. ()f. -Stamati, n., ddhk. 

— PI.: ratificaţi , -Ic. 

— V. vatifiea. 

HATII-IcAj IF s. f. (Ieşit din uz) Ratificare. în- 

dală după schimbarea ratifica liilor acestui tractat d< 
pace, înalta I'oarlă va rîndui jilinepolinţiari ea să se 
invoiască cu pline poli uţiurii curţii impărăleşti . (;n (1829), 
288-/1:î. Va fi împuternicit a merge şi a schimba in Iaşi 
ratificaţiilc aciştii cvnrcnţii (a. 184H). voc. EC. 810, cf. 
Stamati, 1). în lipsa unui act de confirmaţiune sau de 
ratificaţiune, este destul ca obligaţiunea să se execute 
voluntar. Hamancii', c. c. 279, cf. Aiexi, w., .Schi- 

BAN, D. 

— PI.: ratificaţii. — Şi: lalHMaliinii- s f. 

— Din fr ralifieatioii. 

R.VniH.AŢIÎJIVI'; s f V latUleaţie. 
H.VrIJ s n V miez'. 
HAtIN s, n. V. radina. 
HATI\Ă s. f. , V laillin-i. 

hAtî'iă s. r. V. IU Iota. 

HATOI) s. u. V. lalolâ. 

BAtoUĂ s. f. V. ratiilă. 

H.\TOŞ s. n. V. riileş. 

RATOT s. n. V. ralolii. 

RATOTĂs. f. (Prin Transilvania şi Han.) Omletă, (f 
ANON. CAR., 1.B, l'uiBEAGUi., r. u. 57. Oiio SC muniucă 
doar la sărbători mari şi alunei cu cirnaţi: ,,ralotă eu 
drnaţ" . arh. foi.k. i, 126, cf şez. vii, 183, alr sn 
IV h 1 101, Lexic reo. ii, 81, mat. uiai.ect. i,266. 

— PI.: (rar) ratate. Lexic reg. 72, mat. dialect. 
I, 266. — Şi: rfitută (Klein, d. 154, alr sn iv h 



1101/281, MAT. dialect. I, 89, Teaha, c. n. 2.''i8), raii- 
l<ilă (111. VI, 20(i), râlilă (ai.u sn iv li 1 101), râiodâ 
(ili, li 1 101/105) s. f.. ri'il<il (iiK. IV, 157, chest. viii, 
01/2, Ai.n SN- IV li 1 101/83:'.), râilcit (ib. h 1 101/102), 
lălnil (A 111 18) s 11. 

— Din maiţli iă(n)l<>lla. 

RATIŞ s. n. V. lîileş. 
RA'n'l'Ă s. r. V. ralolâ. 

RA'I.A s. I. 1. Nimie dai mai multor specii de păsări 
înotătoare, cu picioarele scurte, cu ciocul lat şi turtit, 
dintre care unele sSnt crescute de om pentru carnea, 
fulfiii şi ouăle lor ( Anas jilalyrhynchos domcsiica ), 
iar altele, sălbatice, .shit vinate pentru carnea lor 
I Anas plali/i liyncho.^). Păsările, prepeliţă şi raţe şi 
allile lot li usucă şi le mănincă zvânlale. Hehohot 
(1645), 115, cf. Cantemie, ist. 179. Găini, ginşie .şi 
reţe cum şi rimătnri de tăiat la noi foarte rar se află (a. 
1793). t'uicARUiL, VI, 1(58. Uite, zice el, o rată Cum 
răcăie prin gunoiu. Pann, ş. ii, 41/5. Spun că-n tara 
trecută, o lişeţă ş-o raţă . . . s-au slrîns de dimineaţă 
Pe lac la Cişmegiu. Alexandre seu, o. i, 328. Săl- 
balicelc raţe se abat din zborul lor, Bălind apa-ntune- 
cală de un nour trecător. Alecsandri, o. iii, 51. Poa- 
ie-i zice că şi reţele de pe apă sînt ale voastre. Creangă, 
I'. 18 Mingea imi zboară din mină ceaşca, oj)ărindu-mă 
cu cafeaua, care se varsă pe pantalonii mei de vizită, 
coloarea oului de raţă. Caragiale, o. i, 276. liaţele 
de casă şi raţele leşeşti — se nâpustiau de toate părţile. 
Macedonski, o. iii, 49. Stoluri de raţe sălbatice îşi 
filfiie ari])ile greoaie pe deasupia apei Vi.aiu'ţă, s. a. 
III, 211. Carnea de rată sălhcdică este mai bună decîl 
cea de laţă de casă. Bianu, d. s. Trebuia să jilece la 
lirg eu . . . neşte raţe. Sterescu, n. 1 046. Raţele lăpâ- 
lăiesc cu aripile In pămini, ca şi eind ar înota. Pamfile, 
vizD. 103. In văzduh o raţă sălbatecă zboară . . . vacă 
ind speriată. Gîrleanu, n. 209. O raţă cu arii>ile pes- 
triţe se repezi lacom, căzu in bot. C. Petrescu, î. i, 
258. cf. HrXescu, o. a. i, 115. Intram in rogoaze şi 
prindeam jiui de raţe sălbatice. Vlasiu, a. p. 21. Tătuţu 
.'lerie pe blocul de desen raţe. Arghezi, c. j. 14. .SV /;?- 
mulţiseră . . . femeile eu burla la gură şl cu mersul ca 
de raţa leşească. Pas, l. i, 192. Se apropiase o cloşcă 
croncănind, cu o grămadă de pui de raţă. Pbepa, m. 
369, cf. II IV 153, X 68, xi 437. Trece-o dalbă copilită 
Cu doi pui de raţă n hraţă. JarnIk-Bîrseanu, d. 378. 
Au zărit nişte reţe pe un heleşleu. Sbieba, p. 232. Că 
mincare i-am gătit .Şapte răţc ş-un pui fript. Sevastos, 
c. 144, cf. Balade, i, 406. Nu plăteşti un ou de raţă. 
EOLc. TRANsiLV. I, 319. Am două raţe Cudulaţe, Cine-a 
ghici, .Şepte maţe s-or zgirci ((jinpoiul) şez. iv, 69. ■0> 
]■'. X p r. A-1 intra (cuiva) raia in traistă = a i se face 
frică, a se speria. Logofătului ii intrase raţa in traistă, 
cind auzi jie bărbat. Ispirescu, l. 437, cf. LIdrescu, 
GL. A prindr (pe cineva) eu raţa tn traistă = a prinde 
(pr cineva) asupra faptului. Cf. Zannf, p. i, 635. 
li iiiăniiieă raţele din traistă (sau din linzniuir) v. 
ni în ea. (In jocuri de copii) A faee mina raţă = 
a aşeza degetul arătător peste cel mare, mijlociul peste 
arălător ş. a. m. d. Cf. Pamfile, j. i, 59. «C> C o m- 
p 11 s: (regional) raţă-de-lăii = a) pescăruş (Alcedn /.s/Ji- 
da). Ai.R I 1 046/266 : 1») cocor (Griis cinerea). ib. 1038/266. 

2. (llit.; regional) Ştiiică (Esox lucius). Cf. RĂCESCU, 
p. 49, 185. 

:i. trinal. dl, dm 

4. (Regional) Nume dat de copii fiecăruia dintre 
jumătăţile unei nuci- Cf. Pamfile, j. ii, 88. 

5. Kuniele unui dans popular; melodia după care 
SC execută acest dans. Cf. Baronzi, l. 92, SĂiim- 
NEScu, v. 102, PÎRVEScu, c. 15, Pamfiie, j. iii, 10, 
I CR. I, 155, Varone, d. 126, ib. joc. rom. n. 114, 
Sevastos, n. 282, H ii 120, 131, iii 80, 247, 269, iv 
12, 45, 90, 159, IX 205, xi 203, xiv 94, xvi 14, 4 17, 
XVIII 27, 48, 151, AV 15, ALR I 147'^/5:'2. 

- PI : raţe m (r^gionaP răţc (ai r i 1 008/412, 618, 
ALR SN II h 381/537, A III 16). reţe Ulr i 991/512. 



633 



RAŢCA 



- 47 - 



RAŢIONAL 



ib. 1 008/40, 83. 510, 512, Ai.n ii 5 7:i7/141, ;!o3, 848, 
899, 928, ALR SN III h 718, a i 2G, ui 2, 3, (i, 7), nî(i 
(ai.k I 1 008/675, 850). — Şi: (regional) ieâ(i"< s f 
ALH 1 1008/45, 85. ALU II 5 737/7t>. 

— (".(. alb rose, ser. r a c a, friul raze, basi- 
f r a t z. 

IIAţCĂ s. f. Varietate de oi cu lină groasa, cu 
coarnele răsucite In formă de tirbuşon. Cf. deu. 

— Din ser. ratka, nuigh. ruekH. 

HAŢEA s. f. V. reţea. 

RAŢftT.Î s. f. V. leţelă. 

RAŢIFI s. f. I. (Mat.) Nnniăr ronslant care se 
adaugă la un Urnien al unei |)ronresii ariliuetiee, 
respectiv număr constant cu care se înmulţeşte un 
termen al unei progresii geometrice pentru a obţine 
termenul următor. Raţia arilmrtică a ciluiilor onwginc 
este comjiaraţia Iar despre dcoscbiria ce se află inirc 
ele. PoENARU, E. A. 175/22. ci. Marin, f. 55/22, Cr- 
MÂNU, A. 160, nnRF. Valoarea numerică a unui raport 
poartă numele de raţiune. Climescu, a. 187, ef. Scri- 

BAN, D., LTR*, DER. 

2. V'orţie (mai ales de lirană). socotită necesară 
pe un timp determinat şi fixată după o anumită 
normă. .Magazia de provizii i sa golit şi nu ne mai jioale 
pune la dispoziţie raţia reglemenlară. S-\n<)VKAM', o. 
XVII, 248. £'u împărţeam raţiile de /liine de secară. 
V. ROM. ianuarie 1954, 145. Căpătau ca lirană jumătate 
din raţie. Pas, z. iii, 57. Ani contrulat eu vreodată 
dacă li se dă toată raţia? Camilar, n. i, 159. (Prin 
analogie) La locurile de popas, este necesar să se acorde 
corpului odihna fi raţia de somn la care are dreptul. 
ABC SÂN. 368. 

— PI.: r«/i/. — Şi: (Snvechit) r:i|iriiie s l. 

— Din lat. ralio, -onis, fr. ralioii. 



HAŢIIv 



f. V. rii|iiine' 



HAŢIOCIXIAI., -A adj. (Latinism învechit) (are 
se referă la un decont, la o socoteală. .4//c scri- 
sori, cari nu vor fi oficioase sau raţiociniale de jire bunu- 
rile mănăstirei . . . , să se dea necetite şi necăulate in 
minele şi tn posesiunea nepoţilor mei. Bariţiu, p. a. 
iii, 462. 

— Pronunţat: -ţi-o-ci ni-al — l'l : raţiociniali, -e. 

— De la raţioeiniii. 

R.AŢIOCIMI' s. m. (Latinism Învechit) Socoteală, 
deconL l.uaţi şi voi de scurt pe yulierne şi pe toate auc- 
lorităţiU finaniiale, ca să vă dru mţiocinii exacte şi de 
la fiscalităţi. Bahtih', p. a. iii, 247. 

— Pronunţat: -fi-o-. — PI : iuţiocinii — Şi: rujio- 
tinie s. f. St.\mati, d 

— Din lat. ratioeiniuni. 

n.-XŢIOXA vh. I. I. 1 u t r a u z . A gindi, a judeca 
raţional; (franţuzisni învechit) rezona*. Sufletul ina- 
iiimă şi dă viaţă: spiritul sau mintia pricepe şi raţiona. 
Ihi-iAUp:, o. II, 483, cf. Negulici. Ţăranii raţionau cu 
mintea lor firească foarte simplu. Bariţiit, p. a. ii, 
76. Mulţimea . . . raţionează asupra evenimentului . Fi- 
I.IMON, o. I, 253. Insă, vor intimpina ncologiştii, . . . 
care ştiu să raţioneze, asemenea schimbări de cuvinte se 
iulim/)lă adeseori tntr-o limbă. Maioresci', cr. ii, 
273, cf. Gherea, st. cr. iii, 399, Şăineanu, B.vn- 
ci.*.NU, Alexi, w., cade. Toţi raţionează, discută, e.rpun 
teorii, exaltă. C. Pethesci', î. u, 18, cf. Teodoheanu, m. 
II, 174. Dumneavoastră raţionaţi şi încercaţi a trece spre 
adevăr prin silogisme şi ipoteze. S.\doveam;, o. xii, 
11. S-a învăţat ca în orice împrejurare să raţioneze 
strict şi precis, v. rom. februarie 1956, 73. 

2. T r a n z. A raţionaliza (2). Cf. Ş.Iineanu, Ai.exi, 
\v , ScHiBA.v, i>. tşi raţiona uiincarca, se coafa des. 
CÂLiNEscu, s. *73. <J> Fig. tşi raţiona prudent hoho- 
tele, id. ib. 43. 



3. T r a n z. (Mat ) .\ raţionaliza (3). Lucra şl raţiona 
şi înmulţea şi împărţea, pină ce umplea tejută tabela cu 
cifre. Hogaş, dh. ii, 121 

— Pronunţat: ţi-o-. — Prez. iiid : raţionez, pers. 3 
şi (neobişnuit) raţiona. 

— De la raţiune, du])ă fr rulsoiiuer. 

R.-\ŢIO\ĂniI,, -.\ adj. (Despre oameni) Care arc 
o judecată .sau o comportare raţicmală. V. rezo- 
nabil. Onml este raţionabil. Hemaiie, d. j 165/5. 
Atît de blinda, atit de raţionabilă. cu (1848), 26V57. 
Teribila lovitură ce priimi orgoliul acei femei o făcu 
mai raţionabilă. Fieimon, o. ii, 132, cf. ŞXineanu, 
Bahcianu, Alexi, w , CIhica, a. 463. Omul este jirin 
definiţie o fiinţă raţicnabilă. Scînteia. 1962, nr 5 555. 
>• (Despre acţiuni, fapte etc.) Care se menţine In 
limitele normale, obişnuite, care nu are nimic exagerat ; 
just, logic. Aflu mai logic sau mai raţionabil tipul lim- 
bei bi.serice.şti. cr (1848), 27^/12. Aceasta este o mc'isură 
igienică foarte raţionabilă. Isis (1856), 54/2. Negăsind 
termeni raţionabili ca să mă combată, veni iarăşi la 
scorpia sa imaginară. Fii.imon, o. ii, 15. Se văd dur 
fafite cari dimpreună cu multe allele de aceeaşi natură 
cer im[ierios o regulare raţionabilă şi profitabilă intere- 
selor comunale. I. Ionescu, m. 105, cf. ŞXineanu, 
Barcianu, Alexi, w., Scriban, d., cade. 

— PI.: raţionabili, -e. 

— Din lat. med. rationabiiis. 

KAŢIO.xAl., -Â adj. I. (Adesea adverbial) Con- 
form cu principiile şi cerinţele raţiunii, raţionat (1); 
logic. Cf. Flechtenmacher, t. 2v/6. Medicina se face 
o ştiinţă raţională. Propăşirea, 213'/17. La întreba 
rea proprie . . . nu se dă nici un răspuns raţionai. Maio- 
resci', CB. i, 371. Poetul începe prin argumentare 
logică, raţională. Gherea, st. cr. i, 156, cf. cade, 
Scriban, d. Încercarea .scolasticei . . . de a dovedi raţio- 
nal adevărul revelaţiei a produs o contradicţie care a 
ruinat scolastica. Oţetea, r. 188. [Idealiştii] socotesc 
limba numai ca un sistem raţional, neltgată de istoria 
poporului care a creat-o şi o vorbeşte. Macrea, f. 12. 
Eu cred în puterea dragostei şi a convingerii raţionale. 
H. Lovinescu, t. 254. Această ipoteză . . . încerca să 
explice formarea sistemului solar în mod raţional, geo- 
logia, 9. -^ (Despre oameni) Care gindeşte logic, cu 
judecată. Cf. ar (1830), 433/34. Scriban^ u., Ralea, 
s. T. iii, 254. >■ (în filozofia raţionalstă, In opoziţie 
cu empiric) Izvorlt sau dedus din raţiune, consi- 
derat ca independent de experienţă şi anterior acesteia. 

Cf. DL, DM. 

2. (Adesea adverbial; Care se face cu judecată, cu 
măsură, cu respectarea unor norme bine gtndite, meto- 
dic. Agricultură raţională. I. Ionescu, v. 3. Pentru ce, 

0, tu, dascăle de vinătorie sistematică şi raţională, n ai 
suplinit lipsele liejti? Odobescu, s. iii, 38. Sudura 
constituie cia mai raţională formă de îmbinare a dife- 
ritelor părţi ale construcţiilor din aluminiu sau din alia- 
jele lui. loANOVici, tehn. 176. Din f>roducţia totală . . . 
numai IţS se topeşte raţional, în staţiuni cu utilaje meca- 
nice. Ionescu-Muscel, ţes. 24. In societatea socialistă, 
organizarea producţiei şi a muncii are ca scop folosirea 
cit mai raţională a muncii sociale în interesul oamenilor 
muncii. Lupta îie clasă, 1952. nr. 4, 71. Produce mult 
o moşie ? . . . — Produce fireşte — răspunse Pascalopol 
tehnic — dacă o exploatezi raţional. CXli.nescu, e. o. 

1, 114. Intr-o agricultură raţională arăturile pentru 
insăminlurile de primăvară trebuie făcute toamna. Con- 
temporanul 1954, nr. 388, 5/2. 

:i. (Mat.; In sintagmele) Xumăr raţional = nume dat 
luiei clase de numere din care fac parte numerele 
întregi şi fracţionare, pozitive sau negative, precum şi 
numărul zero; ele pot fi exprimate printr-un raport 
Intre două numere Întregi şi cu ajutorul lor se poate re- 
prezenta măsura comună a două mărimi comensurabile. 
Numere comănsurabile sau raţionale. Heliade, a. 76/12. 
cf. Scriban, d. Ca să scădem două numere raţionale, 
adunăm descc'izutul cu ojjusul scăzutorului. algebra, 
VIII, 10. Lxpresie raţională = expresie algebrică care 



643 



RAŢIONALISM 



48 - 



RAŢIONIST 



nu conţine exagerări de radical asuj.ra necunoscutei. 

Cf. DL, UM, DER. 

— FI.: rufianuU. -e. 

— Din fr. riitloiiiiel, lai. lalimiiilis. 

R-iŢIONAI-lSAI s. n. Concepţie după ciiie raţi- 
unea este singurul izvor al cunoaşterii aulenlice şi 
certe. f.f. Ş.Xinf.anu, Ai.exi, w De aceea lalionalis- 
mnl mndern fi-a Început opera printr-o critică amânun- 
lilă a laliunii pure. Petic.X, o. 457. cf, cade. Făceau 
ideologie, aducind vorba despre cei mai de seamă gln- 
dilori . . ■ scormonind indeosebi insă raţionalismul 
sec. XVIII. CĂLiNEScu, K. 16. Leibniz rămine, fireşte, 
iniţiatorul raţionalismului german. Bi.aga, o. 113. l'nii 
reiirezenianii ai Şcolii ardelene au avut un contaci strîns 
cu raţionalismul' lui Wolff. i.. rom. 1965, nr. 1, 42, cf. 

DER. 

— Pronunţat; -fi-o-. 

— Din fr. lationalisnie. 

HAŢIONALlST, -Ă s. m. şi f.. adj. 1. S. ni. şi f. 

Adept al ralionalisundui. Unii din radicalişii, raţiona- 
lişti şi ce vor mai fi au pornit fără să ne spuie de 
unde pornesc. Russo, s, 70, cf. Şăineanu, Ai.exi, w., 
CADE. Bate in lemn! — Baleji voi, că voi sinteli super- 
stiţioşi. I-Ai sini raţionalist. Stancu, r. a. iv, :î6:i. 

2. Adj. Care ţine de raţionalism, care este propriu 
sau caracteristic raţionalismului. Cf. Şăineanu, cade. 

— l'ronuiiţat: -ţi-o-. - PI.: raţionali.şti , -sie. 

— Din fr. raţionaliste. 

RAŢIOX-AMTATE s. f. (Rar) însuşirea de a fi 
raţional (1). Cf. Cornea, e. i, 181/25, ist. m., Ne- 
ouLici, Calendar (1854), xxxix/23. Gherla, st. 
CR. 111, 329. 

— Pronunţat: -fi-o-. 

— Din fr ralioiialite. 

RAŢIOXALIZ.V vil. I. T r a n z . I. A organiza o 
activitate după norme şi principii raţionale (2>. Cf. 
ScRiBAN, D. Fiecare om al muncii este preocupat, in 
locul in care munceşle, să-şi raţionalizeze cit mai mult 
munca. Contemp. 1948, nr. 107, 2/3, cf. Io.vnovici, 
tehn. 354. 

2. A supune anumite produse (de primă necesitate) 
unui consum dirijai, conform unor norme stabilite 
dinainte. Cf. dl, dm. 

3. (Mat.) A transforma o fraciie aviiul ea uuiuilor 
o expresie algebrică iraţională într-o fracţie egală, cu 
numitor raţional Cf. aluerra viii, 38. 

— Pronunţat: -ţi-o. — Prez. iiul : raţionalizez. 

— Din fr. rationallser. 

RAŢION.AUZARE s. f. .\cţinnea de a r a ţ i o- 
n a 1 i z a şi rezultatul ei 

1. Cf . r a ţ i o n a 1 i z a (I ). Pentru a obţine o raţio- 
nalizare a producţiei, sa căutat a .se .•icurta cit mai mult 
timpul de prelucrare a unei piese. Ioanovici, tehn. 
354. j4 par metode 'şi realizări noi, ca organizarea supe- 
rioară şi raţionalizarea muncii. Scintkia, 1953, nr. 
2593, cf. V. ROM. februarie 1951, 118. Propunerile lui 
se cercetează acum in eahinelul tehnic de inovaţii si 
raţionalizări. Mihale, o. 478. 

2. Cf. raţionaliza (2). Raţionalizarea serurilor 
ji vaccinurilor ... va fi făcută in institutele de micro- 
bioloyie. Contemp. 1948, nr. 109, 8/3. 

3. (Mat ) Cf. raţionaliza (3). Raţionalizarea 
numilorului unei fracţii este operaţia prin care facem 
ca o fracţie să aibă numitorul raţional, algebra viii, 149. 

4. Transpunere pe planul raţiunii (I). Groaza de 
moarte, de pildă, este o dispoziţie primară a sufletului 
omenesc, a cărei raţionalizare nea dus la palida poezie 
a lui Vlahufă. Lovinescu, c. vii, 41. 

— Pronunţat: -ţi-o-. — PI.: raţionalizări. 

— V. ra|ioualiza. 



n.\TIOXAUZ.Vr, -a adj. I. Raţionai (1). Supra- 
realiştii IUI cultivă fenomenologia poetică, aceea din 
cimiHil cunoaşterii raţionalizalc, ci fenomenologia de sub 
nivelul lucidităţii. C.ălinesci', c. o. 150. 

2. Supus vmui consum dirijat, după norme dinainte 
sl:ibilile; raţional (2). Cf. dl, dm. 

— l^ronuuţat: -ţi-o-. — PI.: raţionalizaţi, -le. 

— V. raţionaliza. 

IIAŢIO.X.MJZATOR s. m. Persoană care se ocupă 
cu găsirea mijloacelor de raţionalizare a muncii. Faţa 
tinărului radia de mindria legitimă a ruţionalizatorului. 
V. ROM. ianuarie 1954, 99. A avut loc o consfătuire cu 
inovatorii, raţionalizatorii şi fruntaşii in producţie. ScÎN- 
TEIA, 1960, nr. 4 880. Mişcarea inovatorilor si raţiona- 
lizatorilor . . . aduce o marc contribuţie la economisirea 
de mijloace şi muncă socială. I.iipta de clas.ă, 1962, 
nr. 4, 21. 

— Pl.: raţionalizatori . 

— Raţionaliza -t- suf. -lor. 

RAŢIOXAMEXT s. n. îulănţuire logică de jude- 
căţi, care duce la o concluzie; p. e x t. argument sau 
şir de arguniente de care se serveşte cineva in jude- 
carea unei chestiuni sau pentru a-şi susţine punctul 
de vedere; (franţuzism învecliit) rezon (I), rezona- 
mentl. Cf. Iîeliade, gr. rom. xxx/2. Raţionamentul 
era cu mult mai scurt şi mai simplu, cr. (1846). 302/34. 
.Ş(ii ce are drept să zică acesta după raţionamentul dumi- 
tale? Bolintineanu, o. 361. Toate aceste raţionamente 
. . . s-au săvirşit tntr-o clipă. Caragiale, o. ii, 19. 
Fie-ne permis a ne pune citeva întrebări, la care luăm 
angajamentul a răspunde cu raţionamente necontestate. 
Macedonski, o. IV, 85. Această ciocnire tragică a 
feluritelor sentimente, patimi, raţionamente se oglindeşte 
minunat iu poezia citată. Gherea, st. cr. i, 156, cf. 
ŞĂINEANU, Bajicianu, Alexi, w. Care e mecanismul 
ascuns .şi enervant care macină atitea ecuaţii, atitea 
raţionamente . . . ? Galaction, a. 10. Disciplina oarbă 
şi fără raţionament era baza educaţiei. Brăescu, o. a. 
II, 79. Astfel eul trebuie considerai ca o apariţie legată 
de funcţia memoriei, dar mai ales a raţionamentului. 
Ralea, s. t. II, 121. Curajul deseori e alcătuit din ase- 
menea raţionamente. Sadoveanu, o. ix, 381. Un ra- 
ţionament ii străbătu repede, obscur, prin minte. C.\li- 
NESCU, e. o. ii, 35. O domina cu raţionamentele -i reci. 
Pas, z. I, 94, >■ (Rar) Cauză, motiv. Aceasta nu am 
făcul-o pentru meu nuilte raţionamente. Filimon, o. i, 
330. 

— PI.: raţionamente. — Şi: (învechit) raţioneiiient 
s. n. PoENARu, G. 61/4, Brezoianu, r. 163/30, man. 

SĂNĂT. 19/21. 

— Din fr. raisoniieineiit, după raţiona. 

RAŢIOXARE s. f. Acţiunea de a raţiona. 

1. (iîndire logică; deducţie. Cf. Poenaru, o. 5/14, 
Orescu, t. 56/22, Ale.xi. w, 

2. Raţionalizare (2). Cf. dl, dm. 

— PI.: ralionări. 

— V. raţiona. 

R.\ŢIf)X.'Vr, -\ adj. I. Bazat pe raţionameut; 
raţioual (1), logic, judicios. Cf. Şăineanu, Barcianu, 
Alexi, \v., cade. Manualul de matematică raţională 
era prea greu scris. Galaction, a. 9. 4- Raţional (2), 
echilibrat. O instrumentare bine nutrită .şi ralionuln 
Filimon, o. ii, 233. 

2. Raţionalizat (2). Distribuirea produselor raţio- 
nate. Contemp. 1948, nr. 109, 3/5. 

— PI.: raţionali, -te. 

— V. raţiona. 

HAŢIOXE s. f. v. raţiuiiei. 

R.AŢIOXEMEXT s. n. v. raţionament. 

HAŢlOXiST s. m. (învechit, rar) Socotitor, con- 
tabil. Atunci işi pierdu viaţa şi raţionistul Ştefan Şineai. 
Bariţiu, p. a. i, 255, cf. ii, 706. 



65 6 



RAŢIOŢINIE 



- 49 



KAVILĂ 



PI.: raltontşti. 

Din lat med. rationista. 



RAŢIOŢÎMK s. f. 



'a|li>i'iiilii. 



HAŢIIXI':» s. f. I. I'aciiltatfa oiiuiliii de :i «iiidi, 
de a timi):işlc, di- a Inţilege cstiiţa liuTurilor şi pnni-- 
sil(ir din natură şi din societate, de a descoperi cauzele 
şi legile acestora; p. c x t. jndeeală, minte: (franlii- 
zism învechii) rezon (I). V. gindire. Raţia in ivci 
iînnali-o, ji'-ri scrisiiii orice lucraţi, Lustru, preţ, toi de 
la dinsa neincciat vă-mi>rumulali. Hei.iade, o. i, 119. 
Narată pe-onjrncţte, Iradiliunea-antică \c face să-i>le- 
legem enigrtni ce agilă, I)c şaptezeci de secoli, umana 
raţiune, id. ib. ^80, cf. NEOi'Lir.i. J'cntru că xinleţi , 
in ţară, o rugine rozitoarc Ce sc-ntinde şi conimiie lot cei 
tinăr, cei in floare, \'irluţi, raţie, onoruri, pii. dram. 
.'I()7, ef. St.amati, n., Barasch, m. ii, Tli/l- Iar omul 
ce de raţie Se lot călăuzi, . . . Nu-i pasă dacă vifore Pe 
lume s-au slirnil. Niîgruzzi, s. ii, M9, cf. Maiorescu, 
1.. 105, Ghica, s. 202. Natura se desăitirşc^te cu raţiunea. 

(IhEREA, st. CR. I, 61, cf. DDRF, ŞĂINEAM', BaRCIANI-, 

Alexi, w., cade, Scriban, d. Prezenţa iraţionalului 
in lume . . . nu trebuie să demoralizeze iniţiativele raţiu- 
iui. ViANU, A. P. 11. Descoi>erirea lui Columb dă o 
dezminţire categorică interpretării biblice despre lumea 
fizică şi legitimează toate cutezanţele raţiunii. Oţetea, 
R. 329. Felele . . . iubeau numaidecit pe bărbatul ales 
pe calea raţiunii. Căi.inekcu, e. o. ii, 97. Ochiul raţi- 
unii ne urmăreşte pururi deschis. Labiş, r. 337. 

2. Motiv, coiiză : justificare, teniei. Din ce cauză? spre 
ce efect ? din ce raţiune ? spre ce eoncluziune '.' sini iidrebări 
specifice omeneşti. Maiorescu, i,. 104, cf Şăineanu, 
Harcianu, Alexi, \v. Această teorie .tingură nu ajunge 
să <'ea raţiunea pentru care . . . organismele urmeazâ 
neîncetat o evoluţie progresivă. Petică, o. 471, rf. cade, 
Scriban, u. Enciclopedia aristotcii-ă sa impus eu alit 
mai mult cu cil ... a dat impresia unui corp de adevă- 
ruri, care explică raţiunea tuturor lucrurilor existente. 
Oţetea, n. 190. Avea aerul de a face o căsălnrie silită, 
din raţiuni sociale. C.ăi.inescu, s. 296. Studiind funcţi- 
unile psihologice ale metaforei am intimpinal şi unele din 
raţiunile farmecului pe care ea le exercită asupra noasliă. 
ViANU, M. 62. N-ai reflectat asupra ultimei raţiuni a 
lucrurilor. H. I.ovinescu, c. s. 84. .'^. Pafiunc de stat 
= interes general, de stat. Cf. Şăineanu, cade, Scri- 
B.\N, 11. Statul modern nu se mai lasă influenţat de mo- 
tive religioase şi . . . raţiunea de stal, adică conservarea 
societăţii laice, a ajuns motivul delerminanl in poliliea 
externă. Oţetea, r. 180. <> i: x p r. Itn|innea de a li 
(sau de a exista, de exisleniă) (a unei persoane, a unui 
lucru, a \in\ii fenomen etc.) = ceea ee justifică, moti- 
vează existenţa (unei persoane, a unui lucru, a unui 
fenomen etc). Neimplinind aceste condiţiuni, .scrierea sa 
devine inutilă şi fără raţiunea logică de a csista. I-'ii.imon', 
o. II, 260. Diminutivul are aici raţiunea sa de a fi. 
Maiorescu, ch. i, 88. D-voastră, doamnă, vă îmbrăcaţi, 
giudiţi, trăiţi după natura şi raţiunea de-a fi a jjoimrului'? 
1). Zamfirescu, î. 54. Cartea era acum tot plăminul 
meu, toată raţiunea mea de a fi. (Ialaction, o. a. i, 
39. Anj un copil care înseamnă ţoală raţiunea mea de 
existenţă. C. Petbescu, î. i, 217. >■ Scop, ţel. Aveam 

raţiune în vială şi îmi îndeplineam datoria cu sfinţenie 
faţă de ea. Călinescu, e. o. i, 288 

— PI.: raţiuni. — Si: (invecliit) raţie, rafione (man. 
SĂNĂT. 14/18) s. f. 

— Din lat. ratio, -onis. 

RAŢIUNEJ s. f. v. raţie'. 

HAUĂ s. f. V. rouă. 

H.\rcĂ> s. f. (Regional) MIrţoagă (Brilieni-Dr. 
Petru (iroza). Teaiia, c. n. 258 

— PI.: ? 

— De la rău. 

IlAUCA" s. f. (Regional) Numele unui peşte care 
seamănă eu mreaua (Sinea Nouă — Făgăraş) \iR i 

1 746/178. 



— PI.: rauce. 

— Etimologia necunoscută 

RAI.ITEN suljst. (Bot.; gernumi.sui hneehit) Vir- 
nanţ {Pută graveohns). Foi de rcuihn. Calendariu 
(1814), 18.3/8. 

— PI : ? 

— Din germ. Ilaulen (pi lui Paule). 

HA\'AC s. n. 1. Miere de bună calitate care se 
scurge din faguri! expuşi la soare. 7.> [parale] oca 
miere răvac (a. 1792). T'iiicahiul, iv, 1.33/12, cf. Cihac, 
II, 607, DDRF, şio II,, .300, TDRG, Pascu, s. 195, N. 
A. Bogdan, c. im. 70, cade, Scriban, d. 

2. Must care se scurge din strugurii puşi In teasc 
(fără ca aceştia să fie storşi s;ui zdrobiţi); vin obţinut 
din acest must; vin limpede, separat de drojdii, prin 
trecerea lui dintr-un butoi în altul; vin rămas nel'nghe- 
ţat într-un butoi expus la temperaturi joase, \inul 
icşii răvac nu cuprinde materia acea peiroasă ce iesă 
din struguri. I. Ionescu, c. 195/23, cf. Cihac, ii, 607, 
DDRF, Gheţie, r. m., Barcianu, şio ii,, 230. El 
voia să dea ministrului un banchet de .in de persoane, cu 
vinuri răvac, truse şi guslărite de Bănică. D. Zamfi- 
REscu, T, s. 66, cf. Alexi, w. Vinii/ răvăcil se numeşte 
răvac. Pamfii.e, i. c. 224. De acolo plecam să încercăm 
alt vinaţ: şi-aducea el aminie de nişte ravae nebun. 
M. LCaragiale, c. 60, ef. cade, Scriban, d. Nu vezi 
că ini-mi mai place ruei vinul ? răspundea ci cu tristeţe, 
privind cana de ravae ce o ţinea mereu la cap, pe o mes- 
cioară. Beniuc, m. c. i, 103. Lasă-mă să beau revac. 
Că sini voinicel burlac. Teodorescu, p. p. 330. Sâ-(i 
dau . Ş-o vedriţă De răvac. ant. lit. pop. i, 424 
ef. alr sn I h 246. >■ Vin obţinut din diverse fructe 
(de munte). Cf. tdrg, dm. 

3. (Regional) Grăsime care se scurge din caşul stors 
de zer (Costişa — Buhuşi). chest. v 118/21. 

— Şi (învechit şi popular) răvăe, (regional) revâc 
s. n. 

— Din te ravak. 

RAVAGIU s. n. (.Mai ales la pi. ; de obicei în legă- 
tură cu verbul ,,a face") Pagubă, distrugere, pustiire 
(cauzală de furtuni, inundaţii, boli ele). Bînluia cu 
furie in armată o boală molipsitoare de ochi, care făcea 
ravagii la efectivele regimentelor. Br.Xescu,' v. 37, cf. 
Scriban, d. Bolile sociale şi epidemia fac ravagii. Ulieru, 
c. 77. Cancerul, mai cu seamă, face ravagii. CSlinescu] 
s. 397. A'i; se mai ocupară nici de ravagiile pe care le 
făcea lipsa chiar la periferiile Bucureştilor. Stancu, 
b. a. IV, 216. <$. Fi g. Dacă crud timpul cu a lui rava- 
giuri. Natura noastră o ve.stezeşle. Ne rămin încă multe 
avaniagiuri. Negruzzi, s. iu, 61. Pămase tăcut, . . . 
atins de molima tacticei şi strategiei care făcia ravagii. 
C. Petrescu, i. 1, 116. Solidarizind imaginaţia şi 
simţurile noastre cu soarta altuia, morala a dezarmat 
ravagiile produse de spiritul de dominaţie şi exploatare. 
Ralea, s. t. II, 278. Fiecare din noi caută, pe mutra 
celuilalt, ravagiile timpului, s. martie 1960, 36 

— Pl.: ravagii şi (învechii, rar) ravagiuri. - Şi: 
ravâj s. n. Alexi, w. 

— Din fr. ravage. 

R.WAj s. n. V. ravaiflu. 
RAVAŞI.Ui vb. IV V. răvăjiui. 
RAv.4iV, -A adj. V. reavăn. 
RiiVEK, -Ă adj. v. reavăn. 
R.Wft.VT s. n. V. revent. 
RAVI s. m. V. rabin. 
RA\'II,A vb. I V. iăfllla. 
H.4\1LÂ s. f. V. raflilă. 



673 



RAVILl 



- 50 - 



HAZ A 



RAVIL! vb. IV V. răglla. 

RAvL\ s. 111. V. rablu. 



RAViNTĂ s. 



reveni. 



RAVIT.M.lA vb. I. Traiiz. (Franţuzlsm rar) 
A aproviziona cu alimente, cu maleriale ctc.; a ajuta. 
N-aş putea ... să rauilaliez pe eei de aeasi'i nici cu 3U0 
lei lunar. v. bom. decembrie 1963, 151. 

— Prez. ind.: ravilaliez. 

— Din fr. ravitailler. 

HAVITAI.IERE s. f. (Rai) Aprovizionare cu ali- 
mente, cu materiale etc. Châlons este centrul nostru 
de ravilaliere, că inlr-acolo Indreptănt toate muniţiile, 
toţi voluntarii şi toate alimentele. C.\jin. Petrescu, 
T. II, 433. 

— PI.: ravitalieri. 

— V. ravitalia. 

RAViZIE s. f. V. revizie. 

RÂVLĂ s. f. (Prin nord-veslul Munt.) Cantitate 
marc, grămadă. Cf. Udrescu, gi.. Stau prunele rarlă 
pe jos. id. ib. -^ F i g. Belşug. Ravlă mare la masa 
lui, ca la un praznic impărătesc. Udrescu. gi.. 

— Etimologia necunoscută. 

RAVCNÂ s. f. V. arvună. 

RAZ' s. n. 1. Bară de oţel, cu un capăt lăţit şi 
ascuţit, folosită la săpat gropi în pănilnt, la spart 
piatră, etc Se puseră apoi cu razurile şi cu căngile toţi 
cinci, ca să spargă sloiul. Slavici, v. p. 103, cf. ddrf, 
Barcianu, Alexi, w., cade, Scriban, d., nom. min. 
I, 20, H IV 246, CiAuşANU, V. 194. -^ Unealtă constind 
dintr-o bară scurtă de oţel cu tăiş la un capăt, folo- 
sită de tîmplari, dulgluri ele; răzuitor. Cf. Şăineanu, 
CADE. Frecau noroiul podelelor cu razul de după uşă. 
I. Botez, şc. 88, cf. Scriban, i> , ii ii 118, iii 38, 
118, 378. 

2. (Regional) Otic Ia plug. Cf. h vii 485, xiv 248, 

ALRM SN h 17. 

3. (Regional) Bucată de lemn cu care se nivelează 
grăunţele în baniţă. Nu păgubea; ci îşi găsea socoteala 
. . . în ,,haşul" , sporul ce-i ieşea de la ,,raz" , eind umplca- 
şi măsura, ,, dubla" , cu dichis, conv. i.it. xliv2, 77, 
cf. Scriban, d. 

4. (Regional) Hăţ crestat cu care se frăniînlă la 
stlnă urda sau caşul dospii; răvar. Cf. ii vii 372, xi 
275. 

5. (Regional) Par (l'elrila) ai.r ii/i mn 125. 

— PI.: razuri. 

— Din ser. raz. 

RAZ^ s. m., s. n. v. rază. 

RAZAcAlE s,. f. V. razaeliie. 

RAZACHÎE s. f. 1. Soi românesc de viţă de vie 
care produce struguri (de masă) cu l)oabe mari, albe 
sau roşii, lunguieţe şi foarte cărnoase; strugure produs 
de această viţă de vie. 3'/ oca smocliine ţi 20 oe[ă] 
razăchii (a. 1754). Iohga, s. d. xii, 68. Stafide, reza- 
chie de o cutie 24 bani (a. 1792). ap. şio ii,, 300, cf. 

POLIZU, ClHAC, 11, 607, LM, HEM 2104, DDRF, ŞXl- 

NEANU. Coarnă tilbă .yi coarnă neagră, razachie şi cor- 
niţă, ap. TDRG. 3/0 aştepta, in vestă, muşeind dintr-un 
ciorchine de razachie, mai galben ca chihli barul. Bassa- 

HABESCU, S. N. 23, cf. CADE, SCRIBAN, D. TâlUţU 

urca într-o simbătă după amiază muntele singur, jirin- 
tre vil de razachie coaptă. Arghezi, c. j. 58 Iubito ! 
hai pe dealul unde via Desface sîr-ii ei de boabă coarnă. 
Ne-mbie busuioaca, razachia Şi ,jier.':icii de roadă se 
răstoarnă. Beniuc, u. 109. Frunzuliţă razaeliie, ('ine 
mi-a fost taică mie. m.at. folk. 196, cf. zanne, p. i, 
304, H I 6, II 87, 165, 243, iii 65, iv 8, 52, 83, vi 235 



IX 55, 446, XI 5, 362, xii 215, xvi 3, 41. <> (Adjec- 
tival) Dealuri furate din lună, de-argilă de aur. Cu 
vii razăchii. Brad, t. 38. 4- (Adjectival) De culoarea 
razachiei. Păşind îndesat şi rar, eii clielia razachie lu- 
cind în bătaia soarelui de primăvară ... o prins a strtn- 
ge mîinile tuturora, v. rom. februarie 1954, 38. «ţ. 
<0> E X p r. A o lua pe coarda razachie — . a o lua cu 
binişorul. O luaşi pe coarda razachie, cu saciz dulce, 
uşor. M. 1. Caragiale, c. 130. 

2. (Regional; adesea determinat prin ,, sălbatică") 
Agriş (Ribes grossularia). Cf. Bhandza, fl. 152, Bar- 
cianu, Gbecescu, fl. 229, i. cr. i, 85, şez. xv, 143, 
Borza, d. 147. 

— T-l.: razăchii. — Şi: (Învechit şi popular) raza- 
eliie, rezaeliie, rezăeliie (ddrf, Borza, d. 147), răzi- 
eliie (Barcianu), (region;-!) răzăeiiie (ib , .\lexi, w.. 
Borza, d. 147), rezieliie (Bbandza, fl. 152, Btanu, 
D. s. TDRG, Borza, d. 147), rezieliie (id. ib.) razacâle 
(II II 280), razdachle (h x 302) s. f. 

— Din te. razaki. Cf . bg. p a 3 a k ii H. ser r a z a- 
k i j a, ngr. p a ţ a x !. 

RAZALĂU s. n., s. m. v. răzălău. 

R.'XZAKT, -Ă adj. Care trece la mică distanţă de 
suprafaţa pămintului, apei etc , aproape atinglnd-o. Cf. 
.^LEXI, w. A trecut in zbor razant peste case. s mai 
1960, 61. <> (Adverbial) \'ăzu avioanele . . . trecind ra- 
zant peste liniile româneşti. Beniuc, m. c. i, 337. 
•4- (Substantivat, f ) Lovitură la jocul de tenis, dată 
astfel incit mingea trece aproape de partea superioară 
a plasei. Ai nişte razante de neapărat. Sebastian, t. 85. 

— PI.: razanţi, -te. 

— Din fr. rasant. 

RAzAnŢĂ s. f. Proprietate a traiectoriei unui 
mobil de a avea curbură mică. Cf. ltr2, dl, d.m. 

— PI.; razante. 

— Din fr. rasance, -germ. Ra§aiiz. 

HAZA s. f. 1. Fascicul subţire de lumină, traiec 
torie luminoasă. Razele (a. 1563). cuv. d. bătr. i, 
249. In vreamea de ger, para gerului , raza soarelui Irage-le, 
de vine cătr-înşii. Coresi, ev. 236. Ai tocmit şi luna să 
crească, să şează, Să-şi ia de la soare lucoare, radză. 
Dosoi-tei, ps. 27/13. Cu puţinteale cristaluri înfier- 
bînlate de razele soarelui le-au orbit ochii. Molnab, 
ret. 5/7, cf. Budai-Dele.anu, lex., lb. Au răsărit 
soarile carilc cu strălucitele sale rază au împărtăşit şi 
cele mai îndesite pi/riii/i. Dbăghici, n. 116/1, cf. Cona- 
CHi, p 280. O rarii de soare se giuca pe fizionomia ma- 
iorului. Russo, s. 28. Să văd un om . . . pentru care 
soarele n-are raze, nici cîmpul flori. Negruzzi, s. 
I, 56, cf Polizu. Plăpinda-i lină rază A iubitei mele 
frunte cu vii umbre colora. Alexandrescu, o. i, 74. 
Surugiul chîiiieşte; caii zboară ca doi zmei Prin o pulbere 
de raze, prin un nour de scintci. Alecsandri, p. iii, 
15. Cele dinţii raze ale soarelui încălziră ochii mei. Bo- 
lintineanu, o. 331. Cobori in jos, luceafăr bltnd, 
Alunecînd pe-o rază. F'minescu, o. i, 168. Zăresc In 
depărtare un sul de raze scinteictoare. Creangă, p. 228. 
Parcă razele soarelui ar cădea asupra lui şi l-ar lumina. 
Sl.vvici, n. I, 101. Soarele o rază de-adio inii trimise. Ma- 
cedonski o. I. 46. Soarele zvirlise un smoc de raze pe că- 
păliiul lor. Vlahuţ.\, o. a. i, 143. Raze de lumină Din za- 
rea-nsingerală curg. Păun-Pincio, p. 5^. De sus soa- 
rele trimitea raze de aur care se jucau cu apa. Dună- 
REANu, CH. 144. învie firele de iarbă sub ploaia razelor 
de soare. Gog a, c. p. 130. Cu raza ta mă nasc deodată, 
Cu dînsa viaţa-mise încheie. Cerna, p. 24. Înalţă crizan- 
leme-aureola De palide petale ce par raze De stele ce 
apun. Densusianu, l. a. 21. Sa desprins raza din 
ghemul ei de aur şi a rătăcit prin senin. Gîrleanu, l. 
138. Din văi, negurile adormite începeau să se înalţe, 
trezite de întăile raze ale dimineţii. Hogaş, dr. i, 63. 
Razele albăstrite ale lunii se înginau cu întunerecul 
negru. Rebreanu, r. i, 226. Basmul tău şi al Cosin- 
zenei cine nu-l cunoaşte oare ? Vinlul, păsările, codrul. 



563 



RAZĂ 



51 - 



RAZ Am 



luna, razele eh- soare. Eftimiu, î. 101. Sub Irislele be- 
curi cu ra:ele pale. Tovarăş mii risul liidos şi cu umbra. 
Bacovia, o. 21. Acuma umblau incel, se ndiltncau parcă 
in soarele auriu de toamnă, care fringea raze. Sado- 
VF.ANT, o. IV, 431. Sub razele albe de foc care le da 
dureri de ochi, au schimbai inire ei primele cuvinle. 
Bart, e. 13-1. Privi înainte prin întuneric razele sărace 
ce pătrundeau pe fereastră. C.\linescu, e. o. i, 219. 
Veneau oblice, prelungi, razele roşcate ale unui solemn 
apus de soare. C.oiil Petbescu, n. 104. Şi totuşi miinc 
soarele va apărea Cu razele ca suliţele drepte. Beniuc, 
V. 139. Se lasă printre cetini, din inalt, l) pulbere de 
raze, argintie. L.\biş, p. 110. Bată-te bădiţă bală . . . 
Hazele de p'ingă soare .Şi dreptatea mea cea mare. J.\n- 
.N'lK-BÎRSEANr, D. 257, ci. Teodorescu, p. p. 177 
Din două-trei mindre ale mele . . . Cea din uliţa eca 
mare Ca şi raza de la soare. Doine, 30, cf. Za.nni:, p 
I, 219. <^ F i g. Unde a socotelii şi a minţii raze nu 
lucesc, duhurile puterii puţin procopsesc. Cantemib, ist. 
90. Trimite sufletului mieu o rază de lumină .şi de min- 
giiere. M.\rcovici, c. 9/17. Ochii tăi Sini sumeli, stră- 
bat departe, varsă rază cu scintei. As.\chi, s. l. i, 160. 
Repezite, dulce rază. Din doi ochi măngăitori. Con.a- 
CHi, p. 106. Mă orbiră razele brilante şi strălucitoare 
ce ies din ochii domnişoarei Lina. Ai,f.cs.\ndri, t 851 
Mintea zăreşte natura şi soarta omenească printr-o rază 
amurgită cei ascunde amăruntele banale ale vieţei. 
Odobescii, s. I, 185. O, lasă-mi capul meu pe sin, 
Iubito, să se culce. Sub raza ochiului senin .Şi negrăit de 
dulce. Eminescu, o. i, 179. Văd cum ard stelele in 
fumuriile depărtări ale cerurilor, dar nu-mi ]>ot purta 
trupul nici pe unde-mi fuge raza ochilor, nici pe 
unde se duce raza gindului. Vissarion, b. 205. 
<J> E X p r. (invccliit, rar) A da rază = a descinde, 
a fi originar din . . . Xeamul ţării Moldovei de unde 
dă rază Din ţara Italiei lot omul să crcază. Dosoftei, 
ap. TDRG. -^ Lumină. Al mieu înlunearec dobindeaşte 
radzi. Dosoftei, ps. 53/7. Nice un soare acolo lumi- 
nează, Nici pă ceriu sărin lună cu stele Ci numai văpă- 
ile fac rază. Budai-Dele.^nu, ţ. 315. A oricărei ,zi 
rază Nuoi lacrimi o să imză, Cind pe streine ţărmuri 
strein o .să trăiesc! Alf.xandrescij, o. i, 146 Cf să 
vază In a zilei albă rază. Alecsandbi, p. ii, 109. 
Te-ador, Salan, fiindcă ta eşti zimbel, rază .şi coloare. 
Macedonski, o. I, 149. Xu-s ceruri, nu-i zare nu-i 
rază .Şi firea se zbate să moară. Neculuţă, ţ. d. 61. 
Omul cel cu păr rebel şi mult scotea un caiet din buzunar 
şi desfăcindu-l în raza lămpii începea să citească. Ga- 
LACTioN, o. 307. Din slavă heruvimii s-au pogorit să 
leasă Cu fire diafane hlamida la de rază. Topîbce.^.m-, 
p. o. 106. Xu să poate, soro, să nu fie lume acolo, unde 
e raza aia, lumina aia mare! O. Bîrlea, a. p. i, 163. 
<0> Fig. Intră în carte şi strigă cu răstcală: „Vnde-i 
Anghelina? Unde-i a mea rază?" Bud.\i-Deleanu, t. 
V. 89. Tu e.şti eu adevărat raza tatălui. Calend.miiv. 
(1814), 32/2. Rază stinsă a dumjtezeirii. icoană nede- 
săvîrşilă a mărirei cei prea înalte. Mabcovici, c. 11/13. 
Am zvîrlil asupra-ţi, crudo, vălul alb de poezie Şi paloa- 
rei tale raza inocenţei eu i-am dat. Eminescu, o. i, 
29. .46in ne dăm noi seamă ce sfint şi mare eşti : Ce sus, 
tot mai puternic, mai mîndru străjuieşii Vmplînd lot 
orizontul cu raza ta cea clară. Anghel-Iosif, c. m. 
II, 78. 4- F i g. Semn slab de..., pilpiirc, licărire. 
Cind în viaţa pustiită rîde-o rază de noroc. Eminescu, 
o. i, 29. Tot parcă te mai fură o rază de noroc. Păun- 
PlNcio, p. 45 In sufletul lui Ilerdelea se furişă înce- 
tul cu încetul iar o rază de încredere. Rebreaxu, i. 
346. .Muncă amară şi cumplită, fără rază de nădejde! 
Sadoveanu, o. I, 542. 

2. (Fiz ) Radiaţie. Cf. St.am.iti, f. 61. M.arix, f. 
212/31. încălzirea pămînlului prin căldură solară alirnă 
de la direcţiunea în care cad razii de căldură pe păminl. 
F (1889), 459, cf. CADE, fd iii, 196. <> Raze cosmice 
V. cosmic. Raze infraroşii v. infraroşu. Raze 
ultraviolete v. u 1 t r a v i o 1 e t. (Şi eliptic) Raze X (sau 
Roentgen) ^ imde electromagnetice cu lungimi de 
undă nuilt mai mici declt acelea ale luminii. Roentgen 
descoperă razele X. Marinesco, p. a. 33, cf. A. Pop. 



chirurg. 51. -f (Regional) Radiografie, gl. olt. Cin 
ne-am dus acolo, raza nu să făeea decît sară. ib. 

3. (Mat.) Distanţă constantă de la centrul unui 
cerc pină la orice punct de pe circumferinţă sau de la 
centrul unei sfere pină la orice punct de pe suprafaţa 
ei. Liniile care pogoară de la cerc la chendru, adecă 
drept in mijloc, să cheamă rază. Amfii.ohie, e. 139/20, 
cf. gheom.-trigon. 6^/29. Liniile cerate . . . care merg 
de la centru spre cercumpregiurime sini raze. As.aciii, 
E. III, 6/23, cf. PoLizu, CuLiANu, c. 104. Linia ce 
uneşte centrul sferei cu un punct oarecare a suprafeţei 
acesteia se numeşte raza. Melik, ,:. 234, cf. tdrg. 
Ş.îine.\nu, d. u., cade. Soare, siaş. 176. A luat mă- 
surile razei unei roţi, a înmulţit-o cu doi şi apoi cu 3,U. 
V. rom. mai 1954, 37. Raportul lungimilor a două cer- 
curi este egal cu raportul razelor lor. geomftbie i.\ 
154. 

4. Fig. Arie, loc pe rare se exercită o acţiune, 
pe care se întinde puterea .sau influenţa ciuva sau a 
ceva; (Învechit) raion. Intrevorbirea acestor doi til- 
hari . . . fu întreruptă de vocea santinelelor ce păzeau 
prima rază a lagărului. Filimon, o. i, 272, cf. tdrg, 
Ş-\iNEANU, D. u. Recurge, pentru timpuri pe care nu 
le-a apucat, la izvoade, iar pentru acele lucruri ce nu 
s-au petrecut în raza vederii sale, la spusele celor ce le-au 
fost martori. Iobga, l. i, 172 El nu e in raza privirii ei. 
C.\^Mii. Petrescu, t. II. 19. Pentru greci patria şi raza 
de activitate era marca, nu uscatul. Puşc.^jiiu, l. r. 
I, 258. Extraordinarul lui simţ pentru tot ce se petrece 
in umbră pe raza intereselor lui îl făcea neliniştit şi 
căutător. C.\LiNEScu, e. o. ii, 26. Nimeni dintre cei 
de aici n-are drept să plece nicăieri, din raza satului 
Lespezi, fără autorizaţia mea. v. rom. martie 1954, 38. 
Aceşti maeştri au o rază de aclivitate care întrece hota- 
rele satului respectiv. Pan.aitescu, o. ţ. 237. 

5. (Regional) Ramură, creangă. Cf. tdrg. Razele 
ţi s-o usca, Rădăcina ţi-o seca, Vîrfu ţi s-o apleca, siat. 
FOLK. 1 598. -♦■ Fiecare dintre ramificaţiile coamelor 
cerbului. Cf. tdbg. (Cerbul) au luat o căpiţă cu rezele 
şi au rădieat-o in sus. Sbibf.a, p. 174, cf. conv. lit. 
XLiVj, 3. Cerbul . . . e un animal mare şi mîndru cu 
optsprezece raze. Sado\'eanu, o. xiv, 426. S-o făcut 
un cerb frumos cu cîti trii radzî în fislieari corn. sez. 
IX, 20, cf. ALR II 4 979/228, .353, 365, 386, 551. 

G. (Regional) Fiecare dintre fofezele \1rtelniţei. Cf. 
TDRG, Viciu, gl.. Pajifile, i. c. 259, c.\de, a v 2, 
14, 15, VI 26. > Fiecare dintre cele patru lenme ale 
urzitoarei, prinse de capetele crucilor, pe care se În- 
tind firele Ia urzit. Cf. dame. t. 141, P.amfile, i. c. 
264, ALR SN II h 463, alr i 1 279/98, 180, 835, a v 33. 
■♦■ Beţe de lemn Înfipte in perete pe care se urzeşte. 
A III 18, com. din Za(;ka — Năsâud. 4. Totalul sau 
o parte a firelor de urzeală de pe virtelniţă sau urzitor. 
Cf. Săghinescu, V. 102. P.\cal.\, m. r. 310, S.\ineanu, 
D. u., A V 28, VI 26, Teaha, c. n. 259. 

7. (Regional) Fiecare dintre cercurile concentrice 
ale unui copac, după care se poate stabili virsta aces- 
tuia (Bilca — Rădăuţi). Cf. Lexic. reg. 107. 

8. (Regional; art.; Ia pi.) Numele unei constelaţii 
nedefinite mai Îndeaproape (Ciocăneşti — Vatra Dor- 
nei). .\LR II 2 464/365. <> Razele nopţii = calea lap- 
telui. A IX 3. 

9. (Regional, şi în compusul raza-soarelui) Floa- 
rea-soarelui (Helianthus annuus). Cf. B.vrcianu. ,4/i 
cules raza de pe cimp? ev 1951. nr. 1. 36. cf. alr i 1 
904/180, 746. <> Compus: razele-soarelui = năval- 
nic ( Scolopendrium vulgare). Borza, d. 129. 

— PI.: raze şi (învechit şi regional) reze (tdrg. 
Lexic reg. 107), (regional) razi (alr sn iii h 784)! 

— Şi (Învechit şi regional) raz (pi. m. rari, n. razuri 
-\LR SN III h 784/353) s. m., s. n. 

— Lat. radia. 

RVZ.\f.HlE s. f. V. razaihle. 
RjVZA.\1 s. n. V. reazem. 



691 



RAZBALUI 



52 - 



RÂBDA 



R\ZB.\Lllî vb. IV. Tranz. (Regional) A răscoli 
lucrurile, a face dezordine căutlnd ceva. Corn. din 
Straja — Rădăuţi. 

— Prez. ind.: '? 

— Din rus. pasBa.inBaTb. 

RAZII <»1\U: s. ni. V. războinic. 
R4ZDA(.HlE s. f. V. razachie. 



R.4ZEM s. 



V. reazem. 



RAZfil.OJI s. m. pi. V. răzloal. 

R.4Z1E s. f. I. Invazie pe un teritoriu duşman cu 
scopul de a prăda. (;f. ŞĂiNE.\Nr, cade, Scbiban, d. 

2. Control al populaţiei dintr-o anumită rază teri- 
torială, avind drept scop descoperirea unor infractori 
sau a unor contravenienţi. Cf. cade, Scriban, d. 
Ani vrut de la ime/jul să Ic văz, dar mi-era frică de razii 
fi de vreun control aici la spital. P.\s, z. ui, 289 4- 
Control medical inopinat. 

- PI.: razii. 

— Din fr razzia, it. rnzzia, germ. Razzia. 

RAZIM s. n. V. reazem. 

IlAZlilA vb. I V. rezema. 

RAzUIĂ s. f. V. reazem. 

rAZNA adv. 1. (Pe lingă verbe de mişcare) Fără o 
ţintă precisă, neţinlnd seama de drum, de direcţie, 
la Intlmplare. Cf. lb. IJc ce mi-ţi vîri capul la nnin 
om de treabă Şi lot umbli raznă pe drumuri degeaba :^ 
Pann, p. V. I, 25/25, cf. Cihac, ii, 311, lm. Fala umbla 
mai adesea razna prin păduri şi prin livezi cu fruntea 
înnorată. Odobescu, s. iii, 205. Iloropsitul, victimă 
persecutată, o ia razna in lume şi fuge in pădure. Cara- 
GIALE, o. III, 61. Ca gonii de iele, .le-ntoarse-napoi , 
aşa razna prin jiădure, dar nu mai era chip să-şi găsească 
copacii. Slavici, n. ii, 243 Copilul, coborindu-se din 
copaci, o apucă razna pe cimp. Ispibescu, l. 391. 
Ca s-ajung mai degrabă, am lăsat drumul cel bun şi 
cunoscut şi-ani luat-o razna peste clmpii. Vlahuţă, 
o. A. II, 7, cf. ddrf, Şăineanu. Gardul, in copilărie. 
Veşnic l-am asemănat C-un nebun carc-a plecat Razna 
pe ctmpie. Coşbuc, p. i, 261, cf. Barcianu, Alexi, w., 
Gorun, f. 127. O luă razna prin mirific înspre coasta 
păduricii din zarea dealului. Bujor, s. 82. Xecăjil, se 
repezi înaintea vitelor care o luaseră razna spre fundul 
ogrăzii. Rebbeanu, r. ii, 60. Vmblă eu ochii prin tufe, 
. . . parcă-i mereu cu gindul s-o ieic aşa, razna, in neş- 
tire. MiRONESCu, s. A. 140. O iau razna, prin pădure, 
spre moara lui Călifar. Ciai.action, o. 46. Pare gata . . 
t-o pornească razna pe drumul mare. Cazimir, gr. 31. 
Intr-o zi, luavînd ce face, am luat puşca şi am pornit-o 
razna, peste cîmpuri. Sadoveanu, o. i, 95. în clipele 
astea de grea sotitudinc O iau razna prin noapte Şi 
colind fără liniă Toate străzile oraşului. Hemuc, v. 31. 
El arcanul isprăvea, Dcar juganii nu-mi venea, Razna-n 
ctmpuri alerga. Teodorescu, p. p. 688, cf. alr ii 
3 481/130, 112, 872. (Prin analogie) Simfi că inima 
începuse s-o ia razna şi-şi pipăia neliniştit miinile fier- 
binţi. Camil Petrescu, o. ii, 217. -O- (Bar; precedat 
de prep. ,.de-a") Fugea de-a razna pe răzoare Descull 
aşa — de maica lui ! Coşbuc, p. i, 242. S-o iei, dragă, 
d-a razna. Teodorescu, p. p. 543, cf. alr ii 3 481/836. 
■^ E X p r. A o lua razna = a divaga, a bale cimpii ; 
a exagera. Insfîrşil, cunoşti pină unde ajunge imagi- 
naţia femeii, cînd o ia razna. C. Petrescu, î. ii. 125. 
Văzindu-ne pe noi, cei tineri, c-o luăm razna cu necre- 
dinţele şi cu dispreţul lucrurilor vechi, tuşi şi se pregăti să 
ne spuie ceva. Sadoveanu, o. vii, 717. Cu Laszlo, văd 
că lumea a cam luat-o razna. Vornic, p. 226. Totul 
vă stă la dispoziţie ! încheie şeful secţiei luind-o pufin 
razna. Preda, b. 81. 



2. (Adesea urmat de prep. ,,de" sau In construcţie 
cu verbele ,,a sta", ,,a se tine" etc.) I.a o parte, la oare- 
care distanţă de . . .; izolat, departe. Clasele şi gene- 
raţiunile se apropiau in loc de a sta arazna unele de 
altele Chic.^, s. 647. cf. i.M. într-o zi el o zări cum se 
plimba cam razna de curtrncele sale. Ispirescu, v, 12. 
D-a siînga albiei în care să încolăceşte Hiul Doamnei, 
razna de satul Domneşti, să vede o casă. Delavr.'vncea, 
s. 3. A venit cam desişor în vara asta la horă la noi, dar 
se ţinea tot razna. Vlahuţă, ap. tdro. cf ddrf, tdrg 
A'h se potrivea cu nici unul dintre fraţii lui şi umbla 
razna de ei. Galaction, a. 157. 

— Şi: (rar) răznâ, arâzna (mno, da) adv. 

— Din v. si. pasLHo. 

R.AZX.Ă' s. f. îinprăştiere. Prostia pîndeşle minleu 
oniului cum pindesc lupii razna oilor. Delavrancea, 
T. 131. .^ F i g. Deviere, digresiune; divagare. Ctte 
neuitate ceasuri m-a ţinut, pironit în jilţ, convorbirea 
oaspeliii. Miezoasă şi cuprinzătoare, reliniită şi măies- 
trită, fără lăbărţări, razne şi prisosuri. M. I. Caragi.ale, 
c 14. 

— l'l.: razne. 

— Postverbal al lui răzni. 

RÂZXĂ- s. f. (Regional) Felie de măr sau de pară. 

Cf. CONV. LIT. XX, 1016, ŞEZ. VII, 183. TF.AH.\, c. N 259 

— l'l.: razne. 

— litimologia necunoscntă. 

RAzX.\3 adv. V. razna. 

n.\ZMŢĂ s. f. (Regional) Presă de ulei (Molseiu- 
Vişeu de Sus) Cf. glosar reg. 

— l'l.: ? 

— Etimologia necunoscută. 

R.AZ<'>L s. n. V. rozoP. 

R.\BARniîR.Ă s. f. V. rabarlniră. 

RĂbAri s. m. V. rlbar. 

RĂbAr- s. n. V. răvar. 

R.ĂIJ.\(iÎE s. f. (Regional; atestat cu fonetism 
regional In forma răbâjie ) Rablă (Ineu — Arad) Cf. 
ALR ii/i h 257/64, ALRM ii/i h 332/64. 

— Cf. rablagi. 

RĂBĂlAş s. n. (Regional) .laf, lioţie (.Moigrad — 
Zalău), alr' I 1 429/280. 

— PI.: ? 

— Din magii, rablăs. 

R.\B.ĂI,f vb. IV. Tranz. (Prin Transilv.) .\ fura ; 
a prăda, a jefui. Cf. Caba, săl. 100, alr i 1 430/28U, 
.305. 

— Prez. ind.: răbălesc. — Şi: răbălu! (alr i 1430/218. 
Glosar reg), robăli (ai.r i 1 430/273, 337. mat. dia- 
lect. I. 91), răblui (alr i 1 430/341, 350, 360, 576), 
rabini (ev 1951, nr. 3-4, 43) vb. IV. 

— Din magh. rabol. 

RĂBĂI.LÎ vb. IV v. râbăli. 

RĂBDA vb. I. I. Tranz. A suporta (cu resem- 
nare) o neplăcere sau o durere fizică sau morală ; a 
Indura, a suferi. Iară se greşindu, muncă rrbdaţi. con. 
VOR. 150/7. Pentru el . . . cade-se a răbda toate muncile. 
CoRESi. EV. 70. Au răbdat scîrbe şi nevoi. Varlaam, 
c. 139. Răbdindş-alte multe chinuituri, face marc minuni. 
DosOFTEi. V. s. noiembrie 148^/15. ,Vu putu răbda 
atîta ruşine, anon. cantac, cm i, 124. Rabzi lovituri 
cu palma. Mineiul (1776), 101r2/28. Rabdă foame 
ctte trii zile. Budai-Deleanu. ţ. 93. A neamului tău 
năcazuri, toate tu îi să le rabzi. Beldiman. o. 45/7, 
cf. lb. Vă veţi deprinde a răbda foamea şi setea. Dhă- 



714 



RĂBDA 



- 53 



RĂBDA 



GHICI, B. 8/2. Şi orice altc-nlimijlări Am răbdat pc-a 
lumei mări, Nu m-aii dcznădăjdail. Coxachi. p. 155, 
cf. PoMzu. Ai fost silii să rabzi, in această epistolă, 
o conlrabombardare de versuri latineşti. Odobescu, s. 
III, 62. .Să rabzi toate şicanele, toate arogantele şi toate 
lipsele de educafiuiie ale unui şef. Caragiale, o. ii, 
47. Eu ştiu cit amar am răbdat! Slavici, n. i, 143, 
cf. DDBF. Tu te crezi bătut de sorfi Şi ca vita rabzi şi 
porţi Pe-al tău git tiranii. Neculuţă, ţ. d. 41, cf. 
ŞĂiNEANU. Răbdăm poveri, răbdăm nevoi Şi ham de 
cai şi Jug de boi: Dar vrem pămint ! Coşbuc, v. i, 207, 
cf. Barcianu, Ai.exi, \v. O! de cile ori n-am răbdat 
eu — şi nn rabd — fi foamea, şi setea, şi frigul. Dela- 
VRANCEA, o. II, 29.T. Avu O tresărire şi o părere de rău : 
,,1'ite pentru cine rabd ocări şi sudălmi !" Rebreanu, 
I. 54. Uite, vine acum şi o ploaie . . , dar ce săi faci, 
n-ai cum s-o opreşti, trebuie s-o răbdăm. Demetrius, 
A. 323. Vai de ăla săracul, Care-i slugă la altul. Că 
multe rabdă bietui .' .lAnsiK-BJBSEANU, D. 193. llare- 
mi frig \ă nu rabde bietul lata. Reteganul, p. v. 58. 
<0> I n t r a n 7. Iară cela cr rabdă, la pncaanic-l trage 
şi-l izbăveşte, coresi, ev. 61. Sini trei zile de cind 
rabdă lingă mine şi n-au cc minca. n. test. (1648), 
50V/34. înţelept iaste la cuget, tare şi mare, cine virtos 
făcindu-se înaintea lui au răbdat. Biblia (1688), 366-/57. 
Trebuie ori să iubească, ori să rabde şi să moară. Con.\- 
CHi, I'. 84. /'(' la noi, cine are bani bea şi mănincă, cine 
nu se uită şi rabdă. Cbeangă, v. 279. Gem, dar rabd. 
— Rabzi, dar genii. DEL.A.vnAN'CEA, o. ii, 195. Cu ce-a 
avut, putea trăi două luni de zile. Acum rabde. Agîr- 
biceanu, a. 225. Scrişneam din măsele, gemeam din 
adine, dar răbdăm. S.\doveanu, o. ii, 68. Rabdă, 
femeie, rabdă. Stancv, r. a. iii, 197. rari", taci, Iaci; 
inima mea. Rabdă pe cit vei putea! .T.\.RNfK-BÎRSEANU, 
D. 151. Rabdă, inimă şi-ncacă. Că ţi-o fost mintea buiacâ. 
FOLC. THANsiLV. I, 455. VuH heu şi mănincă, alţii 
rabdă şi se uită. Z.annk, p. iii. 152. <J> (l'iinat de 
(JctiTminări introduse prin prep. .,de", arătînd cauza 
suferinţei) Xu pociu răbda de amar. .Mineill (1776), 
201^'/32. Ceru să măninec şi-i păru rău că din cauza 
lui noi răbdaserăm de foame. ' Di;LAvn.\NCE.\, T. 44. 
Am răbdat de frig şi foame. Vlahuţă, o. a. i, 179. 
ICI, din nimic, iţi dă fripturi şi poame Şi, totuşi, rabdă 
uneori de foame. loriRCEANU, i>. o. 90. De două zile 
rabdă de foame. (',. Petbescu, c. v. 121. N-ajunge 
că ii trimeţi ca vai de capul lui şi rabdă de sete toată 
ziua, cu oile? Preda, m. 26. Cine (inc plinea in sinul 
altuia deseori rabdă de foame. Z.\nne, p. iv, 48. v- 
E X p r. A râhtlu in piele — a Indura mult, fără a se 
plinge. // durea de durut, dar răbda in piele ea un 
drac pinu a vedea cum o s-o scoajă la cale. Ispibesgu, 
I,. 252, cf. CiAUŞANV, GL. >• Inlrani;. (învechit) 
A rezista in luptă, a ţine piept. Ieşi călărimea a tliesa- 
mior şt puţin rabdă şi didca dosul la faţă. IlER<n>i>T 
(1645), 296. -f Intrau/. (L'rmal de determinări 
introduse prin prep. .,1a") .\ fi rezistent, [driul] rabdă 
tare bine la ger cind ii . . acoperit cu omăt. I. Ion e seu, 
c. 172/23. Vilele de acest soi mănincă mai puţin decit 
celelalte, sini mai păroase, rabdă la frig şi la ploaie. 
Ghica, s. 541. Şi na-ţi cizmele-mi de (ap. De jap de 
la capră stearpă, Ce la apă mult mai rabdă. Teoijo- 
BEScu, p. p 502. Am o manta largă, mare, Şeade /ic 
patru picioare Şi rabdă şi la ploaie şi la soare (Aco- 
perişul casei). Gorovei, c. 1. 

2. Tranz. şi intrau/.. ( inveelnt şi popular) A 
aştepta in linişte, cn resemnare. Lungu rebdali (fiţi... 
rabdă t.o r i n. test. 1648) şi voi. cou. von. 132/14. 
Voi răbda pre Domnul să mă ducă-n slavă Şi nu m-oi 
măhni-mă de lungă zăbavei. Dosoftei, ps. 84/3. Trebuie 
să rabde pină ec să se usuce cărămizile. Dk.\ghici, b. 
86/30. Răbdăm pină cr se lăsa amurgul pe luciu. Sado- 
VEANU, o. LX, 3.58. Ilăbdaţi-mă voi oleueă, Să-m bag 
wina-n buzunan. Să scol pană şi liirtir. 1'. I'apahagi, 
M 90. Rabdă, soră, pină joi, C-apoi te-ui ducc-napoi ■ 
FOLC. TBANsiLV. I, 209. <> T i g. A'ii mă rabdă vremea 
. . . Trebuie să mă reped după hoţ. Sauoveani:, o. 
VIU, 521. 

3. Tranz. A tolera să se săvlrşească un lucru 



supărător, neingăduit ; a însădui, a permite; a suporta 
prezenţa cuiva sau a ceva. A'ii răbdară alita indrăz- 
nire a celor doi fraţi. Coresi, ev. 91. Nu l-au putut 
să-l rebdc Duca Vodă pe acel boier. Neciilce, l. 81. 
invăţăturih tale, noi nu le putem răbda, că strici obi- 
ceaiurile noastre, anox cantac, cm i, 88. A'i'ci cum 
n-au răbdat schimbare. Mineiul (1776), 195vl/2. Nu 
răbda ea asuprii să fie Cel mai slab de căiră cel mai 
tare. Budai-Deleanu, ţ, 239. Se mira cum de răbdasc 
Domnul şi nu depărtase Pe un ciine licălns. .\i.exan- 
drescu, o. I, 203. Un graure . . . împreună cu ciorile 
se cocoţează jucind pe spinarea boilor, cari, cu o filo- 
zofică nepăsare, rabdă aşa batjocure. Odobescu, s. iii, 
23. A'ii pot să mai rabd această nouă glumă. Dela- 
vraxcea, t. 71. Socoteala boierului, nu l-ar mai răbda 
Cel de Sus! Vlahuţă, o. a. ii, 56, cf. Barcianu. 
Doar n-oi răbda să mă ruşineze dinsul pe mine în faţa 
satului. Rebreanu, b. ii, 40. Te-am răbdat să-mi 
stai alături. Topîbceanu, p. o. 74. Crezi că am să 
pot răbda multă vreme sei-mi vorbeşti ca unei condamnate? 
Camil Petbrscu, t I, 297. Şi cum aţi răbdat una ca 
asta? Ori aţi umblat după protecţie? Bb.\escu. o. a. 
I, 49. Cum ii mai rabdă ntelepciunea la adincă? Ar- 
GHEZi, s. V, 58. Nu-l mai putem răbda pe faţa pămîn- 
tului. Stancu, b. a. III, 41. T-ostu-şi-o doi drăguţi dragi 
Părinţii nu io răbdat. Doine, 103. Hirlia multe 
rabdă. /anne. p. v, 235. Bate-o, Doamne, n-o răbda, 
Că mi-a secat inima. Teodorescu, p. p. .306. Rade, 
dop impeielal. Multe suflete-ai stricat. Acum vrei să 
strici .fi-al meu. Nu ie rabde Dumnezeu! Mîndbescu, 
L. p. 71. Cine iubeşte şi sjnine Nul răbda. Doamne, 
pe lume. Cine iubeşte .şi tace Rabdă-l, Doamne, si-i dă 
pace. DOINE, 190. <> 1" i ţi. După moartea lui nu l-au 
răbdat nice pămintul. N Costin, let. ii, 77/26. Cum 
ii rabdă locul. Doamne, cum ii vine Suflet să mai umble 
zile supărat Prniru-o vorbă numai? Coşuuc, P. i, 247. 
s> (Construit cu dativul) .'^luit au răbdat Lupului 
pentru aceli vornave proaste. Nioculce, i.. 180. Nu 
ti-nr putea răbda cile ţi-am răbdat noi. Creangă, p. 
286. .1 avui norocul de-a găsit pe Zoe, Carc-i rabdă 
ţoale de cind la luai Iopîrc.eanu, m. 50. .<). I n t ra n z. 
Căcc-ndelunr/ rabdă Dmnnedzău .şi tace. Dosiutei, ps. 
33/20. Domnul, deşi ştie, răbda. Necui.ce, l. 94. A'ii 
mai răbdăm fraţilor ! . . . Puneţi mina pe topoare ! 
Rebreanu, r. ii, 231. Blestema şi ameninţa cu n-o 
să rabde, arc martori şi o să-l dea in judecată, v. rom. 
iunie 1955, 72. -0> Expr. A (iiii)-l lăltila pe eiiievn 
inima (să ...)-— a (nu) se pulea stăpini (să . . .), a 
(nu) suporta (să . . ), a Inu) se îndura (să . . .). Unde 
nu se încinge intre din.şii o bătaie crîncenă, ş-apoi stă 
de-i priveşte, dacă te rabdă inima. Creangă, a. 112. 
Pe ţiganul cu vioara nu-l rabdă inima să im riposteze. 
Rebreanu, r. i, 130. A'» / mai răbdase inima şi venise 
s-o vadă cu ochii lui. Camil Petbescu, o. ii, 451. 
Au aşteptat o zi, au aşteptat o săpiămină, au aşteptat 
pină lut ia mai răbdat inima să aştepte. G.vi.an, y. 
R. 45. A (iiu)-l mai rălida (pe cine\a) puterile sfi . . . 
= a-1 părăsi (pe cineva) puterile, a nu mai putea să . . . 
Nu-l mai rabdă puterile .iă şi joace copila pe genunchi. 
Delavrancea, ap. tdrg. .\ iiu-1 (mai) răiiila pămtntul 
V . p ă m 1 n t . 

4. Tranz. (Învechit) A crede (in cineva .sau in 
ceva): a nădăjdui, a spera. Dereptu numele tău rrebda- 
iu-te. Doamne, psalt. iiub. 113f/6. Rebdu numele 
tău, că dulce e intre preupodobnicii tăi. Psalt. 101. 
Toţi ce răbdară tine nu se ruşinară. Coresi, ps. 58/10, 
cf. 363/4. Că toţi ceia. Doamne, ce te rabdă Nu s-or 
slidi la vreame de pradă. Dosoftei, ps. 75/11. 

5. In tranz. şi refl. A-şi infrina pornirile; a se 
slăpîni, a se abţine. .Să vă răbdaţi de poftele trupeşti. 
N. test. (1648), 183v/t. Nu să vor pute răbda să nu 
sloboadză poghiaz, să strice ţara. Neculce, l. 56 Nu 
să putu răbda să ini guste. Budai-Deleanu, t- 186. 
I'ără a face vrn mişelie, nu se putea răbda. Bakac, t. 
60/18, cf. PoLizu. Smaranda nu mat putu răbda. 
Vlahuţă, o. a. ii, 53, cf. Bap.cianu. Rabdă şi dă-nc 
a.scultare. Murnu, i. 9. lUc insă nu se putu răbda să 
nu-i strige mindru . . . : — Ai văzut, jupinc "> Rebreanu, 



714 



rAbdare 



- 54 - 



rAbdâtor 



I. 33. Fala mea, cum po(i răbda? . . . Mai e vreme . . . 
Spune: da ! EKmin; \.bf:. Am răbdat eu ctt nm răbdat, 
dar pină la urmă i-am sfius totuşi eă eu aveam păreri 
eu Intui deosebite despre artă. Vlashi, d. 173. Andrei 
nu se rabdă să nu-i replice. T. l'opovici, s. 169. Ai; 
SC putu răbda mai mult, ci au descuiat şi uşa cămării. 
Sbikra, p. 23. Nu se poate răbda pină ce nu ştie ea 
toate. Retkganul, p. v, 73. Pină-n zori s-o (ăt răbdat 
Nufu de nu s-o culcat. Alexici, l. p. 181 Habdă-te 
şi-n râu şi-n bine Şi nu spune călră nime ! folc. tran- 
siLV. I, 210. 

— Prez. ind.: rabd si (popular) rabd (ALa i 2 032, 
ALR SN VII h 1865). — Şi: (învechit .şi ief;ional) rebdâ 
vb. I. ALB I 2 032, Ai.H SN VII li 1 86S, ilj h 2 (139. 

— Etimologia luriiiioscută. 

IlĂBnĂRK s. f. I. laptul de a răbda (1), dr a 
suporta dureri fizice sau morale : suferinţă, chin, du- 
rere ; (învechit) răbdurie. 06rn:u /jrftnii^i, frajii miei! 
a eliinul[a\i celuia ;riî/[u]( şi al rebdarieei cciia lungiei 
a pror[oicilor. cod. vok. 134/7. Ne mirăm de răbdare 
lor (ante 1550). cuv. d. bătr. ii, 417/3. Văditnd răbdă- 
rile si>[l]ntului .... cădzu la picioarele si'î\]nt[ii]hii . 
DosoFTEi, V. s. septembrie 36^/29, cf. anon. cah., 
LB. Tot aşa, cu prclune/ire, din răbdare in răbdare, 
Amindoi intr-n durere se uscau de pe picioare. Conachi, 
p 81. (^ovirşirea strimhăturilor suferite sleiseră răb- 
darea impilaţilor. Bălcescu, m. v. 47. A hulărlt să .«c 
pună pe petreceri, incailea să-şi destoarcă răbdările sufe- 
rite sub sirăşnieia in care-l ţinuse tată-se'tu. C.^ragiale, 
o. II, 254. Pariea noastră':' Răbdări şi laerămi. Dela- 
vn.\NCEA, o II, 25. Oare puţine răbdări, păn-acum, 
pribegind, indural-ai ? Toph\CK\tiV, p. o. it, cf. alr 
II 3 716/36,76,250. <> E x p r. (Glumeţ) A minea 
(sau a liifihili, n se hrăni, n trăi eu) rălidări prăjite 
= a nu ininca nimic, a nu se hrăni, a răbda de foame. 
Înghite la răbdări prăjite. Pann, p. v. iii, 101/17. 
A'ii lot umblaţi după bunătăţi; mai mîneaţt yi răbdări 
prăjite eă nu r-a fi nimica. CreangX, a. 110 (Eliptic) 
Un bucătar ocstit, De la I.ondr-acuş venit, Scoate o 
sută de mineări , Fel de feluri de răbdări. Miimuleanu, 
c. 144/6 De acu inăinie ;i-or mai trebui să jucă nevoi 
şi să mănince răbdări prăjite. Sbiera, r. 184. Trăia 
tot cu noduri fripte, învăluite cu răbdări prăjite. Rete- 

GANUI-, P. I, 59, cf. ŞEZ. v„ 120. 

2. Putere de a aştepta în linişte desfăşurarea eve- 
nimentelor. V. calm, resemnare, liod sufletesc 
să aducem: dragoste, bucurie, pace, răbdare, dulceaţă, 
bliudeţe. C.ohesi, ev. 87. liăhdarea, bunătatea . . . cre- 
dinţa. 1'araclis (1639), 252. Zic, inimă, s-aibi răbdare 
La sfirşilul acest mare. Coxachi, p. 147, cf. Pann, 
p. V. i, 134/17. Aseuluili, dacă aveţi răbdare. Negruzzi, 
s. I, 102. Bine, soro, cum ai răbdare s-aştepţi, c'ind ii 
răvaş grabnic de la frate-mcu poate? Alkcs.\ndri, t. 482. 
A'i! merge s-n iei cu iuţeală, trebuie să ai . . puţintică 
răbdare. Caragiale, o. vi, 88. Certa pe toţi ce-i ieşeau 
in cale şi nu-şi mai găsea răbdarea obicinuită- Slavici, 
N. I, 108. /(' povâţuia să fie mai eu răbdare mai îngă- 
duitori, ca să nu se amărască pină iittr-alil părinţii. 
IspiREScu, L. 175. Mă mir cum d-avu răbdare domnul 
să nu-neeapă vinălnarca de cum dădurăm in ocolul 
slobod al Cîmpulungului. Delavrancea, o. ii, 105. 
Aşteptăm cu răbdare voile mai blinde ale Inlimplării. 
Hogaş, dr. i, 263. Ţăranii aşteptau cu răbdarea tra- 
diţională, fiindcă timjiul n-are preţ decit in toiul munci- 
lor. Rebreanu, r. II, 81. Aci, împrejurările cereau 
altfel de răbdare şi un mai cruţălor tact. C. Pf.tresc.u, 
a. n. 17. Jţi trebuia răbdare, credinţă şi jniterc . Arghezi, 
vers. 379. D-apăi aveţi răbdare, bre, pină la anul 
măcar. Călinescu, e. o. ii, 9. Mă gindesc c6-i fi ajuns 
ia marginea răbdării. Vornic, p. 203. Ziua-i mare, 
Gtia-i lare, Dragostea n-arc răbdare! jARNiK-BiRSEANU, 
D. 382. Roagă-tc druşiclor laic Ca să fie eu răbdare. 
FiiTc. TRANsiLV. i. 339. Răbdarea la mimc. cea mai 
bună dnflorie. Zanne, p. viii, 523. <> (învechit; in 
construcţie cu verbul ,,a face") (^f. H. Gbecf.ant, 
cm II, 184. Răbdare nu pot să fac Dujiă boala care 
iac. Conachi, p. 34. Popa, făcindu-şi răboire, ... îi 



zise blind. Pann, p. v i, 76/11. <0> E x p r. A(-şi) ieşi 
sau a scoale (pe- cineva) din râlidare (sau din răbdări, 
din loate rălidările) = a (se) supăra, a (se) enerva 
(foarte tare), a face pe cineva să se enerveze, să-şi 
piardă calmul. Celelalte, strigă gazda, ieşind din răbdare 
inlru auzul atitor laude. Negruzzi, s. i, 77, cf ddrf. 
Eu îs bun, cil ts bun, dar şi cind m-a scoate cineva din 
răbdare, apoi nu-i trebuie nici ţigan de laie împotriva 
mea. CreangX, p. 253. Oricit de blajin să fie omul, îl 
scoateţi din toate răbdările. Caragiale, o. ii, 227. 
Asta-l scotea pe Bufnea din toate răbdările. Slavici, 
n. i, 297. Are un dar deosebit de al scoate din răbdări. 
Brătescu-Voi.neşti, p. 222. Atunci .şi Trifon îşi ieşi 
din răbdare — şi era poznaş cind pierdea răbdarea. 
Beteganul, p. I, 7. (Glumeţ) Răbdare şi tutun, se 
spune cuiva care trebuie să aştepte multă vreme. 
Pină atunci, răbdare şi tutun! C. Petrescu, î. ii. 136. 
■♦• (Gu valoare de imperativ) Aşteaptă! Hei, Ini! răb- 
dare, Arvinte, fătu-meu, răbdare! Alecsandri, t. 835. 

3. (învechit) îngăduinţă, indulgenţă. Rogu-ţi-me 
in lu[n]gă rebdare (cu multă ingăduială bi- 
blia 1688) se asculţi minre. cod. vor. 74/14. Doarme 
domnul răbdăriei ceata lunga şi al oyodireei. ('.ore si, 
EV. 298. Numai răbdarea, ce are bărbatul, ce se ilzice, 
cind face mutarea lui prcacurvic şi el rabdă . . . , accas- 
la-l face de să chiamă hotru. prav. 179. 

4. (învechit) Nădejde, speranţă. Tu eşti rrebdarca 
mea, doamne, upovăinţa mea den 9ni;i[reţea] mea. psalt. 
HUR. 60'/ll. Rrbdarea mişeiloru nu va peri ţ)ără în 
cumplit, psalt. 13. Cine e răbdarea mea, e nu Domnul? 
CoHESi, ps. 103/2, cf. 184/5. 

5. Stăruinţă Intr-o lucrare (grea şi de lungă durată), 
perseverenţă, statornicie, tenacitate. Ci; răbdarea voas- 
tră biruiţi sufletele voastre, n. test. (1648), 98^/17. 
Mai marea-i minune era starea-i şi răbdarea in primej- 
diile ce să supunea. C. Cantacuzino, cm i. 79, cf. 
LB, PoLizu. Osteneala şi răbdarea pol oree a dobîndi. 
Alexandbescu, o. i, 178. 7'ii dresai, de mic şi cu o 
minunată răbdare, pe prcpelicarul tău. Ol>obescu, s. 
III, 3. .Şl răbdare vă mai trebuie, şi multă voinţă, şi 
putere de muncă. Vlahuţă, o. a. ii, 222. Cu o răbdare 
ciudată m-am plecat peste tot ce a ştiut să facă omul. 
Anghel, pr. 99. Am învăţat prin urmare truda şi răb- 
darea, am învăţat a m,ă scula cîud trece vintişorul cel 
rece de dinaintea zorilor. Sadoveanu, o. vi, 520. Asta 
c o muncă nu numai de lăbdare. H. Lovinescu, t. 
243. Profesia de cercetător c în jirimul rind una de răb- 
dare ... , de calm. Baranga, i. 153. Cu răbdare şi 
tăcere se face agurida miere. Pamfile, j. ii, 162. 

— PI.: răbdări. — Şi: (învechit) relidnre s f. 

— V. răbda. 

RARDAt s. n. Răbdare. .Ş'i răbdatul are o nvirgine. 
Udrescu, gl. <0> E X p r. (Regional) (A se aieiie) ei 
eu luatul, noi eu răbdatul, se zice cînd cineva este 
nedreptăţit la împărţirea unor avantaje, bunuri etc. 
id. ib. 

— V. răbda. 

RĂBDĂTOR, -oARE adj. 1. Care suportă cu tărie 
greutăţi, suferinţe fizice sau morale; rabd uri u (t); 
(învechit, rar) răbduros; care aşteaptă în linişte des- 
făşurarea evenimentelor. V. c a 1 m, s u p u s, r e s e m- 
n a t. .Să SC înveţe cu tărie să rabde ce le se va limpla 
.şi să fie răbdători. Coresi, ev. 265. A'ice săracii nu 
să spăşesc, ce numai cei răbdători şi mulţămilori. Var- 
laam, c. 282, cf. ANON. car. Au pătimit . . . împreună 
cu fămci răbdătoare de chinuri. Mineiul (1776), 148'VS. 
Ca pe Orest să-l mai vază, să mai fie răbdători. Beldi- 
man, o. 21/6, cf, DRLU, LB, Poi.izu. Z'-Yo o fată robace 
.Şl răbdătoare, (.beangă, p. 283. l'u nevoit să se dedea 
cu necazurile şi să-.fi formeze un suflet lare şi răbdător. 
Odobescu, s. I, 261, cf. ddrf, ŞXineanl;, Barcianv, 
Ai.exi, w Ţara a rămas bogată . . . şi, dacă ar fi fost 
cine să poruncească , să sţ^uie cuvinlul ce se aştepta, din 
aceeaşi mulţime răbdătoare ş. harnică s-ar fi ivit şi cine 



717 



RĂBDDCE 



- 55 



RÂBOAŞCÂ 



s-o apere. Iorga, l. i, 7. Aflepln răspunsurile râbdă- 
lor, fără grijă. Rf.bbeanu, i. 322. Mulţimea aecea 
răbdătoare ţi cinstită, care lucrează numai pentru n 
mică pătură conducătoare. Bart, s. m. 25. Băbdător, 
dar cam ostenit de nehotărirea amatorului, făcu un semn 
din cap. C.\linescl', s. 49. Doctorul o ascultă răbdător. 
Stancu, r. a. IV, 95. în copilărie, am fost o fată răb- 
dătoare. Treda, r. 338. Inimă, fii răbdătoare. Ca pă- 
minlul sub picioare. Alecsandri, p. p. 225. -^ (Sub- 
stantivat) Fericămu rebdătorii (ceiea ce rabdă 
BIBLIA 1688). COD. vor. 135/10. Tuturora împarte . . , 
treme jind răbdătorilor de muncă dulceaţă. C.oresi, ev. 
180, cf. ANON. c.\r. Pre răbdătorii de chinuri să-i feri- 
cim. MiNEivi., (1776), 39>l/2. Nu se simte oare datoare 
cu nimic atila ai'crc insolentă, faţă cu mulţimea acea.sla 
de muncitori ji de răbdători '' Gal.vction. o. a. i, 1-11. 
■4- (învechit) ('.arc rabdă (2), care tolerează; îngădui- 
tor, indulgent ^Jingiiels .şi' milostiv e Domnul in lung 
rrebdător fi niultu e milo.<itiv. psalt. hur. 85''/10. Şi 
tu, Doamne, ... in lungu rebdătoriu . . . caută spre 
mere. p.salt. 178. De oameni iubiloriu iaste şi In lung 
răbdătoriu. Cobesi. ev. 40, cf. 22, po 294/2. Ochiul 
cel neadormit al nefălarnecului judccăloriu precum iaste 
Indălungu răhdc'itoriu, iaste ţi de sirgu răsplătitoriu. H. 
Greceanv, cm ii, 180. Îndelung rubdătoriulc D[oa]- 
mne. Mineiul, (1776) 9'1/16, cf. Bălcescu, m. v 4 
<0> F i g. Hirlia e răbdătoare, căci pe dinsa poţi scrie 
ec vrei, bun ji răii. Bidai-Deleanu, ţ. 73. Slilpii 
. . . s-au plecat spre răbdătorul pămint . Slavici, n. 
1,9. tn cimpia Dunării . . . timpul era foarte răbdător 
cu oamenii; viaţa se scurgea aci fără conflicte mari. 
Preda, m. 7. >• Rezistent. Păminlurilc din valea 
Cerna-Virfu . . . sint . . . rebdătoare la secetă. I. lo- 
nescu, m. 56. împrejurul casei e cimp deschis, plin de 
ierburi sălbatice, răbdătoare la sete. Galaction, o. .^. 
n, 249 

2. (Regional) Păgubaş, bul. iu., v, 171. Ilolu a 
plecat cu caii şi rumânu a rănms răbdător (Revi,;;a 
— Slobozia), ib. 

3. Perseverent, stăruitor; răbdnriu (2). Era om hăr- 
hatu, de minte ascuţit .şi pohtitoriu de lucruri mari şi 
indrăzneţu la fiece să apuca, la trude răbdătoriu. Ure- 
che, L. 119. Asemenea literatură e o literatură de eru- 
diţie, care derivă . . . din reminiscenţe de cetire şi din 
culegerea răbdălnare a părerilor şi cuvintelor altora. 
loRGA, L. I, 56. Ştia carte, era răbdător, făcea lecţii 
clare. Galaction, a. 30. .4 fost ultima dovadă de iscu- 
sinţă a minţii, de calcul feroce şi răbdător, inainte de a 
cădea răpus. C. Petrescu, i, ii, 231. 

— PI.: răbdători, -oare. — Şi; (invecbit) reli 
dator, -oare, rebdătoriu, -oare adj 

— Rălidn -i- suf. -to'. 

HĂIlDiCE vb. III V. râducei. 
H.ĂHnri.ll-, -IK pdj. V. răhduriii. 



nAUm I.U, ..^ adj. 



rălidiiriii. 



H.AHUlHil-: s. f. (învechit) însuşirea de a răbda; 
răbdare (1). .SVi fiţi întăriţi cu toată puterea . . . in 
toată răbduriia, in lungă răbdare cu veselie. Coresi, l. 
456/11, cf. 360/5. Statornicia şi răbduria sint două vir- 
tuţi de căpetenie. Moldovan, y. x. 17. 

— Cf . răbdnriu. 

nĂnni nir, -ÎE adj. l. Răbdător (1). înţivenseli 
in nădeaj(<c şi răbdurii in triste. Coresi, l. 261/7. 
Era om hun . . . răbdnriu, nelacom. Moxa, 383/20. 
Fiind blind şi răbduliv, au răbdat pină ce au venit la 
Tîryjviftc. IST. Ţ. R. 71, cf. axon. car. Feciorul ro- 
mân totdeauna a dat probe că este un bun .şi ascultător 
soldai, răbdnriu şi curăgios. f (1890), 464. cf. ddrf. 
liomnniil este de firea sa statornic, greu de înduplecat 
la schimbări şi răbdnriu Moldovan, 7. N. 17, cf. 
Barciam'. Alexi, w. Vlisc cel răbduriu să se inloarnc 
acasă. Muhnu, o. 4, cf. Pamfile, j. ii, 162. \u de 
asta zic aşa, fiindcă-s răbduriu şi înţelegător de felul 



meu. I.ĂNCRĂNJAN, c. ii, 5.T Fii, inimă, răbdurie Cum 
ii tina sub eălciie. Retegani i., ch. 163. ■^ îngăduitor, 
indulgent. Ascultăm iarăşi pe domn, vorbind ,,bltnd 
şi răbduliv" către sluga necredincioasă. Iorga, l. i, 175. 
Se plecase ca un uriaş bun şi răbduriu deasupra muşu- 
roiului de furnici. C. Petrescu, o. p. ii, 177. ■^ Re- 
zistent. Boii sint . . . mai tari decil caii, . . . mai răb- 
durii. Economi.^, 79/13. .Să fie răbduriu ca piatra, 
. . . să poată rezista frigului precum .şi altor neajunsuri. 
Marian, na. 84. .l/i>ii . . . erau mai viguro.şi. mai căr- 
noşi şi mai răbdurii la intemperiile muntelui. Drago- 
MIR, o. m. 10. 

2. Stăruitor, perseverent, răbdător (3). S-a încovo- 
iat de mijloc .... aplecindu-se să-l cerceteze eu răbdurie 
luare-aminte C. Petresci;, a. r. 191. Răni de veacuri 
vindecă el prinir-o acţiune răbdurie. şi progresivă, t iehru- 
arie 1962, 57. 

— PI.; răbdurii. — Şi: (liivecbit) râbduriv, -ă (Mo- 
xa, 360/35), răbdiiliii, -ie (ddrf), răbduliv, -ă adj. 

— De la răbda. 

rtĂIini nîV. -.\ adj. v. rălulnrln. 

nĂBDlROS, -OASÂ adj. I. (învechit, rar) Răbdă- 
tor (I). (Substantivat) Multă posnaeă cruntă dintr-acel 
.si'[ijn/ şi răbduros . . . cursă. Dosoftei, v. s. ianuarie 
12r/4. 

2. (Regional) Rezistent, tare, viguros. Cf. I'drescu, 
(ii.. Xeam de oameni răbduroşi. id. ib. 

— PI.: răbduroşi, -oase. 

— De la răbduriu, cu schimbare de sufix. 

RĂHEGÎT. -Ă adj. v. rebeijit. 
RĂHEL, -Ă adj. v. rel.el. 
HĂUEI.ÎE s. f. V. rebelie. 
H.Ă1(IGEÂI.Ă s. f. V. rebeţieală. 
IJĂllKii vb. IV V. rebejii. 
HĂRIŢ.Ă s. f. V. rîbilăl. 
RÂBIZĂ s. f. V. ribizli. 
R.\bl4gJ vb. IV. V. ral>lai(i. 
R.\ui.Ă{iiT. -Ă adj. v. rablai|it. 

rAbLĂRI vb. IV. Tranz. (Rar) A uza, a strica, 
a deteriora. Cf. tdrg. Scriban, d. 

— Prez. ind.: răblărcsc. 

— Ralilă -t- SLif. -ări. 

R.ĂBI,.\rÎT. -.\ adj. Rablagit (I). In paltonul lui 
răblăril. aşa cu ghetele seilciale şi cu pantalonii roşi, 
. . . păşeşte hutâril .şi mindru. Vlahuţ-I, o. a. ii, 3, 
cf. Ş.viNEANU, Barcianu, Alexi, W., TDH(;. 

— PI : răblăriţi, -le. 

— \ . răblâri. 

RĂIlI.OLi vb. IV. R c f I . u II i p e r s. (Regional ; des- 
pre timp) A se incălzi (l-'runioasa — Ziinnicea). ev 
1 951, nr. 6, 30. 

— Prez. ind. 3: râbloleşle. 

— Etimologia necunoscută. 

R.ĂBI.li vb. IV V. răbăli. 

R.ĂHLlijAc; s. n. (Regional) Jaf. hoţie (Budeşti - 
Sighelul Marmaţiei). Cf ai.r i 1429/350. 

— PI . : râbluşaguri 

— Din magh. rahloşăji. 

R.\UoAşCi\ s. f. V. ruba.şeă. 



739 



rAboj 



- 56 - 



RĂBOŞ 



RÂBrtJ s. n. 1. 1. Bucată de lemn de furmă cilin- 
drică sau in patru muchii, pe care se Însemnau In 
trecut, prin crcslături, diferite socoteli (numărul vi- 
telor, banii datoraţi etc.)- Bt'iii pe răbiiţ luimai ci 
?lie să însemne, Tot insă nu se-ncrcde unui risipitor. 
Negbuzzi, s. II, 263. Badea Niculaie, oltean cutezător, 
cum ii află de ştire, îşi ia răboajelc ş-o pleacă să-l gă- 
sească ca să-t/i încheie socotelile. Ghica, s. vii. 55 cu 
asta . . . am s-o trec la răbuş. Alf.csandbi, t. 529- 
Ciobanul iu Ice/ătura de răbuşuri şi înşiră de pe ace.sl 
catastif al seu care cile oi are şi de ce fel. Eminescu, 
N. 140. Am dus-o cam anevoie numai cu răbuşul .. ., 
dacă nu ştii a inscmna măcar cîluşi de cit, e yrcu. C.hean- 
gX, a. 18. Ştiu că la răbuş tragi o crestătură şi asia vra 
să zică o zi de lucru sau o oaie. Slavici, n i, 154. Ca 
să nu pierdeţi şirul, luaţi in mină cîtc un răboj şi să 
tăiaţi de clic ori vă voi zice eu, lină s-o împlini numărul. 
IspiUEScu, V. 29. tn mintea lui, ea pe un răboj, stau 
însemnate zilele de nuincă, fălcile de arătură, de praşilă, 
da cosit şi de secerat. Vlahuţă, o. a. .'i56. I'ata . . . 
arc grijă ca fiecare găleată de apă să fie însemnată pe 
răboj. Marian, . ,396, cf. ŞĂ'nfanii, Muscel, 106, 
I. Brăescu, m. 17 Dacă brînza sau caşul r.itc vîndul. 
ciobanul ţine cu cumpărătorul un răbuş sau răboj com- 
pus din 2 beţe, cari se crestează pentru a semna pe ele 
numărul oeilor vindutc. rAMFiLi;, i. c. .'i6, cf. P.\calX, 
M. n. 14.3. Ih'iboju e eonlabilitalea slinei la dispoziţia 
baciului, ca să ştie cile oi sint la ciobani şi cile a primii 
de la slăpini. Diaconu, v. 27. N-avca deloc cunoştinţă 
de carte : ţinea pe răbuş toate socotelile şi însemnările. 
Sadoveaxh, o. XIV, 72. Răbojul era instrumentul obiş- 
nuit al birarilor. I'anaitescu, o. ţ. 210, cf. ii x 356, 
-XII 327, XVII 140, XVIII 26. Vtnea strejca şi striga 
noaptea să iasă oamenii cu bîru la pîrcălabu şi incasa 
banii ăştia cu răboju. Vîrcol, v. 48, cf. coir. din Stra- 
ja — RĂDĂUŢI, chest. V/57, 101, 138, 142. Avea 
numai un cocoş, Ş-ala-l puse la răboj; Mai avea el şi 
o oaie, Şi p-aia o puse-n foaie. Balade, ii, 317. <0> 
<0> F i Şî. Altul caută în lume şi în vreme adevăr, De 
pe galbenele file el adună mii de coji, A lot nume tre- 
cătoare Ic însamnă pe răboj. Eminescu, o. i, 130. 
Badu Greceanu notează pas eu pas itincrariul domnului, 
trece la răbojul său de cronicar loalc faptele mărunte de 
la curte. Iorga, l. ii, 62.'). Sini mai bălrîn . . cu vreo 
doi ani, al îl in matricolele stării civile cit şi /ie răboajelc 
literalurii riunâneşli. r.Ai..\CTioN, A. 340. <J> Expr. A 
tnseniiiii i:i răliipj a număra, a socoti: a ţine în 
evidenţă. Ori cşii de al nostru, ori de-al altora, casă 
ştim şi să le înscnutăm la răboj! REBHEAiVU, n. ii, 
185. Am însemnat şi eu la răbuş vreo optzeci si mai 
bine de ai. Sadovf.anu, h. iv, 464. A şterţie de pe 
rălioj = a da uitării. Zanne, p. v, 530. A lua (sau ii 
<la) |>o rălio] = a lua (sau a da) pe datorie. A'u le 
uita la albeaţa saricului , eind săpunul eu care t-a spatul 
pe răboj l-a luat. Zanne, p. iii, 359. A Irui pe rnlioj 
= a trăi pe datorie, din împrumuturi Alunei toule 
casele boiereşti avea toate cele trebuincioase de pe la mo- 
şii .... iar acum Irăim Inii pe răboj. Goi.Escu, î. 107. 
Cla pp (sau (iiipâ) răixpj întocmai, exact, cnvlnt de 
cuvint; ca din ,carle Mama..., crezîndu-le toate 
lă/itoase, după răbuş, cam i le spusesem eu. cu măgulele, 
m-a lăudat de vrednicia ce făcusem. Cre.\ng.ă, a. 61. 
Coana lUeneu era şi ofiţerul filării civile: ştia ca pe răboj 
spiţa neamului mahalagiilor, care eind s-a născut, cine 
l-a luitezal. Brăescu, .\ 28. -^ Băţ care se introduce 
in vasul cu lapte, la slină, însemnîndu-se pe el canti- 
tatea de lapte rezultată dintr-o nuilsoare Cf. jun. 
LIT. I, 100, Stoian, pXst. 51, ŞEZ. II, 43, arh. foi.k. 
III, 154. 4- (Regional) Bucată de lemn eu semne. 
Întrebuinţată în loc de zar iutr-un joc practicat la 
privefjlii (l'ecenisca — Băile IKreulane). Cf. alr ii/i 
MN 85, 2703'2. 4- r. ext. (Heţ^ional) Condică. Coin. 
din .Stra.ia — Rădăuţi. 

2. Ceea ce se îiiseanuiă pe rălioj (I ); calcul, soeoleală. 
/;/ ucisese ntiţia [iirţ,i] în viaţa .sa, incit . . . ,( pirrdu.w, 
cum am zice, răbojul. Cane, n. iii, 1X2. Noapha mă 
apuca in aşternut. Pierdusem răbojul timpului. M. 
I. Cap.agiale, c. 7. Vrma săi afle pe fiecare, la rind, 



după răbojul întipărit tn cuget. C. Petre seu, a. b. 
10. După ce am începui şcoala cu temei, a Irebuit să 
fac răbuşul copiilor buni la carte. şez. xviii, 202, corn. 
din Piatra Neamţ. <> Expr. A i se uita eulva 
rălmjiil =; a i se uita cuiva numărul anilor ; al uita 
moartea. Au trecut ani peste ani . . . îmbăirinea mereu, 
de murii însă nu mai murea. I se uitase răbojul, şez 
XII, 115. A(-şi) ieşi (sau a senate pe cineva) ilin răboj 
(afară) -- a(-şi) pierde (sau a face pe cineva să-şi 
piardă) răbdarea, a (se) supăra. Să nu fi rău de gură, 
c-ajmi 7711 -i să nu mă scoţi din sărite şi să mă faci — ci- 
leodată — să-mi ies din răbuş afară. Creangă, p. 152, 
cf. Zanne, p. v, 530. 

3. Crestătură, de o anumită formă, făcută ca semn 
distinctiv In urechea unei vile. Cf. tdrg, dl, dm. 

4. (Regional) Inealtă ciobănească cu care se freacă 
urda şi se zdrobeşte caşul dospit; râvar. Cf. h vii 
484, chest. V 142/2, ib. 144/2, 79. 

II. (Bot.; regional) Muşchi care creşte pe stînci şi 
pe locuri pietroase (Birla — Bistriţa), chest. v 7 supl 

— PI.: reîbojuri şi răboaje. — Şi: (regional) răin'iş, 
rălii'ij (Stoian, păst. 51, h x 356), răboş (Polizu, 
Baronzi, l. 118, CiHAC, II, 319, Babcianu, Alexi, w., 
mat. dialect. I, 139), rabiiş (Alexi, w), (prin Ban. 
şi Transilv.) ralioş (lm, Liubaiana, m. 110, l. Costin, 
gr. băn. 172, H XVII 140, XVIII 26, accentuat si ră- 
boş Densuşianu, ţ. h. 331), (prin Ban.) rabiiş (I,. 
Costin, or. băn. 172) s. n. 

— Din bg. paBoui. ser. rabos. 

nĂBOjAn s. m. (învechit, rar) încasator de biruri. 
Au umblat Roşea şi Arsenic răbojuri (a. 1560). ap. 
I'anaitescu, o. ţ. 207. 

— PI.: răbojari. 

— Răboj -l- s\if -ar. 

It.ĂliOJl vb. IV. Tranz. (Rar) A însemna pe 
răboj (I 1). (F i g.) Spune celor de ţie-acuma că spă- 
tarul Dragomir Şi-a văzul de datorie patruzeci de uni 
în şir: Că hotarele donmiei sint de şpada-i rotunjite, 
Si că orce biruinţe sini pe trupu-i răbojile ! D.vvila, 
V. v. 157. 

— Prez. ind.: răbnjcse. 

— V. răboj. 

K.Ălt(MJ:.4l,Ă s. f. (Prin Olt. şi Muut.) Răsteală, 
răţoialâ. Udkescu, gl. 

— PI.: răboleli. 

— Hnboli + suf . -cală. 

H/UIOI,! vb. IV. Refl. (I'riu Olt. şi Muut.) A se 
răsti la cineva, a se răţoi. C^f. gr. s. v, 123, mat. dia- 
lect. I, 234, L. ROM. 1962, nr. 3, 265, Udbescu, gl. 

— Prez. ind.: răbolesc. — Şi: răboni (l.KXic reg. 
l.i), râbori (ib. 43, 56), răboti (ib. 43), (prin Ban.) 
răbori (ib. ii, 37) vb. iv. 

— Etimologia necunoscută. 

I«Ăn().\f vb. IV V. răboli. 

RĂ]30^fT, -Ă adj. v. răbnnit. 

RĂBONŢAt, -\ adj. (Prin nord estul Olt.) Răvă- 
şit, împrăştiat. Lexic rec. ii, 31. 

— PI.: răbonjuţi, -le . 

— Cf. r ă b u n i t'. 

R.VItORlîALĂ s. f. (Regional) Faptul de a se ră- 
răboli (Broscari — Drobeta Turiui Se\erin). Cf. 
Lexic reg. 56. 

— PI.: răboreli. 

— Răbori -\- suf. -cală. 

ILĂBOIli \li IV V. răboli. 
RÂItOIli Vil. IV V. râholl. 
RĂBOţ; s. n. V. răboj. 



751 



RĂBOTCĂ 



- 57 - 



RĂBUFNIRE 



nĂnrtTCĂ s. f. V. horbniă. 

nĂUOrl vb. IV v. rălmli. 

KĂDOŢOl vi). IV. Refl. (Regional) A se răsti 
la cineva, a se răţoi. Ce te răboţni ^robnţoieşti) aşa la 
mine '.' Corn. din fostul judeţ Dol.i. 

— l'rez . ind.: răboţui şi rnboloicsc. 

— Contaminare intre nilioli şi răţoi. 

R.Ăm H\î vb. IV V. răl)nfiil. 

H.\Ill'F\E.\I,.Ă s. r. I. Zgomot surd şi puternic; 
răbufnire, bufnitură. .Se auzeau . . . răbiifiuii de grinzi 
ce se năraic. conv. lit. xi.iij, 451, cf. Alexi, w., 
TDRG. Prin i'ijlitul şi răbufnclile mării răzbiră chemările 
ascufite ale unui claxnn. Galaction. o. a. i, 46. Ziua 
se adăogau trilurile de flaut, răbufncala trialelor scuturate. 
C. Petbescu, c. V. 49. 

2. Suflu puternic (de vînt), însoţit de un zgomot 
surd. Cf. Alexi, vv. De prin adit}curi Vin gemete cu 
răbafneli de vifor, Şi plingc codrul mnhorit in ceajă. 
SĂM. III, 425. Răbufncala vinlului smulge flacăra opa- 
iţului, trinleşte uşa la loc, in încuietoare. C. Pethescu, 
s. 58. Din cind in cind răbufnclile mforniţei aduceau 
ţipetele portiţei. Sadoveanu, o. i, 629. Piriilura arde- 
rii producea o simfonie greu de analizat, in care intrau 
. . . plr.'inituri, ţiuituri şi din cind in cind răbufneli ca 
de vifor fierbinte. C.vi.inescu, s. 105. l'şile bine zăvo- 
rite . . . pentru lupi, pentru răbufneli de viscol. Deme- 
TBius, A. 16. -^ Fig. Manifestare violentă a unui 
sentiment; izbucnire. Fraza e admirabil potrivită pentru 
a exprima răbufneli de pasiune, dar nu reflecţii şi spe- 
culaţii politice. Oţetea, t. v. 111. 

3. (Regional) Fermentaţie. Cf. ld, Polizu, lm, 
Alexi, \v., H XVI .38:!, CHEST. V/15 supl. 4- (Regional; 
In forma răbunealăl Caimac pe lapte (dura Tegliii — 
Buzău). AI.R I 1 062/7S5. 

4. (Regional) Hoală a oilor (chest. V/15) carac- 
terizată prin umflarea ugerului (ib. V/IO supl). 

— l'l.: răbufneli. — Şi: (regionali reliiivneală (I'd- 
Lizr. i.-M. Alexi, \v.), răbuiirnlă, răzliiiiieâlă (ii xvi 
38:i, CHEST. V/15 supl . ib V/lll supl ), răzliiil'nenlă 
(CHEST. V/11 supl), râzliiiflneâiă (ib ) s f. 

— nâbufiii 4- suf . -cală. 

R/VHCFXKT s. II. (Neobişnuit) Ecou, răsunet, amin- 
tire. Răbuf netul .•itrăbunilor. Lungian'u, ap. Scriban, d 

— PI.: răbuf nete. 

— Postverbal de la răbufni. 

R.\nUl"XS vb. IV. 1. Intranz.A produce (prin 
izbire, cădere sau explozie) un zgomot surd şi puter- 
nic ; a (se) trînti cu putere de ceva, producind un 
zgomot Înfundat; a se izbi. Cind răbufni de pămint , 
la picioarele melc, era scăldat in singe. Del.\vr.\ncea, 

T. 50, cf. DDRF, Ş.ilNEANU, UaRCIANU, TDRG. In jurul 

lor tăcere, numai departe răbufneau in răstimpuri tu- 
nurile. T. Popovici, s. 373. Răbufneau cileodată mi- 
tralierele şi tunurile nemţilor, detunind singuratice, v. 
ROM. martie 1957, 63. Mi s-a părut, deodată, că se 
prăbuşeşte ceva, răbufnind surd şi îndepărtat. LăncrXn- 

JAN, C. II, 355, cf. R.\DULESCU-CoDIN, î. 358. 

•O- T r a n z. Ţăranul . . . bufnind şi răzhufnind pe Să- 
răcie, o pofti să iasă afară. Ispirescu, l. 209 Acesla 
numai cu o mină ii răsuci, ii răbufni la pămint. id. 
u. 54. Infigindu-i cuţitul pîn'la miner, ii răbufnii la 
pămint. Delavrancea, s. 234. Cit ai da din umăr, 
pe toţi ţi i-am răbufnit de pămint. skm. i, 38. Răbuf- 
niseră pe agale şi pe scrdari in cetăţi, spinteci ndu-i. 
Sadoveanu, o. xii, 269. Mina in piept că i-o punea. 
De pămint ii răbufnea, mat. kolk. 1131.4- Intranz. 
(Despre z,gomole) A răsuna puternic. Tunetele din 
nou răbufniră, fulgerele din iviu porniră să scapere. 
C. Petrescu, r. dr. 59. tncă puţin şi lot acest hăuit 
surd. înfundai, răbufneşte deodată cu o mare inicnsitatc. 
BoGZA, c. o. 170. Din piaţă răbufneau strigăte îndărăt- 
nice. Vornic, p. 215. Pină sus răbufneau claxoanele, v. 



ROM. octombrie 1955, 115. 4 Tranz. (Regional; tn 
forma răbuni) ,,A bate bădiniu ca să se aleagă untul" 
(Băuţar — Caransebeş). Viciu, gl. 

2. Intranz. A izbucni cu putere (elibcrlndu-se 
dintr-o strinsoare, dintr-o apăsare): a ţişni, a năvăli. 
Fumul răbufnea in afara magaziei din ce în ce mai 
gros. CONV. lit. xliij, 448. Pe fereastra deschisă . . . 
. . . mirosul greu al tăbăcăriilor . . . răbufnea in valuri 
calde. Ardeleanu, D. 68. Un nour uriaş de scîntei 
răbufni brusc şi se împră.ştie în văzduhul roşu. Re- 
BRE.4.NU, R. II, 206. Un călăraş intră în circiumă 
. . . şi, odată cu el, răbufni un val de abur şi de ger. 
CiALACTiON, O. A. I. 262. Din acele umede peşteri ră- 
bufni o vîntoasă rece, năpustindu-se asupra tirgului. C. 
Petrescu, .\. r. 6. La cile un colţ dr munte viscolul 
răbufnea, luind sania ea pe o jucărie. Bogza, ţ. 40. 
Din beciul acela răbufnea un puternic miros de cărnuri 
fripte. CAM1L.4.R, N. I, 358. Pe sub uşă răbufneau din 
cind in cind valuri de aer rece. Galan, z. r. 77. Vîn- 
tul răbufîii cu putere . . . rostogolind norii plumburii 
şi-mprăştii ndu-i. v. rom. mai 1958, 57. <0> F i g. Ală- 
turi se-nallă,cît o biserică, o stană albă de sare, răbuf- 
nită din sinul pămintului. Vlahuţă, r. p. 160. 4 F' " 
(Despre acţiuni, sentimente, p. ext. despre oameni) 
A se manifesta brusc şi violent: a izbucni Amărit 
ca mine nu mai poate fi om subt soare ! răbufni ţăranul. 
Uedreanu, r. II, 42. Turbarea lui lordache, însă, fu 
năpraznică şi răbufni pină la cer, ca un butoi de spirt 
care a luat foc. G.\laction, o. 283. Pictro, izbucnind 
brusc, ficrbind, răbufnind: . . . zvîrle pe neruşinata aceea. 
Camil Petrescu, t. ii, 213. Să-ţi fie ruşine! răbufni 
Întreaga gloată. Sahia, n. 108. Tendinţele de emanci- 
pare ale iobagilor au răbufnit şi pe faţă. Bl.^ga, g. 61. 
l'ra o problemă care, din cind în cind, răbufnea în 
gazete. Pas, z. iv, 185. Răbufnea scurt: Măria nici nu 
ştie ce fel de om e .Mihai. Demetrius, a. 23. Directorul 
. . , din motive foarte delicate, nu mai răbufnea dr 
nuUt pe faţă. Vornic, p. 8. / se păru că lancu a ţipat, 
alit de neaşteptată fu pentru el duşmănia turbure care 
răbufnise în cuvintele lui. Pred.\, d. 89. Răbufneau 
ră.icoale . . . mai ales In nordul Moldovei, v. rom. fe- 
bruarie 1956, 54. Răbufnea ura în el şi-i da brinci să 
vorbească, să-şi verse focul. ib. martie 1958, 37. 

:). Intra ii z. (Despre vin, lapte) A fermenta, a 
fierbe. Cf. lb, CIH.^^c, ii, 30, i.m, Harcianu, com. 
din Munţii Apuseni, ai.r i 1331/186. 

4. Refl. (Prin Munt. şi Olt.: in forma răbuni; 
despre pămint) A se afina, a se sfăriina. Scriban, d. 
4 (Despre piine) A crăpa (fiind bine coaptă). Cf 
i. CR. VII, 52. 

— Prez ind.: răbuf ne.sc. — Şi: râbiihiii (tdrg), 
rebufnS, răbuni, răzbufiii vb IV. 

— Pref. ră(z) - -|- bufni. 

R.ĂmFXÎRE s. f. Faptul de a răbufni. 

1. Zgomot surd si puternic, răbufnealâ ; (rar) râ- 
bufnitură. Cf. răbufni (I|. Cf . lm. B.^.rcianu. Ră- 
bufnirile de tunuri mai continuară un răstimp şi apoi 
încetară pe rînd. Rebreanu, p. s. 59. Toate sunetele, 
toate răbufnirile . . . se schimbau in somn în paşi duri 
şi chinuiţi. Demetrius, a. 150. Văzduhul mocnea, 
înfrinîni!u-şi eu greu răbufnirea inlîrziată. Mihale, 
o. 504. Un zurgălău . . . Se ruzea de undiva, din vale. 
Şi viiytu-l îneca in răbufniri. I..\biş, p. 27. 

2. Ţlşnire, izbucnire. Cf. răbufni (2). !n răbuf- 
nirea de o cli/iă a acelui foc iiulcpârtat, toate . . . nc-au 
apărui scăldate în singe. v. rom. august 1958, 61. 4 
Fi g. Manifestare bruscă şi violentă (a unui sentiment, 
a unei emoţii etc). Ciţiva muncitori mai apropiaţi 
întoarseră capul,' bănuind vreo nenorocire, zgomotul ma- 
şinelor . . . , răbufnirea consulului amestccîndu-se In uru- 
iala roţilor dinţate. Ardeleanu, d. 198. Astea sini 
calomniile, răbufnirile ticăloase ale unui om cu care n-am 
putut să colaborez niciodată, v. rom. aprilie 1954, 50. 
Ai fi zis că vorbele lui Malcş ii provocau de fiecare dată 
o răbufnire de entuziasm. Galan, b. ii, 361. Au socoti 
că trebuie să-i mai spună şi bărbatului ei de răbufnirea 
lui Paraschiv. Preda, m. 446. Mi-a fost teamă şi mie 



750 



RĂBUFNIT 



58 - 



RĂCÂ 



de . . . propriile-mi răbufniri. LXnxrXnjan, c. ii, 227. 

— PI.; răbufniri. 

— V. răbufni. 

RĂUUFNÎT, -.\ adj. 1. (Prin sud-esUil Munt.; in 
forma răbiinal) Fărlmiţat, mărunţit. (^f. ev 1949, nr 
8, 3.S. Am cumpărat nişlc rar răbunat. ib. -^ (Despre 
pline, fructe.- In forma răbunil) Crăpal de copt; fraged, 
afinat. C.f i. cr. vii, 52. 

2. (Prin vestul OU.; In forma răzbunat) Răsfrint, 
attrnat. Cf. Vîrcol, m. Bnzc răzbunate, id. ib. 

— PI.: răbufniţi, -te. — Şi: nilninăt, -ă, răbiinit, -â, 
răzbunat, -ă adj. 

— V. răbufni. 

RĂBUFMTinĂ s. f. (Rar) Răbufnire (1), bufni- 
tură. Din dormitor se auzeau răbuf nituri de sertare. 
CXi-iNEScr, E. o. I, 84. .SV auri o răbufnitură teribilă ţi 
piriituri de scîndnri. id. s. 344. 

— PI,: răbuf nituri. 

— Hăbufni + suf. -tură. 

RĂBll vb. IV. Tranz. (Prin Mold.) 1. A şterge 
de pe răboj, a lichida o socoteală, (învechit) a răfui. 
Cf. Uricariul, X, 406, Cihac. ii. 319, ddrf. 

2. A da, a unge cu râbuială (2). Găseam pe moş 
Chiorpcc răbuind eiuhotele cu doliot de cel bun, care 
face pielea moale cum ii bumbacul. Creangă, a. 45, 
cf. DDHF, Barcianu, Alexi, w., tdrg, I. CR . VI, 29. 

3. A face curăţenie, a deretica. Lexic reg. 107. 

4. F i g. A da gata pe cineva (Băllăteşti — Tirgu 
Neamţ), i. cr. vi, 29. La răbuit . ib. 

— Prez. ind,: răbuiese. 

— Cf. germ. reibeii ,,a freca, a rade". 

R.\bIIIAlĂ s. f. (Prin Mold.) I. Acţiunea de a ră- 
b u i (2) .şi rezultatul ei. Mă lua frumuşel de bărbie cu 
mina stinţjă, iar cu cea dreaptă nuiia fclcftiocul in stra- 
china eu dohot şi-mi trăgea un pui de răbuială ea aceea 
pe la bot. Cre.\ngă, a. 46, cf. Ş.\ine.anu, d. u. 

2. l'nsoare preparată din păcură, cu care se ung 
unele obiecte din piele ea să se moaie. Moş Precu i.fi 
purta trupul marc de ici, colo, tropăind cu ciubotele grele, 
unse cu răbuială. S.*.doveanu, o. i. 618, cf. h x 129, 
XII 286, I. GR. VI, 29, 126, corn. Furtună. 

3. Curăţire, dereticare. Lexic reg. 107. 

— PI.: răbuieli. 

— Răbui + suf. -cală. 

RĂBÎ J s. n. V. răboj. 

RĂBUNAtS -Ă adj. V. răbufnit. 

RĂBUIVAts, -Ă adj. v. răbunit. 

R.^BUNEAlĂ s. f. V. râbufncală. 

HĂBCXÎi vb. IV. Refl. (Prin Munt. şi Olt.) 
A se Întinde, a se tolăni. Cf. Arhiva, xxx, 283, Scri- 

BAN. D. 

— Prez. ind.: răbuncsc. 

— Etimologia necunoscută. 

RĂBlINi= vb. IV V. răbufnit. 

RĂBU\iTi, -Ă adj. (Regional) 1. Tolănit, culcat. 
Sub umbra de aguridă Doarme Lcana răbonită. RÂDU- 
LEscu-CoDiN, ap. Caue, cf. L. Costin, gr. dăn. 172, 
NovACoviciu, c. B. I, 19. "^ F i g. Dă sini cosaşi . . . , 
gresia le saltă-n toc şi coporiia rîdc c-a scăpat de ger 
slind din cind in cind răhunită pe verdeaţă. Jipescu, o. 
39. 

2. Răvăşit, împrăştiat. Lexic reg. 31. 

— PI.: răbunili, -te. — Şi: răbunat, -ă (L Costin, 
OR. bXn. 172, NovAcoviciu, c. B. I, 19), răbonit, -ă 
adj. 

— V. răbuni'. 



RĂBUNIt=, -Ă adj. v. răbufnit. 

RĂBl Ş s. n. v. răboj. 

1\\C interj. (Regional) (juviut cu care se alungă 
raţele (Ghilad — Timişoara). Cf. ai.r ii 5 737/36. 
— Onomatopee. 

RACAm s. n. (Turcism învechit). ,, Tablă elementară 
de socotit". Scriban, d. 

— PI . : răcamuri . 

— Din te raknm ,, cifră, calcul, aritmetică". 

R.Ă(:,\.\ s. m. (Depreciativ) Recrut ; rîtan. Ţine 
pe Uie, răeane ! Bacai.başa, ap. tdrg. Da ce?... 
Noi sintem soldaţi? . . . protestă glumeţ una mai îndrăz- 
neaţă. — Răcani, duducă: jnn'la soldaţi, mai va. Ho- 
gaş, H. 85. /.(/ poarta de fier, soldaţi buluc, strinşi să 
vadă .msind răcanii. Brăescu, a. 215. Vn gradat striga 
din răsputeri: — Pune mina, răeane! Vlasiu, a. p. 
410 Geamurile vagonului acoperite cu perdele „ca să 
nu vadă răcanii ce fac ăi mari". Sadoveanu, o. xvii, 
251. Îmi trebuia un om ca dumneata. Cu răcanii ă.ştia 
mă plictisesc. Barbu, p. 237. 

— PI . : răcani . 

— Cf. răcut. 

RAC.AR s. m. Persoană care se îndeletniceşte cu 
prinderea sau cu vînzarea racilor. Cele patruzeci lude 
.seutelniei: pescari, răcari, vinători si dărvari, i-am im- 
]>răştiat în tot judeţul. Filimon, o. i, 101, cf. turg, 
DR. viii, 207, Şăineanu, d. o. Cală să ştii a-i găti; 
asta-i a doua datorie a răcarului. Sadoveanu, o. xvii, 
460. 

— PI . : răcari . 

— Rac* + suf. -ar. 

ItĂcAş s. n. I. (Plin Maram., nordul Transilv. şi 
al Mold.) (iiămadă de trunchiuri de copaci (ai.r.m 
SN I h 420), tason (a v 1, 3.3, Arvinte, term. 163); 
vraf de grîu (alr i 912/313, 345, alr ii 5302/334). <^ 
Loc. a d V. (Regional) Cu răeaşu = în număr mare, 
cu grămada Cf. ai.r ii 3 548/334. 

2. (Prin Bucov.) Un fel de jilip pe care sînt lăsate 
să alunece la vale lemne de foc. Cf. Lexic reg. 107. 
•^ (Regional) Proptea făcută din seinduri aşezate 
cruciş, care se pune la capătul stivelor de lemne 
ca să nu se dărîuie (Roşia - Beiuş). Cf . alr ii 6 462/310. 

3. (Prin Transilv. şi Maraui.) Lucruri depozitate 
vraişte; dezordine (în casă sau în gospodărie). Nu~li 
place ordinea in casă. La line c numai racaş. Pasca, 
GL., cf. CV 1 951, nr. 3-4, 43. 

4. (Prin Maram. şi nordul Transilv.) Grup (mare) 
de oameni. Am văzul un on răcaş de femei. arh. iolk. 
VI, 151, cf. ALR I 456/302. 

— PI.: răeaşuri. — Si: râeaş, roeaş (alrm sn i h 
420) s. n. ' 

— Din inagh. rakăs. 

RĂCĂBÎŞ s. m. (Prin sudul Bau.) Cărăuş, căruţaş. 
Cf. L. Costin, gr. băn. 172. 

— PI.: răcăbuşi. 

— Raeob -f- suf -aş. 

UĂCĂDICA vb. II V. reeădea. 

RĂCĂDi \b. IV V. răjiădul. 

R.îicADlli vil. IV. Refl. (Prin Ban.; despre 
copii) A seinei, a plîiige. t.f. bul. pil. vii — viii, 368, 
ALR ii/i MN 12, 6 892. 

— Prez. ind.: răcâduiesc. 

— Din magh. rrked ,,a răguşi". 

RĂCĂDl'i! vb. IV V. ră((ădul. 

RĂCĂ! vb. IV. In tranz. (Regional) 1. (Despre 
broaşte) A orăcăi (Măgura — Bacău), alr sn iii h 
733/531. 



783 



RÂcAlNÂ 



- 59 - 



RĂCEALĂ 



2. (Despre raţe) A măcăi. alb sn ii li ."ÎSl. 

— Prez. ind. pers. 3: răcăic^te. 

— Rac'i + suf. -ăi. 

r4cĂÎ\Ă s. f. V. răcoviiiă. 

RĂCĂLKI s. m. v. raeale(. 

RĂtĂLl' vb. IV. 1 11 t r a n z . (Hegioiial; despre 
raţe) A măcăi (Roşia — Beiiiş). alh sn ii li :!81/318. 

— Prez. ind. pers. 3: râcălcfic. 

— Rat' 4- suf. -o/i. 

R.Ă(;.Ălj2 vb. lY. T r a n z . (Prin nordul Transilv.) 
A scormoni (eoni. din Th.kniş — Jidou), a împrăştia 
(COMAN, gl). 

— Prez. ind.: răculcsc. 

— (.f r i c ă 1 u i . 

RĂCĂLlîi vb. IV V. răeluiî. 

RĂCĂLl'12 vb. IV V. rleăhil. 

RĂCĂMĂŢi Vb. IV. Refl. (Regional) A se răsti, 
a ameninţa. Coin. din Albac — Abrud, din C.iMPENi 
şi din Scărişoara — V.aşcău. 

— Prez. ind.: răcămăţcsc. — Şi: reclieiiirţi vb IV. 
PnîNcu - Candrea, m. 105. 

— V. râcâmeţ. 

R.ĂC.4iIETE s. ni. v. raeamele. 

UĂCĂMEŢ s. m. v. raeamele. 

RĂCĂnAt, -Ă adj. v. rătăcănat. 

H.\(:.\\l5l, s. m. (Regional) Broatec lllyla itrhorca). 
Clini hmlacii, ricamii rci verzi, se suie sas pre lemne, 
atunci are să vie ploaie. I. Ionescu, m. 65. Râcănelnl 
cinici (strigă) din arbori, cînd e secetă, f (1881). 67. 
O linişte se lăsase asupra casei, iar răeăneii . . . luau in 
stă/iinirc noaptea ce se făcea inallă. M\ci:noNSKi, o. 
iii, 13, ef. Marian, s. r. i, 119, (iKii.oHU-HK.ii, 
M. p. II, 18. Răeăneii cinlă ca şi broaştele. P.\mfii.i:, 
vĂzi). 97, cf. II XVIII 41, ŞEZ. VI. 21, m,r sn hi li 732 

— PI.: răcănci. — Şi: raeaiiel (Mahian, cu. 51), 
rlrănel (alr sn iii h "32121), riiieăiiel (m.\t. niAi.ECT. 
i. 266), râeoner (L. Costin, gr. b.vn. 172) s iii 

— Cf. răcani. 

RACAXÎ vb. IV. Intranz. (Regional; despre 
broaşte) A orăcăi. Brotacul răcăncşie cind c vremea a 
ploaie. ŞX.INEANU. A'ii răfă;ii ca broaştele, gr. s. vi, 
103, cf. Udrescu, gl. 

— Prez. ind. pers. 3: răcăncştc şi râcâne (I'urescu, 

GL.). 

— Rae' -f suf. -ăni. 

H.\CAXÎT s. n. (Regional) Orăcăit. Cf. Udrescu, 
GL. S-aude răcanii de brotăcei. id. ib. 

— V. răcani. 

H.\t:ĂRELE s. f. pi. V. râeorel. 

R.AC.AHÎT s. n. (Rar) îndeletnicirea de a prinde 
raci. Depusesem undiţele de /)cşlc şi trecusem in altă 
parte, la invăţătura răeăritului . S.vuove.vnu, o. xvii, 
459. 

— De la rac2. 

HĂCĂSTALĂ s. f. V. răeăstău. 

RĂCĂST.\lI subst. (Regional) 1. Stăvilar. Cf. 
CoMAN, OL., ALR SN I h 152. >■ Cumpăna stavilei 
la joagăr (Petreştii de Jos — Turda). Cf. alr ii 
e 430/250. 

S. (in forma lăcăsteu) Loc Îngrădit. Vai, săracul 
mtnznl meu. Doarme noaplea-n lăcăsteu, Dimineaja 
cută rău. mat. folk. 492. 



— PI: ? — Şi: răeăstcu (dr. ix, 212) subst., ră- 
eăstăuă (Com.\n, gl.) s f , reehesloii (alr ii 6 430/2.50, 
ALR sn i h 152), lăcăsteu subst. 

— Din magh. rekesztii. 

R.ĂCĂSTEU subst. v. răeăslăii. 

II.ĂC.ĂŞÂX s. ni. (Prin nordul Transilv.) Lucrător 
care munceşte la tason, punînd in ordine materialul 
lemnos. Cf. Arvinte, term. 163. 

— PI . ; răcăşeni . 

— Răeaş + suf. -ean. 

n.ĂC.Ăşi vb. IV. (Regional) 1. Tranz. A pune 
in ordine lemnele la tason ; (regional) a răcâ.şui (Cru- 
cea — Cimpulung Moldovenesc). Cf. .\rvinte, term. 
163. 

2. Tranz. ,,A expune lucrurile de preţ, tn semn 
de mindric" (Singeorz Băi — Năsăud). Pasca, gl. 

3. Refl. A se tolăni (Singeorz Băi — Năsăud). Cf. 

P.VŞCA, QL. 

— Prez. ind.: răcăşese. 

— V. răeaş. 

RĂCĂŞIt, -X adj. (Regional) împrăştiat (Salva - 
Năsăud). Arvinte, ter.m. 163. Lemne răcuşilc prin 
curte. id. ib. 

— PI.: răcăşiţi, -te. 

— V. râeăşi. 

R.\(;.\ŞUf vb. IV T r a n z . (Regional) A răcăşi (1). 
(;f Arvinte, term. 163. 

— Prez. ind.: răeăşuiesc. 

— Răeaş -|- suf. -iii. 

R.ĂCĂTĂXĂTI, -.\ adj. v. răserăeănat. 
H.\C.\T.\.\.\T2, -Ă adj. V. rătăeăiial. 
RĂC.ĂTEŢ s. m. v. raealeţ. 
R.VCVTL'! vb. IV V. ră()ădnl. 

U.\(:.\ŢEI. s. m. (Regional) Broatec illijlii iirhoreii). 

(.1. DDKF. 

— PI.: răcăţei. 

— Cf r ă c ă n e 1 , r a e li e t 

R.\(:E adj. V. reee. 

H.ĂCE.i s. f. (Regional) Minciog. Cf. Antipa, p. 
375, 382, LTRÎ. 

— PI.: răcele. 

— Cf . racilă. 

IIĂ(',eAl.\ s f. 1. (în opoziţie cu căldură) 
Temperatură scăzută a aerului, vreme rece ; frig. 
Mulţi era goli şi degerînd de ger şi de răceală inghefindu- 
se. CoRESi, EV. 364. Zieii fi!;;i acolo şi boii să fac fără 
de coarni, pentru răceală mare. Herodot (1645), 218. 
De va fi cel rănit mincat niscarc bucate greale . . . sau 
va fi imblat . . . in vini la răceală, atunce nu-i moartea 
de rană. pb.vv. 128. Mare scădere au avut in oameni, . . ■ 
că lovisci nişte răcealc şi ploi eu ninsori. M. Costin, 
o. 85. N-au simţit nici foamete, nici seate, nici răceala, 
nici alte nevoi ale trupului (a. 1692). gcr i, 297/22. 
Acea împărăţie într-un chip taste şi in căldură şi in 
răceală, preste tot într-un chip. fl. d. (1680), 73^/6. 
Apropiindu-să şi vremea răcelii, au purces măriia-sa . . . 
şi au mersu pe la satul mării-sale. R. Greceanu, cm 
II, 142, cf. ANON. CAR. .Viei mălai, nici poama de vie 
nu sau făcut de răcele ce au fost toată vara. Amiras, 
let. iii, 112/8. Scoate ceapa şi-i stricoară zeama penlr-o 
silă . . . şi o pune la răceală ea să să priiiză piftie (a. 
1719) GCR II, 43/19. Apa iară din răceala văzduhului 
să schimbă in zăpadă (a. 17.50). id. ib. 6I/.33. Colica 
(matricea) din răceală. Calendariu (1814), 170/7, cf. 
DRLU, LB. Mijloacilc de ocrotirea sănătăţii şi a frumusc- 



813 



rAcealA 



- 60 



RĂCHITĂ 



(ti ■ . ■ : fereala de răceală şi de vtnt umed. Pisci'pf.scu, 
o. 183/3. Xu am grijă, nici imi pasă, Ca de cald sau de 
răcele Să mă ajiere o casă. Asachi, s. l. i, 141. .Să iasă 
ptnă tn ziuă pe răceală, să capete vruii gutuiiar ! Ne- 
ORUzzi, s. I, 227, cf. LM. Simleam cum Imi amcrjcfte 
gltul de răceală. Eminescu, g. p. 103, cf. ddrf. Alexi, 
w., TDRG. Păru înfiorată de răceala napţii ; iţi trase la 
gtl şi la obraji guleraşul de hlănifă albă. Sadoveanu, 
o. V, 705, cf.ALR I 1 366/5, ',1. 26, 59, 77, 98, 107, 270, 
FOi.c. TBANsn.v. I, 204. -^ însuşirea unui corp de a 
II rece (11). îi pipăi picinar(lc şi simţi (ă i se întunecă 
minţile de ţjrnază. O răceală ea de r/licată se ridica in 
trupul lui Radu, de la tăljii s;)re genunchi. Vi.ahuţX, 
o. A. 133. Cu n mină ii pipăie răceala. Bassarabescu, 
V. 138. Simt răceala picăturilrir ca nişte sfircuri de bici 
plesniiidu-mi obrajii. Bart, s. m. 15 Adesea . . . \ă 
mătura trena fluviului galben, liăceala fluviului albastru. 
Boureanu, s. p. 32. Euaici nu pnei şrd'ca . . D'erăccala 
sierelor. T. Papahagi, m. 118. -4- Senzaţie de frig 
(provocată de boală, de frică ctc laste caldă acea 
iarbă şi de răceala boaleci curăţit )are. v.obesi, ev. 425. 
Fioroasa răceală cc-nsufl-a la vedere. Alexandre seu, 

0. I, 121 Răceala de adineaori se preface in sudoare 
îngheţată. Gaiaction, o. a. i, 71. Ce caută el aici, străin 
şi pribeag ca o fiară? O răceală de gheată II înfăşură. 
Sadoveanu, o. vii, 339 Simţeam cum fiorii de căldură 
şi de răceală imi pregătesc aprige dureri, id. ib. ii, 114. 
•^ (învechit, rar) Ruşine. Cf. răci (1). Cine-mi 
cearcă răul, rău să pată, Să-i lovească răceala din fafă 
Să să-ntoarcă de sirg cu ocară. Dosoptei, rs. 228/11, 
cf, 231/17, 235/5. 

2. Fig. Lipsă de însufleţire sau de entuzisam. 
Indiferenţă, nepăsare: atitudine distantă, 
rezervă. Au stătut in ginduri Abaza pa.fa . . ., 
văztnd că n-are ce face . . . şi socotind şi răceala aces- 
tor două ţări la bătaie. M. Costin, o. 106. Care om 
poate privi ca răceală pi:muirile ce învrăjbesc această 
lărină mişcătoare? M.vrcovici, c. 71/23, cf. C()n.^.ciii, 
p. 293. FI slăln de faţă şi privi cu răceală această traqe- 
die. BXlcescu, m. v. 45, cf. Nkgriizzi, s. i, 18. Ascultă 
aceste vorbe din urmă cu marc răceală. Filimon, o. 

1, 168. Smărâudiţa . . . poale vrea să puie răceală ini re 
noi. HOLINTINEANU, O. 341, cf. liMINESCU, p. L. 87, 

VlahuţX, o. a. II, 233, ddrf, Şăineanu, Ai.exi, w., 
TDRG. La întrebările ci, băiatul a răspuns cu răceală. 
BrXtescu-Voineşti, p. 127. Se depărta de ei cu ră- 
ceală. AGîp.niCEANr, a. 136. Furăm primiţi cu oarecare 
răceală. HoiiAş, dr. i, 8. Răceala întrebării ii curmă 
scurt glasul. Ochii i se umplură de lacrimi. Hi;hreanu, 
I. 202. La club, miinile se intlnsiră cu răceală. C. Pe- 
TRESCU, I. II, 134. Cel care bUana sceplimismul şi răceala 
epigonilor era el însuşi un spirit activ şi ardent. Căli- 
NESCU, E. 202. /( măsură pe Filip cu răceală, de sus, 
incrclindu-şi si)rlncer\ele. Galan, h. i, 53, cf. Bahbu, 
p. 343. •^ Calm, sînţje rece; imparţialitate. Cu răceală 
demnă ... şi cu dragoste întreagă de adevăr, ne-a dat 
omul o grea lucrare, pentru care nu i se poale aduce 
îndestulă laudă. C.ar.\giale, o. iv, 428 .Se forţa să 
fixeze cu răceală intr-un cadru tehnic toate amănuntele 
pentru explicarea, fa/ihlor. Bart, s. m. 77. Să nu mă 
încred decît în răceala sigură şi mîndră a judecăţii. 
Camil Pethescu, t. iii, 464. Să privim lucrurile cu 
răceală si să judecăm. Sadoveanu, o. viii, 199, cf. 
xu, 218. 

3. Boală contagioasă la oameni şi animale, carac- 
terizată prin inflamarea căilor respiratorii superioare 
si manifestată prin guturai, tuse, stare febrilă etc.; 
(prin Mold.) rahnă. Cf. Polizu, ddrf, Şăineanu, 
Alexi, w., Bianu, d. s., tdbg. Boala ta lui e atîl de 
gravă. O simplă răceală şi organismul slăbit. C Pe- 
thescu, i. i, 232. Copilul nu ştie — se dezvcleşte-n 
somn, . . . prinde o răceală, o boală. Galan, z. h. 281. 
Durerea de cap poate fi priciiuiilă de o răceală. Preda, 
R. 146. Căzu la pat doborit de o cumplită răceală, v. 
ROM februarie 195.'j, 197, cf. h ix 315. 

— PI.: răceli şi (învechit) răcele. — Şi: (iiivcchil) 
receâlă (Negruzzi, s. i, 18, Polizu), (regional) ri- 
ceălâ (alr i 1 366/77) s. 1. 



— nad -|- suf cală. 

RACEI.MŢ.V s. f. Plasă mică, circulară, pentru 
prins raci. l. i;om. 1960, nr. 5, 29. 

— PI : răcelnit". 

— Hae2 -\- suf. -el'iiSă. 

R.XCKR s. n. (Priu Transilv.) Răcitor la cazanul 
de distilat rachiu Cf lb, cv 1950, nr. îl — 12. 39, 
ALR II 6 356/102. 

— ) 1 ■ răcere . 

— llăei f suf. -ar. 

It.ĂCK.SC, -EAscĂ adj. (într-un descîntec) De rac! 
(I|, care se referă la rac. \'oi d-ăl răi căleşti, d-ăi răi 
răceşti, şez. vii, 93. 

— PI.: răceşti. 

— Rae2 + suf. -e.v . 

HĂCIliF.i s. f. V. rnrhiu. 
R\(H1K2 s. f. V. rcchipi. 
RĂCHII-MiK s. f. V. raehlejte. 
lIĂCIIIFRii: s. f. V. rarlilerle. 

R.ĂCIIIŞOÂRĂ s. f. 1. (Prin Bucov.) Cătină (Lycium 
halimifoliuni). Cf tdrg, ■ Panţu, pl., cade. Borza, 
D. 102. 

2. (Regional) .Taleş de clmp ( Stachi/s recta). Borza, 
D. 161. 

— Pl : răi Însoare. 

— Ilăeliilă -|- suf. -ioară. 

R.ĂCIIITAn s. m. Numele a două plante erbacee 
cu flori roşii-p\irpurii, aşezale la virful tulpinilor şi 
al r.Tmurilor, la una Sn spice mari şi dese (Lijlhrum 
.tali'uria/, (regional) b r ă i 1 e a n c ă, c ă 1 b ă ş o a r ă, 
c 1 1 . i g ă t c a, g ă 1 b e j o a r ă, 1 e m n i e, 1 e m n u ş, 
1 e Ml u u ş c ă, f 1 o r i 1 c - z i n e 1 o r, z b u r ă t o a - 
r e - 1) ă r b ă l e a s c ă, z b u r ă t o a r e - b ă r b o a - 
s ă, la cealaltă !n spice limgi şi subţiri (Lgtluum vir- 
galum). Cf. ddrf, Bbandza, d. 156, ISarcianu, (iRE- 
cescu, fl. 152, Alexi, w., Bianu, d. s., tdrg, Panţu, 
i'l., şăineanu, d. u., simionescu, fl. 284, voicu- 
LEscu, L. 235, Borza, d. 104 

— PI.: răchitani. 

— Ităeliilă -f- suf. -an. 

It.ĂCHnAn' s. m. Fluture mare de noapte de cu- 
loare brumărie, a cărui larvă atacă tulpina unor ar- 
bori, in special al răchitelor bătrîne (Cos.-ius Ugniperda). 
Cf. Marian, ins. 274, .Simionescu, f. r. 382. 

— PI . : răchilarl . 

— Ri'uiiilâ + suf. -ar 

1I,\(:11ITA1I2 subst. (Regional) Pădure de răchită; 
răchiliş. Cf dr. xi, (;7, 72, alb ii 6393/2, 64. 

— PI.: ? 

— Itâehită -f suf. -ar. 

rAcHItA s. f. 1. Nume dat mai multor specii de 
salcie: a) (şi, regional. In sintagmele răchita cea fra- 
gedă. Borza, d. lo.i, răchilă verde, id. ib., riehilă albă, 
id. ib.) arbore cu ramuri erecte, care pot fi desprinse 
uşor de trunelii, cu frunze înguste şi lunguieţe, avind 
marginile fin zimţate; lozie, mlajă, (regional) plesni- 
toarc, salcă, salce, salcie, sălcică, sălcioară, salcie 
fragedă, salcie plesnitoare ( Salix fragilis).Ct. Brandza, 
FL. 164, Panţu, pl., dl, dm, deb. Borza, d. 153, 
ALR SN iii h 627; li) (şi, regional, în sin-, 
tagmele răchită albă, Panţi:, pl.. Borza, n. 154, 
răchită de mlajă, Brandza, fl. 165, Panţu, pl., 
Borza, d. 154, răchită mlajă, Panţu, pl.. răchită de 
împletit. Borza, d. 154) mlajă (Salix viminalis). Cf. 
LB, Barcianii, .\Lr.xi, w., DS, deb. Borza, ii. 154; 
e) (regional; şi in sintagmele răchită sălbatică, alb 



836 



KÂCHITĂ 



- 61 - 



RÂCHIŢATA 



II 6343/2, 29, răchită moartă, ib. 63-I3/2fiO, răchită 
[lueousă, ib. 6343/362) răchită roşie (Salix purpvrea). 
Li. Gbecescu, fl. 531, I'anţu, pl., der, Bohza, d. 
154: d) (regional: şi in sintagmele răchită albă, Pam- 

FILE-LUPESCU, CKOM. 218, BlANlT, I). S., HaNŢU, PI.., 

Borza, d. 153, alr i 1 926/268, 421, răchită marc, 
t'iHECESCu, Ki.. 531, BiANT, D. .s., Fanţi:, pi... Borza, 
i>. 153, răchită sălbatică, ai.r i 1 926/217, 218, 370, 
răchită lU- pădure, ib. 1 926/227, răchită cu miţoacc, 
ib. 1 926/29(1, răchită di luncă. Borza, d. 153) salcie 
{Salix ulba). (.1. der. Borza, d. 153, alh i 1 926: 
e) (regional; şi In sintaţiinelc răchită moale, Branpza, 
n.. 166, Barcianu, n. Leon, med. 44, Panţu, pi... 
Borza, d. 153, răchită puturoasă. Brandza, fl. 166, 
N. Leon, med. 44, l'ANjr, pl.. Borza, d. 153, răchită 
sălbatică, alr sn iii h 628/362, răchită cu miţă, ib. 
h 628/551) iov (Salix caprata). Cf. Borza, d. 153, 
ALH SN IU h 628; f( (regional; şi in sintagmele răchită 
supărată, Bl'jorean, b. l. 390, Bobz.a, d. 153, alrm 
SN I h 411, A I 12. răchită pletoasă, Alecsandri, p. p. 
360, Creangă, a. 143, Borza, d. 153, arm sn i li 
411, răchită iovă, ib. h 411/520, răchita plingerii, Borza, 
D. 153, ARH. SOM. VI, 464. răchită jalnică, .alrm sn i b 
411/284, răchită albă, ib. h 411/260, răchită ameri- 
cană, ib. h 411/310, răchită moartă, ib. h 411/349, 
răchită de mlajâ. Borza, d. 153, răchită mlăjoasă, id. 
ib.) salcie pletoasă (Salix babylunica). id. ib., alrm 
SN I h 411 ; !|) (mai ales la pl., in forma răchiţi; şi in 
sintagma răchită pulumasă, Borza, d. 153) zălog 
(Salix cinerea). id. ib Taie zmieiali de răchită şi aşă 
intind peale prestc tale, făcind în chip de papală vasul, 
rătund. Herodot (1645), 80. Veţi lua voao . . . ramuri 
de (inie . . .şi răchiţi. Biblia (1688), 882/37, cf. anon. 
CAR. L'n slllp s-au pus deasupra stineilor . . . s-au făcut 
un bour intr-o răchită (a. 1703). Uricariul. xvi, 46, 
cf. gcr I, 356/28, drlu, le. Aceşti copaci . . . parcă 
samănă cu răchiţile din patria me. Dbăghici, r. 48/31, 
cf. I. loNEScu, c. 249/16. Zăresc . . . cumpăna finlinei 
de la poartă, animată de răchita crengoasă. Russo, s. 
100. llăchiţile se-ndoaie, lovindu-se de păminl. Alecsan- 
dri, p. III, 13. E-un miros de tei in cringuri, Dulce-i 
umbra de răchiţi. Eminescu, o. i, 210, cf. Slavici. 
N. I, 8. Făcu un coşulel, cum putu, din nuiele de richită. 
IspiREscu, L. 282, cf. Macedonski, o. i, 60. De la 
Giurgiu in Jos, trecem printr-o largă alee de răchiţi. 
Vlahuţă, r. p. 32, cf. Beldiceanu, p. 62, Păun- 
PiNCio, p. 47. Se-ngîn pe luciul apei nagîjii şi cristeii. 
Pe maluri aiurează răchitele şi leii. Necui.uţă, ţ. d. 
73. Plinge-o mierlă-ntr-o răchită. C70g.\, Poezii, 55. 
]iăchila ca şi salcia slujesc . . . gospodinelor noastre pen- 
tru dobindirea colorii galbene. P.^mfile-Lupescu, crom. 
32. Dintr-un fluier de răchită. Primăvară, O copilă 
poposită la fintină Te ingină. Bacovia, o. 87. Fichi- 
ţile de lingă apă desfătau eu argintiul lor frunziş noaptea 
verde înconjurătoare. Galaction, o. a. i, 322, cf. Les- 
NEA, p. E. 19, Ds. O grădină cu arbori mărunţi se lăsa 
la vale, pe coasta lină, jiină la răchiţile unui pîrău. 
Sadoveanv, o. VI, 511. Căpitanul stă la umbră, sub 
bolta unei răchite argintii. Bart, s. m. 72. Din nuiele 
de răchită Vom face împreună zestre împletită. Arohezi. 
VERS. 188, cf. Camil Petrescu, o. i, 565. Stăteam 
tolăniţi ca zeităţi mărunte Pe nisipul arzător împestri- 
ţat eu tufe de arini şi răchite. Beniuc, v. 23. A'u putea 
desluşi dacă umbra de pe malul pîriului e un om, n 
o răchită sau un fuior de piclă. Camilar, n. i, 101. 
Am iubit de cînd mă ştiu Orul verii străveziu. Des- 
pletitele răchite. Labiş, p. 165. Arză-te focul, răchită, 
Că eşti neagră şi pîrlită Şi nu eşti încă-nfrunzită . Alecsan- 
dri, p. p. 312. Sub răchita rourată Şede baba supă- 
rată Cu fala nemăritată. .Jarnîi -Bîrseanu, d. 446. 
La răchita înverzită Şede-o fată despletită. Teodobescu, 
p. p. 372, cf. Sevastos, n. 269, şez. iii, 49. Decît 
noră turcilor. Mai bine hrană peştilor Şi bucium răchi- 
tilor. BiBiCEscu, p. p. 273, cf. Vasii.iu, c. 104. In 
pădure-oi intra. Răchita oi tăia. Balade, ii, 209. Treci, 
doTule, şi Jza Şi despică răchita. Nu-mi despica inima. 
FoLC. tbansilv. I, 301. Ciocoiul e ea răchita; de ce-l 
lai, de ce răsare. Negrlzzi, s. i, 248, cf. Zanne, p. 



IV, 306. -O" Kăchilă roşie — arbust cn ramurile de cu- 
loare cenuşie, măslinie sau purpurie închisă, eu frunze 
Ingusle, puţin mai late spre virf, cu flori purpurii 
sau verzui, din ale cărui nuiele se fac Împletituri; 
lozie, mlajâ, (regional) răchită, răcbiţieă, mlajă, salcie, 
.salcă roşie, salce neagră, salcie njşie {Salix piirpurea). 
Cf. Grecescit, fl. 531, Pan|I', pi.., dkr, lioRZA, 
D. 154. 

2. Nuiele sau coaja de răchită (I), din care se con- 
fecţionează obiecte Împletite (coşuri, scaune etc): 
lemnul moale de răchită, din care se fac linguri, albii 
etc. Un coş de richită albă, plin cu lemne de fag. Ga- 
laction, o. A. I, 67. Sticla gilgii şi lichidul începu să 
picure pe masa de răchită la care stăteau, v. rom. august 
1954, 60. Se aşeză într-un fotoliu de răchită. I'reda, 
R. 289. 

3. P. ext. (Cu sens colectiv) Răchitiş. Locul ales 
e o mlaştină cu stuf şi cu richită, în mijlocul căreia a 
rănms o lumină de apă netedă. Odobescu, s. iii, 109, 
cf. 77. Printre toate risipii, albul plopilor şi al răchilei . 
Slavici, n. i, 332. Lia subt poala unui codru de stejar 
un şleau de soiuri mărginaşe . . . , aluni, arini, arţaii, 
un plop şi destulă răchită. Camil Petrescu, o. ii, 23. 
Malurile pline de pietriş şi de răchită ale Teleujenului. 
BoGZA, c. o. 15, cf. ALH II 6 393/95, 728, 876. 

■{. (Regional; la pl.) Colţişor (Dentaria bulbi fera) 
(Coniana — Bucureşti). Panţu, pl. 

— Pl.: re'ichile şi răchiţi. — Şi: (regional) reeliită 
(.AIR I 1 928/75, 122, 394,' 578, 792, 898), richită. ră- 
lită (Candrea, ţ. o. 52, Borza, d. 153), răpită (ai.r 
SN III h 627), răiliilă(ib. 1 928/131, 320, riehită (alh 
I 1 928/878), nielută (Borza, d. 153) s. f. 

— Din bg paKiiTa. 

RĂCHlTĂRiE s. f. Pădure (tinără) de răchită (1). 
din care se taie nuiele pentru confecţionarea de îm- 
pletituri; răchitiş. Cf. dr. xi, 65, 

— l'l . : răchitării . 

— Răeliitn -f- suf. -arie. 



II, DS, LTR. 



RAdlITEÂŢA s. f. (Regional) Mlajă (.Salix vimi- 
nalis). Bobz.a, d. 154. 

— Pl.: răchitele. 

— Răeiiilă -|- suf. ra/o. 

R.Ă(H1TH:I subst. (Regional) Răchitiş. Cf. dr. 
XI, 72. 

— PI.: '? 

— De Ia răchitiş, cu schimbare de sufix. 

RĂCJHTÎŞ s. n. (Atestat prima dată hi 1491, 
cf. Bogdan, d. şt. i, 473) Desiş de răchite (1) ; răchi- 
tărie, (re.gional) răchitar^, răchitici. Cf. anon. car. 
La marginea rcîchilişului el o ajunse, o luă de mină, 
şi aşa, ţinindu-sc de mină, înaintară în crîngul desfrunzit. 
Sl.wici, o. ii, 60, cf. Babci.anu, Alexi, w., tdrg. 
Am găsit . . . două cuiburi de cndalb, cltîdile pe răchiliş. 
LiNTi.A, p. II, 273. A tăiat răchilişul, secerîndu-l re- 
pede, singur, cu o toporişca. Galan, z. r. 92. Culoarea 
apei se închise, devenind mai tainică; răchilişul foşnea. 
T. Popovici, s. 87. cf. Viciu, gl. 

— Pl.:răchitişuri. — Şi: (regional) reehitiş (B.arcianu, 
Alexi, w.). răehiliş (dr xi, 72) s. n. 

— Râeliită + suf. -iş. 

RĂCIUTOS, -OASĂ adj. (Regional, despre terenuri) 
Plin de răchite (I). Cf. alr ii 6 390/2.50, ib. 6 393/723. 

— PI.: răchiloşi , -oase . — Şi: lăehiliis, -oăsă adj. 
AI.R II 6 390/250. 

— Râeliită -l- suf. -os. 

rAcHIŢATĂ adj. (într-un descîntec; cu sens ne- 
precizal, probabil) De culoare galbenă; gălbui (Lunca 
Cernii de Sus — Haţeg). Bubă roibală. Bubă răchiţaiă. 
Bubă galbenă, gr. s. v, 62. 

— PI.: răehilate . 

— De la răchită. 



831 



rAchiţA 



62 



rAci 



bAchIŢĂ si t. V. raehită. 

bAcHIŢKA s. f. V. lăchlţltă. 

HAcIUTI^I. s. m. (Regional) Broatec (//i//« or 
borea). Cf. Candbea, ţ. o. 52, arh. i-oi-k. i, 213, Ai.n 
SN 111 li 732/346. 

— PI.: răchitei. 

— Contaminare Intre răoliită şi riieiinel. 

nĂCHlŢlCĂ s. f. 1. Diniinnliv al lui r ă o li i t ;i 

(1). răcliită ttnără ; p. r e s t r. (tu sens colectiv) nu- 
ielele acestei plante (folosile la confecţionarea Împleti- 
turilor) sau vlifiirile de răeliilă (1 e) din care se ex- 
trage o vopsea galbenă .Să măiiimi Ini ani de zile . . 
numai vlăstari fragede, ruchilieă srnicele. Creangă i>. 
316. D-apoi vara . . . după cules Tăcbi(ică de făcut găl- 
benele ... cine umbla? id. a. 64, cf. Marian ch. 9. 
Dame t. 12, tdrg. Implelilura se face pe (eruşi . . . 
bătufi in jiăwint, printre cari se Împletesc . . . mlădUcle 
sau răchiţica. 1'amfii.e, i. c. 136. De fiecare kilogram 
de lină se fierb cam patru litri de apă cu tot atitea ki- 
lograme de vîrfuri de salcie tînără, numită răcbiţică. 
Pamfile-Li'pescu, crom. 32, cf arh. som. vi, 464, 
Ai.n II 6 269/574. <> BăchUică albă (sau răchifică mla- 
jă) = nilajă {Salix uiminalis). Cf Gbecescu, i-l. 532, 
Borza, d. 154. > (Regional; şi lii sintagma răchiţica 
albă, Borza, n. 153) Salcie pletoasă (Salix babylon- 
ica). Cf. ALRM SN I h 411/228. 

2. Arbust cu frunze ascuţite, acoperite pe ambele 
părţi cu un fel de solzi, care le dau un aspect argintiu, 
şi cu flori mici galbene ; (rar) măslin-sălbatic, (regio- 
nal) măslin, salcie-mirositoare, sălcioară (l':iacagnus 
angustifolia) Cf. Polizc, Baronzi, i,. 142, ddbf, 
ŞĂINEANU, Bbandza, fl. 109, Barcianu, Ai.exi, w., 
rnHG, SiMiONEScu, FL. 69, Borza, d. 63. 

3. (La pi ) Arbust tlrltor pitic, cu flori roz-carmin, 
care creşte In regiunile muntoase şi subalpine ; fructul, 
bacă roşie, de mărimea unui bob de mazăre, cu gust 
acrişor, se foloseşte In alimentaţie şi In farmaceutică 
(Oxycoccus quadripetalus). Cf. Simionescu fl. 292, 
i.tr2, der. Borza, d. 122. 

4. (Bucov.) larbă-roşie ( Polygimum persicaria). Cf. 
TDRG, Panţu, I'L., Bujorean, r. i. 390, Borza, d. 
135. 

5. (Bucov.) Zburătoare ( I-'pili)hium angiifilifuliiim). 
Panţu, I'L , Borza, d. 64. 

6. (Prin nordul Mold.; mai ales la pi ) Canale ( Im- 
patiens balsamina). Cf. Borza n. 87, H i 19, eoni. 
Marian. 

7. (Regional) Cătină de garduri (I.iieiam halimifn- 
lium) Cf. .Marian, d. 199. Mlaja de răchijică e bună de 
tmpletil ŞKZ. xv, 112. 

8. Compuse: (prin Mold ) rucliitieă-de-loaninâ = 
albăstriţă (Aster tripolivm) ( f Ţopa, c. 21H, Borza, 
u. 26; râ(i|eU'-(le-(<raiiinâ -^ bnimănle (/'/i/o.v /io;ii- 
culala). id. ib. 129. 

— PI.: răchilele. — Şi: râeliilen s f ii i 19. c(]ni 
Marian, alrm sn i li 411/228. 

— Hăeliită + nut.-ică. — Hăiliiţeii: eu seliimbare 
de sufix 

HĂCHIŢÎŞ s. n. v. răelil(lş. 

IlAcUrjOS, -OA.SĂ adj. V nUlillos. 

HĂCHiU s. n. v. raeliiii. 

RĂCl vb. IV. 1. Refl. (Despre obiecte) A pierde 
din căldură a deveni (mai) rece (1 1). Cf. anon. car., 
LEX. MARS. 216. Să-i fierbi cu apă şi cu sare . . . şi, 
dupre ce să vor răci, să-i toci măruntu (a. 1749). gcr 
II 44/20, cf. DRLU, lb. Polizu, ddrf, Barcianu, 
Alexi, w., tdro. Se răceşte ciorba şi se arde friptura. 
C. Petrescu c. V. 146. Ni sa servil intii supa . . . 
Tata a aşteptat să se răcească. Sahia, n. 56. / se răcise 
. . . cafeaua turcească. Sadovkanu, o. xi, 478. Treceţi 
la masă, că se răceşte mămăliga! Preda, m. 341. Pă- 



mtnlul . . . se răcise. Bărbii, p. 251. Apa rece s-a-ncălzl, 
I'rinzu cald (i sa răci. Honoş, p. p. 139. El ia cartea 
şi citeşte, I'rtnz pe masă se răceşte. .lARNfK-BÎRSEANU, 
D. 75, cf FOLC. TRANSli.v. I, 331. licite fierul plnă e 
cald, că dacă se va răci, in zadar vei numci. Zanne, p. 
1, 16.3. ■0> Tranz. Cf. Clemens, ib, PoLizr. Numai din 
jiricina voastră am răcit cosa. căci pentru mine era numai 
bună, cum era. CreangX, p. 251, cf. ddrf, Babcianu, 
Alexi, vv., tdrg. După forjare, piesele urmează a fi 
răcite. Ioanovici, tehn. 136, cf. alr i 1 662/150 
■^ (Despre timp) A deveni (mai) friguros, cu tempe- 
ratura (mai) scăzută. Viind loamna şi răcindu-se vre- 
mea . . . nu le-au dat indcminâ să bată Livnvul. R. Po- 
PESci', CM I, 420. Vnmifa] incepindu a să răci, au 
purces de la Tirgovişte. R. Greceanu, cm ii, 136, 
cf. ddrf, dl. -O» In tranz. (învechit) .Ştefan Vodă 
daca au scos vrăjmaşii săi din fură şi daca au răcitu 
vremea . . . , au lovit pre Malcociu. Ubeche, l. 99. 
Au răcit vremea şi caii turcilor nu slăbit. M. Costin, 
ap. CîDEi .^ (Despre fiinţe şi corpul lor) A pierde 
(din) căldura vitală obişnuită (din cauza unei spaime, 
a unei boli etc); a avea senzaţia de frig. Cela ce va 
tngropa pri cel mort otrăvit, încă fiind cald, şi nu-l va 
lăsa nice să să răcească, face prepus cum să-l fie el otră- 
vit. PRAV. 111. ['arcă tot singele i se re'icise tn vine. Sla- 
vici, o. II, 154, cf. IspiRESCU, L. 129. Negoiţă se răci 
şi îngălbeni ca lutul. Gal act ion, o. 298. De frică 
a început a mi se răci tot trupul, de pare că eram de 
gheaţă. şEZ. ii, 161. <0> In tranz. (învecbit) Mo- 
narhul n-nu tncelat a arăta voinţa sa plnă la al patrulea 
ceas după miezul nopţii, atunci au început a răci (a 
1757). GCR II, 54/21. Aşa înfricoşată ni se va arăta, 
cît va răci stngele in noi. Maior, p. 125/9, Obrajii . . . 
unul arde, şi altul mia răcit! Hei.iade, o. i, 186. 
Tot trupul lui au răcit, dulml deodată au încetat. DrX- 
GHici, R. 136/21. «O» Tranz. Miluiaşte-mă şi tremeate 
I.aiăr să-şi ude cel deaget mai mie tntr-ajiă şi să ră- 
cească limba mea. C.oresi, ap gch i, 31/1 Pe jumătate 
înăbuşită de ştergar, fata din braţele cazacului tremura 
răcită de un fior de frig. Sadoveanu, o. v, 534. Frigu- 
rile le răcesc. Dragostele le-ameţesc Alf.csandri, p p 
244. <0> Expr. A-şl roci «(iira (drţiealia sau In zadar, 
de pomanA, de(-a) surda) = a vorbi fără folos, a in- 
sista zadarnic. Dacă nu ti să trece vorba, nu-ţi mul 
reci gura. Pann. p. v. iii. 101/22. Care va să zică, şi 
cu nepotul mi-am răcit gura deg<aba, ca şi cu unchiul. 
Caragiale, o. II, 158. întrebările şi rugăciutnle mele 
le făceam tn sec, căci îmi răceam gura de surda. Ispi- 
REscii, L. 96. Cine nu se apără piere. Şi pentru cri 
sortiţi pietrei nu ne răcim gura degeaba. Delavrancea, 
o. II, 197. Degeaba ne-am mai răcit gura, că nc-om întoar- 
ce mai rău de cum ne-am dus! Rebreanu, r. i, 135. 
îi mai spuneam lecţia o dală şi încă odată, tmî răceam 
gura degeaba, Stancu, r. a. ii, 104. I-am spus că-şi 
răceşte gura degeaba, v. rom. aprilie 1955, 171. Ce să-ţi 
mai răceşti gura de pomană, se răsti Ghioceoaia, întorcin- 
du-i spatele. Preda, d. 87. Numai tn zădar voi călca calea 
si «11-01 răci gura. Reteganul, p. \, 8, cf. i cR. vii, 52, 

ClAUŞANL',GL., l'OMÂNUl. tlUMEŢ, 45. (R C f 1 . şl t r a H Z.) 

.'\ i se (sau a-i) răci (cuiva) inima = a (se) speria, a 
(se) Inspăiminla. Privirea as/iră, cruntă, a boîertilui ît 
răcise inima. Vlaiiuţă, o. a. ii, 55. Aici, deşi natura 
nu e aşa de aspră şi de măreaţă ca la Silila, totuşi fiorii 
pustiului iţi răcesc inima. Hogaş, db. i, 24. Lui i sa 
răcii inima. A răspuns din drojdia urii. Sadoveanu, o. 
XVII, 189. 4- Refl. (învechit, rar; calc greşit 
după slavonul nociuAHTH ca) A se ruşina. Pecescu-se 
(s - o r s t 1 d i D. se se s f i a s c ă h) şi ruşirează-se 
cei ce ceru reu mie. Psalt. 140, cf. 77. Să se răcească 
si să piară ce clevetesc sufletul mieu. C.oresi, ps. 185/8, 
cf. 229/10. 

2. Refl. Fig. (Despre oameni şi sentimentele lor 
şi despre relaţiile dintre ei) A deveni rece (12), dis- 
tant, nepăsător; a se îndepărta sufleteşte, a se Înstră- 
ina. Să rănise inema lor şi să răcise despre domnu. R. 
Popescu, cm 1, 435. Cantacuzineşlii, unchii acelui 
domn, s-au răcit şi s-au depărtat de dînsul. Muşte, 
LET. iii, 60/10. Legături de slnge se răciră. Budai, 



8 39 



RACILĂ 



63 - 



rAcitor 



Deleanu, ţ. 346. Vezi . . . prieleşiigiil cu se ruceţle. 
I. VăcXrescul, p. 108/12, cf. Folizu, ddrf, Barcianu, 
Alexi, \v., tdrg. Chiar dintre cei care veniră insiiflr- 
liţi la consfâliiire , erau mulţi cari se răciseră indală 
ce aflară cea mai mică impolrivire. AcIrbiceanu, i.. 
T. 222. Cu cit se răceau legăturile dintre dlnşii, cu atil 
ttwăfătorul simlea mai mult ameninţarea. Rebreanu, 
I. 83. /n aceeaţi perioadă se răciră şi relaţiile lui cu 
fiul cel mare. Preda, r. 18. <> Refl. r e c i p r. îmi 
pare rău că ne-am răcii împreună . . . , că eu întotdea- 
una am ţinut la d-ta. Car.agiai.e, o. vi, 85. Fusese 
prieten bun cu Scarlat Turnaoitu, dar acum se cam 
răciseră. Camil Petrescu, o. ii, 10. <> In tranz. 
(învechit, rar) /; arde cu văpăi, iară el niciodată nu 
răceaşte la dragostea cea cătră D[u']mnczcu. Molnar, 
RET. 51/17. «O- Tranz. Aceste fapte nedrepte răciră 
cu totul spiritele moldovenilor de eăire Bathori. BĂL- 
CEScu, M. V. 92. Cil încetul îl rece.şle, ea fierul ars cind 
ti scot, Şi dragostea ii descreşte, pin-» urăşte de tot. Pann, 
p. V. I, 171/29. Această propunere ;;i( sa părut o neno- 
rocire, . . . numai auzirea ei o să răcească pe d. Teii. 
Ghica, a. 717. Simţirea ciudată eare-mi răceşte inima . . ., 
mi-o face somnolentă. Eminescu, p. l. 89. Durerea 
mea Este prea obositoare . . . Să-i răcească ar putea. 
MacedonsKi, o. II, 437. Această socotinţă nu numai 
că nu fu adoptată, dar ea răci inima multora pentru cel ce 
o susţinea. Sbiera, f. s. 252. Sînt scriitori care, văzuţi 
de aproape, păgubesc grav operei şi răcesc pe cititorii 
cei mai entuziaşti. Cal act ion, a. 278. ^ Tranz. (Despre 
sentimente) A potoli, a tempera, a diminua. Publicul, 
fără aşi reci dorinţa de a avea un teatru naţional, simţi 
stimpărinda-i-se entuziasmul. Negrizzi, s. i. 341. 
Lumea ... ;/ zăpăcea şi-i răcea speranţele. Rebreanu, 
I. 450. Fiindcă filmul aparţine, Intrucitva, .şi genului 
documentar, m-am temut că asta va răci entuziasmul 
publicului. V. ROM. decembrie 1963, 214. -^ (Rar, 
despre fapte, evenimente etc ) A-şi pierde actualitatea 
a nu mai provoca entuziasm. Ar fi trebuit, atunci 
cind nu se răciseră lucrurile, să intre pe moşie şl s-o 
împartă. Preda, 5i. 148. 

3. In tranz. (Despre oameni şi animale) A se 
îmbolnăvi, contractind o răceală (3). Mă tem să nu 
răcesc (sflrşitul sec. XVIII), gcr ii, 106/5, ct. lb, 
Folizu. Se vede ca răcit pe drum, cind sa întors de 
la (ară. Alecsandri, t. 1334. Hai acasă: răceşti! 
Eminescu, g. p. 53. Tatăl şi băiatul au re'tcit şi au obo- 
sit prea mult. Caragiale, o. vii, 22. Mă dureau coastele; 
mi-era frig: răcisem. Del.wr.ancea, t. 202, cf. ddrf, 
Barcianu, Alexi, w., tdrg. Lasă-l, că e destul de 
bine îmbrăcat şi nu răceşte el. C. Petrescu, c. v. 236. 
De ce stai lingă uşă? Ai să răceşti. Brăescu, o. .a. i, 
14, cf Sahia, n. 115, Sebasti.an, t. 246. Mă duc să-l 
văd pe frale-meu . . . Poate a răcit . . Are nevoie de 
îngrijire. S.adoveanu, o. v, 181, cf. (Iălinescu, e. o. 
1, 193. Ca să nu răcească, îşi puse iar cuşma pe ea/) şi cojocul 
In spinare, v. rom. mai 1955, 26. Seoal-in sus, că răceşti, 
e pămtntul umed. Preda, r. 89. cf. Barbu, p. 278. 
Cine mult să cocoloşeşte, mai lesne răceşte. Zaxne, 
p. VIII, 522. <^ Refl. (Regional) Cf. lb. Am fost mai 
totdeauna acasă, pentru că mă răcisem într-o sară. Ko- 

gXi.NICEANU, S. 100, cf. DR. IV, 705, BUL. FIL. VI, 

144, ALR II 3 497/29, 105, 353, .386, 727, ib. 4 223/47. 
4- I n t r a n z. (Regional) A se obrinti (Groşi — Baia 
Mare). Cf alr ii/i" mn 62, 4 208/349. 

— Prez. ind.: rcicesc. — Şi: (Învechit) reci vb. IV. 

— V. rfoe. 

HĂCILA s. {. Unealtă cu care se prind racii, alcă- 
tuită dintrun cerc de lemn sau de sirmă pe care se 
fixează o plasă de forma unei farfuri. Racila este un 
instrument eît se poate de simplu. Antipa, p. 388 Cum 
ti prinzi ...'.' Cu racila ori cu mina? Sadoveanu, o. 
IX, 404, cf REV. CRIT. III, 166. 4- (Regional) Unealtă 
de pescuit alcătuită dintr-o plasă (In formă de sac) 
fixată de o prăjină lungă (Pietroşani — Zimuieea). 
Cf. ALR I 1 737/922. 

— PI.: răcite. — Şi: (regional) răeiiil (pi răeiulari 
şi răciule) s. n. Schiban, d. 



— Cf. ser. r a e i i o. 

H.AcIAIE s. f. (Prin noid-estul Olt.) Vreme rece, 
revcnialâ. Cf. ViRcoi.. v 98, Ciauşanu, gl. 

— Şi: reeiine s. f. Vircol, v. 98. 

— Reee -f- suf. -ime. 

RĂCÎXĂ s. f. V. ricină. 

R.Ăf.IPfST s. n. V. retiplsă. 

R.\(:iPÎSTlK s. f. V. reoiplsă. 

R.ACiRE s. f. .\cţiiiu(;i de a (se) răci şi şi rezulta- 
tul ei. 

1. Cf. răci (1). Cf. drlu, Barcianu. Prin răcire 
niturile se contractă. Ioaxovici, tehn. 155, cf. 183, 
365. Deosebim cilindri eu răcire şi cilindri fără răcire. 
Soare, maş. 212. .^ (învechii) Ruşine. Dracii lui 
Invcaşte-i-Doiu în rrecire. psalt. hur. 114r/16. tnveasc- 
că-se în recire şi in ruşine cei ce ceru reu mie. psalt. 
scH. 217/3. 

2. (Rar) Ct. răci (3). Cf. drlu. 

— PI : răciri. — Şi: (învechit) reeire s. f. 

— V. răei. 

R.lCfT' s. n. Faptul de a (s e) r ă c i (1); răcire (1). 

DL, DM. 

— V. răci. 

RACiX-, -.4 adj. 1. (Despre obiecte) Care s-a răcit 
(1) sau care a fost răcit; care este rece (I l).Cf. drlu. 
întunecat, se aşează la vatra răcită, eu capul intre miini. 
C. Petrescu, s. 57. ■♦• (Despre fiinţe) Care are o 
senzaţie de frig (din cauza spaimei, a unei emoţii 
i etc). Safta asculta răcită pină in adineul inimii. Sla- 
vici, N. I, 114. Vn cioban? şopli Mibu răcit în tot trupul. 
id. ib. 118. <0> E X p r. Cu inimn răcită = speriat, 
îngrozit. Din pridvor, cu inima răcită, Salvina observă 
tot ce se petrecea jos în curte. Agirbice.anu, a. 162. 
2. Bolnav de răceală (3). Omul răcit . . . scoate vo- 
calele mai mult pe nas. Heliade, o. ii, 376. Doctore, 
sini cam răcit, pol să fac o baie? Br.ăescu, o. a. i, 109. 

— PI.: răciţi, -te. 

— V. rări. 

R.\f.IT0AlC.4 s. f. (Bot.; regional) CIrligei (Fpilo- 
bium roseum). Borza, d. 64. 

— PI.: ? 

— Răchită -f suf. -oaiccî. 

R.\C1T0R, -O.iRE adj., subst. I. Adj. (învechit, 
rar) Care produce frig, care răceşte (1). Cf. drlu, 
LB, PoLizu. -^ (Substantivat, f ) Răceală (1), frig. 
Aproape fiind şi lacul, Intră su/it Jgheabul cel rece . . . 
Xe mai puţind lingoarea Să-i sufere recitoarea, îşi 
apucă-ndată drunnil. Pann, p. v. iii, 145^/24. 

II. Subst. I. S. f. şi (învechit, rar) n. Vas cu gheaţă 
care serveşte la răcirea băuturilor. împăraţii cei mai 
denainte puţină desfătare să fie avînd socotea, de n-ar 
fi avut in mijlocul iernii trandafiri . . . şi in miezul 
verii de n-ar fi avut gheaţă în răcitoare. Cantemir, 
iiR. 270, cf. drlu, lb, Alexi, w. Dar pelinul cu sifon 
ţinut la răcitoare! Br.ătescu-Voineşti, î. 68. Răsucea 
yîtul sticlei în răcitoare. C. Petrescu, î. ii, 193. Am 
poruncit păstrugă la grătar şi vin la răcitoare. I. Botez, 
şc. 153, cf. id. B. I, 39. 

2. Subst. Instalaţie folosită pentru răcirea sau men- 
ţinerea unei temperaturi scăzute a unui material, a 
unei substanţe sau a unui spaţiu închis, prin intro- 
ducere de gheaţă, lichid volatil, aer, apă rece etc. 

a) S. n. şi f. Instalaţie cu apă rece. care serveşte la 
condensarea vaporilor de alcool la ca/anul de distilat 
rachiu; (prin Transilv ) răcer. Prin răcitoare .. . trec 
ţevile In număr de 1 — 3, cari îşi scurg ţuica In bote. 

P.AMFILE, I. C. 236, cf. DL, DM. ALR II 6 355/53, 76, 
105, 182, 219, 260, 279, 310, 349, .353, ib. 6 356/64, 
182, 260. 



849 



rAciturA 



- 64 



rAcnet 



/ 



b) S. n. Instalaţie In formă de dulâpior cu pereţi 
dubli, !n care se menţine o ti'mperatură jdiisă prin 
introducere de fţheaţâ sau prinir-un aparat electric şi 
care se foloseşte pentru păstrarea la rece a aliinenlelor 
sau pentru răcirea băuturilor. \'. f r i •; o r i f i- r, fri- 
gider. I) bilcălică df (ripliiră pe ((iri- ii piislic: df 
aseară Ia rCicHur. Stancu, d. a. ii, :2:il. 

c) S. n. încăpere Intr-o clurliana. eu pereţi dubli 
şi bine izolaţi, iu care se pune gheaţă, servind pentru 
păstrarea peştelui la rece. /;i răcHoare stan lăzile cu 
peştele sărat şi coşurile cu pcşle proasjiăt , care se păstrează 
pină la expediţie. A.ntii'.^, r 698 

d) S. n. Instalaţie care serveşte la răcirea cupto- 
rului In fabrici, dm. 

— PI.: (s. f., s. n.) răeitoare şi (s. f.) răcituri. — Şi: 
(Invecliit, rar) reeit6r, -oare adj 

— Hăc-i -t- suf. -tar. 

RĂCIŢI nĂ s. f. 1. (Prin Mold. şi Tiansilv. ; mai 
ales la pi.) Piftie. Cf. Bauonzi, i,. 159. Vei face o ilinea 
cu ceapă, un cureclii cu raţă, nişte răcituri cu usturoi. 
Alecsandbi, T. 1 260, cf. Gane, n. ii, 159. Se desfă- 
şurau prin mintea Iar tablourile cele mai frumoase .... 
porci tăiaţi, eirnaţi, reciluri. Contemporanul, vij, 288. 
Se pun . . . la mijlocul mesei străchini şi talgere cu rcci- 
hiri. Marian, nu. 199 Capul... şi picioarele, după 
ce vor fi pirlite şi curăţate, vor fi fierte peijtru răcituri. 
Pamfii-e, I. c. 54, cf. id. cr. 201, Hogaş, dr, ii, 153. 
Dunuieata Iţi închipui că toată lumea nu mai poate . . . 
după răcitiui de giscă ! Sauoveanu, o. iii, 417. Răci- 
turile, aitnrile, haiturile se fac din picioare şi cap de 
porc. ŞEZ. VI, 77, cf. Graiul, i, 520, Vicui, gl., chest. 
VIU 9/10, 40/1, L. ROM. 1959, nr. 6, 45, a v 14, 19, 
34, VI 4, 26. 

2. (Rar; la pi.) Mlncăruri reci. O ei;i« improvizată 
din răcituri, cu vinul, Insă, bun. Vinea, l. ii. 124. 

— Scris şi: reeitură. — PI.: răcituri. 

— Răci + suf. -tură. 

BÂCIlICi vil. IV V. răsuci. 

HĂUUClCĂ s. f. (Regional) Drugă (Furceni - Tecuci). 

ALR II/605. 

— PI.: ? 

— De la răeiuei. 

HĂCiriX.^ s. f. v. răcovInA. 

HACUL' s. n. V. răellă. 

RĂCn'L^ s. 11. v. recliiji. 

HĂCifX.Ă s. f. v. rătovliiii. 

HĂCÎi vi). IV V. rkâl. 

RACLAH s. ni. (Hesidual) Persoană care face racle 
(Crăcăoani — Piatra Neamţ) Cf. ii x ItU 

— PI.: răclari. 

— Itaelâ + siiţ. -ar. 

HĂCI.I vb. IV. T r a n z . (Rar) A face eaiieUiri 
de-a lungul unei coloane, (.f. Bahcianu, Aiexi, \v. 

— Prez. ind.: răclesc. 

— V. raclă. 

RĂCUTl HĂ s. f. (Rar) Caneluiă. Cf. Harcianu, 
Alexi. \v. 

— PI.: răcliluri. 

— Răcll -l- suf. -tură. 

RACLIŢĂ s. f. (învechit şi popular) Diminutiv al 
lui raclă (2); cutie, casetă. Vor fi spart uşa au secriiul 
(răcliţa iMunt.) au lăcăţi. prav. 42. Fură oarecine de 
la un boiarin un seeriiaş (răclijă Munt.) cu bani. ib. 
291, cf. Ci.emens, Polizu, Alexi, w., tdrg. în inte- 
riorul lăiţilor se află . . . cile o cutioară secretă, desti- 
nată mai de mult pentru păstrarea galbenilor, de unde 



şi numele de lăcriţa banilor. PIcalX, m. r. 411. O ră- 
cliţa persană de fildeş, lucrată mărunt. Sadoveanit, 
o. X, 149. i\'u ne inchide iu ludă, lădilă. In lacră, lacri- 
ţă. Ma«'an, nu. 248. Sus in pod . . . Hste o mică lăcriţă. 
Retegani L, TR. 42. (J lăcriţă descliidia, O cană dar- 
qint scotea. PĂscuLEscu, L. r. 116, cf. Gohovei, 
c. 62. 4- (Popular) Cutie sau vas (de lemn, cu capac)! 
in care se păstrea/ă brînza, untul ele. sau In care se 
duce mlnearea la cinip. Cf . hem 2 839, Pamfile, i. c. 
36, H I! 82, XII 176, Viciu, gl., com. din Bilca — 
RădXuţi, a V 14, Glosar reg. 

— PI.: ru(7i/e .şi (regional) răeliţi (Gorovei, c. 62). 

— Şi: (regional) lăeriţă s f. 

— Raclă + suf. -iţă. 

RAcIAI' vb. IV. T r a n z . (Regional) A parcela 
iiL, r>M <> H e f 1. p a s. Laruirile mari . . . se răcluiesc 
la un obruţ ori la mai multe ohraţe Pamfile, a. r. 120. 

— Prez. ind : răcluiesc. 

— Rnelă -|- suf. -iii. 

HĂCI.lji^ vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A aţeza, 
a pune (Tortul) ălu moi-n apă cu var, ăl răcluieşt'i-n 
şofietu, ăl ferbi. alrt ii 142. -^ Absol. (Tortul) 
ii punem in d'eje, răcluim sus în d'eje. ib. 4- (în forma 
răclui) A Îndrepta butucii la tason, ai pune In ordine 
(Hangu — Piatra Neamţ) Cf. Arvinte, term. 163. 

2. A zidi (ALRM ii/i h 276/325) In interior pereţii 
unei flntini (Lexic reg h, 87). 

— Prez ind.: răcluiesc. — Şi: răcăluL lăeruf (scL 
1958, 96) vb. IV. 

— Din magh. rak. 

HÂCLIŢA s. f. (învechit şi regional) Diminutiv 
a lui raclă (2); cutie, casetă. Am mai cumpărat . . . 
două răcluţe de aur să i>un inele cu pietre (a 1771). 
loRGA, s. D. XXII, 60. Crucea . . . avea in mijloc o 
crucită ... cil mai multe răcluţe Imprejiur, in care era 
moaşte. Şincai, hr. i, 222/8. I.uindu-şi . . . Ierburi 
.« flori in cîrpe şi răcluţe, Mearsă cu Dafina Budai- 
Deleanu, t. V. 134, cf. 162. 

— PI.: răcluţe. — Şi: lâeruţă s. f Alexi, w. 

— Rarlă + suf. -uţă. 

R-4cNET s. n. 1. Urlet, zbieret de animale. Cf. 
DDRF, ŞXineanu. Veni de departe Vn răcnet de leu, 
ca un rece fior. s. iulie 1960, 48. De sub pod se auzeau 
răcnete ca de urs. Reteganul, p. ii, 7. Oi7e s-o spăi- 
miutat, Marc răcnet că şi-o dat. Bibicescu, p. p. 252 
O audzit ceva răhnet mare . . . Ş-o vădzut că-i un cerb 
în gura unui balaur. Candrea, ţ. o. 34. 

2. Strigăt, ţipăt puternic scos de om, expriniind 
durere, mlnie, teamă etc; (de obicei Ia pi.) cuvinte 
strigate cu putere; p. cxt. larmă de voci. gălăgie. 
Ale eroilor ageri răcnetele fioroasă Răsunau prestc tot 
loc. AsACHi, s. L. i, 69. Drumul se acoperea de trăsuri, 
sirinsura cu răcnitile, chiuitul ei semăna a o nuntă de 
crle huioasă. Russo, s. 22. El s-ar lăsa bucuros la o 
dulce reverie, dacă pocnetele biciuştei poslilionului şi 
prozaicele lui răcnete nu l-ar turbura. Negruzzi, s. i, 191. 
După patru ore de răcnete, . . . pe la opt seara intrăm in 
curtea jioştiei de la Şindrilita. Ghica, s. 241. Atunci se 
aude un răcnit spâimintălor şi o dată cu răcnitul, Pavel, 
izbind cu piciorul in sobă, o şi darmă la pămînt. Crean- 
gA, a. 112. S-a pornii cocoana pe răcnete, să ridice ma- 
lialaua-n picioare. Caiiagiale, o. ii, 228. Aud de-un 
ceas Trosniri de puşti şi răcnete nebune. Coşbuc, p. i, 
139, cf. B.vrcianu, Alexi, w., tdrg Şedea ghemuită, 
speriată moartă de răcnetele oamenilor. Rebreanu, i. 
31. /;i această pace adincă . . . pocni răcnetul dcsnădăj- 
duit: fugiţi! . . . vin turcii! Galaction, o. 160. A'e-ani 
trezii . . . lipsiţi de răcnetele superiorilor. Brăescu, a. 
135. Dinspre sat se auzeau răcnetele unui copil. Vlasiu, 
D. 200, cf. Teodoreanu, m. u. 192. Răcnete de durere 
. . . umpleau diminiaţa luminoasă. Sadoveanu, o. i, 
15, cf. XI, 52, CXlinescu, s. 327. Vrgie de blesteme 
şi de răcnete. C. Petrescu, a. r. 9. Din fundul 
văii tot se mai aud răcnetele căruţaşilor. Bogza, a. i. 



866 



rAcni» 



- 65 



rAc.oantâ 



75. Răcnete de veselie, răgiişile, zguduiau circiuma. 
Preda, n. 7.'i, cf. Maiuan, d. 2'M. lUuiut mure s-auzea. 
Grecul leijett s-aulea şi bâielii chiuia. ŞKZ. iv, l:t:i. <J. 
(I'rin analogie) Pe măsurii ce se a/irapie, răcttelul fe- 
Tăslraieliir creşte. C. Petrksci-, i. ii, 20;f. A imniit 
cu răcnete inalte vtniul. Sadoveani', ap. ni.. 

— PI.: răcnete. — Şi: (regionali răhiiet s ii. 

— liâcnP + suf. -et. 

R.ÂCN'I' vb. IV. I. I n t r a II z . (Dispiv animale) 
A scoati- strigătul caracteristic speciei, a ra.ge, a mugi, 
a zbiera, a urla. Strigă cu glas mare, cum răcneşte leul. 
s. TEST. (1618), 310^/20, cf. MAN. GiiTT. Acolo văzurăm 
doi lei groaznici, carii . . . începură a răcni (o. 1783). 
GCH II, 130/10. Balaurii supt undă Cumplit răgnind 
iară se cufundă. Bi-dai-Deleanu, ţ. 329, cf. dru', 
i.B, Poi.izr. Măgarul ce zbiară şi răcneşte /•.' un aulnr 
Jalnic ce prost ne sfătuieşte. Alexandresci', o. i, 182. 
Leul . . . răcnea de se cutremurau codrii. Ispirescu, l. 
17. O panteră, cind s-aruncă să atace, . . . Rupe meml)ru 
după membru .^i răcneşte fericită. M.\cedo.vsKi, o. ii, 

439, cf. DDRF, ŞĂINEANV, B.ARCIANV, Al.EXI, \\ . , 

TDRG, H V 16, X 499, XIV S, 186, xvi 413 Calul . . . 
are să răcnească ş-are să se cutremure şi păminlul. 
SEZ. IV, 173, cf. Ai.R I 1072/138, alr ii 5 527/316, 
362, ib. 5 528/228, 346, alr sn ii h 331/365, ib. li 
332, ib. III h 677. <J» (Despre păsări) Scoală, acvilă 
străbună, . , . Dă din aripi şi răcneşte. Bolli.ac, o. 
131, cf. Bahonzi, l. 117. Vulturul din nori Răcni 
falnic de trei ori. Alecsandri, p. i, 39. Gruia un corb 
auzea Tot răcnind şi croncănind. BinicEscu, p. p. 
287, cf. .ALR II 5 702/362, 365, 386, 574, 723, ib. 5 733/ 
365, ALR sx II h 381/362. Noaptea răcneşte. Ziua 
s-odihneşte (Bulia). Gorovei, c. 33. 

2. Tranz.şi intranz (Despre oameni) A scoa- 
te strigăte puternice (de durere, de minie, de spaimă 
ftc.) ; a spune ceva cu glas foarte tare, a vocifera, 
a se răsti la cineva; a striga, a ţipa, a zbiera Au 
.scos hamgeriul să-l lovească . . . şi au răcnit de i-au 
dzis că pentru cetatea aceasta l-au triimis prc dinsul 
împăratul. N'eculce, l. 48, cf. anon. c.\r., Klei.n, 
D. 410. Răcniţi, chiuiţi, strigaţi din gură. Bi'd.m-De- 
LEANU, Ţ. 238, cf . DRLU, LB . tn capul unei armii Mircea 
viteaz răcneşte. Heliade, o. i, 180. Au răcnit cit au 
putut : vai, părinţii miei! Dr.\ghici, r. 46/4. .Vii mă 
lăsa la peire, stăpina mea! am răcnit. Cosachi, p 
177, cf. PH. DRAM 257. Birfeli d-alde aceste Asupra- 
mi zbieri şi răcneşti. P.\xn, e. ii, 53/23. Ticăitul boier 
răcnea cit putea. N'egruzzi, s. i, 156, Taci, soro, 
nu răcni a.şa, că le-aude musafirul. Alecsandri, t. 
507. / se pare că visează. Ar zimbi, şi nu se-ncrede, ar 
răcni şi nu cutează. Eminescu o i, 84 începu 
...a răcni ca un smintit. CreancX, p. 243. .S> di te 
jos şi se răpezi ricnind la dinşii. Slavici, .n. i, 269. 
El răcneşte, blestemă şi bate-u. mişei cu ghioaga-i de 
fier. VLAHUŢ.i, o. a. ii, 119. M-apucă o spaimă care 
mă îngheaţă şi ricnii. Del.^vrance.a, t. 28, cf. ddhf, 
ŞXineanu, Barcianu, Mubnu, i. 31. Bărbatul sări 
de pe scaun şi, privind-o cu furie, incepu să-i răcnească 
ca tn anii dinţii. Agîrbice.anu, a. 214. Începu să .se 
pltngă, răcnind că nu-i ajunge pămintul. Rebreaxi', 
R. I, 136. Intr-o grădină publică, tăcută. Pe un nebun 
l-am auzit răcnind. Bacovi.i. o. 50. De pretutindeni 
năvăliră in curte argaţii, ... răcnind cu toţii: tătarii! 
Galaction, o. 52. Nevasta lui Mogrea duruie la ma- 
şina de cusut, incit trebuie să-şi răcnească din răsputeri 
cuvintele. C. Petrescl', i. ii, 128. Băiete, . . . adă 
scaune, . . : răcni aolonelul indignat. Brâescu, a. 259, 
Sahia, n. 45, Vlasiu, a. 16. Anica izbucnea . . . in 
inlimpinarea lui, răcnind la el, peste maidanul Zlataust . 
Teodoreanu, m u. 129. Bătrinul fişcii haiduceştc şi 
mai răcni o dată numele dulăului. Sadove.^nu, o. ix, 
21. A început să răcnească tot felul de acuzaţii, alas 
30 x 1939, 1/2. K ruşine să vă certaţi şi să răcniţi unul 
la altul. Stancl-, r. a. ui, 322, cf Demetiuis, a. 9. 
Dădea din miini, răcnea, trintea uşile. Preda, r. 131, 
cf. v. ROM. iulie 1962, 21. Mane-n lături se zărea, Torna 
Iurba şi răcnea. Alecsandri, p. p. 74. Turcul Bea, 



Se veseleşte, Badiul Ţipă Şi răcneşte. Teodorescu, p. 
p. 541, cf. .Tahn'[k Bîhskani'. d. 493. Popa a răcnit 
aşa de tare, ca cum l-ar fi fost pus cineva pe frigare. 
Sbiera, p. 266, cf Diaconu, vm. 2.32, ai.i; i 82, alr 
ii/i h 27, ib. .mn 12, 6 392/531, ai.rm ii/i h .37. Pe uliţ-ai 
apucat. Tot răcnind, boncăluind. Toate străjile-ngrozind. 
Balade, iii, 86. ■> (însoţit de numele unui animal, 
luat ca termen de comparaţie) Diavolul, ca un leu 
răcnind, incungiură căutind /ire cine are înghiţi, x. 
test. (1648), 186f/8 Alexandru . . răcnea ca un leu. 
Alexandria, 19/19. Tormo ca ş-o sălbatică fiară Ţipă, 
răcneşte, spumegă. Bldai-Deleam-, ţ. 189, cf. Pan.n, 
p. V. III, 85/19. El ar răcni ca leii, dar vai! nu poale 
pllnge. Eminesci', o. i, 88. .4 sărit din .som/i, răcnim/ 
ca un taur. Creangă, a. 101 Zmeul, ... răcnind ca 
un leu, SC luă la luptă cu falii impăralului . Ispirescu, 
L. 27. Boierul se răstoarnă răgnind ea un bou. Rete- 
GANL'L, p. I. 20. Gruia se dezmelecea. Tare ca un teu 
răcnea, pop., ap. ocr ii, 302. <^ !■" i g- Răcnea!;că 
furtuna de furie suptă Şi geamă ca iadul din basme 
oceanul. Tu dă-te cu totul nădejdii şi luptă. Xecvi.iţă, 
Ţ. D. 39. Tu, dedeochi. Tu, răgnilori , Ai răgnit .Şi-ai 
pleznit. CHEST. v 178/3. In pădure naşte. In pădure 
creşte. Vine lăsate Şi sub mal răcneşte (Maiul de cămăşi). 
GonovEi, c. 218. <0> E x p r. .\ rîlcni ea din i|urâ de 
de şarpe v . gură. 

— Prez. ind : răcnesc. — Şi: (popular) râiini, (prin 
Transilv ) răiini (tdrg. l. rom. 1962, nr. 4, 407), 
(regional) rieni vb. iv. 

— Din V. si pTJKH*TH. 

R.Ă(:\i= vb. IV. Trauz. (Prin Ban.) A voma. 
Cf. .\NON. c.iR., com. din Oraviţa 

— Prez. ind.: răcnesc. 

— Din ser. rignuti. 

R.\C\ÎRE s. f. Acţiunea de a r ă c n i^ 

1. Cf. răcni (1) ; răcnet (I), răget, muget, zbieret, 
urlet (de animal). I-'ăcind inf ricoşată răcnire şi plesnel. 
V.\.rlaam-Ioas.vf, 175t/19, cf. drlu, lm, ddrf. 

2. Cf. răcni (2); strigăt, ţipăt. Cf. Polizu, lm. 

— PI.: răcniri. — Si: (regional) ricnire s. f. dhlr 
1, 273. 

— V. răoni'. 

R.\c\IT6R. -O-ÂRE adj. (învechit şi regional) 
(Despre animale) Care răcneşte (I), care urlă; (despre 
oameni) care răcneşte (2), care strigă foarte tare. 
Leu apucătoriu şi răcnitoriu Dosoftei, v. s. decembrie 
193^/15, cf. DRLU. O- rig (Substantivat) Tu, dede- 
ochi. Tu, răgnilori. Ai răgnit Şi-ai plesnit Şi-ai deochiat 
Si-ai crăpat (Baia de I-'ier — Tirgu .liu). chest. v 
178/3. 

— VI.: răcnilori, -oare. — Şi: (Învechit) râenil6riu, 
-oărc, (regional) râc|nit6r, -oare adj. 

— Răeni' + suf. -lor. 

R.\r.MT(ÎRIU, -O.ÂRr: adj. v răeiillor. 

RĂCXITl R\ s. f. (învechit .şi regional) Trlet (de 
animal), muget; strigăt, ţipăt, v. vociferare ; 
plinset puternic. Ne puţind răbda glasul zherălului lui 
şi ale groaznecelor răcnituri, fugita tare. Varla.\.m-Ioa- 
S.1F, 55'72, cf. LB, DDRF, Alexi, \v. Ia de la copilul 
meu Plinsorlle, . . . Răcniturile , Durerile Şi toate chi- 
nurile. M.4.RIAN, N.V. 368, cf. T. P.APAIIAGI, M. 230. 

— PI.: răcnituri. — Şi: răciniturâ s. f. lb, Alexi, \v. 

— Râen|i + suf. -tură. 

aĂCOÂICĂ s. f. (Rar) Femela racului. Cf. Polizu, 
CiHAC,ii, 302. Cind leapădă ouăle, răcoaica secretează 
şi un suc care lipeşte ouăle de picioruşele mamei. 
SiMIONESCr, F. R. 435. 

— PI.: răcoaice. 

— Rac- -(- suf. -oaică. 

R.\C0.\XŢA s. f. (Prin vestul Transilv. şi nordul 
Mold.; mai ales Ia pi.) Ţeapă, ţepuşă la sanie (alr 



873 



RĂCOARE 



66 



rAcodelie 



SN II h 357/574) sau la car, înlocuind loitrele (alr 
11 5 633/574); fiecare dintre drugii de fier prinşi ver- 
tical de perinocul vagonetului de cărat buşteni (An- 
viNTE, TERM. 163) sau înircgul şir de drugi (Lexic 
REG. 85), care sprijină încărcătura; stinghie sau reze- 
mătoarc laterală care permite încărcarea unui vagon 
cu buşteni sau cu scînduri peste nivelul vagonuUii 
(MAT. DIALECT. I, 189). 

— PI.: răcoanţe. — Şi: rocoâiilă (Lexic reg 85), 
roc'hinţă (tdrg, Scriran, n.) s. f. 

— Din magii, rakonea. 

IL\coARE s. {., adj. 1. S. f. 1. Temperatură uşor 
scăzută a aerului; frig moderat; p. ext. loc răcoros 
(1). îmbla în rai la răcoare. Palia (1581), 21/9. Nii-i 
nime să-i scape dr boare. Să s-ascundză de dins ta ră- 
coare. Dosoftei, ps. 58/6. O, noi draqi, vesele păsărele, 
I'ăraie limpede curatoare, Copaci aducători de răcoare. 
Budai-Deleanu, ţ. 180. Asiă-noapte pe răcoare Ciula 
o privighitoare . Conachi, p. 162. Molifţii, brazii, ce 
port răcoarea. Ei suferinţa-mi n-au răcorit. Alexandres- 
cu, o. 1, 102. Aţ etnia noaptea-n răcoare Doina cea 
dizmierdăloare ! Alecsandri, p. i, 4. O răcoare plă- 
cută se răspîndea pe faţa luncilor. Bolintineanu,o. 
429. Ei umblau mai mult noaptea pe răcoare. Ono- 
BESCU, s. i, 147. Las aleanul să mă fure Şi ascult de 
la răcoare Pitpalacul. Eminescu, o. i, 121. Ei! da 
ce răcoare-i aici, . . . îmi vine să nu mai ies afară. Crean- 
gă, p. 205. Vintul se mişcă leneş în răcoarea dimineţii. 
Slavici, n. i, 59. Se tolăniră fiecare . . . la umbră de 
copaci şi la răcoare. Ispirescu, l. 369.V>foni . . 
să stau, cintînd din bucium, într-a codrului răcoare. 
MacedonsKi, o. I, 71. Răcoarea se schimbă tn frig. 
Delavrancea, s. 169. !n aer e o răcoare dulce şi-un 
miros sănătos de cîmp. Vlahuţă, o. a. ii, 125, cf. 
Neculuţă, ţ. d. 73. .Şi-;i umeda nopţii răcoare Solda- 
tul, departe de-ai săi, Se zbate şi geme şi moare. Coşbi c, 
p. ii, 14. Şoseaua ... se furişează prin păduri pline de 
răcoare. SĂM. ii, 66. Simt din ce în ce răcoarea pădureţ. 
Anghel, pr. 172, cf . Bujor, s. 49. Umezeala şi răcoa- 
rea dimineţii dădeau întregii firi o nespusă frăgezime. 
Hogaş, dr. i, 3. De eite uri pe prispă, în amurg, cir}d 
se lăsa răcoare, nu i-a iinprunuilat tartanul ei de eaşniir ! 
Bassarabescu, V. 18. I'e fjrumurile si>arte intra ră- 
coarea din ce în ce mai tăioasă. Bebre.\nu, r. ii, 207. 
Este linişte, răcoare. Codrul e de farmec plin. Bacovia, 
o. 190. Amorţiţi de răcoarea unei dimineţi de primăvară, 
scoboram vertiginos . . . panta de la Bîrnova. Brăescu, 

0. A. II, 7, cf. Sebastian, t. 202. Era răcoare şi oamenii 
se slrîngeau în sumuiaşele lor scurte. Sadoveanu, o. 

1, 223. Se stropeşte cu fum De parfum, împresurată 
de un vcizduh de boare. De levănţică şi răcoare. Arghezi, 
vers. 182. Departe, sjtre miazănoapte, răcoarea se duce 
din sal In sal. din eimpie in eîmpie. Bogza, c. o. 238. 
Nu era de loc frig şi nici măcar răcoare. Preda, m. 
341. Cind coti spre parc. it izbi plăcuta răcoare vegetală. 
T. Popovici, s. 228, cf. Labiş, p. 110. Eu vin seara 
pe răcoare De mă culc pe sîn de floare. Alecsandri, 
p. p. 33, cf. jARNÎK-BinsEANU, D. 37. Eu am sinccat . . . 
Sîmbătă des-demineaţă. Pe răcoare, pe verdeaţă. Marian, 
V. 66. Cîmpii cu florile. Munţii cu recoritr. Sevastos, 
N. 371. Ochişorii lui. Două mure iiegre . . . Coapte la 
răcoare, Neajunse dă soare. Balade, i, 416. (F i g.) 
Mă usc, mamă, pe picioare, De mă cule, de stau seau 
şed, Nicăiri n-aflu recoare, Ceas bun seau minut nu 
văd. MuREŞANU, p. 11/17. <> Expr. A se lăsa (cu) 
răcoare = a se face frig. Ia cercja asta şi le-nveleşte, 
că despre ziuă se lasă răcoare. C.aragiale, o. îl, 247. 
Brr, sară se lasă cu răcoare, t martie 1962, 36. (Fami- 
liar; mai ales in construcţie cu verbele ,,a sta", ,,a 
băga" etc.) La răcoare = la închisoare. Na pus foc 
la casa grecului? . . . Şi la băgal la răcoare ! Vlahuţă, 
o. A. 284. Zice că nu te iartă pînă nu te vede la răcoare. 
Rebreanu, I. 107. Ce-i pasă lui că va şedea la răcoare 
o lună de zile? id. ib. 390. Stătuse la răcoare la Calată 
şase luni. Sadoveanu, o. ii, 384. Tătarii i-au dus pe 
români departe, departe . . . Acolo i-au pus la răcoare. 
RĂDULEscu-CoDiN. L. 39. -f- (Rar) Adiere răcoroasă 



(1). Suflă prin noapte răcori. C.oşbuc, ae 129. ^ (Mai 
ales despre a])ă) însuşirea de a fi răci)ros (I), răcoritor 
(1); răceală (1). Răcoarea [valurilor]... mă legăna 
ea pe un copil în braţele mamei sale. Alecsandri, 
o. p. 274, cf. Odobescu, s. i, 165. / se făcu dor de ră- 
coarea dulce a apei şerpuitoare. GiRi.EANU, N. 206. 
Am simţit pe buze şi pe gene răcoarea izvorului. Sado- 
veanu, o. XI, 224, cf. CĂLiNEScu, s. 68. Se rezemase 
de perete. Simţea în palme răcoarea zidului. \. rom. 
mai 1953, 121. Nu mâ-ndur a mă mai duce . . . De 
cintecul cucilor. De răcoarea apelor. Pamfile, cb. 153. 
2. (Adesea !n construcţie cu ,,a-i fi", ,,a i se face") 
Senzaţie de frig moderat, produsă de temperatura 
scăzută a aerului. Pămîntească boare. Răsuflă puţin- 
tel intru sine Şi cevaş i să făcu răcoare. Budai-Deleanu, 
Ţ. 77. Mi-era răcoare, dar nu-mi venea să părăsesc 
locul de pîndă. Delavrancea, t. 200. <0> Expr. 
A-1 lua (pe cineva) cu răcori = a i se face frig. Vlnlul 
de toamnă, rece şi umed, ţiuie în rămăşiţele frunzelor . . ■ 
Te ia cu răcori în lot lungul trupului, id ib. 165. -^ 
(Mai ales la pL; adesea in construcţie cu ,,a lua", 
,,a apuca", ,,a cuprinde") Senzaţie de frig provocată 
de o stare patologică sau emotivă. Un foc s-aprinde-n 
mine, răcori mă iau la spate, hui ard buzele, mamă, 
obraji-mi se pălesc. Heliade, o. i, 186. Cum îl văzu 
fala că este aşa de grozav, nişte răcori o apucară şi i 
se făcu părul măciucă de frică. Ispirescu. l. 18. .S'c 
descintă de răcori în zilele de post dimineaţa. CIrigobiu- 
RiGO, M. p. I, 153. Candidaţii, părinţii, rudele din sală 
trec prin răcorite spaimei. L Botez, b. i, 30, Cind a 
văzut hoţul că leul face calea-ntoarsă, a fost cui)rins de 
răcoarea morţii. Sadoveanu, o. xv, 132. Voinicul ţipa 
Şi se văila Din gură de şearpc. Cu răcori de moarte. 
Teodorescu, p. p. 447. Recori cu recorele. Fierbinţeli 
cu fierbintele. Marian, d. 171. <■ Expr. A (se) băjia 
tu răcori (sau Iu toate răcorite) sau a-l trece (toate) 
răcorite = a (se) speria tare, a (se) înspăimlnta, a 
(se) îngrozi. De ce a băgat ci in răcori, gindeşti, pe toţ, 
împăraţii şi pe papa de la Roma !' Cahagiale, o. vii, 
(ii. Voinicul, cel care răcnea în bălălii de băga în răcori 
pe duşmani, grăi încet. Sadoveanu, o. i, 259. Mai la 
vale, se hirjoneau un cîrd de pici . . . , pînă ce ia băgal 
în răcori un palicar, C. Petrescu, a. r. 8, cf. dl. 
Omul, vâzînd aceasta, sa băgal in toate răcorite .şi' a 
început a striga cit îl lua gura după ajutor. Marian, 
s. r. 1, 234, cf. II, 202. (Regional) A-şi lua răcorile = 
a scăpa de grijă. Hai. de-amu, măi babă, in lîrg să 
bem şi să ne veselim, că de grădină mi-am luat răcorile. 
Vasiliu, p. l. 98 4- (învechit, rar) Ruşine. Cf. răcea- 
lă (1). învească-se ca în veşmintu cu ruşinea (răcoritor ii) 
sa Ps.\LT. 237. 

II. Adj. (învechit) Răcoros (1), răcoritor (I). O 
inimă desperată^ ce trebuia să trăiască . . . Cind zefirul 
cel răcoare pe ca nu o poale stinge. Pann, e. i, 19/4. 
Aerul iniuneseos şi răcoare al nopţei. Eminescu, n. 
20. Picioarele lor înfierbintate de nisipul pustiului căl- 
cară aluneca în răeoarele şi limpedele părău ce curge 
din izvor. id. p. l. 181. <> F i g. Miile de seeoli cu vieţi, 
gîndiri o mie. Adormite şi băirîne s-adîneesc in vecinicie 
Si in urmă, din izvoare, timpi răcori şi clari răsar. id. 
o. IV, 133. 

— Scris şi: recoare. — PL: răcori. 

— Itece + suf. -oare. 

KĂCODEĂL.Ă s. f. v. râeodelie. 

HÂCODELIE s. f. (învechit şi regional) Muncă 
manuală; (concretizat) lucru de mină l-au dutu-i 
putînteale coşniţe împletite de f inie de frundze. Şi-i dzî- 
să: ie, fiule, accaste răcodealii .?i te du in Damasc de le 
wndc Dosoftei, v. s. decembrie 196f/7, Păzind ruya 
şi răcodeala, . . . lucra de făcea aorea coşnice, aorea 
făcea mici ogoară. id. ib. ianuarie llr/12. Iar odănă- 
oar[A] ducîndu-s[ă] să-ş vîndză răcodelic lui, află pre 
un stricai, lepădat pre cale (a. 1692). gcr i, 304/20. 
Dacă mina rinduită numai pentru rocodete ar cere să 
aibă gindul. Conachi, ap tdrg. 



876 



rAcohinA 



67 



rAcori 



— PI.: răcoilelii. — Şi: răcodeălâ s f , roiodfle s 
f pi , {prin Olt) rufoilelle (Schihan, d.) s f. 

— Din slavoiuil p»,K0A'fe.\Hi6- 

RĂCOHiXĂ s. f. V. rătovină. 

HÂCOlXĂ' s. f. sg. (Prin Olt.) Pinză din care se 
fac saltele. Cf. Ciai'ş.^nu, v. 193, ev 1951, nr. 9-10. Aă. 

— Şi: râcuiiiâ s. f. sg. Ciauşanu, v. 19:), ev 1951, 
nr. 9 — 10, Io. 

— l'timologia necunoscută. 

n.4(:oL\Ă» s. f. v. răcovlnă. 

RÂCONfiR s. m. v. răoăiiel. 

RĂCOREAKĂ s. f. 1. Răcorire; răcoare (1): (re- 
gional) reveneală. f.a ceafă lundia /lănil, să fie capul 
tot slobod de sudori şi in răcoreală la osicnele. M. Cos- 
TI.N, o. 271. Premenindu-să in răcoreală de rouă, ne- 
ardzind nice leac . . . acela trup . . . , să cutremurară 
toţi. DosoFTEi, V. s. noiembrie 1.30f/9. Fierbind căl- 
darea, nu le strică nimic, ci ca intr-o răcoreală slămia 
pre D'uimnezeu. Min'eiul (1776), 12^-/13, cf. drlu, 
LB. Păsări frumoase . . . cinta ... in răcoreală dimi- 
nefii. Drăghici, r. 97/13. De la Călugăra. răcoreală 
atmosferei . . . îmi arătă că intru in regiunea munţilor. 
Negruzzi, s. I, .WS. Verginile in apă iniral-uu cu 
sfială Ş-acum se joacă vesel in dulcea-i recoreală. Alec- 
SANDRi, p. III, 52, cf. I.M. O răcoreală dulce pătrunde 
prin ferestrele deschise. Em ine seu, N. 81. Pe arşiţele 
ieslea, o răcoreală ca asta mult plăteşte! Creang.ă, p. 
205. Pe apă s-aşierneau umbre mari, şi o răcoreală 
dulce, ncnilă de la Dunăre, primenea aerul. DuN.Ă- 
REANu, CH. 227. Iar cind s-adun amindouă, Atuncc 
parcă le plouă O răcoreală de rouă. Alecsandri, p. 
p. 267, cf. Teodorescu, p. p. 322. Drumu-n Dunăre-i 
dădeau, Tocma-n fundul Dunării, în răcoreală apii. 
Pamule, c. ţ. 75. <0> E X p r. (Familiar, rar) I.a ră- 
coreală = la Închisoare. Pă mulţi ii crede lumea cin- 
stiţi, cind ei intrec pă puşcăriaşi vestiţi, ba poale că şi 
să-nlovărăşesc la cile şi mai cile cu dinşii, după ce scapă 
dă la răcoreală. .Iipescu, o. 94. ^ (învechit, rar) 
Distracţie, destindere. Şi jocurile şi recoreleale să nu 
fie despărţite de ceale mai cinstilc şi de omenie fapte 
bune. ŢieHiNDEAL, F. 241/19. 

2. (Rar; concretizat) Băutură răcoritoare. Ofiţerii 
se opriră puţin la un pahar de răcoreală. SAr>ovEANr, 
o. II, 522. 

3. Fig. (învechit) Liniştire, potolire. Cu inădu- 
şeală fără recoreală şi cu înfocări fără stămpărări , ini- 
ma mi s-au cuprins. Cantemir, ist. 161. 

— Scris şi: recoreală. — Pl.: răcoreli. 

— Răcori -i- suf. -eală. 

RĂCOREL, -Ic subst. 1. Diminutiv al lui ră- 
coare (1). Pe aici vreme splendidă, numa cam răco- 

rel. C.AR.AGIALE, O. VII, 68, cf. TDRO. 

2. (Prin Munt. şi Olt.; la f. pl.) Nume dat unor 
plante erbacee agăţătoare: a) volbură (Convolvulus 
arvensis). Pascu, s. 146, Panţu, pl. ; h) zorele (/m- 
pomaea purpurea şi Pharbilis hederacea). Panţu, pi... 
Borza, d. 127; e( (in forma răcărele) zorele bătute 
(Calijstegia pubescens). id ib. 38. 

— Pl.: (2) răcorele. — Şi: răcoriră (rnRG) s. f., 
răcărele sf.pl. 

— Răcoare + suf. -el. — Râeorieâ : cu schimbare 
de sufix. 

RĂCORÎ vb. IV. Tranz. şi refl. 1. .\ pierde 
(sau a face să piardă) din căldură, a (se) face mai 
rece; a (se) răci. Au răcorii odinioară cuploriul. Mine- 
lUL (1776), 116'-/28 Soarele era la apus, aerul începea 
a se răcori. Eminescu, g. p. 100. Toarnă el toată apa 
cea din fintină pe jăratec, pină ce stinge focul de lot 
şi se recoreşle cuptiorul . Creangă, p. 65. Vara aduceţi 
gheaţă să vă răcoriţi băuturile. Vlahuţă, o. a. ii, 97. 
Soarele se lăsă tot mai jos, valea se răcoreşte, id. ib. 178. 



Care sclav aceste cupe cu falernum arzător Le va răcori-n 
părăul cei aproape curgător? ()Li..\NEseu, h. o. 146. 
l.acrămile feiei părură că răcoresc aerul, ca o ploaie 
binefăcătoare. D. ZAMpiREseu, t. s. 8. Fă-mă lumină 
de seu Şi mă pune-n sinul tău. lie-i vedea că mă topesc 
Suflă, să mă recoresc. .lARNih-BiRSEANU, d. 64. -^ 
Refl. (Despre vreme) La începutul lui septemvrie, 
au stal ploile şi vremea sa răcorit. Sadoveanu. o. 
XVII, 198 (Refl i m p e r s.) Sa răcorit binişor . . . 
Ceaţa s-a lăsat inccl-incet pesic capelele noastre. Cara- 
GiAi.E, o. I, 291. Soarele scăpata; se mai răcorise. GÎR- 
LEANU, N. 229. Parcă s-a răcorii , nu vrei să pun o haină 
pe /ine .'' Căunescu, e. o. i, 193. Către miezul nopţii 
se răcori puţin. Parcă se simţea şi un vini rătăcit Barbu, 
p 249. 

2. .\(-şi) potoli senzaţia de fierbiuUaU'i a cor- 
pului şi setea: a (se) înviora: (regional) a (se) 
reveni-. La mijlocul calei află un copac . . . şi 
şede supt dans de să odihiirnşic şi să răcoreoşte in umbra 
lui. Varlaam, c. 45. Vă răcoriţi supi ropaciu. Bibli.a 
(1688), 11^/26, cf. ANON. CAR., i.B. Au văzul .şi un izvor 
. . . şi îndată cm alergai să se răcorească bind dintr-insul, 
căci era arşiţă mare de soare. Drăghigi, r. 49/11. Cu 
insalare soarbe, s-udă, se-nviază, A lui membre oste- 
nite cu putere răcorează. Asachi, s. l. i, 210. Ia deci 
in braţe rea ploscă burduhoasă şi-ţi recoreşle ejUlejul. 
Negruzzi, s. i, 245. A băut la apă pină s-a recorit . 
Creanc.^, p. 290. Drăguţelor, de ce vă osteniţi să-mi 
faceţi vini toate? jioalc să mă răcorească numa una sin- 
gură. C.ARAGiALE, o. II, 269. Aerul sănătos şi rece al 
dimineţii !i mai răcori . . . ochii lui tulburi şi trudiţi. 
Vi.AHUŢ.\, o. A. 124. Fruntea mea fierbinte o răcoreşti 
cu mirul. Goga, p. 100. Arendaşul . . scoase iar batista 
să-şi răcorească timplele. Rebreanu, r. i, 12. fşi ră- 
coresc ochii in apa adunată in pumn, cu mormăituri 
de mulţumire. C. Petrescu, i. i, 263. Turnă apa in 
lighean, işi răcori ochii. Bbăescu, o. a. ii, 235. Adie 
vtnt de scară, sunind frunza, încreţind apa, răcorind 
fruntea. Teodoreanu, m. u. 94. Pofti . . . pe străin ca 
să se odihnească şi să se răcorească. Sadoveanu. o. 
X, 288. ,Se aplecă peste bord şi, muindu-şi minct in apa 
rece, işi răcori fruntea şi gura uscată. Bart, e. 189. 
In pragul uşii îmi răcoream la vinlul de-amurg obrazul 
— jar. I Barbu, o. 39. Apa fintinii e rece şi răcoreşte 
gitul ars de căldură şi de praf. Stancu, d. 218. Cu 
năstrapa mi-l stropea. Cu năframa-l recorea. Alecsan- 
dri, p. p. 108. Teiule cu foaia lată. Nici un vini să nu 
te bală . . . Eu in codru c-ahrgam, ... Ci; umbră mă 
răcoreai, Cu tulpina m-a.scundeai Teodorescu, p. p. 
352. Fagi şi paltini Se pleca. Fruntea De i-o răcorea. 
Balade, ii, 254. (Gu determinări introduse prin prep. 
,,de") Ia . . un harbuzu ca să mănince, să să mai ră- 
corească de zăduh (a. 1808). gcr ii, 200/31. Va avea 
putere a mă răcori de focul ci cel grozav. Gorjan, h. 
IV, 83/1. Se cobori in grădină ca să-şi răcorească pieptul 
de flacăra ce-l ardea Filimon, o. i, 116. ■C> (Prin 
analogie) Prăşilul . . . amărunţeşte păminlul, . . . răcoreşte 
popuşoii. I. Ionescu, c. 98/25. -^ Tranz. şi intranz. 
(învechit şi regional) A face bine, a ajuta. Kăcoriia şi 
adă/Msla pre toţi. Dosoftei, v. s. septembrie 7f/13. 
Multă vreme au răcorit şi au răsplătii (iriyore Vodă 
Moldovei. Amibas, let. iii, 160/1. Copilită, stai să 
beu, Recori-le-ar Dumnezeu! Alecsandri, p. p. 5. 
3. Fig. A (se) linişti, a (se) calma, a (se) 
potoli. Inţeleagerea . . . scatia sufletului potoleaşte 
şi răcorcaşte. (a. 1643). gcr i, 107/29. îşi mai ote- 
şaştc şi-şi răcorcaşte doară patimile sufletului. ('.. Gan- 
tacuzino, cm i, 47. Făcea ce le era voiea . . . , zicind că 
cu aceste işi răcorescu inimile (a. 1774). gcr ii, 102/24, 
cf. LB. Acest tinăr, vrind a să mai răcori, S-a aprins 
de foc mai mare, tn loc d-a şi-l potoli. Pann, e. i, 5/15, 
cf. PoLizu. Epistola aceasta a zbirlit aşa de mult pe 
generalul Mânu incit, ca să-şi rccorească veninul, a 
luat înjurături şi mi-a azvirlil cu lopata. Ghica, s. 
458. lioua buzelor tale sufletul răcoreşte. Alexandrescu, 
o. I, 150. Urmează, frate Păzvane ! Mai rorbcşte ! 
Mai vorbeşte ! Focul cuvintelor tale m-alină, mă reco- 



883 



RÂcomcA 



- 68 



rAcorOs 



reşte. Hasdev, b v. 61 O .' lăsaţi-mă să pling. ca sâ-mi 
mai răcorise snfitlul . Alecsandri, t. 1502. Cu osuflare 
răcureşli siispinu-mi, C-iin zlnihel faci gindirca-mi să 
se-mbelc. Eminescu, o. i, 200. Boierul insă. căruia 
pare că i se răcorea inima cind auzea spusele băiatului, 
îi da ghies. Ispirescu, i.. 70. Nimeni nu mai răcoreşte 
focul chinului ci viu. Neculuţă, ţ. d. 115. Privirea 
frumosului Ic face Să-fi răcoreşti dorinţa de-a şti ceva 
ce-li place. CoşBUc, s. 5. Mi-am răcorit sufletul. Dela- 
VRANCEA, o. 11, 228. Aurea cum bufneşte şi injură 
stăpînul in pivniţă. Aceasta ii mai răcorea puţin. Re- 
BREANU, Nuv. 97. Mătuşă-sa . . . , după ce a lăsat-o 
să plingă să se răcorească, a povăţuit-o. Galaction, 
o. 125. Slam aşa, . . . înconjurat de apele argintii ce 
curgeau şi-mi răcoreau sufletul aprins. Vlasiu, a. p. 
404. Acuma, după ce le-ai răcorit şi ai spus ce aveai de 
spus, şterge-ţi ochii. Sadoveanu, o. viii, 298. Am ars 
şapte văi, ca să răcorim minia moţilor. Camil Petrescu, 
B. 181. Ii cară şoferului ciţiva pumni in ceafă. Asta 
nul răcori. T. Popovici, s. 240. Vc-a fi puica mea 
frumoasă, . . . Sufletul să-mi recoreascâ. Zilele să-mi 
îndulcească. Alecsandri, p. p. 257. Să pot trece la 
mîndra, Să-mi răcoresc inima. Doine, 120. (Cu delir- 
minări introduse prin prep. ,,pe", ,, asupra") Apucă 
haturile şi îşi răcori necazul pe cai, coborind valea in 
virtej. C Petre seu, î. i, 190. Aşa şi-au răcorit Petrea 
voinicul inima sa asupra duşmanilor seu! Sbiera, p. 
34. 4- Refl. (Rar) A se consola. Am căutat mulţu- 
mirea totdeauna in conştiinţa mea şi bucuria in rezulta- 
tele, fructele lucrului meu, că, dacă nu mă voi putea 
răcori cu amindouă, să am cel pulin pe cea dintti drept 
mingiiere. Ghica, a. 169. 

— Scris .şi: recori. — Prez. ind : răcoresc. 

— V. răeoare. 

RÂCORir.Ă s. f. V. răiorel. 

RĂCORÎRE s. f. Faptul de a (se) răcori; 
răcoreală (1), răcoare (1); (Învechit şi regional) reve- 
nealâ. Cf. lb. Oreind intilneşti, zefire, Pieptul prea 
iubitei mele, Nu sufla cu răcorire. Ci cu foc şi văpăi 
grele. Pann, e. i. 22/21, cf. Polizu, ddrf. <> F i g. 
Pretutindene, oriunde este plins de despărţire. Cu-a sale 
aripi nădejdea abureşte răcorire. Conachi, p. 287. Pri- 
virea frumosului le face Să-ţi răcoreşti dorinţa de-a 
şti ceva ce-ţi place, Şi-n astă răcorire e foc. Coşbuc, s. 5. 

— PI . : răcori ri . 

— V. răcori. 

RĂCORIt, -Ă adj. 1. Care s-a răcorit (1): răcoros 
(1). Insă vînlul recoril Din zbor, iată, se opreşte. Alec- 
sandri, Poezii, 36.'î Arbori nalţi, verzi, stufoşi răspîn- 
deau o umbră răcorită şi mirositoare. Eminescu, n. 16. 
Deschise fereastra să respire noaptea răcorită. C Pe- 
TRESCU, î. II, 199. Urcioarele din care plugarul suge 
o apă răcorită. Arghezi, b 104. 

2. Fig. (Despre oanuni) Liniştit, potolit. Tare-i 
ursuz astăzi — se gîndi Ilic, agălîndu-şi alene arma 
pe umăr, mai răcorit. Rebreanu, nuv. 277. 

— Scris şi: răcorit. — PI.: răcoriţi, -te. 

— V. răcori. 

RĂCORITOArA adj. v. răeorjlor. 

RĂCORITOR, -oArK adj 1. Care produce răcoare 
(1): care răcoreşte (1); răcorit (1): (învechit) răcoare 
(II). Ca o fîntînă cu . . . limpede şi răcoritoară apă 
s-au pus înaintea celor ce vor binevoi a să adăpa dintr-insa 
(a. 1826). GCR II, 254/32, cf. drlu, lb. Harbujii . . , 
prin gustul lor cel zăhăros şi răcoritor, sînl alît de iubiţi 
moldovenilor. I. Ionescu, c. 94/8, cf. Polizu. A/ci 
casă, nici pădure, nici rîu recaritor. Nimic nu se arată 
pe cîmpul de mohor! Alecsandri, p. iii, 90. Să fie, 
in pustiu, . . . umbrar răcoritor al turmelor zăbuşite. 
Odobescu, s. I, 166 Nebun de fericire, se vîră în 
bănetul răcoritor .şi luciu. Vlahuţă, o. a. i, 219. cf. 
DDRF. Tot da către fîntînă zor . . . Aici, la loc răcoritor, 
Sfirşit stciea acum. Coşbuc, p. i, 227, cf. Barcianu, 



Alexi, w. Drumul urcă . . . , poposind puţin Ia Ciş- 
meaua Mortului, unde picură veşnic apă de izvor răco- 
ritoare. Rebreanu, i. 9. Slugi începură a umbla cu 
băuturi răcoritoare. Sadoveanu, o. v, 601. Unii îşi 
deşertau paharele de sirop răcoritor, iar alţii îşi sorbeau 
filozofic cafelele. Babt. s. m. 59. Se întremează, printr-o 
băutură răcoritoare , din sfîrşeala pe care io provocase 
oboseala şi căldura anotimpului. Vianu, a. p. 130. 
Apa era dulce, limpede şi răcoritoare, v. rom. septem- 
brie 1953, 12. Această fîntînă eu apă limpede şi răco- 
ritoare este singurul izvor în ţara tatălui meu. Meba, 
L. B. 106. -^ (Substantivat, f. pi.) Băutură care astlin- 
pără setea, care răcoreşte. !n timpul cît lucrăm în 
redacţiune fimiăm, . . . bem răcoritoare . Caragiale, o. 
IV, 293, cf. Bianu, d. s. Pe mese intîlneai cutii cu ţi- 
gări, pahare de cristal şi flacoane-termoş în argint cu 
răcoritoare. Călinesci', s. 285. -^ (Substantivat, n.; 
învechit, rar) Evantai. Pentru fiecare veşmini avea şi 
răcoritoriu şi umbrariu. f (1869), 142. 

2. F i g. Care calmează, care linişteşte. Vuitul teu 
ziceam că poale . . . Să-mi insufle intru toate Spirit viu, 
recoritoriu. Mureşan, p. 17/12. Aplica acelaşi postulat al 
autorităţii, . . . proferînd înjurături răcoritoare şi patri- 
arhale. CĂi.iNEscu, e. 22 Acum zoreau călări, plini 
de praf, ... cu să le ducă, cu gura uscată de arşiţă, 
vestia răcoritoare că a sosit ceasul. Camil Petrescu, 
o II, 196. 

— Scris şi: recoritor. — PI.: răcoritori, -oare. — Şi: 
(Învechit) răeoritoără adj. 

— Ruenri + siif -tor. 

RAcORAS, -OA.sA adj. 1. Care are o temperatură 
uşor scăzută; răcoritor (I), răcorii (I); (învechit) 
răcoare (II). Iarna cea moderată şi vara cea răcoroasă. 
Calendariu (1794), 1/27. Jar el, ostănit, căutasă, în 
pripă. Să odihnească a umbră răcuroasă. Şi veni într-as- 
tă pădure deasă. Budai-Deleanu, ţ. 184. Un vînt 
foarte răcoros şi folositoriu curăţeşte lot aerul. Bei.di- 
MAN, N. p. II, 129/7. Se odihneau în răcoroasele /leş- 
tere ale munţilor. cR (1846), 179V36. Supt umbra cea 
răcoroasă. Băbac, a. 30/15. Zăresc umbra părului 
copilăriei mele, care . . . îşi scutură florile pe inima mea 
ca o ploiţă recoroasă Russo, s. 100 O asemăn cu o 
frumoa'iă Seară de toamnă, lin răcoroasă. Bolliac, o^ 
140. Suflaţi, răcoroşi zefiri. Alexandbescu, o. i, 335. 
Mii de glasuri se-nalţă cu răsunet potolit (n Itiria nopţii, 
se limpezesc în acrul ei răcoros. Odobescu, s. iii, 19. 
Vintul adia despre munţi primăvăratic , răcoros. .Sla- 
vici, o. II, 30. Să sufle aer recoros. Ispirescu, l. 31. 
Ce dulce mi-e să-i simt palma răcoroasă lunecînd încet 
pe fnintea mea înfierbîntală. Vlahi'ţA, o. a. 425. 
Nopţile de april erau foarte răcoroase la munte. Ag!r- 
BiCEANU, A. 55. Zilele erau mai răcoroase, nopfile mai 
reci. GÎRLEANU, N. 221. Căldura zilei era covtrşitoare 
şi nu îndrăznii să părăsesc răcorosul meu adăpost de 
umbră şi verdeaţă. Hogaş. m. n. 63. O boare răcoroasă 
ineepu să adie. Sadoveanu, o. i, 192. Pe cheu lumea 
se mişca in aerul răcoros al serei. Bart, e. 184. Strada 
era . . . răcoroasă şi foşnitoare ca o pădure. Caline seu, 
E. o. 1 . 7. Gusta cu nesaţ răsuflarea răcoroasă a măreţului 
codru de stejar. Camil Petrescu, o. ii, 147. Plecam 
I'runiea-n amurg şi a.fteptam Beicoroasa noapte. Isa- 
nos, ţ. l. 67. Clipea-nslelarea răcoroasă în larii. Se 
clătinau jtădurilc nemuritoare. I.abiş, p 394. Cercam 
vinul daeă-i rece. Pivniţa de-i recoroasă, Crişmăriţa de-i 
frumoasă. Alecsandri, p. p. 254. Sfinta lună-i răco- 
roasă, Nu-i dă flori să le miroasă. Teodore seu, p. 
p. 279, cf. şEZ. I, 15 4- Proaspăt, Înviorător. Soa- 
rele e blînd şi-n aer c un parfum răcoros de flori proas- 
pete. Vlahută, s. a. n, 137. Păşina topită de căldură 
biruie mirosul răcoros al tufelor de mintă. C. Petrescu, 
î. II, 203. Florile erau cărnoase, suave, rcîcoroase. CA- 
LiNEScu, s. 70. -f (Bar) Ttnăr, fraged, iimiei se arată 
O dalbă de fată . . . Vie şi frumoasă. Dulce, recoroasă. 
Alecsandri, p. p. 15. 

2. F i g. Care calmează, care linişteşte, care poto- 
leşte. Marta ii zîmbeşte cu o răcoroasă bună-cuviinţă. 
Slavici, n. i, 82. Acest fapt adăuga tn cumpăna seu- 



889 



hAcoşan 



G9 



HAOÂSCĂ 



zajiilor melc de apăsare şi de bnain ecra dulce şi râcnros. 
Galactiox, o. 59. 

3. (Despre imbrăcăminte) Care nu t'ne cald, care 
nu este călduros. Toalete reenroase şi frumoase. Negru- 
zzi, s. I, 36. 

— Scris şi: rceoros. — PI; râeoroşi , -oase. — Şi: (În- 
vechit) răeuros, -o«să adj. 

— Răcoare -f- snf -os. 

HĂCOŞAN s. m. V. roeoşan. 

RĂCOŞi vb, IV V. rocoşi. 

RĂCOŞÎT, -Ă adj. v. roeoşit^. 

RĂCOŞITOR. -oARE adj. v. roeoşitor. 

R.\(;n\ f\.\ s. f. Nume dat mai multor plante erba- 
cee: a) mică plantă cu tulpina tiritoare, cn flori albe, 
cu petalele mai scurte decit sepalelc şi cu fructul o 
capsulă lun.yuiată : este folosită in medicina populară; 
(regional) aurică, coadă-dc-săină, cuişoriţă, pbeţişoară, 
iarba-găinii, iarbă-de-păsări, rocotel, rocoviţă, ro- 
Rliină, scinteiuţă, steluţa-fetei, stehiţă-albă ( Slellarin 
media). Cf. Cihac, ii, .302, Branuza, fl. 198, Dame. 
T. 187, Panţu, pl., Păcal.ă, m. r. 19, Pascu, s. 277, 

.SllMlONESCU, FL. 156, BOBZA, D. 164, ŞEZ. XV, 112, 

fiLosAF BEC. : I)) rocoţea ( Stellaria graminea). Cf. Gre- 
CEscu, FL. 121, Panţv, pl., Simionescl-, fl. 296, 
Borza, ij. 161: «•> (regional: şi in sintagma rocoină 
roşie, id. ib. 18) scinteiuţă ( Anagallis ari'cnsis). Cf. 
Vai.ian, V., Baronzi, l. 1-1.3. Cihac, ii, 302, bpre, 
Branuza, fl. 408, Gbecescu, fl. 487, tdro, Bobza. 
i). 18: d) (regional; şi in sintagma răcoină albastră, 
id ib.) roşiiţă ( Anayallis eaerulca). id. ib.;e) (regional) 
niierlută- ( .Msinc rcrna). Cf. Cote.vnu, pl. 19, Şincai, 
In DB. V, 556, LB, PoLizu, Cthac, ii, 302, lm, Ghe- 

ŢIE, B. M., BaBCIANU, N. LeON, MED. 61, TDRG : f) 

(prin Munl. şi Olt.) plantă erbacee din familia rubia- 
ceelor, cu frunze moi şi flori albe, folosită in medicina 
populară; sinziană, floarca-sfintuliii-Ion (Galium rolun- 
difolium). Cf. Panţu, pl., dm, Bcirza, d. 74; i|) (re- 
gional) busuioc de cimp ((Salinsoga guadriradialal. id. 
ib.; h) (regional; si in sintagma rocoină grasă, id ib.) 
busuioc sălbatic iGalinsoga parviflora). id. ib. Fira-aşa 
făcea. Ea la foc punea . . . Aripă de-albină, Fir de 
rocoină. Coşblc, p. ii, 150, cf. Barcianu, Alexi, 
w . I'rin grăparc, o sumă de buruieni rădăcinoasc , precum 
ar fi holbura, . . . răenina, ... se dezrădăcinează . . . şi 
se scot. Pamfile, a r. 72, cf. H iv 52, 99, ix 141, xi 
327, 401, .ŞEZ. III, 87. Frunză vcide răcoină. Doine 
170. Frunză verde răeuină. Am crescut floare străină 
tntr-un mijloc de grădină. Hodoş, p. p. 107. Cii răcoină 
pisată se fac legături celor stilciti. şez. xv, 113. 

— Pl : răcoiiinc. — Şi: raroviiiă (lb. Borza, d. 
164, H IX 188), rnriivinA (Brandza, d. 71, id ii.. 
198, Dame, t. 187, N. Leon, med. 61, P.anţu, pl , 
TDBfi, Borza, d. 164, ii xii 217, şez. xv, 112), r»- 
covină (H x 354), reeorinâ (Bobza, d. 74), rocoină, 
roi|ofnă (h xii 428). răcoină, răcoină (Borza, d. 161. 
H IX 305, 338, 436), reroină (Bobza, d. 164), râeiiină, 
raeuină (h xviii 10, 41, L. Costin, gr. băn. 172, 
ARH. Foi.K. V, 124, ALB ii/95), fărăînă (h xii 308), 
răcobină (Bimohean, b. l. 390), roeotină (Borza, d. 
165), raeoiniH (coin. din Stra.ia — R.ădXuţi), răciiiină 
(Panţu, pi. , dm), răeiună (Pasca, gl.. Borza, d. 
164), (prin Transilv.) răncuinâ (id. ib. 165) s f 

— Etimologia necunoscută. 

HM'.OZ s. m. (sg.) V. rogoz. 
rAcHÎT s. m. V. recrut. 
RĂC.ŞOH s. m. V. răenţ^or. 
RĂCTĂM J vb. IV V. rililni. 
H.4CUI vb. IV V. rneuliil. 



RĂCUlN.Ă' s. f. sg. V. răcoină. 
R.\(X'i\.A= s. f. V. răeoviuă. 

R.ĂCl I.KŢ s. m. 1. Răcuşor (I). dicţ. 

2. Nume dat mai multor plante: a) plantă erbacee 
cu rizoni gros, tiritor, cu flori albe-roşieticc, folosită 
in medicina populară: (regional) buruiana-rîndunicii, 
cărligată, cărligel, cirligat, cirligălică, cîrligeţe, cîr- 
liguţi, ginţură, iarba-balaurului, iarbă-roşie, iarba-şar- 
pelui. lemn-dulce, moţul-curcanului, nodurar. rădăcina- 
şarpelui, scoriş de munte, şerpariţă, troscot, troscoţel, 
ţiţa-fiului ( PoUjgonum bistorta). Cf. ddrf, Gheţie, b. 
M., Bbandza, fl. 426, Barcianu, Grecescu, fl. 
509, jahresbeb viii, 196, xi, 142, Alexi, w . Bianh, 
n. s., TDBG, Pascu, s. 318, Simionescu, fl. 143, Voi- 
cuLEScu, L. 236, Borza, d. 134: h) (regional) iarba- 
şoplrlelor i l'ohjgonum viviparum). id. ib. 135; e) (re- 
gional) cîrligioare ( Bidcns cernuus). id. ib. 31. 

— Pl.: răculeţi. 

— Rae- -f suf. -iileţ. 



R.\(:VH(iERF, s. f. 



recnrfiere. 



R.ACLROS. -O.AS.A adj. v. răcoros. 

RĂCÎ')*C..Ă s. f. (Regional : cu sens colectiv) Crus- 
tacee mici, de diferite specii Cf. tdeg. Cega se nu- 
treşte cu crustacci mici sau, cum zic pescarii, . . . cu 
..reicu-fcă" , adică eu nişte i'iermuşori . . . cari sint un fel 
de raci mici. Antipa, p. 322, cf. dl, d.m 

— Rae'' -f suf -uşcă. 

R.ĂcrŞOR s. m. I. Diminutiv al lui rac- (1); 
râculeţ, (rari răcuţ. //( aduc vro doi rc'icuşori . . chir- 
ciţi, oftigcşi ca vai de ei ! Alecsandri, t. 74, cf. tdbg. 
Scot din apă şi răcuşorii mici. Simionescu, f. r. 431. 

2. P. anal. Insectă mică, cu picioarele de dinainte 
asemănătoare cu cleştele unui rac : trăieşte în ape 
curgătoare şi stătătoare (Nepa cinerea). Cf. Mabian, 
INS. 455, TORG, Simionescu, f. r. 344. 

■}. (Regional) Ceapă. Pnn cîteva [turte] in traistă şi 
după ce au mai pus şi nişte răcuşori — cepe — femeile 
iau furca in briu şi .■se duc. ap. Pamfile, s. t. 120. 

4. (Bot.; regional) Creţuşcă (Filipendula utmarin). 
Borza, d. 70. 

— Pl.: răcuşori. — Şi: răeş6r s. m tdro. 

— Rac^ + suf. -uşor. 



R.\Cl.T 



recrut. 



SC lin 



RACIT.A \b. I V. recruta. 

rAcITAHE s. f. V. recrutare. 

R.\Ct T.Ă s. f. V. reerul. 

RĂCI IE s. UI. V. reerul. 

rAcIŢ s. m. (Rar) Răcuşor (1). Bâculii . . 
(leălali de firele icrelor. Atila, p. 444. 

— Pl.: răcufi. 

— Rac- + suf. -ui. 

RAD.\r,K;.\ s. f. V. rădaşcă. 
R.\D.4.\i s. u. V. răd\an. 
R.ĂDAX- s. n. V. reclan. 
R.ĂDAş subst. V. radăş. 



R.4dAşc.'\ s. f. (Şi. regional, in sintagma rodaşcă 
de stejcriu. Păcală, m. r. 33) Insectă din ordinul 
coleopterelor. de culoare neagră-castanie, al cărei mas- 
cul arc o pereche de mandibule pulcinice, asemănă- 
toare coarnelor de cerb; răgace, (regional) boul-lni 
Dumnezeu, bourel, cerb, cerbar, răgăciţă, taur, buhai 



917 



rAdAcinA 



70 



rAdAcinA 



(Lucanus cerviis) Cf. Şincai, în dr. v, 561, lb, Po- 
Lizu, CiHAC, II, 317, LM. O chilie, pe părelii căreia 
erau aruncate eu creionul fel de fel de schite ciudate. 
. . . icoana foarte bine eseculatâ a unei rudaşte. flori, 
tufe. Eminescu, n. 96, cf. ddrf, Şăineanu, Bărci- 
ANU. Lamele de râdaţte . . . trăiesc in trunchiurile ar- 
borilor. N. Leon, med. 81, cf. Marian, ins. 3-1, 
Alexi, w., Grigoriu-Rigo, m. p. ii, 10, Pamfile, 
a. h. 197. Cel mai mare gîndac de la noi este rădaşcă. 
SiMioNEScu, F. R. 282, cf. n i 263, 425, 459, ii 27, 
IV 312, XI 517, XIV 397, xvii 92, alr i 1 897. Am o 
i'acă neagră Şi tot prin aer aleargă (Rădaşcă), şez. 
XVI, 170. 4- (Regional) Model de cusătură de amici 
pe le. Erau mai multe feluri de ,,eusături cu râuri": 
. . ■ stelula, cirligu, . . . rădaşcă. Diaconu, vr. lviii, 
corn. din Sălişte — Sibiu. 

— PI.: răda.şle .si (regional) rădaşti (alr i 1 897/243), 
rădăşti (tdro, Scriban, n., alr i 1897/144, 158, 160, 
166, 174, 178, 190, 200, 510, 512, 730, 770), rădaşcc 
(Scriban, n., alr i 1897/594), rădăşci (ib. 1897/584, 
595, 740, 748), rădaşei (ib. 1879/596). - Şi: (regional) 
rAifâşeă (Ponthriant, i>., Scriban, n. 230, h xvi 
.30, ALR I 1 897/735, 782, 795, 798, 800, 808, 878), 
rndăşeă (Marian, ins. 34, tdrg, PAcală, m. r. 33, 
GoRovEi, c 325, Pascu, c. 198, alr i 1 897/129, 170), 
rndâşră (pi. rudaste, rudăşti ib 1897/122, 131, 136, 
249, 251, 285, 289), nideşeă (Marian, ins. 35, torg, 
ALR i 1 897/269, 350), rădâeică (ib. 1 897/148, pronunţat 
-daci-că), rndăeirâ (ib. 1 897/138, pronunţat -daci-că), 
(prin Mold ) enrad.işeă (Marian, ins 34, h x 21, 68, 
129, 355. 465, 477, 498, 5,35, alr i 1 897/582) s. f., 
caradăş (ib 1897/424) s. m., (regional) earAşefi (Ib. 
1 897/805) s f., (prin Mold ) cârădâşeă (N. Leon, med. 
84, Marian, ins. 34, tdro, h x 259, alb i 1897/378. 
526, 528, 536, 558, 588, 592, 600), eărălMişeă (ib. 1 897 
/550), raraiiâşă (ib. 1 897/530), (regional) dărădăşeă (ib. 
1 897/180). Imidâşeă (ib. 1 897/295) s. f . 

— Din bg poraiKa. 

nĂDĂCIXA vb. 1. Refl. (învechit) = înrădăcina. 

1. (Despre plante) .\ prinde rădăcini. Cel copaci 
. . . mai mult să sluji de a se rădăcina, fn 51, cf. drlu. 
4- Fi p, (Rar) A se statornici. Acei rumâni dachi . . . 
prin sute de ani trecuse şi să riidăcinase in toată Dachia 
lăcuind şi şe:!nd. C C'.antacl'zino, cm i, 67. 

2. F i g. A pătrunde adine (In conştiinţă. In obiş- 
nnlnţâ etc), a se înrădăcina. Răsare credinţa şi nu 
ajunge . . . piuă in sfirşil să se rădăeincze. Coresi, ev. 
357. 

— Prez. ind : rădăcinez. 

— V. râdărinâ. 

RĂD.ĂCIXArF, s. ! (hncehit) Acţiunea de a s e ră- 
dăcina (1). Cf. iiRLi'. <> Fig. /;i/ni rădăcinarea 
şi săiiirşirea aceştia havaleli . . . a se lua cu dreaptă ana- 
logie din suma ierburilor (a. 1822) I'ricarilil, v 
173/16. 

— PI : rădăcinări. 

— V. rădăcina. 

RÂnĂCIxAx, -Ă adj. (învechit, rar; despre plante) 
înfipt cu rădăcinile in pămînt. Cf. drlu. Stejarul 
adine rădăcinat, Vinlul eind se răscoală, el geme şi 
suspină. Heliade, o. i, 155. <> I"ig. Zadarnic fal- 
nice palate Sînt in j>ămint rădăcinalc. Macedonski, 
o. I, 36. 

— PI.: rudăcinaţi , -te . 

— V. rădăcina. 

KĂnĂ(;l\Ă s. r. a. l. I. organ al plantelor superi- 
oare avînd rolul de a fixa planta în sol .şi de a absorbi 
apa împreună cu substanţele minerale dizolvate in 
ea; (popular) pârlea plantei aflată in pămînt, indife- 
rent de structura şi de funcţiile pe care le ar-'. I.eanuie 
lomnateei fără rod de duao ori muriră den rădăcină 
(cea 1569 — 1575). ncR i, *12/4. Rădăcinile ce minca 
porcii. Coresi, ev. 21 Vor purta la sine . . . rădăcini 
sau ierbi, dzicînd că simt bune să nu să apropie nicc o 



răutate (a. 1645). gcr i, 116/24. Viia să o scoafă den 
rădăcină, să o ieapede. prav. 25. Răsărind soarele, să 
neşlejiră şi, pentru ce nu avură rădăcină, să uscară. 
N. TEST. (1648), 16''/31. Cazacii, amu fiind la mare 
strinsoarc de hrană . . . , rădăcini minca M. Costin, o. 
163, cf. LEX. MAKS. 240. Rădăcină de angelina (a. 
1749). GCR II, 45/15. Cealc următoare zicem acealca 
care negreşit urmează din vreun lucru şi dintr-aecla ca 
dintr-o rădăcină odrăslesc. Molnar, bet. 75/24. Să- 
haslrii prin pustie . . . nu primea toată ziua in gură Făr- 
icrburi eu rădăcini măcrie. Budai-Deleanu, ţ. 332. 
cf. Clemens, drlu. Acest arbure mare era, ea orice 
plantă, . . . spic cer cu-ale lui ramuri Şi rădăcine-ntin.v, 
ce sfredelea pâmintul. Heliade, o. i, 377. Au apucat 
şi au zmult acea buruiană, dar cită mirare l-au cuprins 
găsind la rădăcină un felia de boambe rătiinde. Dră- 
GHici, R. 62/26. Acel frasin cu intin.'^a rădăcină. Care- 
umbrcază cu mii ramuri. Asachi, s. l. i, 75. Putini el 
foamea-ş alină Cu cite o rădăcină. Bărac, a. 73/24 
Cugeta a se retrage intru desert spre a trăi acolo cu rădc'i- 
cinc şi cu lacrăme. cr (1848), 29'/61, cf. Polizv. Văzu 
. . . Vn copaciu gros la tulpină, l'.vat pin'la rc'idăcină 
Pann, p. V. I, 90/2. Printre cremenea crăpată, din 
bazaltul rupt de ploaie, Ridica copaci monastici trunehii 
ce de vini sc-ndoaie, Scojind veche rădăcină din jiietri- 
şul sfărimal. Hminescu, o, iv, 119 Acolo slctc ca mai 
nuilti ani, hrănindu-se cu ierburi şi rădăcini. Ispirescu, 
L. 122, cf. DDBF, Şăineanu, Barcianu, Alexi, w., 
Grigoriu-Rigo, m. r. 1,45. I-'irelor de tăniHlă Li se 
usca rădăcina. Goga, p. 103, cf. Bianu, d. s., tdro. 
Se duce la nuc, ii apucă bărbăteşte de Irunclii, ii znnilgc 
cu rădăcini cu tot. Gîrleanu, n. 9. S-au ofilii, s-au scu- 
turat şi a murii şi rc'idăcină lor. Galaction, a. 76, cf. 
Topîrceanu, b. 25. Miini mari, . . . cu degetele răsu- 
cite ca rădăcinile de viţă. C. Petrescu, î. i, 255. Cobor 
in humă ca o rădăcină, Spre inima pămintului. I). 
Botez, p. o. 120. Să uzi pomii in fiecare scară . . . 
Să le torni apă la rădăcină. Brăescu, o. a. i, 192. 
La legumele şi rădăcinile fierte nu adăugau dccit pulin 
oleu proaspăt. Sadoveanv, o. xii, 23. Ciniă lină O 
undă clătinată, cu fire de lumină -Şi horbolă-arginlie 
prin foi şi rădăcini. Argiikzi, vers. 333, cf. ( .\li- 
NESCU, s. 716. Păstorii intilncsc cile un brad tinăr, 
purtai, cu rădăcini cu tot, de a]>cle unui puternic şuvoi. 
BoGZA, c o. 65. Toate rădăcinile sini amare. Stancu, 
n. A. I, 73, cf. Labiş, p. 367. Vindea . . . re'idăcini de 
lecuit sumedenii de boli. s mai 1960, 54. Creşteţi, fiori, 
cit gardurile. Să vă bată vinlurilc . . . .Şi secaţi din ră- 
dăcină. Cum pling eu de la inimă! .lARNfK-BÎRSEANU, 
D. 209, cf. ALBM SN I h 129. Sap via pe supt tulpină, 
Să sece din rădăcină. Balade, iii, 308. Sici floarea 
nu-i străină, C-are frunze şi tulpină, Şi pămini şi rădă- 
cină. voi.c. TRANsiLv. ii, 9. Trăieşte ca viermele in ră- 
dăcina hreanului. Negruzzi, s. i, 250. Din rădăcina cea 
rea Odrăsleşte smicea rea. Pann, p. v. i, 61/4. Tot co- 
paciul de la rădăcină să usucă. Zanne, p. i, 14o. iarba 
cea rea, din rădăcină de o vei tăia. ea iarbă lot va da 
id. ib. 197. /' de la rădăcina prut, ului. se spune de.spre 
ţuica tare, lurată, de calitate superioară. Cf. Udrescu, 
GL. Rădăcină-mplelicină, Rar voinic care o deznină 
(Cartea). Sbiera, p. 322. <> Fig. (Sugerînd idcea de 
element fundamental, temelie) Dregătorii să mută in 
omide, Care rod cu multă lăcomie Frunza pomului ee- 
lăfenesc, Ba păn'la rădăcină-l misluicse. Budai-De- 
leanu, ţ. 380. Crime care rod omeni mea pin'la rădă- 
cină. 1. Negruzzi, s. vi, 157. (Sugerînd ideea de le- 
gătură trainică) Stniem chemaji a dezlega această ches- 
tiune ... în timpul eind tot ce este vechi este căzut, 
eind tot ce este nou nu are incă rădăcină. Kogălni- 
ceanu, s. a. 113. Munteanul are rădăcini la locul lui, 
ca şi bradul. Sadoveanu, o x, 516. Coboară-n lut 
părinţii, rind pe rind, în timp ce-n noi mai cresc 
grădinile. Fi vor să fie rădăcinile l'rin cari ne prelungim 
pe subt pămint Blaga, p. 199. Mă-nalf fără obsesia 
căderii: Am rădăcini multiple in pămint. v. iui.m. noiem- 
brie 1962, 69. (Sugerind ideea de moment iniţial, 
început) Hădceina sciiniclor formose Diniru-nccpiilu cite 
amărăcioasă. Bărac, ap. gcr ii, 235/9. Rădăcina in- 



921 



rAdAcinA 



71 



rAdAcinA 



■ âţâltirii este amară, dulci stnt !nsă rndurile sale. Ne- 
oRUzzi, s I, 9. (Siigerlnd ideea de sursă, izvor) Sen- 
limentul de milă . . . avlnd adinei rădăcini in teama de 
a i SC face şi lui inşufi eeea ce simte că nu e bine şi just 
să i se facă semenului. Caragiale, o. vii, 256 O artă 
înaintată, eu rădăcini adinei in snlul artei populare. 
coNTEMP. 195ri, nr 365, 2/6 Poezia . . . trebuie sâ-.^i 
aibă rădăcinile in acelaşi pămint din care se hrăneşte 
viafa. Benu'c, p. 140. (Sugcrlnd idcea de profunzime, 
adliicime) ,"l/o doare nedreptatea.' :ise Tilu adine, din 
rădăcinile inimii. Rebbeanv, i. .157. Asia voiam şi 
eu din toată inima, din toalc rădăcinile fiinţei melc. 
Camil Petrescl', t. iii, 1,S8 <> Pădeicină de micşunca 
(sau de mieşunclc) = rizomul parfumat al unei va- 
rietăţi de stînjenei (Iris florentina), din care se face 
pudră. Cf. Panţu, pl., Şăineanu, d. v., cade, Bu- 
JOHEAN, B. L. ;151. >0> Loc. a d V. (in construcţie 
cu verbe ca ,.a tăia", ,,a rupe", ,.a curma" etc.) Pin 
rndărinâ (sau din râdărini) = în întregime, cu totul, 
definitiv: din temelie. Vrură inşelăeiunca drăcească . . . 
den rădăcină să o rupă. Cobesi, ev. 376 .S'o ne ncvoim 
. . . acel rău den rădăcină să-l rupem. id. ib. 397. Voiu 
scoale den rădăcină năravul lacomilor. Moxa, 372/11, 
cf. LB, Ş.\iNEANu, Babcianu, tdrg. Lichidarea din 
rădăcini a oportunismului. Scînteia, 1952, nr. 2 386. <> 
K X p r. A prinde rădăcini (sau rădăcină) v. p r i n d e 
A rupe rădăcinile = a se hotărî să plece, a pleca 
InREscu, GL -^ Compus: (regional) rădăeina-niă- 
rului = colac mare, făcut pentru parastas. In care 
se Impltntă o creangă de măr împodobită cu nuci, 
cu dulciuri, cu luminări etc Cf. PXcal.\, m. r. 181 
^ P. ext (Rar) Exemplar dintr-o plantă. V. fir. 
Fiindcă nu s-au iiutut afla adevărul: ctte vedre de rachiu 
. . . au făcut fieşcare in parle, . . . s-au făcut numără- 
toarea rădăcinilor de pruni (a. 1835). doc. ec. 581. 
Şi-n Olt se of/lindcau din geam Trei rădăcini de busuioc. 
GoGA, p. 35. ^ (I.a pl.; Învechit, rar) Rădăcinoasc 
(2). Curechiul, sfeclile, guliile şi alic rădăcini se samănă 
in martie. I. Ionescu, c. 32/6. 

2. Compuse: (regional) rădăeina-eiumei = a) 
captalan ( Pctasitcs officinalis). Cf. lb, I. Golescu, c, 
PoLizu, Şăineanu, Brandza, fl. 261, Babcianu, 
Grecescu, îl 289, Alexi, w., şez. xv, 15; b) cucu- 
ruz (Petasites albuş i. Borza, d.126; rădăeina-sără- 
eiei = pătrunjel-de-cimp (Pimpinella saxifraga). id. ib. : 
(prin Transilv ) rădăeina-şerpilnr (sau -şarpelui) = ră- 
culeţ ( Polygonum bistorta). Cf. lb, Polizv, Brandza, 
FL. 426, ŞĂINEANU, Barcianu, tdrg, Bianu, d s , 
Panţu, pl.. Borza, d 134; (regional) rădăeină-ania- 
ră — ghiiiţură (Gcnliana Iuţeai. Cf. tdrg: rădăfină- 
de-friguri = rodul-pămintului i Aium maenlatum). Bor- 
za, D. 24 ; râdăeină-de-lingriare = iarbă-de-lingoare 
(Lysimaehia punctata, Li/simachia vulgaris). Cf Bran- 
dza, FL. 406, Dame. t. 186, tdrg, Panţu, pl , Bor- 
za, d. 103 ; rădăcină-de-piper-alh (sau -de-ghimbir) = 
ghimbir (Zingiber offieinale). Cf. Barcianu, Alexi, 
w., Bianu, d. s , Panţu, pl., Borza, d. 189; rădă- 
cină-de-săpun = odagaci ( Saponaria officinalis). id. ib. 
156; (prin Maram.) rădăeină-de-şniălmaie = iarba-osu- 
lui ( Ilclianthimum luimmularium i. id. ib. 81; (regio- 
nal) rădăeină-diike - a) lemn-dulce (Glycyrhiia gla- 
bra, Glycyrhiza eehinala). Cf. Coteanu, pl. 28, lb, 

POLIZU, DDRF, ŞĂINEANU, BrANDZA, FL. 95, BaR- 

ciANU, tdrg, Alexi, %v., Bianu, d. s.. Păcală, m 
r. 20, Borza, d. 78; b) fcriguţă ( Poly podium vulgarei. 
id. ib 135, arh. som. vi, 464; e) morcov ( Daucus 
carata). Borza, d. 58; rădăeină-diibc-de-niiinie - fc- 
riguţă ( Polypodium vulgare). Borza, d. 135; rădăeină- 
(fnllipnă - sfeclă ( Peta vulgaris). Borza, d. 30; ră- 
dărină-neagră — a) tătăneasă ( Symphylum offieinale). 
id. ib. 166; b) brustur negru (Symphylum eordalum) 
id. ib. ; rădăeină-roţie = mei-păsăresc (Lithospermum 
offieinale). id. ib. 100; rădăeină-«ăllialieă = hrean 
( Armoracia ru.'iticana ) . Cf. Brandza, fl. 138, Panţu, 
pl., Horza, d. 23, şez xv, 43. 

3. (Şi în sintagma riidăcină-plălăcină, Pamfile, j. 
I, 10) Numele unui joc de copii. Cf. H xviii 47. <> 
(!n construcţia) Di-ei rădăcina = numele unui joc 



practicat la priveghi. Cf Pamfile, j. i, şez. ix, 8. 
II. P. anal. 1. (Anat.) Partea care fixează dinţii 
sau firele de păr în ţesut. I-au scos dinţii din rădăcina. 
MiNEiuL (1776), 74rl/12. Sudoarea ii izvora pe la ră- 
dăcina perilor şi-i brobonca fruntea. Vlahuţă, n. 34, 
cf. ŞĂINEANU, Barcianu, Alexi, w , enc. vet. 141. 
Un val fierbinte de minie parcă i se ridică din tălpi 
ptnă-n rădăcina pârului. Mironescu, s. a. 29. Pri- 
mejdia o simţii vie, inţepindu-mă la rădăcina părului 
şi umplindu-mi fierbinte luminile ochitor. Saiiovf.anu, 
o. vii, 346. // dureau rădăcinile nu'iselelor ruple. Stan- 
cu, R. A. iii, 36. In porţiunea rădăcinii, pulpa este 
învelită într-o substanjă mai puţin dură. abc săn. 131, 
cf. alr ii/i h 42. ^ P. ext. (în sintagma) Rădă- 
cina cozii — parte a cozii calului, pe care creşte părul; 
(regional) măcău^ (4). dr. v, 306. 

2. (Regional) Partea cea mai profundă a unei tu- 
mori, a unui abces, a unei bătături. Bubele dulci . . . 
S-au umflat, De mtnie-au crăpat, Rădăcina Ic-a secat. 
Teodorescu, p. p. 366. 

III. 1. (învechit şi regional) Bază, temelie (a unei 
clădiri, a unui zid etc). Cetatea Ierosalinuilui den ră- 
dăcină o răsipi. Moxa, 361/24. Cădzu capiştea din ră- 
dăcini. Dosoftei, V s. octombrie 50^/11. Care sfin- 
tă bcsearică . . . loan Zlalausl o au rădicat din rădăcini. 
id. ib. 86'/7. Rădăcina plaslii (= căpiţă de fin), alr 
II ^2771872. <> L o c. a d V. (în legătură cu verbe ca 
,,a surpa", ,,a slăbi" etc.) Din rădăcină = din teme- 
lie, cu totul. Deaca au văzut paginii una ca aceasta, 
cum taste pizmă . . . intru rumâni, socotiră că taste vre- 
mea . . . să-i slăbească din rădăcină, anon. cantac, 
cm I, 171. Ai surpat din rădăcină cumplilele asu/irele. 
CoNACHi, p. 44. <^ (Prin analogie) Pogoriiu la rădâeinele. 
munţilor (a. 1651). gcr i, 156/12. Din rădăcinile 
munţilor in loc de apă, tină cleioasă izvorăşte. Cante- 
MiR, ist. 138. Şl rădăcinile munţilor mari se cutremu- 
rară falnic De horăilul bătrînului crai. Eminescu, o. 
IV, 198, cf. ALR II 2 468/531, 723. •♦■ Fig. (învechit) 
lîlement fundamental, esenţial; temei. Cu ce veri ade- 
văra că eşti creştin? . . . Cu aceaia că ştiu răde'icinn creş- 
tinătăţiei (a. 1607). gcr i, 39/29. <> Loc. adj. I)e 
rădăcină = de bază, fundamental, esenţial. Idei stre- 
ine şi nepotrivite eu ideile sale cele de rădăcină. Heli- 
ADE, o. II, 21. 

2. (Regional; în sintagma) Rădăcinile uşii = uşori 
(Băduleasa — Roşiori de Vede), chest. ii 114/90. 

I\'. Fig. 1. (învechit şi regional) Strămoş comun, 
rudă străveche; neam, familie Mută-tc dein satul tău 
şi rădăcira ta dein pămintul viilor, psalt. 101. Au bi- 
ruit leul cel ce iaste den fcaliul Indii, rădăcina lui D[a]- 
v[i]d. Biblia (1688), [prefaţă] 6/38. Enea Rimului 
şi împărăţiei lui inccpătoriu şi rădăcină-i iaste. N. Cos- 
TiN, L. 109. l'nirea şi împărtăşirea neamului şi a rude- 
nia eu noi fiind lot dintru o rădăcină: adecă fraţii, su- 
rorile. Pravila (1814), 108/22. Ştefan dintr-acca dom- 
nească rădăcină au odrăslit. Arhiva r. i, 11/8, cf. 
DDRF, ALR i 444/846. 

2. Cauză, izvor, Început, principiu. ISunră rădă- 
einră de bucurie, psalt. hur. 40f/17. Re'idăcina a toate 
bunătăţile iaste dragostea. Coresi, ev. 47. Xăravut vra- 
cilor iaste inia să înlrcabc pre bolnavul . . . de undc-i 
taste rădc'ieina boalei şi a durcriei. id. ib. 60, cf. 216. 
Rădăcina şi începătura păcatului este aceluia ce l-au 
scornit. MusTE, let. iii, 78/9. Următoarea poveste este 
a rădăeinci beţiei. Pann, p. v. i, 118/28. Acel siinhure 

. care-i rădăcina adevărată a vicţci şi a faptelor sale. 
li.MiNEScu, p. L. 47. Multe rele pot avea rădăcina in 
altruism. Gherea, st. cr. ii, 62. A supus unei analize 
profunde .şi multiple această criză şi a descoperit esenţa 
ei, dezvăluind rădăcinile ei de clasă, cf 1962, nr. 1, 48. 

n. I. 1. Partea de lingă pămint a tulpinii unui co- 
pac. Va veni să ne giadece pre noi .... ca o săcure 
ce taie rădăcina lemnului (a. 1643). gcr i, 104/40. 
Săcurea-i pusă la rădăcina pomilor. N. test. (1648), 
69''/20. .S-au culcat şi au adormit citeva ceasuri la ră- 
dăcina unui copaci, ist. Carol xii, 76^I'3. Şezui la 
rădăcina unui tei de lingă şosea. Bolintineanu, o. 
387. O dureau şelcle şi grumazii, . . . plceîndu-se atita 



921 



rAdăcină 



72 



rAdAciniu 



pe la râdăcimlr celor tuf ari, după nilădile fragede. 
CreangX, p. 316 Işi lud un aer inspirai, privi copacul 
de la rădăcină pină-n ercşici . . . fi începu să scrie. 
Vlahuţă, o. a. 121. Sub brazi, la rădăcină, bolnavul 
cap să-l pleci J Sărac, pe căi să-ji minlui visarea la ne- 
bună. CoşBi'C, P. I, 135. îmi luai bocceaua din spele. 
o aşezai . . la rădăcina unui mesleaeăn. Hogaş, du. 

I, 81. Slăni şi Iragim din figare, la rădăcina unui nuc. 
Galaction, o. a I, 264. Ia părut bine că a făcut scă- 
pată jos, la rădăcina copacului, legătura cu niincare. 
Popa, v 83. Sălciile se închină. Babe mici, din rădăcină, 
Şi fieţtccare trunchi De rc'tchită stă-n genunchi. Arghe- 
zi, VERS. 2-19. Ofiă, se aplecă la rădcicina porumbului. 
Preda, m. 77. Mai în Jos, pe rămurcle, Cintă două 
păsărele . . Mai în jos, la rădăcină, Cinl-o turturea 
bălrină. Jarnîk-Bîh.skanu, d. 193. Se ciu.^di la rădă- 
cina unui copaciu şi-.şi aşteptă oamenii. Popescl', b. 

II, 53. Tot codruţul se leagănă Vin vlrf pînă-n rădă- 
cină. Bai.aiie, iii, 236. B de la rădăcina prunului, 
SC spune despre cei eare sint dintr-o regiune pomicolă, 
despre cei care se pricep la ţuică. Cf I'uhescu, ol. 
■f (Regional) Scorljurâ. Cf. alr i 961/35, 166, 360, 
590, 596, 690, 898. 

2. Biihiru,£!â ; buştean, buluc: spec. (prin Tran- 
silv.) butuc pe care lemnarul ciopleşte lemnele. Cf. 
Pamfile, I. c 125. Un cap se ridică şi se retrage indală 
după o rădăcină. C Petre seu, î. ii, 35. Kădăcina 
mică răstoarnă carul mare Zanne, p. i, 270. Sureira 
nu sare departe de rădăcină, id. ib. 291. 

3. (Regional) Porlaltoi Cf. alr sn i h 220. 

4. (Regional) Cocean, cotor de porumb. Cf alrm 
SN I h 82 

II. P. anal. Partea unui membru, a unui organ, 
sau porţiunea de păr ctc mai apropiată de articula- 
ţie sau de ţesutul In care este fixai. Mijlocul frunţii 
şi a rădăcinii nasului. 1'iscupesci', o. 117/17. Am 
oprit dar căţeii ,,eari aveau . . . picioare mai lungi, coa- 
da mai groasă la rădăcină şi mai subţire la virf" . Ono 
BESCU, s. III, -13. Crlandula lacrimală să cnntraelă pu- 
ţin . . . ciud apăsam si>riuceuele pe ochi şi ridicăm in 
sus mu.şchii fetii de la rădăcina nasului. Dklavrancea, 
T. 255. Părţile h(nilui: . . . rădăcina sau Iul pi na cor- 
nului. Dame, t. 32. // reteză din rădăcină bretonul 
cu foarfecele. HnĂESCU, A. 64. La rădăcina firelor de 
păr, luciră boabe viscoase de sudoare. C. Petbeşct, 
î. I, 233. Vn donul căruni, . . cu o incriinlarc de zile 
grele la rădăcina frunţii Vlasu', d. 321, Arcul sprin- 
cenclor era lung, dens şi eu o zburlire mefisiofclică la 
îmbinarea cu rădăcina nasului. Teodoreanv, m ii, 
72. Mi se ridica.':c un nod in gil şi asudasem la rădăcina 
părului. Sadoveam', o i, 662, cf. Călinesci', e 
o. II, 167. La rădăcina nasului lemnos al băirînului , 
ochii se făcuseră parcă ;o.yi. Camil Petrescv, o. i, 
133, cf. II, 129. \uniai iiamenii care-şi scot oclielarii 
au gestul ăsta, cu degetul la rădăcina nasului. H. I. ovi- 
ne seu, T. 252. infăşarea începe întotdeauna de la capă- 
tul unui membru spre rădăcină. Belea, p, a. 21, cf. 
166. «(^ (învechit) Kădăcina iiiciorului = tars. Cf. an- 
TROP. 34/6. Itădăcina niinii = carp. ib. 33/18. 

III. 1. Partea ,unei construcţii, a unui gard etc. 
care se află mai aproape de pămînt. De năj>rasnâ să 
fie văzut un cal . . . înfrinat la rădăcina sltlpuliii (a. 
1710). GCR I, 361/21. Li se a.şezară jos la rădăcina zidu- 
lui. IsPiREscu, L. 26. .Se duce şi cauiă iarba-f tarelor, 
pe care, aducînd-o şi puindu-o la rădăcina gardului, 
gardul sare în sus din pămînt. h ii 3. 

2. Partea unui inslrunieul, a unei arme etc. care 
este mai aproape de miner sau de suport. .Se împlîn- 
lau baionetele pină în rădăcină în carne de turc. Gane, 
N. II, 111. Gratiile erau rupte, numai rădăcinile lor 
ruginite se iveiui în lemnul putred. Eminescu, p. l. 
29. Calul îi tremură şi joacă . . . Bagă pintenii plr,6 
la rădăcină. Dklavrancea, o. ii, 75. 

3. l'orţiunca cea mai apropiată de surţă a uiuil 
fluid. Rădăcina unui rîu. Pamfile, .i. i, 132. 

r,. (Mat.) I. I. Niunăr care, ridicat la o putcie, 
dă numărul dat. Seoalerea unii rădăcini. Poenarii, 
G. 7/15. I'ieşlecarc număr poale fi rădăcină. A. Teodo- 



RESCU, A. 117/12, cf. Lazarini, m. 183/3, Culianu, 
A. 3, MDT. DER. <0> Rădăcină pătrată (Inveebit pătra- 
lică, Lazarini, m. 185/21) sau rădăcina a doua, (înve- 
chit) rădăcină cvadrată (cvadraticească sau rădăcina 
ciadialului ) (a unui număr sau a unei expresii alge- 
brice) = număr (sau expresie algebrică) care, înmul- 
ţit cu sine Însuşi, reproduce numărul dat (sau expre 
sia algebrică dată) <i cîte fi fac .jii: tală numărul cfadrul 
şi răelăcina efeîdralului este 6. Amfilohie, e. 146/17. 
Pentru a trage rădăcină cvadraticiascăwr \2'li. 2 este 
rădăcina cvadralului. Asachi, e. i, 183/7. Rădăcina 
cvadrată id. Algiiebra, 45r/22, cf. I.azăr. a. 4^/6, 
7 este rădăcina pătrată lui 4ll. Heliade, a. 12/1, 
cf Poenaru, g. 7/16. Să se scoată rădăcina pă- 
trată din 1151!. A. Teodorescu, a. 119/17. cf. ei.em. 
ALG, 10/21. Rădăcina a doua din a sau rădăcina păirală 
din a. Culianu, a, 3, cf. ddrf, Şăineanu. Operaţiunea 
. . . poartă numele de extragere de rădăcină. Ci.imesci'. 
A. 160. Număr pur imaginar se numeşte rădăcina pă- 
trată dintr-un număr negativ. Algebra viii, 277. Rădă- 
cină cubică (sau, învechit, cuba) (a unui număr sau a 
unei expresii algebrice) = număr (sau expresie alge- 
brică) care, înmulţit succesiv de două ori eu sine însuşi, 
reproduce numărul dat (sau expresia algebrică dată). 
Cf. ŞĂiM-.ANii, LTR-. In arilmetieă, 1 are o singură 
rădăcină cubică, anume 1. Algebra ix, .33. 

2. (învechit, rar) Numitor. Voim să împărţim 24: 
■S/l: cu -1:1/2... împărţim pă suma /m/;(i/7[it]o;[n]- 
lui eu rădăcina sa, adică pă : 24: eu: 4. .m.\ 62^/9. 

II. Soluţia unei ecuaţii algebrice. Valorile parti- 
culare ... se numesc rc'idăcini sau soluţiuni ale eetiaţi- 
unei. Culianu, a. 74, cf. ltr. Orice ecuaţie algebrică 
are o rădăcină. Algebr.\ ix, 39, cf. df;r. 

D. (Lingv.) Element ireductibil al unui cuvin! . obţi- 
nut prin eliminarea tuturor elementelor de formaţie 
(desinenţe, sufixe, prefixe), care conţine sensul lexical 
al cuvintului şi care este comun tuturor cuvintelor 
din aceeaşi familie; radical. Cf cr (1848), 15^/35 
Infinitivul şi nominativul . . . se refer loate îm/ireună 
Ui o rădăcină primitivă comună a cuvintului. i\lAiii- 
rescu, ch. iii, 327. Cere ajutor de la un derivai spre a 
explica chiar rădăcina cuvintului. OuoBEseu, s. i, 36, 
cf. nuRF, ŞĂINEANU. Recomandă . . . compunerea de 
cuvinte nouă din rădăcini romaneşti. Iuuăileanu, sp. 
CR. 5(1. A'ii m" vom ocupa eu ])roblema onomalopeei ca 
bază a rădăcinilor indo-europcnc. I'uşcariu, l. r. i, 
99, et. 107. Substantivul ,,muncă" , verbul ,,muncf, 
adjectivul ,, muncilor" . . . au accca.şi rădăcină, ,,munc-". 
L. ROM. 1953, nr. 1, 28. Influxul distruge unitatta rădă- 
cinii, îngreuiază menţinerea coeziunii între cuvintele din 
aceeaşi familie. Graur, f. l. 149. Rădăcina este ele- 
mentul neanalizabil din punct de vedere morfologie, id. 
1. L. 126. Rădăcina nu există izolat, ea face parte din 
cuvinte .şi trebuie studiată împreună eu celelalle părţi 
ale cuvintelor, sg ii, 5. 

— PI : rădăcini şi (învechit şi regional) rădăcine. 
— Şi: (regional) rădâeinc s, f. 

— Lat. ratlieina. — Pentru sensurile C şi I), cf. 
fr. r a c i n e. 

HĂDĂCiM': s. r. V. rădăcină. 

RĂDĂcmiş s. n. (Rar) Mulţime de rădăcini (A II). 
Capul lui marc, fruntea bombată, ochii uşor bulbucaţi , 
obrajii plini, umbrili pînă-n marginea pleoapelor de 
rădăeinişul bărbii proaspăt rase — toate acestea le făceau 
să bănui în spatele mesei un trup zdravăn. Galan, b. 
I, 7. 

— Ilâdâeină -\- suf. -iş. 

HĂI).\(.l\iTA s. f. Rădăcioară. Cuibul... este cnn- 
struit superficial din fire de iarbă, rădăcini ţc, por şi 
pene. Linţia, p. ii, 31. 

— PI.: rădăcini ţe. 

— Ităilnehiâ -\- suf -iţă. 

U,\II.Ă(:l\ir, -iK adj. De culoarea rădăcinii arbo- 
rilor, gălbui. Cf. Marian, ch. 51, Şăineanu, Babcianu, 



925 



rAdAcinos 



- 73 - 



RADUCE' 



Alexi, w. .Vi'f! culoarea cernelei, care tn timpul des- 
crierii era rădăcinie închisă, ... nu contribuie a dezle- 
ga chestiuni importante de istorie sau filologie, bvi.. 
COM. IST I, 80. 

— PI.: rădăcinii. 

— > Itădârinu + su(. -iu. 

BĂUÂCIXOS. -OĂSĂ adj. 1. (Despre plante) Cu 
rădăcini mari sau multe. Cf drlv, lb, ddhf, B.\rcia- 
Nu, Alexi, w., tdrg Pelinu-i rădăcinos, Străinu-i toi 
mintos Bibicescu, p p. 110 <> Compus: (regio- 
nal) floare -rădăeiniiasă = coada-cocoşului ( Polygnna- 
tum) Cf. .\LR SN III h 646/157 ■4- Fi g (Despre oameni) 
Ciolănos, noduros. Kra un trunchi de om rădăcinos. 
Bănuţ, t. p. 110 

S. (Substantivat, f pi ) Nume dat legumelor culti- 
vate pentru rădăcina lor; (şi la sg) plantă din acest 
grup. Lcgun^clc . . . cele rădăcinoasc, precum sini sfc- 
clile, morcovii, napii. Economia, 121/15. .Vii seamăn 
de-a dreptul in straturi drcit . . rădăcinoasc. Comş.\, 
N. z. 36. întreaga recoltă de rădăcinoasc furajere . 
va fi destinată exclusiv pentru hrănirea animalelor pro- 
prietate obştească. Scîntei.^, 1953, nr 2859 

3. (Despre terenuri) Plin de rădăcini, l.a baltă, . . 
dacă fundul c nomclos, ierbos sau rădăcinos, . . . se poale 
da truda de a-l curăla cu o sapă. Atila, p. 48. 

— PI : rădăcinos! , -oase. 

— Dâdăclnă -f- suf. -os. 

H.ĂD.iClXLŢĂ s. f. (Regional) Rădăcioară. CInd 
şiau făcut rădăeinute, . . . st taie prc Ungi părrint. 
Economia, 210/27, cf. lb, Babcianu, Alexi, w., 
ALRM SN I h 129/574. 

— PI.: rădăcinufe. 

— Rădâcină ^ suf. -ufă, 

n.XII.ţcioABĂ s. f. Din-inutiv al lui rădăcină 
(.\ I I); rădăcinită, (regional) rădăeiniiţă. Cf. Poi izu. 
[Părul] avea două rădăcioare proaspete, pe sub frun:e 
numai. Sadoveanu, o. v, 174, cf. vi, 69, ii ix 388, 
XI 325. ii da o rădăcioară ş-o minca fi ţinea cili-o săp- 
tomină dă foame. Graiul, i, 46 .Si;/)( o rădioură, O 
mindră mireană. Pamfile, cer. 144. s> Fig. Trebuie 
să surprind fi să rcţiu, din piriul rindurilor talc, o rădă- 
cioară de întristare . Galaction, o. a. i, 12 1 

— PI ; rădăciuarc. — Şi: (regional) rădioărâ s f 

— Hădăeină + suf -ioară. 

R.\D.4gE,\LÂ s. f. (Prin nord-vcstul Munt.) Ră- 
ceală L'drescu, gl. <> Expr A lua (pe cineva) 
cu râdăfieală = a fi cuprins de frig, a răci. Cf. id. ib. 

— Uădăf|i -r suf. -cală. 

BÂDĂGf vb. IV. I n t r a n z. (Prin nord-vcstul 
Mnnt ) A fi cuprins, răzbit de frig; a răci. Cf. Vdbf.s 
cu, gl. -o» Tranz. I.-a rădăgit i frigul i bietul copil; 
dîrdîic de-i clănţănesc diniii-n gură id ib. 

— I'rez. ind.: râdăgcsc. 

— Etimologia necunoscută 

HĂdAgIt, -Ă adj. (Prin nord vestul Munt.) Răcit 
Udrescu, gl. Am venit rădăgit; trei zile de drum, 
cu vifnru-n piept. id. ib. 

— FI.: rădâgifi, -ie. 

— V. rădăgi. 

n.\DĂŞCAT adj. (Prin Mold. ; despre coarnele ani 
malelor) Care seamănă ca formă cu coarnele rădaştci 
Coarnele, după întorsăturile lor, iau felurite denumiri 
Li se zice: greblcşe, cind sînt întoarse ca grebla; . . 
rădaşcale (Vaslui), cînd seamănă cu coarnele rădaţcăi 
Dame, t. 28, cf. tdhg, Şăineaxv, d. u. 

— PI.: rădaşcale. 

— Rădajcă + suf. -at. 

BĂnĂ!>K^Tl adj. pi. (Prin Mold.: In sintagma) 
Xişine rădăşeşti = numele unei specii de vişine, nede- 



finite mai Îndeaproape. Măi bădtlă, nu doreşti Vişi- 
nele rădăşeşti? Alecsandri, p i, 99, cf. dobf 

— De la n. pr. Rădăşeni. 

RĂDECA vb. I v. rldlea. 

RĂDiAc s. n. (Regional) Rediu (1). Vorbeşte ru mare 
plăcere . . . despre vinălorile de la f/m/), fie la sitari în 
sihle, fie în rădiacuri, la iepuri, cu copoii. S.\.uoveanu, 
o. X, 469 

— PI.: rădiacuri. 

— Rădiu -f suf. -ac. 

RĂDICĂ vb. I v. ridica. 

R.\DI(;.4rE s. f. V ridicare. 

RĂDIC.VTi s. n. V. ridicaţi. 

RĂDICAT'. -Ă adj. v. ridicat'. 

RĂDiCĂ s. f. V. rldlclie. 

RĂDICĂTOR s. n. v. rldicâtor. 

RĂDICĂTOHll, -OARE adj., s. n. v. ridicâtor. 

RĂDICĂTÎRĂ 5. f. V. rldlcăturâ. 

RĂDiCHE s. f. V. ridiche. 

RĂDiCIIIE s. f. V. ridiche. 

RĂniCHlOĂRĂ s. f. V. ridlehioară. 

RĂUiCLĂ s. f. V. ridiche. 

HADIE s. f. V. reghle. 

R.ADIXĂ s. f. V. radină. 

RĂDIOĂRĂ s. f. V. rădăcioară. 

RĂDISC.\ s. f. (Regional) I^idiche ( Fnphanus sa- 
lirus) (Brădişorul de Jos — Oraviţa) Cf alr i 851/24 

— I'l.: rădiste. 

— După germ Radieselien. 

RÂOiŞ s. n. V rediş. 

R\D1t.\ s. (. V. ridiche. 

R.\D1Ţ.\ s. f. art. (Regional) Numele unui dans 
popular (Clodeanu Siliştea — Urziceni). h ii 120. 

— De la n. pr. Rădi|a. 

RĂDiŢĂ s. f. V. ridiche. 

RĂDIU s. n. V. rediu. 

RĂDEC.4XEŞTI adj. pi. (în sintagma) Mere rădu- 
căneşli = numele unei specii de mere dulci, nedefi- 
nite mai îndeaproape. Cf. Grecescu, fl. 222, Bianu, 
l). s. 

— Probabil de la n. pr. Rădueăneni. 

IUDUCAtOR, -O.ArE adj. (învechit, rar) Ase- 
mănător. Cf. CUV. n. B.VTR. I, 298 

— I^I . : r aducători , -oare . 

— Rădiiee' -}- suf. -ător 

RĂDiCE' vb. III. 1. Refl. şi i n t r a n z. 
(învechii şi regional) .\ fi la fel, similar cu cineva sau 
ceva; a se asemăna Cf. cuv. n. bXtr. i, 298. Miru-mi 
cum nu-ş arăduee fecior a părinte. Moxa. 362/17. Pre 
firteearc chip supt numrlr a vreuneia din pntiri . . 
a supune şi firea chipului cu firea dihaniii ca să şi ră. 
ducă tare am nevoit. Cantemib, ist 4, ci. 53 Chipul 



9S9 



R Aduce» 



74 - 



RĂFLUS 



dectl altor jigănii , mai miill hrnaşiei xe asamânn. numai 
capul, spinlecâlura gurii peştelui ce-i zic lacbcrdn se 
răduce. id. ib, 20". Şi la fala fnaric x-ati fost râducind 
cu dinsiil. id iir. 98, of. .\lr i 29/355, ib. 1313/298. 
343, ALR sN V h 1 4-44, ib. h 1 445. Copilul acesta rnb- 
duce după tatăl său M.\r. dialect i, 215. ■C> T r a n z 
începu Aslicng a-l cunoaşte: şi fala şi chipul îl răducca 
Herodot (1645), 49. .^ T r a n z. A stabili o ascmănart- : 
a asemăna, a compara. Giudealtle-ţ sini, Doamne, di- 
reaptc, . . . Ca aurul cel bun fint dorite Şi ca piatra cia 
scumpă iubite. Şi cu ce altă le-aş răduce ? Do softei, 
ps. 59/5 

2. (invccbit) 1 ranz A reprezenta, a reproduce, 
a închipui [.cşpezile . . arăduc chipul legii (a. 1652). 
ap. TnnG, Arhiereul, cind blagosloveşte, . . . răduce chi- 
pul marelui arhiereului sau domnului nostru /[i]j[us] 
//[ri>[tos] (a. 1652). ap. id ib. 

— Prez ind : rădue — Şi: (învechit) arădi'ice. 
(repional) răbdiue. răzdiiic (ai.r sn v h 1 445/95) 
vb.' III. 

— Lat. reducere. 

RÂDir.E' vb. III V. reduce. 

RĂDICERE' s. f. (învechit, rar) Asemănare. Cf 

CUV. D. BĂTR. I, 298 

— PI.: r aduceri. 

— V răduce^. 

n.\D( (.I:RE= s. f. V. reducere. 

R.\Dri subst (Hcfjional) Diminiitiv al lui re- 
diu; colţişor de pădure. Cf. Stoica, vîn. 22. Pui- 
cuţa cu ochi căprui Mă lot cheamă prin rădui. P.vmfile, 
c. Ţ. 158. 

— PI.: ? 

— Rediu -f suf. -ui 

RADllAc subst. (Regional) Diminutiv al lui ră 
dui. Pe deasupra unui rădaiae ce iasle in costişe (a 
1777). ap. T. Papahagi, c l. 

— Pl : ? 

— Rădui -f suf. -Of 

RĂDUlAş subst. (Regional) Răduiac. Bate hotarul 
drept supt un . . răduiaş (a 1756) Ioroa, s. d.xvi 
211 

— Pl.; ? 

— Rădui -r suf -aş. 

RĂDLîjĂ s. f. (Regional) Bucătăreasa (la nuntă) 
(Vălcani — Slnnicolau Mare), alp ii/i h 163/47. 

— Pl.: ? 

— Din ser. rcdu^n. 

R.\DÎTĂ s. f. V. redută. 

RĂD\.\\ s. n. Trăsură de lux Închisă, montată pe 
arcuri şi trasă de mai muHi cai. V. b e r 1 i n ă, b ii t- 
că, caleaşca, caretă, carpen t, cupeu, 
h i n t e u. Sta . . . Dinutraşco Vodă in rădvan la scară. 
(a.?). MAG. IST. III, 53/9. De frica unui poghiaz 
leşescu ... au apucai numai e, lordăchioaia singură, 
cu rădvanul. Xeculce, l. 99, cf. R. Popescv, cm i, 
493. :i pcrini de urşinic de rădvan (a. 1734). bul. com. 
IST. IV, 69, cf. I'bicarul, xi, 225 Poieriicainwcami 
. . . gătesc rădvane . . . şi le trimit la Ţarigrad. Gheor- 
GACHi, CER. (1762), 264, cf. MAN. GOTT. // ducca 
eu rădvanul său. Maior, ist. 36/9. .S-au ţinut toată 
slava şi mărirea in cai şi in rădvane (hinteaic, carpcnte 
sau cară do[m]neşli). Ţichindeal, f. 246/5, cf. i.B, 
CoNACHi, p. 52. O jupineasu cu cinci copii s-au aruncat 
înaintea radvanului meu şi m-au oprit, arătindu-mi 
un cap ţintuit in poarta curţii. Negbi'zzi, s. i, 147, 
cf. FiLiMON, o. I, 219. S'u ne mai năcăji, că destul nneaz 
avem iwi cu rădvanul ista. Alecsandri. t. 394. Cind 
se sfirşiră pregătirile, doamna Smarando şi domniţa 
Chiajna se urcară jalnice in rădvan. Odobescu, s i, 94. 



Vedea . . . curtea plină cu butci şi rădvane Macedon- 
SKi,o. iii, 101, cf. I. Negrvzzi, s. I, 143. Multe slugi, 
ce-odinioară la rădvan slau la oblon. Prin mezat şi 
antreprize au trecui de milion. Beldiceaxu, p. 119, 
cf. DDRF, ŞĂINEANU. Vcncau, cu fete şi feciori. Trăsnind, 
rădvanele de crai. Pe netede poteci de plai. Coşbuc, 
p I. 55. cf B.\BciANV, Alexi, \v , TDRG. Olcona şi 
maică-sa pheau la biserică, in rădvan Gai.action, o. 
69. Pădrancle gemeau din încheieturi jirin nouri mari 
de praf Sadoveanu, o. i, 51, cf. xi, 344. Pe aci 
treceau rădvanele boiereşti. Camil Petbescu, o. i. 15. 
Se incruei.şau intr-acclaşi nemaipomenit amestec de foar- 
te nou şi de foarte vechi, . . . de rădvane .şi săcăli. carete 
şi liărhălăi, brişti, berline şi cotiuge. C. Petresci'. a. 
R, 9 .Sil nu vă abateţi de la drumul pe care merg carele 
şi rădvanele neguţătorilor, v. Rojr. aprilie 1954. 92. 
In capătul uliţei a cotit scurt un rădvan. îl noiembrie 
196(1, 71. .Şi-;i redvanul boieresc. Un luceafăr pămin- 
Usc. Alecsandri, p. p. 182, cf. 177. Porunci veziteului 
să-nhame caii la un rădvan. Marian, o. ii, 19.3. Vine 
şi un rădvan mare Cu lăute de cinlare. Teodorescu, 
p. p. 172 nare n-ar fi mai bine să şâd eu in fundul rad- 
vanului . ■? Sbiera, p. 73. La vizitiu poruncea . . . 
Cai la rodau de punea. ŞEZ. ii, 76, cf. ix, 89. Cind la 
poartă, frate, iată. Un rădvan eă se arată. Tras de .şase 
telegari. Negri, ageri armăsari, ant. lit. pop. i, 515. 

— Scris şi: redvan. — Pl.: rădvane şi (neobişnuit, 
in.) rădvani (lb). — Şi: (regional) rnzvân (tdrg, Scri- 
BAx, D., scris şi răsvan pop., ap. gcr ii, 315), rizvâu 
(TiiRG), rădân s. n. 

— Din pol. rydivan. ucr pii;ţBaH, rus |)bi;iBaH. 

R.\D\ AX.ĂŞ s. n. (Rar) Diminutiv al lui rădvan. 
In rădvănaş şi cu doi cai (a. 1786). Iorga, s. d. vi, 
108. 

— Pl . : rădvănaşe 

— Rădvan -f suf -aş. 

RĂDZPÎXTIE s. f. V. răspinlle. 

H.\l" s. m. V. rlf. 

R.ĂF.\(:.\\1E s. f. (Regional) Fierbere a ţuicii a 
doua oară (Furcenii Vechi — Tecuci), alr sn i Ii 
252/605. 

— Cf p r e f ă c a n i e. 

R.ĂFEC s. n. v. refec. 

R.\FE(:.\ vb. I V. refeca. 

R.ĂFECĂTtRĂ s. f. v. referătură. 

R.\FE\.\ vb. I V. rafina. 

RĂFEXArE s. f. V. rafinare. 

RĂFEXAt. -Ă adj. V. rafinat^. 

RĂIEXĂHÎE s. f rafinărie. 

R.4fEXEA s. f. V. refenea. 

HĂFET s. n. v. rufet. 

R.\FI.\ vb. I. Tranz. (Regional) A lega (via) 
cu rafie (Mirccşti — Paşcani), alb ii 6 109/537. 

— Prez. ind : râfiu. 

— V. rafie. 

RĂFIC.X vb. I V. refeca. 
RĂFIVA vb. I V. rafina. 
RĂFINAT, -Ă adj. v. rafinat^. 
R,4FLtS s. n. V. rellux. 



986 



rAfrec 



rAgacei 



RĂFR^C s. n. v. refec. 
RĂFRECĂTtRĂ s. f. v. refecătură. 

RĂFTUI-EŢ s. n. Dimirmtiv al lui raft. dm 

— PI : rafluU'lc 

— Ra!t + silf. -ukţ. 

RĂFTURELE s. n. pi. (Rar) Răftuletc. Papagali 
.. . scnlcau din răflurcir planele. S.^dove.^nu, o. ii, 172. 

— Rafturi (pi. lui rafl^) + siif. -tic. 

R.Ăl'll' vb. IV. 1. Tranz. (învechit) A clarifica 
o socoteală bănească; a plăti o datorie, a lichida un 
cont, a achita. Dalnriia iaslc . . râfuilă din alic snco- 
Icalc de daliiri. Pb.wila (1814), 12/10. Vcncc lucru 
răfuieşte daloriia sau o impulincază. Cab.^gea, l. 29/1 
Iacă, cei cincizeci de galbeni fir asiâzi re fui li. Pann, 
H. 58/9, cf. PoLizu. Fanariolul scnasc banii ca să răfu- 
iască socolcala. Filimon, o. i, 2:^8, cf. Cihac, ii, 319. 
Icţi, zicind că arc de refuil nişlc oameni la curie. Con- 
temporanul, V], 99, cf. DDRF. Caraclcrizarea birului 
era de a fi impus asupra persoanei . . . si a fi răfuii 
prin cislă. Xenopol, i. r. iii, 184, cf. Şăineanu. 
Colonelul răfuisc socotelile cu doamna de la comptoir. 
D. Zamfiresci-, .<l. 16, cf. Ai.exi, w., alr i 1 59o/24.'1, 
268, 273, 359, 361. «,> R c f 1. p a s. Preţul . . . să răfu- 
ieşte prin cămărăşia pomenitei ocni (a. 1836). doc. 
ec. 636. Toţi turcii ce se aflau in Bucureşti să se adune 
la casa nislierului Dan, spre a li se cciula şi răfui dato- 



riile. BĂLCESCl-, M. V. 52. 



Refl. r e c i p r . Pară 



la acest let ce am vindut rin. iie-m răfuit (a 1810). 
Iorga, s. d. vii. 69 Gospodarul . . . in vremea nopţilor 
celor lungi are cind sc'i-şi puie in rinduială socotelele şi 
să se răfuiască cu lăcuitorii. I. Ionescu, c. 241/5. Mă- 
celarul face o afacere bună, căci el poate să ia pe porc hani 
chiar îndată, pe cind cu mine se răfuieşte treptat. GmcA, 
s. 543, cf. Vasiliu, c. 52, ai.r sn iv h 927/365. >■ 
(Regional) A socoti, a calcula; a aprecia. Cf Poi.izi', 

SCHIBAN, I),, ALRT II, 165, 334, ALR Il/3C5, A V 6. 

•♦• (Regional) A da gata ceva, a termina. Geiseşie nu- 
mai curechiul , iar carnea o răfuisă cinii. şez. vii, 66. 
Aveam destul de lucru . . . Dacă firşii cu oborul, ce mă 
gindii eu, ia să răfuicsc toată incliisoarca hătălurii. 
Plopşor, c. 153. 

2. R c f 1. r e c i p r. 1-' i g. A clarifica cu cineva o 
situaţie, a lămuri o neinlelegere : p e x t. a se certa; a se 
bate. Cu dinşii .. foarte greu te-i răfui. Negrvz/i. s. i, 
119. Rine că fi-am aflat coţcăriile . . . Xe-om răfui mai tir- 
ziu. Alecsanpri, t 529. Avem să ne răfuim amindoi. 
C.\R.^.GiALE, o. VI, 202, cf DDRF. Acumu , tată socrulc. 
să ne răfuim amindoi. D. Zamfirescu, t. s. 108. // 
ura şi rivnea să-l prindă, să se răfuiască. Rebreanu, 
I. 441. Trebuie să-l aşteptăm şi să ne răfuim cu el. S.\- 
dove.\nu, o. vii, 339. Cu voi doi, sărăntocilor, am eu 
o socoteală mai veche. O să ne răfuim noi intr-o zi. Stan- 
cu, d. 55. Am să mă răfuicsc eu cu el. Camil.'VR, n. i, 
28. Avea grozavă poftă să se răfuiască cu hoţul care 
dczgropase oala. Preda, d. 21. ,los, mamonule, să ne 
răfuim. Reteganul, p. v, 78. Alelei, ciocoi, ciocoi. 
Să mă răfuiesc cu voi. Balade, ii, 309. <0' T r a n z. 
Avem o socoteală acum de răfuii. Bolintineanu, o 
137. Încurcătura care a fost, iii răfui-o singuri. Galan, 
z. R. 218. 

3. T r a n z. V i g. A critica aspru ; a judeca, a mus- 
tra ; p. e X t. a bate. Sîni convins că acest articol arc 
să aducă cel puţin 10 abonaţi ... — Ceteştc-mi-l, să 
vedem cum răfuieşti guvernul. Alecsandki, t. 1 651. 
Luind pe cile un drăcuşor de corniţe, mi ţi-l ardea cu 
palcele, dc-i crăpa pielea, .^i, du/xj ce-l răfuia bine, ii 
da drumul. Creangă, p. 306. Maranda işi re'ifuieşte 
feciorul . . . Loviturile pornesc ritmic, îndesate. Cazi- 
MiR, GR. 76. Să ne lămurim .51 să mi te răfuiesc! C. Pe- 

TRESCU, A. R. 31 

— Prez. ind.: răfuiesc. — Şi: (Învechit, rar) refiii 
vb. IV. 

— Etimologia necunoscută. 



R.\Fli- vb. IV. Tranz. (Regional) A pune raf 
pe roată, a fereca (Livezeni — Pctroşeni). .vlr i 823/831. 

— Prez. ind.: răfui. 

— Raf + suf. -UI. 

R.îFl'IĂLĂ s. f. I. (învechit şi popular) Lichidare 
a unor conturi băneşti, achitare a unei datorii; soco- 
teală, plată: (învechit) răfuire. .4ii ieşit la răfuială cu 
fraţii, ca sa dei şi ei agiutori, să fie cu toţii tovarăş[\] 
la moşie (a. 1776). Ştefanelli, d. c. 119. învoiala 
urmează cind cineva ar ierta cuiva din banii vreunii 
datorii netăgăduite, iar răfuiala urmează cind cineva să 
alcătuieşte CU altul prin izbrănirca unii datorii. Pbavil.\ 
(1814), 68/20, cf. Polizv. Bieţii oameni, speriaţi de 
ruina ce ar fi urmat unei asemenea răfuieli pripite, se 
adunau, făceau cislă şi astfel mai dobindeau o aminare. 
Ghica, s. 38. .S'd .ST amendeze toţi acei cari au contrac- 
tat obiceiul rău de a nu plăti bine pe muncitori, . . . 
de a nu face refuielile cil se vor putea mai des. 1. Ionescu, 
11. 162. // lămurea cu cifre e.vactc, ca şi cind ar fi fost 
de faţă la răfuiala financiară dintre Racliş şi Lan\brino. 
Vl.\huţă, d. 117, cf. DDRF, Şăineanu, Barcianu, 
Alexi, \v., a V 6, 15, VI 26 4- (Rar) Calcul, plan. 
Răfuiala de acasă nu se potriveşte cu acc(ai din (de la) tirg. 
Z.\nne, p. V, 351. 

-. F i g. Clarificare a unei situaţii, a unei neînţe- 
legeri ; p. ext. ceartă: bătaie V. revanşă. Dacă-i 
pe răfuială, . . . apoi ian pofti nr să te spovăduicsc despre 
cel logofăt cu părul de aur! Alecsandri, T. 1 138, cf. 
DDRF, Şăineanu, Barcianu, Alexi, w.. tdrg. Tre- 
sări îngrozit, sigur că a sosit ceasul răfuielii . Ri-;bbe.anu, 
I. Itid. Gindul răfuielii e mereu prezent. Ralea, o. 34. 
Pusese in glas toată otrava păstrată in el, in aliţia ani 
de umilinţă, aşa, ca pentru o răfuială Camil Petres- 
cu, o. II, 96. Poetul intenţiona . . . să adune in el numai 
acele poezii care exi}rimau crezul poetic al autorului şi, 
ca să spunem aşa, ,, răfuiala" sa cu toţi acei pe care ii 
socotea adversarii noii sale i>oziţii.\. rom. ianuarie 1951, 
169. Trebuie să fiu faţă la răfuială. Camil.^k, n. i, 
405. Veni.se . . eu aere de om pus pe cine ştie ce prăpăd 
de răfuială. Galan, b. ii, 210. <J> (în legătură cu 
verbul .,a avea'M liu lot cu administraţia de aci am o 
mică răfuială. C Petrescu, c. v. 161. Am eu şi alte 
veclii răfuieli cu dinsul. Sadoveanu, o. xi, 383. .V-o; 
văzut citi sintcm, care avem aceeaşi răfuială? Vornic, 
p. 89. Cu ăştia, o s-avem odată şi-odată O răfuială! 
Ueşliu, o 10 Ian .slaţi oleacă de vorbă cu mine, că 
avem o tir' de răfuială. Reteganul, iv v, 34. «ţ. E x p r. 
.-\-i trage (sau a-i da) eniva o răfuială = a mustra, a 
certa, a bate pe cineva I)acă-i aşa, să-ţi dau o răfuială 
tsprăvnicească pe spinare. A.lecsandri, t. 533, cf. 
DDRF, TDRG. I-om dat O răfuială. Bu.ior, s. 93. Am 
văzut iar dosarul . . . , am să le trag o răfuială număru 
unu. Sadoveanu, o. viii, 177. A lua (pe cineva) la 
răfuială = a mustra (pe cineva) cu asprime, a cerc 
cuiva socoteală; a lua la rost. .Afleptasc de mult ca 
Ilufu să vie de Crăciun acasă, pentru ca să-l ia la răfuială 
pentru purtările lui. Slavici, o. i, 89, cf ddrf. 

— Scris şi: refulată. — PI : răfuieli. 

— Răfui -f silf. -eală. 

RĂFlîllE s. f. (învechit) Faptul de a răfui» (I); 
răfuială ( I ). Se li se deic . . . socoteală de venitul a anului 
trecut /*-'? a acestor moşii, . . . împreună şi cu cusurul 
banilor acestui venit spre toată vechea răfuire (a 1828) 
Lhicariul, vii, 111. Să să publicuiaseă şi preţurile, . . . 
iar răfuirca să va face pe la porturi (a. 1836) doc. ec. 
636, cf. PoLizu. Ştii la ce tc-am chemai? — A"ii ştiu, 
dar îmi inehipuiesc că pentru răfuirca socotelilor dintre 
noi. FiLiMON, o. I, 237, cf. lm, ddrf, Ale.xi, \v. 

— PI.: răfuiri. 

— V. râlui^. 

RĂG.4r,Ei s. f. Rădaşcă (Lucanus cervus). Cf. lb, 
LM, Marian, ins. 34, Candrea, f. 203, 252, tdbg. 
Cum fac furnicile cu cile-o răgăoace . . . , pe care o 
golesc de toate măruntaiele, lăsindu-i numai cheresteaua. 
Galaction, o. 262. lia şchiopăta, se poticnea stingacc. 



995 



rAgace» 



rAgAdAif. 



Ca o râgace. Arghezi, v, 177. Chilimhanil dxla-i o 
rngaee. id. vers. 225. .Să făcu . . . marc cil n rugacic. 
CĂT.4NÂ, p. B. 1, 51, if. Pascu. c. 196, H IV 54, v 35, 
187. VII 149, IX .308, xi 9fi, xvin 304, ai.r i 1897/9, 
85, 103, 290, 776, 780, 786. 790, 792, 842, 880, 896, 
AI.R 11/848. 4- (l^fin Munt.) Cărjibuş (Mclnlonllia inil- 
garis). Cf h iv 85. 

— PI : răf/ace şi (invecliit si ri-gimial) răgnci (i.n. 
AUR I 1897/9, 85,103,880).- Şi: (rpgional) răflăce (.M.\- 
RIAN, INS. 34, Pascu. c. 196), riigâce (M\ri.\n, ins 
35, H XVIII 304), răgâeie (ii v 459, alr i 1897/810, 
820, 846. 8,56, 874, pi. răgncii .«.i.m i 1897/810, 820, 
846. 874 şi răgacii\b. 1 897/856), râfliicie (h v 71, 280, 
IX 122), rigâc'ie (alr i 1 897/ 865), rugărip, răgoâre 
(Marian, ins. 34, Pascu, c. 196), regnâce (Marian, 
INS. 34), riigănârp, Tă(\aciave (ii iv 85, ix 339, pi. 
riîjaod ib. IV 85), rajiaoace (\i.ii i 1897/887, pl.roffa- 
oci ib.), ragacea (ii xvi 30) s. f., râ(|ări (i,b, polizu, 
CiHAc, II, 317, ODHF, Gheţif, 11 M , Bahcianu, Ma- 
rian, INS. 34, 35, 38. Ai.F.xi, \\., jahresber. xii, 
1.50, ai.r I 1 897/61, 63, 65, 90, 107, 112, 960, Pascu, 
c. 196). rigâri (alr i 1897/80), r<ic|âci (Cihac, ii, 317, 
TDRG, H XVII 68, AI.R i 1 897/77), riii|ăi'j (cape. Viciu, 
GL., H XVII 263, AI.R i 1897/26, 15, 69, 75, 79, 831, 
835) s. in , «(arâcie (ib. 1 897/815, pi. găiâcii ib.) s. f. 

— Din V. si. *^<>J(a^b (bi; porai). 

nĂ(;.4CK2 s. f. V. răţiăoHCfi. 



RĂCiAcii s. 



111. V. lajiacp' 



RAfiAc.r, -(.}■. adj. (Hcgional ; despre boi, vaci etc.) 
Care boncăliileşlu. care ra.%'e Coni. diii Lisa — Făg.\- 

RAŞ. 

— PI.: K'igaci, -ce. — Şi: ră(|â<'ip s f. P.\scu, c. 89 

— Hage + siif. -oci . 

HĂOACII:! s. f. V. lăgaee'. 

RĂGACIK^ s. f. V. răgaei^. 

RĂ<;.\I.I$TI': s. f. (Prin iionliil Munt.) ,,l,oc". 
KĂDVi.KSCU-C.ouiN, 6.3. /.si [aer luqalisir id. 

— PI.: ? 

— C.f . r ă H ă 1 i (• 

HAgAOĂCE s. f. V. răgaepi. 

HĂGAşCĂ s. f. V. lăilaşcâ. 

HĂGAtCĂ s. f. V. K.linUă. 

HAG.'VZ s. 11. I. (Mai ales in legătură cu verbele 
.,a avea", ,,a ^ăsi", ,,a da") Timp liber, (lisjionibll 
(pentru a face ceva). Cf. anon. c\h. Mulţimea pe el 
firâmâdilâ A'ii-i dă răgaz nicc îiilr-o clipită. Buuai-De- 

l.EANU, Ţ. 252, cf. LB, Poi.IZU, ClHAC, II, 303, LM. 

,4cu;;! orc ceva răgaz ca să-.şi dea seama de loală greii- 
lalea sarcinii primite. Maiorescu, d. i, 40. îi scăpa de 
blăslumiil brna^leltii- şi-i da răgaz morilor să umble, 
cu destul ţi-ni făcui mendrele piuă acum. Creangă, v. 
242. I)ă-n]i răgaz să clnl un cinlecel. Ispiri.scu, l. 
3.38. Se cunme ca vînătorul să-.şi pună pufca şi pofta 
in cui şi să d(a nevinova Iilor săi udver.sari un răgaz. 
OnoBEScu, s. III, 38, cf. ddrf. Ia inlourcere arc ră- 
gazul să bage de scamă şi la clădirea uninersilăţii. Sp. 
PoPEScu, M. G. 78, cf. Ş.\iNEANi:. A'-o aiHil el răgaz 
să conlinuie poiieslirea inlimplărilor contimporane, bul. 
coM. IST. II, 121. A fost un moment de linişte, o amufire 
generală, ca in faja unei nenorociri comune, ce nu dă 
răgaz nici de a suspina. Audeleanu, v. p. 134. 7'Wrc 
nu-i dădu răgaz să isprăvească. Rebreani;, r. ii, 205. 
Cliiar să-mi fi căzut o carte de-a dumitale in mină, n-aş 
fi'ai'ut răgaz să o citesc. C. Piotrescu, c. v. 24. Dădaca 
.SC aşeza Irudilă pe seaujt .... cOutind să mă ademenească 
să stau cumiide, su-i dau răgaz să .se odilinească. Iîră- 
i.scu, A. 15. După utila cernere de ape, credeam că 
tn sftrşil ploile ne vor da puţin răgaz. Sadoveanu, o. 



VI, 556. Ctnd am răgaz, citesc şi cultiv şi eu nruzele. 
CĂLiNESCU, E. 6. I, 84. Podarii au destul răgaz să le 
contemple măreţia şi eternitatea. Bogza, c. o. 289. 
.Vifi nu mi-a dat răgaz să-mbnc ceva. Vornic, p. 100. 
.1/0! dă-mi, voinice, răgaz J'ină joi după Ispas, Să-mi 
las lucru rinduil. .JarnIk-Bîrseanv, d. 62. Te rog 
să-mi dai numai o ţiră răgaz, ca să-mi jălcsc viaţa. 
Sbieba, p. 38. l'ăr-ai da răgaz in cale. De păr să-l 
apuci. Călare să-l aduci. Marian, n. 285. Al doilea 
eap, eini ieşi, iarăşi nu avu răgaz şi ii reteză. Reteoa- 

M L, P. IV, 47, cf. GR. BĂN., NOVACOVICIU, C. B. I, 

18. -^ Fis^. Intre două veşnicii răgaz. Viaţă, viaţă, 
cum le zbuciumi. Beniuc. c. p. 99. 

2. Perioadă de Întrerupere a unei activităţi; odili- 
nă, repaus; inactivitate. Timpul de răgaz f'rcfacc-n 
OU] netrebnic pe omul cel viteaz. ALECS.^NnRi, t. ii, 
139 f.';irff ineepe acţiunea, incctează răgazul contem- 
plativ. Maioresci-, ch. II, 339. Am pomenit şi de acei 
sălbatici ai perioadei glaciare cari, in lungile lor răga- 
zuri, au născocit aria sculplnrri. Odobescu, s. iii, 
111 Răgazul de înniazi trecu. S.^.ndu-Aldea, i>. n. 
288. liăgazul acesta a fost cel mai frumos din viaţa tui. 
Sadoveanc, o. VI, 119. Omul medieval cănin sâ-şi 
procure inaiule de toate răgazuri, . . . orice jirilrj de 
sărbătoare era binevenit. Oţeti.a, r. 12. liăgazuri nu-ţi 
iei? îngăduie timpului Să pună temei Vielii şi i]imbului! 
Bl.\g>, p IIU Semion a primii o scrisoare dc-acasă tn 
clipele de răgaz dintre două bătălii mi-o citit-o. v. rom. 
mai 1954, 121. ■C> Loc. a d v l'âră (de) răgaz = ne- 
contenit, continuu. Fulgere lungi de lumină friniă şi 
orbitoare spintecau adincurile, fără răgaz. Hogaş, dr. 
1, 111. Viaţa e aspră, viaţa c o bătălie fără răgaz. Ga- 
i,A(-tion, o. a. ii, 236. Am muncit o viaţă, fără răgaz 
şi fără de liodină .S.\uoveanii, o. viii, 265. înşiraţi 
unul după altul, urcau. Fără răgaz, fără să piardă nici 
o mi.^care, urcau. Bogza, c. o. 23. Cu răgaz = fără 
.tîrabă, pe îndelete. Ochi, priviţi mereu . . . CUim cu 
blind răgaz Cerbii beau din bolul Cerbilor din iaz. I,es- 
nea, vers. 61. ■4- (Rar) (;iipă, inoment. f.'neori, cind 
intervenea leva vesel, aveani răgazuri de uimire. Camil 
l^ETRESCU, u. N. 160. 

:i. Linişte, pace, lilină. OsindiUil presle loală vcciia 
nici un sfert de ceas ini va unea răgaz. Maior, p. 163/21, 
cf Ht oai-Delea.nu, lex. /;) loc de bucurie, să-i dau 
pre al mieu năcaz Şi durerea ce m-aprinde, uedindu-mi 
ceas de răgaz. Beldiman, o. 10/7. Celor frumuşele n-am 
dat pace, nici răgaz. Conachi, p. 219. Xeuflind minulă 
de răgaz, am fugii la ţară. Ni-.gruzzi, s. i, 60. N-am 
răgaz nici măcar un ceas! Alegsandri, t. 656. A'ii e 
ceas şi pas, răgaz să poţi (wca de faun. Eşti robul lui. 
Maceuonski, o. I, 120. .4ni şi eu două ori trei zile de 
împăcare şi de răgaz .... după ce imi iau leafa. Sa- 
Dovi;.VNU, o. VI, 533, cf. Novacoviciu, c. b. i, 19. 
/:.' mare necaz Cind foamea nu-ţi dă răgaz. Zanne, 
I' IU, 561. <0> Loc. a d V. în răgaz -în tilină, li- 
nl.şlit. Se ivesc in mintea lui ni-ştc intrcbări, dar n-arc 
vreme să sica in răgaz şi să-şi dea răs/iunsurilc trebuitoa- 
re. Sp. Popescu, m. g. 33. AV liolărirăm a merge pe 
jos pesle munţi şi în răgaz, de la Piatra pină la Dorna. 
Hogaş, na. i, 1 

— PI.: răgazuri. — Şi: (invceliil) regăz s n. Buoai- 
Deleanu, lex., lVELniM.\N, i; 14/16. 

— Etimologia necunoscută. 



ItAG.VCi; s. f. 



V. ragiiee . 



RAGACIU s. f. V. rAgaee'. 

RÂGĂCÎŢ.Ă s. f. (Regional) Rădaşcă (Luconus cer- 
vus) (Velei - Deva), alr i 1 897/107. 

— PI.: răgăciţc. — Şi: rugăeilă s. f. alr i 1897/87. 

— Râgai-ei 4- siif. -iţă. 

n.Ă(iĂl).\ll'; s. r. (Regional) 1. Turiţă (Galium 
aparlne). ic iii ea răgădaia de om. cv 1952, nr. 5, 39. 

-. (în forma rogodai) Odagaei ( Saponaria offici- 
nalis) (Ciumbrud — Aiud). alr i 1 911/138. 



1009 



rAgâdI 



RÂGELAt» 



— PI.:? — Şi: rogodâi s. m 

— Din mayh. raţjadăly. 



R\GÂnt \b. IV 



răţiâiliil'. 



RĂtiĂmI» vi). IV. I. T raii z. (Prin luirdul M\ni\.) 
A pune mina (pf ceva), a apuca A inctiJUl n'i injure, 
să rtuniascO. să tlia înlr-iniiil şi inir-iilliil ni ce lui/i'itlnia . 
I. cu. UI. 172. Aitiicii fiecare incoirn pulia ori, la in- 
coltculâ, da cu ce rtigădnia. Rădii.i.scu-Codin, l. 72. 
•^ A afionisi. Cind sâ-şi ia şi el ayunixila, lot ce răcjădii- 
ise acolo, . . . i se dedeau numai trei baniţe. RĂnt'i.H scf- 
C.ODIN, I.. lOf), cf. Pamf'le, a. n. 2r)7. Mergea cu zgîr- 
cenia piuă acolo, că nici pe-ai lui nu-i lăsa să se dădăl- 
cească din ce răgnduia. şf.z. xx, lOIi. Dacă n-ai fost 
păslrător Iu tinerclă, greu-l de rc'igăduil la bălriuifă. 
Pamfii.e, a. n. 257, cf. Udrf.sci', oi.. 

2. Refl. (Prin IMotd. şi Transilv ) A lua o atitudine 
ameninţătoare; a sări asnpra ciiixa. a se repezi, a se 
răsti la cineva. Baie el Ivan in poartă, cil poate: se 
răcâduieiile el cu puşca, dar au prins ei acum dracii la 
minte. CRF.ANo.i. i>. 311. Iar vulpea, de colo, amarnică 
şl arţăgoasă, se răcăduia duj)ă dinşii sĂM. v, 518 Cinr 
era cel dinţii la nunţi şi la cumătrii? Cine pocnea mai 
straşnic din pistoale? Cine se rc'icăduia fudul şi mindru 
cu mina-n şold pe toate uliţele satului? S\i>o\e\sv , 
o. VI, 574. O început a se răcădui la mine şi a se răpezi 
SCI mă inşfece. şez. ii, 161. cf. bev. chit. iii, 166. 
// spuse că străinul ii îndărătnic şi că nu vrea să răs- 
pundă nimic, ha încă s-u rncăduii la el cu pumnul, i. 
CR. IV, 167. Şi unde se răcăduicşte boierul şi-i trage două 
palme, de-i trec scînlei verzi pe dinaintea ochilor. Pam- 
fii.e, vAzD. 11, cf. Caba. săl. 92, corn. din Fhata — 
Turda şi din Bilc-\ — Rădăuţi, arh. olt. xxi, 
274, A V 20, 31, VI 4, 26, Lexic bec. ii, 37, lUP. 

3. I n t r a n z. (Prin nord-estul Olt.) A năvăli, a 
da buzna. A răgăduii in pivniţă. Chuşanu, v. 194. 

4. Refl. (Rejiional: despre caii prinşi la căruţă sau 
la pluy; In forma răgădi) A se speria şi a o lua razna 
(Girişu de Criş — Oradea). Lexic beg. 72. 

— Prez. ind.: răgăduiesc. — Şi: răcndiii, răeăliii 
(i)R. iii, 724, bev. crit. iii, 166), răgădi, răeădi (( a- 
BA, SĂI.. 92, izv. v, nr. 1, 22, com. Pasca ((.riscior). 
MAT. DIALECT, i, 90, coiTi. din Traniş — Jiboi) 
vb. IV. 

— Din magii, rayad. 

ll.Ă(..\lHÎ-= vb. IV. (Prin Munt.) 1. T r a n /. A 
păsul, a amina, a îngădui: a aştepta ( f (.oman, cl. 
Te-oi mai răgădui o zi , două: mai mult nu poci , să ştii. 
Udresct, gl 

2. Inlranz. A poposi undeva după un drum 
Uing (Măţău — CImpuUmg) (.f. ('.oman, gl. 

— Prez. ind.: răgăduiesc. 

— Etimologia necunoscută 

nĂGÂDUlAl.Ă> s. f. (Prin nordul Miuit.) Slrlusură, 
agoniseală. L'drescu, gl. Asta e toată răyăduialu mea 
de eslimi>. id. ib. 

— BAgăduP + suf. -eală. 

nĂGĂDn.\I.Ă2 s. f. (Prin Munt.) Aminare. pă- 
suire. Udbescu, gl. De mi-ar da puţină răgăduială,să 
răsuflu, că tare sini încolţit acuma id lli 

— Râjiădui' + suf. -eală. 

HĂGÂl' vb. IV V. rlfiăii. 

n.\GĂ!= vb. IV V. rlc|l|i. 

RĂGÂlAl^ s. f. V. rlolialâ. 

HAgĂIRE s. f. V. rlollre. 

RĂGĂITI RĂ s. f. V. rlfltlliirfi. 

RĂGÂI.lE s. f. 1. Rădăcina ieşită din pămlnt a 
plantelor (mai ales a copacilor) smulse de viiit, de 



apă etc. : (regional) răgăţlnă, radină. Adusa o răgălie 
de stejar grea, de o purta in umere, deş Inyrenia trupul 
OosoFTEi, v. s. februarie 81'/8, cf. Poi.izi'. i.m. Han- 
giul a încuiat uşa, a mai aruncat o răgălie in sobă. a 
mai băut un păhăruţ, a mai cotrobăit prin odaie. C.aha- 
giai.e, o. I, 177, cf. DDRF, Habciant, Alexi, \v 
Iau apă din izvor şi lasă semnu ocolea, alirnal de vro 
cracă .<iuu răgălie din marginea girlii. iVhscEi, 56, cf. 
TDRC. CADF, ScRiBAN, D. Cind .se scot lemnele la pădure 
cu rădăcini cu lot, zice că se scot cu răgălie. Com. Pas- 
ca (Răhă.i — Sebeş), et. a v 15, Arvinte, term. 163. 
2. Oesis de rădăcini ieşite din malul apelor curgă- 
toare; ingrămădire de lemne, crengi, vreascuri etc 
aduse de apă pe nudul unui rtu ; (regional) radină 
Cf BEV. crit. ui, 166 IC un mal cu ,,radină" aau 
,, răgălie" , adică cu rădăcini de sălcii, plopi sau arini, 
in care se adă/MsteşIe jyeşlele . Antii'a, r. 144, cf. ŞĂi- 
NE.^-.sv. D. u. Apa, astfel otrăvită, se bale în fine cu 
sapa .SCHI lopata spre răstoacele şi răgăliile de sub maluii, 
de unde ies peştii alil de ameţiţi, de sr pot prinde cu 
mina. Păcală, m r. 298. In pîrîias de munte... 
aleargă repede, oprindu-se o clipă in răgălii. Lung ian r. 
CI.. I(i7. Puneam cotărija la răgălii . . . şi dimineaţa 
scoteam cite o strachină de mrenc. Al Lupului, r. o. 

85, cf DB. IV, 875, CADE, RĂDI'LESCU-CODIN. I. CR. 

V, 279, CiAUSANU, GL., II XVI 47, CHKST. IV 59/893, 

A II 4. 

:». (Regional) Pir ( Agropyrum repeni). Cihac, ii, 

317, cf. DDHF, CiHEŢIE, R. M., ŞĂINEANU, BARCIANU, 

IDRG, Borza, d. 12. 

4. (Regional) Cartof stricai (Crucea — Vatra Dor- 
nei). (^f .K V 15, Glosar peg. 

r>. (Regional) Epitet depreciativ dat unui om mie 
de statură Cf Arvinte, term. 163 

— PI.: răgălii. — Şi: (regional) răijărie s f a ii 
4, mat. dialect, i. 266. 

— Etimologia necunoscută. 

R.\gAaII':NT s.n. V. reyimenl. 

HĂGĂMiXT s. n. v. rejilnieiit. 

RĂGĂOACEi s. f. (Regional) Cavitate: orbită. 
Cf. DDRF. Ieşi, deociti, . . . Din răgăocile ocliilor. 
Teodorescu, p. p. 370. <^ F i g. Pagina albumului 
amorţeşte in răgacele stafidit al palmelor Ki.opştock. 
F . 165. 

— PI : răgăoci. — Şi: rugate s. f. 

— Cf. găoace. 

RĂGĂOACE-' s. f. V. lăjiaee». 

RĂGĂRiE s. f. V. răgălie. 

rAgÂŢÎN.Ă s. f. (Regional) Răgălie (I). Dă sint 
la sapă, minute întregi lucrătorii tac ca i)ămintu . . . 
şi vorbeşte nunta ţăcănita sapilor şi a! lirnăcoapilur şi 
buşala lor înăbuşită dă scirţîiala rădăcinilor, pă unde e 
ţelină şi rogă(ini. Jipescu, o. 39, ef. tdrg, cade, 

ScRIBAN, n. 

— PI.: răgăţîni. 

— Etimologia necunosculă. 

R-ĂGĂZOAlE s. f. (Regional) Buştean putred. Cf. 
.-\rvinte, term 163 

— PI.: •? 

— Etimologia neciuiDSculu. 

RAgE.\ s. f. V. regea. 
R'VGEAl s. Bl. şi n. v. regeal. 
RĂGEI.A vb. I v. răgila'. 
RĂGELAti s. n. V. răgllat'. 
RĂGELAt=, -A adj. V. rfigllat». 



1032 



rAgeluicâ 



78 



rAgorIt 



RĂGELtlCĂ s. f. V. rayiluka. 

RĂGELÎŢĂ s. f. Răgiluică. Cf. a v 33, 34, 35 

— PI : râyeliiţe 

— Raifelă f siif. -!!/('i. 

RÂGET s. n. Strigăt, zbieri'l scos de unele animale 
(V. mu get); p. ext. strigăt, |ipât puternic al omu- 
lui; răcnet, răcnire, (rar) rugirc. Ragelele dobitoacelor 
celor de giiingheat. Dosoftei, v. s. noiembrie 163'/36. 
Glas de bucurie . . . nii se simţea, fără numai răget, 
muget, obide, suspine. Cantemir, ist. 174. Şi pentru 
bucuriia cea nepoprită plingea cu strigare, Snnu'ina oa- 
recum eu răgetul boilor Aethiopica, 74r/3. Zhiere'it, 
răget, ţipet, vaiet, mii de glasuri spuimintate Se ridică 
de prin codri. Alecsandri, p. iii, 14. Toate trei fe- 
meile se pornesc pe ragele, să crezi că s-a aprins o 
cuşcă de pantere. Caraciale. o i, 155, cf. ddhf, 
Ş.ţiNEANU, Barciam; Deodată s-aude un răget gro- 
zav şi un zgomot ca de luptă. Sandu-Aldea, u. p. 
27, cf. Alexi, w. Vn răget de oroare ieşi din sutimi de 
guri coNV lit. xliij, 455. cf. Severin, s. 62. Se uita 
după dinşii şi nu mai auzea nici driitul găinilor, nici 
răgetul unei vaci care-şi chema vi jelui despărţit. Re- 
BREANO, R. I, 146. Departe, pe cimp, Cad corbii, domol: 
.Şi răgete lungi Pornesc din ocol. Bacovia, o. 10, Bă- 
trinul . . . se trezi ca dintr-un vis năprasnic; şi puterea 
care-l ţinuse neînduplecat trei zile şi două nopţi se frinse 
dinlr-o dală intr-un răget sfîşietor. Sadoveanu, o. i, 
20. Prin brume, cerbul, de imbold şi visuri, c-un răget 
cearcă să se njîntuie. Blaga, r 147 Din lăuntrul grajdu- 
rilor răzbesc răgete de cornute. Stancu, d. 138. Niţu 
se clătină scoţind răget. Vornic, p. 207 De vinat el 
n-a vinat, Orişicil sa zbuciumat. De zbieratul oilor. 
De răgetul vacilor. Teodorescu, p p. 149. Balaorul 
scoase din pept un răget de durere, de se cutremură 
pămintul. Popescu, b. ii, 21, cf. şez. ii, 151 Abia 
adormi . . . , cind colea aude un răget şi o larmă ea 
aceea, de gtndeai că se hiiesc dealurile şi se surpă pămtn- 
tul. Marian, ins. 36. <> F i g. Răgetul şi boncăhniul 
tălăngilor umpleau aernl ca in vremuri de răznuriţă. 
Anghel, pr, 109 in urechi tot mai bubuiau răgetele 
aspre ale trombonului . Sapoveanu, o. i, 530, 

— PI.: răgete. — Şi; răget, (regional) răi[ât (dr. 
iii, 689) s. n 

— Rage + suf. -et. 

RÂGHEZÎ vb. IV V. rlneheia. 

R.AGHIE s. f. V. regiile. 

R.\GHII.A vb. 1 V. râglla. 

RÂGHII..\Ti s. n. Y. răgilali. 

RĂGHILĂTS -Ă adj. v. răgllul=. 

HĂGÎ vb. IV V. rage. 

RĂGU.Ai vb. 1. T r a n z. A trage fuiorul de in 
sau de ctnepă pe ragilă : (regional) a răheri. Femeile 
. . . te-au răgilat, te-au periat, te-au făcut fuior frumos 
şi moale ca mătasa Creang.\, o. 293. După ce am hă- 
tut-o. Am meliţat-o Ş-am răgilat-o. f (1885), 328. cf 
Marian, na 394, Gheţie, r. m., Barcianu, Alexi, 

W.. S.ilNEANU, D. U., PĂSCUI.ESCU. L. P. 147, A V 

2. 21'. 23. 28. VI 8, 19, 22, 26, ix 3. -ţ. R e f 1. p a s. 
Chila de in si de einepă se mai supune la următoarele 
lucrări: mai intii se raviln I Ionf.scu, c. 156/5. .Să si' 
raghile einepă. Pamfile. s. t. 11R. Cinipa cnlcsu-s-n, 
Dughitu-s-a, Meliţalu-s-a, Răghilatu-s-a. i. cr. iii. 182. 

— Prez. ind.: răgii. — Şi: (regional) râgelă (a ix 3), 
răgiiilă. răvilâ (prez. ind. .şi răvilez, Cihac, ii, 310, 
răvilese, Gheţie. b. m.), ravilâ (Alexi, w,, Barcianu) 
vb. I. ravili (Alexi, w.) vb. IV. 

— V. ragilâ. 



RAGILÂ* vb. I. R e f 1. (Regional) A se încrede a se 

baza, a se bizui.' Cf. R.ădulescu-Codin. 

— Prez. ind.: ? 

— Cf. rege a. 

H.XGILAT' s. n. Acţiunea de a răgi la'. De la 

nvHţat iesu eilţii. . . mai buni deell cilţii ce ies de larăvilat. 
I. loNEscu, c. 156/2, cf. Pamfii.e, I. c. 207. Păghi- 
talul se face cu raghila. şez. ix, 142 

— Şi: (regional) răghilăt, răgelăt (şez iv, 113), 
răvilât s. n, 

— V. râglla'. 

R.ĂGII.At^, -a adj. (Despre in şi einepă) Tras pe 

ragilă. 7li cate /= chile/ in răvilat ... 77 chiti eănipa 
răvilatu (a 1828). Ioroa, s. n. xxi, 428 în foarte 
multe părţi locuite de români, se obişnuieşte a se da pre- 
otului, in ziua de ajunul Bobotezei sau Crăciunului, 
cite-un fuior de einepă sau in, frumos răghilăt şi periat. 
Pamfile. I. c. 200 

— PI.: răgilafi , -te. — Şi: (regional) răgliilăt, -A, 
râgelii), -ă (în.), răvilât, -ă adj. 

— V răgila'. 

RAGILĂ s. f. V. ragilă. 

HA(ai.il(;Ă s. f. Diminutiv al Iui ragilă; ră- 
gehilă Cf Dame. t 139, Pamfile, i. c. 207, Pasci', 
s. 230. A VI 9. 

— Pl.:? - Şi: (regional) răyeliiieă s f A vi 9. 

— Rngilă + suf. -uică. 

RĂGIT(')R, -oARE adj. (Rar) Care rage. Budai- 
Deleanu. ap Rosf.tti-Cazacu. i. l. b. i, 415. 
(F i g.) Marş sufla In trîmbiţă răgitoare Ş-tn loc de 
dobă, bătea in căldare. Bltdai-Deleanu, ţ. 93. 

— l'l.: răgilori, -oare. 

— Rage -!- s\if. -tor. 

RĂGii vb. IV V. rigâli. 

r4gI.0T| vb. IV. Refl. (învechit, rar) .\ lupta, 
a se război cu cineva. .Se răgloti-se pre nunre. psalt. 
hl'B. 21 '/20. Se plăeuescu-se (să se plăcu esc 
c, să se va Inglota c2, de să vaosti 
D, se răgloti-se h) spre mere. psalt 45 

— Prez. ind : răglotcse. 

— Cf. gloată 

HAGLÎiT s. in. v. recrut. 
rAGI-XtA s. f. V. recrut. 
RĂGAIAM s. iu. pi. V. rohmani. 
R,\«i,\i vb. IV V. răeul'. 
RĂ(;MT0R, -OARE adj. V. răenitor. 
rAgMTÎ R.Ă s. f. v. răenllură. 
RĂGOACE s. t. v. răgaeei. 
R.ĂGOJ s. m. (sg.) v. rogoz. 

R.ĂG(>Ri vb. IV. Intranz, şi refl, (Regional) 
A răguşi. Cf. anon. car., db. x, 117. alb ii 2 079/29. 

— Prez. ind.: răgoresc. 

— F.timologia necunoscută. 

RĂGORiT, -Â adj. (Regional) Răguşit. Cf. anon. 
CAB.. alr ii/i mn 10, 6879/29, coin. din Or.wiţa. <> 
(.\dverbial) Tuşeşte răgorit. alr ii 4 192/36. 

— l'l.; răgorili,-le — Şi: rogorit, -ă adj. alr ii/i 
MN 10, 3 879/36'. 

— V. rigori. 



1060 



râgoriti-rA 



- 79 



rAgut 



n.\GORITCR.\ s. f. (Regional) Răguşcală. Cf. 

ANON CAR 

— Râifori + suf -Itiră. 
RĂCirts s. ni. (sg.) V. royoz. 
RĂGOŞÎ vb. IV V. lăţiuşl. 
n.\G(tşiT. -.\ adj. V. răauşlt. 
RĂGUZ s. m. (sg.) V. ioi|oz. 
r4G0Z6s, -oAS.Ă adj. v. roHOZos. 
RĂGUf vb IV V. riijie. 
R.\GIJLA vb. I V. reţin la. 



RAGILAT. -A adj. 



rrţiuliil. 



RAGVLA^ s. f. (învechit) Neam. seminţie. Dr (iliinci 
s-au slin.i aceea rCujulă la dinşii, cana era mai frunte 
decit ţoale oardele. M. Costin, ap. Gîdf.i. l'ăgini din 
toate răgule. Veniţi cu daruri destule. Dosoftki, ps. 

330/15, cf. TDRG, SCRIBAN. P. 

— PI . : răgule . 

— Etimologia necunoscntă. 

R.AGILĂ- s. f. V. rejinlă. 

R.\GUŞA vb. I V. răciuşl. 

R.\GITŞAt, -\ adj. V. râuuşit. 

R.\GUŞE.ăI..\ s. f. îngroşare şi slăbire a vocii, 
provocate de inflamarea laringelui, a coardelor vocale; 
(regional) răgoritiiră. Cf. lb. Vărsitul acesta să iniemu- 
ieşte cu fiori . . .şi răguşalâ. Piscupescu, o. 260/7, cf. 

POLIZU, LM, DDRF, ŞĂINEANU, BaRCIANU. N. LeON, 

.MED. 112, Alexi, \v. De râguşeală se Infierhintâ apă 
la foc, o/OTi bolnavul s-a/jleacci deasupra vasului şi în- 
ghite aburii. Grigoriu-Rigo, .m. p. i, 151, cf. Bi.\Nr, 
n. s , TDRG. Din ele se fac mai cu seamă ceaiuri împo- 
triva răguşelii Pamfile, s. V. 13. f.ui Gută i se suise 
In git ca un fel de răguşealâ, pe care se tot silea să o 
tnlălure tuşind uşor. Bassarabescu, v. 59, cf. cade. 
.Vii se putu opri şi-l intrebă îndată, scurt, cu mult in- 
(elcs şi i>ulină răguşealâ in glas. Rebreanu.nuv 316. 
Au cinlat pină la răguşealâ. Teodobeanv, m. v. 63. 
Se auzi un glas întunecat de o răguşealâ uşoară. Sauo- 
vEANr, o. II, 8 Ţipă cu glas ascuţit, întrerupt de răgu- 
şeii, ridicul de groase. Călinesci'. e. o. ii. 231, cf. 
ABC s.\N. 71. <> Fig. Instrumentul are adesea râgu- 
şcli sublime de orgă. C.ălinescu, c. o. 165. 

— PI.: răguşeli. 

— Ră(|uşi + snf. -cală. 

RĂGUŞI vb. IV. I n t r a n z. A i se liigroşa şi ai 
slăbi cuiva vocea (din cauza inflamării laringelui, a 
coardelor vocale) ; (despre glas) a deveni gros şi slins : 
(regional) a n'tgori. Unii au răguşii slrigînd: să se'i cer- 
ceteze jafurile ce s-au făcut pină acum . . ! 1. Goi.Escv, 
In PB. DRAM. 82, cf. I.B. Geaba am rcguşat strigîndii-li 
cu te omori cu astfel de trai. Negruzzi, s. i, 222. Oare 
ce-au păţit azi de nu m-aude, c-am răguşit eîntînd'' 
Alecsandri, t. 1 108. Unii cîntau la psaltichie, colea, 
cu ifos. pină ce răguşau ca măgarii Creang.ă, a. 84. 
Vizitiul răguşise slrigînd. Vlahuţă, o. a. ii, 38, cf 
DDRF, Ş.ĂiNEANU, Barcianu. Omul răgu.^eşle cînd stri- 
gă tare. cînd chiuie şi cînd răcneşte. Grigoriu-P.igo, 
M. p. i, 154, cf. TDRG. Toţi răguşiseră urlînd şi totuşi 
urlau mereu vorbe fără şir. Rebreanu, r. ii, 205. 
Cei care apucaseră loc . . răguşeau slrigînd cu ochii 
injectaţi că nu mai e loc pentru nimeni. Brăescu, o. a. 
I, 179. Glasul ii răguşi dintr-o dată. Sadoveanu, o. 
X, 659. Am răguşit azi-dimineafă . . ocărîndu-l. H. 
Lovi.NESCU, c. s. 56. Răguşise, parcă, din pricina unei 
oboseli mai vechi. Bakbu, p. 343. A cam răguşii. Te- 



ODORESCU, p. p. 131, cf. DiACONU, vR. 267. «o- Tr a n z. 
faci. Pe Iaca Zinca o răguşise somnul, coxv. lit. 
XLIV,, 314. Fumul răguşise glasurile. C. Petrescii, s. 68. 

— Prez. ind.: răguşesc. — Şi: (regional) răţ|Oşi 
(ai.rm ii/i h .38/7(1), rlnyiişi (ai.r ii 6879/130), rii- 
!)iişi (ib. 6 879/272) vb. 1\', răţ|nşi (ai.rm ii/i h 38), 
rrţidşu vb. I. 

— r-;iimologia necunoscută Cf guşă. 

nĂGUŞÎRE s. f. Faptul de a răguşi. Cf. drlu, 

PoLlZU, DDRF. 

— V. rădu'ji. 

R.AGUŞiT. -.\ adj., s. f. I. Adj. (Despre vocea oame- 
nilor sau strigătul animalelor) îngroşat, slăbit; (des- 
pre oameni) care vorbeşte gros, surd (din cauza infla- 
mării laringelui, a coardelor vocale) ; (despre animale) 
care strigă gros, şUts : (regional) răgorit. Cf. i.ex. 
MARS. 241, LB. A! voi m-aţi călugărit, striga I.ăpuşnea- 
nul cu glas răgu.^il .şi spărîos. Negruzzi, s i, 161. In 
cîmi)ia înverzită Ingina, din cînd în cînd, O cintare 
răguşită, Greuruşul tremurînd. Ml-reşanu, p. 6/8. Vo- 
cea sa . se împarte in trei colori . adică în note ce nu se 
aud bine, în note răguşite şi în note zMerătoare . Filimon, 
o. II, 229, cf. OnoBEscu, s. i, 173. N-auzi tu de de- 
parte cucoşul răgu.şii? Eminescu, o. i, 98. Glasul ei 
aşa de gros şi răgu.şii. Creang.ă, p. 22. Un glas 
răguşit, spart se auzea slrigînd în înghesuială. Vlahuţă, 

o. A. II, 241, cf. DDRF, Ş.ÎINEANU, BaRCIANU, AlEXI, 

w. // trezi neplăcut din visarea dulce şi senină vocea 
răguşită a birtaşului. Agîhbiceani-, a 199 Din cînd 
în cînd cile un glas răgu.şii striga. Gîbleam-, x. 79. 
Ascullînd mormăitul cunoscut al preotului şi răspunsu- 
rile grăbite şi răguşite ale dascălului, i se păru că toate 
acestea i s-au mai tntîmptat o dală Rebreanv, nuv. 53. 
Voi' trebuie să ne mulţumim numai cu ţipetele răguşite, 
cu înjurăturile. Galactiox, a. 370. Prin perele se auzi 
un glas răguşit. C. Petrescu, î. i, 224. Bine' murmură 
el cu glas răguşit. Sadoveaxu, o. i, 149. O comandă 
răguşită răsună in postul de pilotaj. Baiit, e. 110. 
Arhitectul se auzi chemai de o voce plingăreaţă, cam 
răgii.şită. C.\lixescu, s. 107. Se aud strigăte răguşite. 
Bo(iZ.v,.\. i. 6 \. Cînd .'ie supura de ceva sau pe cineva . . . 
vocea lui subţire devenea răguşită. Pas, z. i, 224. Către 
cîmpie . . , răspunse C.impoîeşii, răguşii deodată. Cami- 
lar, X. I, 98. Răcnete de veselie, răguşite, zguduiau 
circiuma. Preda, r. 73, cf. alrm ii/i Ii 38 Măi lăutar. 
^[ull ai Iras din cel pahar. De ţi-e glasul răguşit Şi ţi-e 
capul ameţii. Balade, ii, 402. <> Fig. Pe la colţuri 
cer milă flaşnete răguşite. Sadoveaxu, o. i, 394. De 
afară din stradă, intre două versuri răgu.şite, răsunară 
paşii soldaţilor. Barbu, p. 182. <0> (Adverbial) Vita 
tuşeşte răguşat. Cuparexcu, v. 13/7. Femeia începe să 
zbiere răguşit. Or.vgiale, o. i, 78. Focul e-nvelit pe 
vatră. Iar opaiţele-au murit, Şi prin satul adormit Doar 
vrun cine-n somn mai latră Răguşit. Coşbuc, p. i. 48, 
cf. DDRF. Izbucni deodată răguşit. Rebreaxu, r. ii, 
203. Bătu din aripi un cocoş chemînd răguşit zorile alit 
de aproape. C. Petrescu, î. i, 259 Strigam răguşit, 
disperat, ca unul ce mă socoteam răspunzător de catas- 
trofă. Br.xescu, a. 142. A urlal răguşit din tot plăminul 
lui uriaş. Popa, v. 128. \-as putea să lămuresc nicio- 
dată glasul şi disperarea cumplită cu care a rostii .scurt 
şi răguşii aceste puţine vorbe. Sadoveaxu, o. vi, 516. 
.4 început să cînle răguşii. Labiş, p. 47. Un cîinc lătra 
răguşii v. rom. decembrie 1963, 63. Păsărică d-ăngă 
apă. Spune cucului să tacă. Ori să cînle răguşit. Că 
bădiţa-i adurmit. Hodoş, p. p. 91. cf folc mold. 
II, 278. 

2. S f. (art.) Numele unui dans popular şi melodia 
după care se dansează. Cf. Pamfile, .i. iii, 6. 

— PI.: răguşiţi, -te. — Şi: (regional) răgu^jiil. -ă 
(alrm ii/i li 38), răqoşil,.n (ib ), reguşil. -ă (Negruzzi, 
s. I, 191). reguşot, -â (id ib 267). urâ(|iişil, -ă (alr 
II 2 079/641 adj. 

— V. ră(|iişi. 

R-ĂGCT s. m. V. recrut. 



1078 



râgutA 



80 



rAipelţ 



R-VOCtA s. m. şi f. v. recrut. 

R^GÎTI-: s. m. V. recrut. 

a\HEn s. II. V. iiKjilâ. 

nĂIIEIti vil. IV. Traiiz. (Rcj^ional) A ră- 
şjila' Fâctd şi xâriii şi siraic din i'i cu lină liinyă 
şi Ii- lucra ct l,'(i)leni şi cii răh'cfu. Ir răh'crea gr. s v, 
42 

— Prez. iiid.: răheresc. 

— V. râher. 

nĂUXAci, -CE adj. V. ilvnitci. 

ILVIIN-iT, -Â adj. (în disclntece ; despre ochi) în- 
lăcrimat, injectai (din c-anza ţînlurainhii) (Clnipnlung 
Moldovenesc) Ochi Imibali, Ochi nihiwli. Ochi dt-dinchi. 
Ochi in muchi, c.iif.st. v 17:i/l.'> 

— l'l,: rulumli, -le. 

— De la rulimV. 

HAHXĂ s. f. V. rlvnu. 

n AHXET s. n. v. răcnet. 

RĂHXi» vi). IV V. răcni. 

HĂIIXi^ vil. IV V. riviil. 

H.ÂIIXn Onilî, -0\RE adj. v. rivnitor. 

RÂHXITÎ RĂ s. f. v. rivnitură. 

RĂHXOl. -OAIK s. m. şi 1^. v. rlliiiol. 

rAHO:\|Aş s. n. v. traliomaş. 

RĂHTIvAxiE s. f. (învechit) Rang de rahlivan. 
I. Gole seu, ap. Rosetti-C.'iZ.\cu, i. i.. n i, lli:i. 

— HahtivHn + siif. -ie. 

RĂI vb. IV. 1. Refl. (învechit şi regional) A se 
inrui. Impulinarâ-şc şi niiâ-sr (1 n r â i r ă - s e v, 
să J n r ă II l ă \ î r â d) rfc griji şi de reale dureri. 

PSAl.T. 2:V2, Cf. CORESI, PS. liOO/lO, ANON. CAR., LB, 

DDBF, RĂDULEscu-CoDix, I.. 2. Du-mă. Doamne, de 
pe-aici, l'nde sint zilele mici, Cu /jc-uicca s-au nu'irif Şi 
oamenii s-au răii. .lARNÎK-BinsEANU, d. 21.'i. larc s-o 
răii lumea. ŞEZ. ii, :<. Ciinii s-au răii. (^iau.şanu, r.i.., 
cf. ToMEscr, ni.., alr ii 2 020/781. -O- T r a n z. f a c t. 
Cf. i,B, Babcianl-, alr I 1 5(i.')/798. L-n răii năcazurile. 
Coin. din Hereclean — Zâlau. 4^ A se înfuria, 
a se aprinde. A'ii le mai răi, nmule, le nmnii dcficaha. 

lÎDRESCU, GL. 

2. Intranz. (Regional) A slăbi, a 
Babciaxu, L Costin, gr. băn. 172 
merye rău, au răii. Novacovigit, c. b. 
V. 120. 

— Prez. ind.: riiiVsr. — Şi: (regional) raia vb 
ŞEZ. V, 120. 

— V. rău. 



tinji. Cf i.n, 

I'urccilar le 

1. ÎS. cf şr.z. 

1. 



RAIA vb. I V. răi. 

R.ĂI.ÂT. -. adj. (Prin Biicov.) Slăbit, şez iii, 87. 

— PI.: răiafi, -le. 

— V. raia. 

rAiAtAtE s. f. V. răutate. 
RÂItitl, s. n. V. reclug. 
RAICIÎX s. n. V. reclug. 
HAIE s. f. v. rlle. 



rAiELIŢ.Ă s. f. (Rar) Diminutiv al Iui r a i av Cf. 

SCRIBAN, n. 

- PI.; răielulc. 

— Rula= + snf. -ulu. 



RAIESTROV adj. (învechit) Trecut In registru 
Înregistrat .Şi Icau pozimlil şi i-au inlăril să facă 



SI 



na.tc de .Marea Xcai/ră .şi să facă cazaci răie.slrovi, adică 
de cala.'ilin, pună Wlinn de uameni. M. Costin, o. 12-1. 

— PI : rr.icslinvi . 

— Din pol rejestroivy. 

H.ĂIEŞ s 111. (Prin Maram ) Luntraş. Ţiplea, 
p. p. ll.'i. 

-- PI.: răirşi. 

— Cf . magii, r 6 v 6 s z. 

R.\li:şEi. s. ni. (Prin Maiani.) Diminutiv al lui 

r ă ies. Voi , Iri răieşei, 
hărbalu. I'iplea p p. 

— PI.: răieiici. 

— Răies + suf. -el 



Trece li-mă riufu, 
12 



Că n-ayiunţi' 



RAIET s. m. (Regional) Poiuinb eu ştiiilute scurt 
şi boabe rare. Cf. x. rev. b. viii, 87, ol oi.t. 

— PI.: ra;>/i 

— Cf. r ă u. 

RĂII.E.ÂX, -\ s. m. şi f. (învechit şi regional) Lo- 
cuitor al unei raiale' (I). Un vornicel Irimcs la ocnă, 
,.dr n-au .ICOS ominii loţ la peceţ, ci i-au făcui raileni şi 
hijinarfij" (a. 1712). Iorga, s. d. vi, 2-15. 

— PL: jăiteni, -c. 

— Raia -l- suf. -ran. 

R\R.EXE.SC, -EAsr.\ adj. (Regional) Care apar- 
ţine răilenilor. Umplură nouă care răilcneşli .Şi IU 
chiooenesli Si Ie porniră la moară la Ballă. şez xiii, 
i:iO. 

— PL; răilencşii. 

— Răileun + suf. -esc. 

R.\n.l'ŢA s. f. v. raielulă. 
RĂIMAzAX s. n. V. ramazan. 

R.4ÎME s. f. (învechii şi regional) Răutate (1). 
După răimca la, ncpocăilă inimă, cruli (ieşi minic in 
ziua miniei şi iuirea dereplului judef (cea l.'jefl- 157.')). 
OCR I, *i:5/15. Să mullemim c-au purtai nepulinle\e 
noastre ş-au izbăvit noi de mmica ccaia amărită a dia 
rolului şi de sfcatul lui şi de răimea lui. Coresi, ev. 
140, cf. TDRG. Amu, să mai fie bine cu utila râimr! 
Pamiile, CER. 5. <> E x p r. A avea o răime — a 
se necăji, a se înfuria; a avea toane. Cf. Ciauşanu, 

CI., 

— Rău + suf ime. 
R.ĂniEXrAR s. m. V. reiiuenlar. 

R.ĂIXIţA s. t. (Regional) Sanie (Forotic — Ora- 
viţa). CV 1951, nr. 9-10, 47. 

— Accentul necunoscut. — PL: ? 

— Etimologia necunoscută 



R.\iXŢ.\ s. f. (învechit şi regional) Răutate (I 1). 
In slinya, departe, e riul cel mare. Prin care o mamă 
să laie de fii; .l/a nu din reiniă scau neascultare . Mu- 

RESAXU, P. 95/11, cf. BAHCIAXr, AlEXI, W., H XVIII 

147. 

— Şi: reinlâ s. f. 

— Rău -f suf. -inţă. 



RĂKiS. -tiAsA adj. v. rllos. 
R.ĂIPELŢ s. n. v. ralpell. 



1115 



rAiperţ 



81 



RĂMAS' 



HĂIPI^RŢ s. n. V. ralpelţ. 

HĂinr. s. f. (învechit) Rflutalf (I I); Înrăire. 
Văzuiii râiria oamenilor miri C.orf.si, i.. 28/18, tf im. 

- V rili. 

n.ĂlT, -.\ adj. (Regional) Slăbit. părfl.slt de puteri, 
epuizat. Cf. t)R. V. 22H. ŞEZ iii. 87 -^ Oprii <lin creş- 
tere, rămas in urmă cu dezvoltarea; pipernicit C.oni 
din Or.'iviţ.^ 

- PI : râili, -le. 

- V. răi. 

RĂITAH .s. m. (învechit) Soldat călare; cavalerist. 
(lufilca lui .lulconski hulmanul era . . . 2(10 răilari nemf, 
calări, 400 cazaci. M. Costin, lf.t. i, 2:i8/:i7. Goniln 
i au cilra loc Anton şi burgnndii cu railarii (ranlozi, 
de iau agiunsu şi i-au lâiat. N (Costin, i.. 147. Va 
trimite de oa duce i>e jupan Radul, in peante şi cu răi- 
lari (a. 17117). loRo.A, s. N. 101. ,Sfătuindu-se Jagello 
Iarăşi In anul UI!) ca Sigi<:mund pentru reitarii (rara- 
lerii) nemleşti din Prusia. Şinc.\i, hr. i, ;i81/2, cf 
Klkin, d. 195. lo-tif imparului, atringind mullinte de 
oaste cu tunuri şi călărinica îmbrăcată in fier, ce se 
numesc răitari . . . , au dat războia iute. Dionisie, 
c. 175. cf. i.B, CiH.iC, II, .304, Barci.\nu, Alexi, \v.. 
TDRO, nn. II. 426, T. P.4P.\ii.\gi, c. l. tn aceste căni, 
cit nişte cizme de raiter, să şti(i că se găseşte bere proas- 
pătă Sadoveanu. o. XI, 34. cf. Scriban, n 

— PI.; răitari. — Şi: raitâriii (Ki.ein, i> 195), 
răUăriii (i.n, tdrg), reitâriu (Klein, d. 195), rAiter 
(id. ib., TDRG, S.adoveanu, o. XII, 222), râilâr (Iorga, 
s. D. XIII, 208). reiter, raitier (T. Papahagi, c. l.) 
s. m. 

— Din pol rajtar, rus. peîÎTap, aerm. Ilriter. 

RĂITĂRIU s. m. v. râitar. 
HĂirAş s. n. v. răCişă. 

nĂirAri; s. f. v. răuime. 

RĂITĂrA vb. I v. rălerl. 

RAitC*; s. m. (învechii, rar) Pantaloni de călărie. 
Cf. Cihac, II, 301, iahresber ii, 208 

— PI.; răitugi . 

-■ Din rus. peiiTysbi. 

RÂIZ-AFEND s. m. v. relz-elendi. 
r4IZ-AF15\DE s. in. V. relz-efendi. 
R\JGH1i\A vb. I V. râzijhlna. 
RĂJGHINAt, -Ă adj. v. răzflhlniit. 
R.\JI0ARĂ s. f. V. rujloară. 
aĂJ1.04i vb. IV V. răzloţjl. 
RĂJXÎ vb. IV V. rişni. 
R \.IMŢĂ s. f. V. rlşnlţă. 
HĂJlDEflA vb. I V. răzjudeca. 
RĂLATlV, -Ă adj. v. relullv. 
HĂLĂŢAT s. 11. V. rfirlţat. 
RĂl.U;! vb. IV V. rări ţa. 
RĂI.IŢA vb. I V. răriţa. 
R4i,IŢARE s. f. V. răriţare. 
RĂLIŢAt s. n. V. rărllal. 



RÂLIŢĂTURA s. f. V. rărlţălură. 

R.WI.iR s. m. (Har) Persoană care face ramei sau 
care Încadrează tablouri. Cf. nd.m. i-rok. 32, Iordan, 
L. R. A. 162. L. ROM. 1961. nr .3. 235. 

— PI . ; rămari . 

— Rămâi + suf -ar. 

R.WfAS' s. n. 1. (învechit şi popular) l'aptul de a 
r amine (1); răinînere. ICgtiiiitrnii incă ştia de ră- 
■nasul oşlii aceia. Herodot (1615), 119. Cu să-l poată 
depărta de la sine, i-au aruncai că . . . turcii n-ar lua 
în nume de bun remasul lui in Valahia. Şincai, hb. 
11. 118/36, cf. i.B- Cel de pe urmă rînd de pahare . . . 
se cinste.<:te ,,în dus şi remas" . Marian, nu. 513. -^ 
K X p r. Rămas Imn sau hun rămas, formulă de salut 
adresată de cel care pleacă celor care rămîn. Cum 
să pier, fără să văd pe Ilinca, să-i zic an ,, rămas bun"? 
Gane, n. iii, 43. Feciorul craiului . . zice rămas bun 
fraţilor săi. Creangă, I". 185, cf. Alexi, %v.. Iordan, 
L. R. 569. Hămas bun, părinţi şi fraţi, Daţi mina şi 
mă iertaţi. Doine, 92. Hămas bun, voinice, căci nu 
ştiu dacă ne-om mai vedea. Popescu, b. i, 38. Rămas 
hun, nu'iicuţa mea. Apă rece na-i mai bea Adusă de 
mina mea. folc. transilv. i, 211. .V-şi lua rămas bun 
sau a-şi lua hun (san bunul) rânias = a se despărţi 
de cineva (cu cuvinte de urare sau de afecţiune). 
Lainda-mi rămas bun de la părinţi, am purces cu bu- 
nicul spre Pipirig. Creangă, a. 23. După ce-şl luă 
rămas bun, fala imi/ăralului işi cată de drum. Ispi- 
REscu, L. 21. După aceea !si luă rămas bun de la dtn.':a. 
.Mari.an. s. b. II, 191, cf. DDRF. Bătrtne crai, cind 
mi-am luat De frunza ta bunul rămas, lira şi tala . . . 
■Ştii-I tu? . . . GoGA, p. 35. .Şi-a luat rămas bun şi a 
plecat. Brătescu-Voineşti, p. 144. Şi-o luat rămas 
bun, ca de la doi fraţi. Bassarabescu, v. 101 .Se 
grăbi şi el să-şi ieic rămas bun de la tovărăşie. Sado- 
veanu, o XI, 25. laţi rămas bun de la domnul arhi- 
tect. (;ălinescu, s. 449, cf. şez. iii, 237. laţi. mireasă, 
rănms bun De la iarba de sub prun. folc. transilv. 
1, 340. 

2. (învechit şi popular) Rămă.sag (I), pariu. Cf. 
anon. car., lb. ddbf, Alexi, w. Cele două fete se 
rămăşiră . . După aceasta se jurară amindouă suratele 
pe cel rămas că-l vor ţinea. Mahi.\n, o. ii, 71, cf. Zanne. 
p. II, 16. <0> (în legătură cu verbele .,a pune". ..a 
face", ,,a se prinde") V > i vrea să te prinz in rămas 
cu mine. Hekodot (1645), 363. l'utea să puie rămas 
că . . . popoarăle s-ar fi lini.ştit şi împăcat. Bariţiu, 
p. A. I, 641. Un plugar fără ştiinţă — şi pe asta pun 
rămas — E in stare să vă-nvîrtă şi să vă poarte ie nas! 
(^gşbuc, p. II, 126, cf Barcianu. Densusianu, ţ. 
H. 290, a II 4. -^ Amanet, zălog. Eu pun crucea mea 
remas Că o noapte .şi o ri Iţi ajunge să soseşti. Mure- 
ŞANU, p. 182/14, cf. Viciu, s gl. 

— Şi; (învechit) reniâs s n 

— V. rămlne. 

R^XMAS", -Ă adj.js. n. I.l. .\dj. (Cu compliniri care arată 
locul sau starea anterioară) Care se găseşte la locul 
unde a fost mai Înainte (v. părăsit); care se află 
in starea de mai Înainte. ,\amai eu, rămas acelaşi, 
Bal mereu acelaşi drum I^minescu, o. i, 112. împă- 
răteasa, rămasă singură, plîngea. id N. 3. Vcnit-au, 
venit, . . . Cine, cinerinţele ^i vecinăriţcle . . . Cu cîne- 
pă de pe rimp rămasă. Marian, v 208. <> (Substanti- 
vat) Ea, privind pe cri rămas, Xe-ncelat in ochi ii ţine. 
(;oşBUc, p. I, 184. -^ (De obicei urmat de determinări 
introduse prin prep. ,.de") Lipsit de o fiinţă apro- 
piată (părinţi, soţ, soţie, copii) V. orfan, v ă d u v. 
Era tată tuturor copiilor celor săraci şi rănmşi de pă- 
rinţi. Varlaam-Ioasaf, 160f/28. (.'iii ti trebuie necaz 
Meargă după om rămas. Cui li trebuie nevoi Meargă 
după vădnooi. f (1872). 329. E mă-sa colon sat. Dar 
e rămasă de bărbat, Şi-i tindră şl-t greu! Coşbuc. p. 
I, 230. Cele patru fete ale moşului Vastle, rămase de 
mamă, s-au măritat şl ele. Moroianu, s. 38. Vn pul 
de leu, rămas de mama sa, se deprinsese a se apropia 



1143 



RĂMAS» 



82 



RĂMAS AG 



de casa. Sadoveanu, o. xv, 357 Această maştie (inea 
fnarte râu pe bâielii cei rămaşi de maică. Sbif.ra, p. 
169, cf. Bun, p. p. 81, alrm i/ii li 308, Lexic rf.g. 
13. -^ (Substantivat) Rămasa lui Sai>a Toaricr (a. 
1778). loRGA, s. D. XII, '2îi4. 4- (Subsiaiilival : înve- 
chit şi reyional) Urmaş, moştenildr. Din daelii ji gheli 
era încă mulţi rămaşi. C. Cantacuzino, cm i, 54. .Ş7 
după CC au murii, încă am apăra! pe remaşii lui. Şincai, 
HR. III, 206/13, cf. ALR ii/i li 173/157. > (Despre 
oameni) înibălrînlt fără a se căsători. Pentru-o fir' 
de loc de casă, Nu iau fata cea rămasă. jARNiK-Bîn- 
SEANU, D. 436. Dragu mi-i păharu ras, Iladca tinăr, 
nu rămas. Mîndrescu, i,. p. 53, cf. ai.iim i/ii h 386, 
ib. h 387. 

2. Care continuă să existe, care dăinuie. Cf. r ă m 1- 
ne (3). într-o minăstire, din Irecul rămasă, in domneasca 
sală se întinde masă. Bolintineanu, o. 54. Preot 
rămas din a vechimii zile, San Marc sinistru miezul 
nopţii bate. Eminescu, o. i, 202. Vn lurn din zile veclii 
rămas. Anghel-Iosif, c. m. ii, 42. Amintirile se întu- 
necă şi Intimplările rămase iau întorsături de legendă. 
Sadoveanu, o. IV, 247. <> (Substantivat) Şi-a trebuit 
— ca un rămas din a vechimii zile — să-t recunosc 
pe rînd. Teodoreanu, m. u. 52. -^ Care supravie- 
ţuieşte. Badiul meu slăbea, cădea, Turcii rămaşi mi-l 
prindea. Ai.ecsandri, p p. 125. <> (Substantivat) 
Viespile va trimite D[o]mnul D[i\]mnezeul tău la ei, 
plnă să vor surpa cei rămaşi şi cei a.'tcunşi de căiră line. 
Biblia (1688), 131-/16. Zaporojenii sfărmau cu pocnete 
de pari pe cei rămaşi. Sadoveanu, o. xi, 393. -^ Lă- 
sat moştenire. Se vinde cu mezat o vie ca de opt pogoane 
cu păminlul ei din hotarul Hudeşti a . . . Măriei Pudiş- 
teanchi[\] rămasă de la soţul ei. CR (1833), 28^46. A fiară 
arme fel de fel, rămase de la moşi strămoşi. nETEG.^Ni'i., 
p. II, 4. 

3. Care prisoseşte (după ce o parte a fost consu- 
mată). Pămăşiţile sini oarecare numere rămase, că să 
inttmplă de la împărţirile numerilor, au dintru alte 
lucruri numărindu-se. Amfilohie, e 41/21. Cu banii 
râmaşi, cumpăraţi şi un car. Creangă, p. 39. Cele 
rămase ulcioare, în număr de două, stau după uşă şi 
aşteaptă să fie uşurate. Sadoveanu, o. x, 72. Minca 
animalic, cu o foame turbată, ru[)ind din plinea rămasă. 
Barbu, p. 165. 

4. (învechit şi popular: !n expr) A da rămas pr 
cineva sau a tin rămas clin jiiiieiatâ : a declara 
pe cineva Învins. Incredinlăndii-să că Ah wanitra n-uu 
avut treabă cu şesul liăutului, fiind a snrori-sa Anti- 
miia, au dat rămas pe llăbă\e.';cu (a. 1679). bui.. com. 
IST. :v, 84. Cil sfatul tuturor boierilor au dat rămasă 
pe \'istertriceasa. Axinte Iriciariul, iet ii, 186/34. 
L-am dat rămas şi platnic, din toată legea ţârei, pe Kecu- 
lai Şoldan (a. 1718). L'ric.vriul, iii. 54. L-am dat 
rămas pe Acsănte Coca de ce n-au dai bani (a. 1765). 
Ştefanelli, I). c. 74. Asupra cearerii de datorie dln- 
du să rămas cineva din judecată, nu poale să mai facă 
pretenţie pentru vreo dobindă. Pravila (1811). 70/19. 
Dacă judecătorii noştri ar vra să mă asculte, ei ai da 
totdeauna rămas pe advocaţii ce vorbesc aşa de poeil 
I. Negruzzi, s. I, 464. A se da rămas — a se da bătut 
Boierul, vezi, nu voia să se dea rămas. Ispirkscu, i.. 
179. lacob F.raclide insă nu se dă rămas: el ciştigă in 
favoarea lui pe regele Ferdinand rare era duşmanul 
lui Lăpuşneanu. Xenopoi., i. r. v, 66, cf. tdrm, Z.\nne, 
p. IV, 563. 

5. (I^egional) Sărac (Bistriţa — Turnu Severin). 

I.EXIC HEG. 50. 

II. S. n. (învechit) 1. Rămăşiţă (I). rest. Că puri 
ei speate intru rămasul tău (r ă m î ş i ţ e 1 e t a 1 e c^ 
D, b i c i 1 II tău H), gotoveşii faţa lor. psalt. 35. 
Luară den rămas fărîme ^apte coşure pline. Coresi, 
ap. DHLR II, 470. .S'(J plătească banii cu dobtnda lor şi 
apoi vor putea ţinea rămasele acelei datorii (a. 1766). 
I'ricariul, XIX, 262/2, cf. ddkf, Alexi, vv , alr 
SN I h 7/27. -^ Surplus, prisos. Rămasul se va strînge 
şi la nevoie va prinde bine. Severin, s. 57. <0> T i g. 
Din rămasul inimei gura grăieşte. Coresi, ap. uhlh 
II. 470. s> Expr. De ajuns şi dt> rămas = din plin, 



din belşug, cu prisosinţă. Ţi-au spus aceia de ajuns 
şi de rămas ce însemnează scripturile acestea! Galac- 
TION, o. 211. 

2. Ceea ce răinine de pe urma cuiva; moşienire 
Fraţi pă fraţi se pisnuiiese, l'ină pierd acel rămas. 
MuMui.EANU, c. 116/17. Dîndu-şi sufletul, ne povăţuia 
către virtute: . . . ne lăsa rămas nepreţuit pilda sa. 
Marcovici, c. 48/6. Pe dinsa chiar t-o las Ca să 

iei drept simbrie şi drept un bogat rămas. I'ann, p. 
v. II, 59/30. Catcrina va avea zece mii de galbeni zestre 
din rămasurile mele. Boi.intineani , o. 464. Reeu- 
noscind in nenorociţii iobagi români origina, limba şi 
alte rămasuri ale colonilor romani din Dacia, el le 
repeta mereu, cu oarecare mindrie. Odobescu, s. iii, 
523, cf. Alexi, w. 

— PI : rămaşi, -se şi (112) rămasuri — Şi: (Înve- 
chit) remi'is, -ă adj , s. n. 

— V. răniîiie. 

RAilĂŞ s. n. (Regional; mai ales In construcţie cu 
verbele ,,a (se) prinde", ,,a face", ,,a pune", ,,a lua") 
Rămăşag. Cf. lb. O! tu, Zino, fina mea, Răma.'ţul 
ce-am rămaşii E, zău, vremea de-mplinit. Bibicescu, p. 
p. .308. De nu crezi, hai, prindem rămas că de azi în 
un an să ne intilnim iară Pamkii.e, s t. 108, cf. air 

1 410/1, 5, 9, 18, 26, 45. 19, 77, 79, 87, 831, 835, a 
ii 2, 3, III 2. 

— PI.: rămasuri. 

-- Postverbal de la rămaşi. 

HĂMĂDÎ vb. IV v. mărâdni. 

n.ÂVĂSĂTÎnĂ s. f. (Regional) Rămăşiţă (1). Cf. 
ALu I 1291/311, ALR II 2 492/260. 

— PI.: râmăsăluri. 

— Rămns -|- suf. -alură. 

Il(\MAS()l s. ni. (Maram.) Văduv. Ceru-mă la mama 
doi, Vnu mnercuri, unu ^oi: Vnu i linCr ş' fecior l'nu-i 
băirin rămă'!oi. T. Papahaoi, m. 13, cf. 68, rn iv, 265. 

— PI . : rămăsoi . 

— Răinns^ -|- suf. -ni. 

KĂJI.ĂSTi vb. IV. (Regional) = mărăstiii. 

1. 1 n t r a n z. A rămine (^oni. din Hereclean — 

ZĂI.AU. 

2. Tranz. A pune ceva deoparte, a economisi. 
Com. din CuznRio.^RA — De.i 

— Prez. ind,: rămăslesc. 

R-ĂilĂŞA vil. I V. rămaşi. 

RASIAŞAg s. II. 1. (Mai ales In construcţie cu verbe 
ca ,,a pune", ,,a prinde", ,,a face") Convenţie prin 
care fiecare dintre persoanele care susţin lucruri con- 
trare se obligă a plăti o sumă sau a cumpăra un obiect 
aceleia dintre ele care va avea dreptate; prinsoare, 
pariu, (invecliit şi popular) rămas' (2), (regional) 
rămăşeală, rămas, rămăşiţă^. Şi aşa au jiierdul privi- 
ghetoarea răme'işagul. Ţichindeal, ap. cade, cf. lb. 
/'ii;i rămăşag că nu. Kogălniceanu, în pr. dram. 
432. I'uteţi jnine rămăşag. Russo, s. 49 Aş pune 
rămăşag că istoria vieţii d-tale a să ne facă să adormim. 
Negruzzi, s. i, 215, cf. Polizu. Doi înotători vestiţi 
... aii /)iis rămăşag să se ducă in mare, cale de două 
kilometii. Ghica, s. 538. Cred eă nu mi-ar fi greu să 
vă biruiesc — Cum? — Puind orice rămăşag iţi voi, că 
păn-in 24 de ceasuri nu mă-i putea inşela. Ai.ecsandri, 
T. 297, cf CiHAC, I, 155, LM i;ii piin rămăşag pe ce 
vrei că sluga mea are să-mi aducă pielea cerbului aceluia. 
Creangă, p. 218 Dau rămăşag că ai să-t ridici şi d-ta 
de o palmă de la păminl. Slavici, o. ii, 94. Ciştiyase 
rămăşagul făcui. Delavbancea, s. 38, cf. ddrf, Bar- 
ciANu, Alexi, vv., Candrea, r. 62. Din loji şi ptnă-n 
galerii Se angajase rămăşaguri. Angiiel-Iosif, c. m. 
i, 184, cf. TDRG. Aş prinde rămăşag . . . că acest măr 
e pus de diavolul de Magda ! Hog.*.ş, m. n 59, cf ŞXl- 
NEANU, D. V. I'un rămăşag că-i pare bine. Rebbeanu, 



1150 



rAmâsagA 



- 83 - 



RÂMÂŞIŢÂ' 



N'uv. ;i()9. .V-o fnsi decîl un rămrişag? Camii. Pf.trf.scu. 
T. UI, -IfiC). Măi, cu am trecui si prin linlirim noaptea! 
. . . Vite, rămăşag mă pun cu trec şi in astă nnapte. 
Sadoveanu, o. iii, 70. AIjia după intimplarea aceasta 
a urnjai marele rămăşag al lui Mustea cu Tucan Hi- 
Niuc, M. c. I, 385. N-avca de unde să ştie că la circiumu 
sa făcut un rămăşag. T. Popovici, se. 8. Să vă pui 
eu rămăşag, Fămăşay pe cap tăiat , Că, la cine s-u-mbăta. 
Ălalt capul 1-0 tăia. Teodobu.scu, p. p. 66-J. Dupo 
aceea s-au luat amindni şi au făcut scrisoare .şi au Întă- 
rit rămăşagul eu martori Sbier.\, p. 23.3. Firtate, hai 
şi-om face un rămăşag amindoi. şez. iii, 8. Inrată-mă 
ce să fac. Că m-am prins in rămăşag Cu-o fată de impă 
ral. Reteg.\nul, tr. 25, cf. Pamiile, b. 11, Vîrcol, 
V , ŞEZ. XX, 98, ALB I 440. ALB II 3 565/250 

2. (Regional) Rămăşiţă (1) (Coropcein — hisi). ai.h 
II 3 505/514. 

— Pi.: rămăşaguri şi (regional) rămăşage (ai.r i 
440/677). — Şi: (n-ţţinnal) riuiiăşii()ă s f, ai.h i 440/708. 

— Rămas' -f siif. -.şag. 



n.Ăv.\s.4GĂ 



f. 



rniDiişni). 



a\MAŞEAl..A s. f. (Regional) Rămăşag (1). Cf. 
TDHG. Cin' s-0 pune c-un nun mare. La luptă de rămă- 
şeală, l'ace-o do mare greşeală. Teodobesci', p. p 
656. 

— PI.: rămăşeli 

— RAmnşi |- siif -cală. 

RĂMĂŞEl.MC s. ni. (învechit, rar) Datornic. .Să 
împlinească de la toii rămăşălnicii orănzii şi să sfăj 
dei la acei ci esli orânda datoare, (a 1825). Iorga, s. 
D. VII, 101. 

— PI.: rămăţelnici. 

— Rumsi<i> -(- snf. -elnic. 

RÎM.ÎŞi vb. IV. Refl. r c c i p r. (învechii şi 
popular) A pime rămăşag (I), a face prinsoare, a paria 
Cf. ANON. CAB. Era intre dinşii un lotru carele s-au 
rămaşii cu ceilalţi pe o vadră de vin că el singur va in- 
tiri lot lirgul. Şincai, hr. ii, 281/17, cf. Klein, n. 
76. Tii «CI nimeri, pe cale bătută Mergind; una mu 
rămăsese pe o sută. Budai-Deleanlt, t. v. 53. Vreai 
să ne rămăşim că eu cint nmi formos decîl line? Ţichin- 
DEAL, F. 168/4, cf. lr, B.\bac, t. 35 Nici pre locui- 
torii din casla nobililor nu-i număra nimeni: sau, dacă 
.se numărau, le-ai fi putut rămc'işi că numărălura era 
nuncinoasă. Babiţii', p. a. i, 325, cf. Poi.izr. Mă 
rămă.fesc c-o să alergaţi astfel prin toate oraşele mari 
din Europa. Slavici, n. ii, 340, cf. ddrf, Şăi.neanu, 
Gheţie, r. m., B-\rci.\nu, Alexi, w., tubg, cade, 
ScRiB.\N, D. Toate paserile . . . s-au rămaşii că aceea 
care va zbura mai sus să fie împărat tuturor celorlalte 
M.\rian, o. I, 314 Uşa nu voi dcsdiidea. Nici să vină 
mama mea. Că eu greu m-am râmăşal Şi mă lem de 
înşelat! Căt.\nă, b. 59. Să. nu crezi tu cei fără mine 
poţi îmbogăţi nici baremi pe cineva, necum ferici! — \u'.' 
— Nu! — Hai să ne rămăşim! Reteganul, p. iv, 22. 
cf. VÎRCOL, V. Ei să rămăşia, La rind să punea. Drumul 
cailor că da. Păsculescu, l. p. 163. A sosit vremea ca 
să se împlinească anul de cînd sa rămaşii cu moşneagul 
Pamfile, s. t. 108. cf. ALB I 440/28, 30, 40, 50, 122. 
289. </ T r a n z (Cn complement inlern) Rămasul 
cc-am rămaşii E, zău, vremea de-mplinil Bibicescu. 
p. p. 308 

— Prez, ind : rămăsese— Şi: (regional) râiniişă vb I. 

— De la răniăşiii). 

R.\^f.Ăş!RE s. f. (Rar) Acţiunea de a se rămaşi. 

Cf. DRLU, POLIZU. 

— PI . : rămăşiri . 

— V. rfimăşi. 

R.\M.\şIT6r s. ni. (Rar) Persoană care pune ră- 
măşag (I). Cf. DRLU. Respectivii rămăşitori nu cugetară 
la aceea că acest rămăşag al lor se va divulga în pti- 
nlicilate F (1876), 130. 



— PI.: rămăşitori. 

— Rămaşi + suf. -tor. 

RĂMĂŞIŢI KÂ s. f. (învechit şi regional) Rămăşiţă 
(1). Cf. ANON. CAR., ALR II 3 505/2, Udhescu, gl. 

— PI . : râmăşiluri . 

— Runiiis^ + snf. -itură. 

R-ĂMĂŞiŢĂ^ s. f. 1. Ceea ce a rămas dlntr-un tot 
sau dintr-o cantitate oarecare, după ce partea cea mai 
mare a dispărut, s-a pierdut, a fost utilizată sau În- 
lăturată; rest, (învechit şl regional) rămăşitură, (în- 
vechit) rămas-, (regional) rămăsătură. Saturară fe- 
ciorii şi lăsară rrămăşiţeilc pruncilor săi. psalt. hub. 
llr/ll. Părăsiţi loală spurcăciunea si rămăşiţele (p r i - 
sosirea Biblia 1688) reului. cod. voh. 114/5. 
împărţi lor şl doi peşti. Şi denir-aceia a.şijdena luară 
apostolii rămăşiţe. Coresi. ev. 260. Toată boala intră 
in trup pentru rămăşiţele păcălitor. Varlaam, c. 181. 
Strînsără rămăşiţe de fărămiluri doaosprăzeace corfe pline. 
N. test. (1648), 19r/24. Rămăşiţe nu lepădară. Do- 
SOFTEI, ps. 48/13. Rămăşiţa oştii au ridicat Ia împărăţie 
pe vieUanul Callie. Canthmib, hb. 209. Trăind . . . cu 
dreptate rămăşiţa vieţii sale, mcarse cătră D[o]mnul . Mi- 
neiul (1776), 130f'/26. Rămăşiţa vieţii meale cu acest 
chip s-o osîndesc. Beldiman, o. 23/11, cf. lb. Apro- 
pierea muntelui Vulcan, a căruia fumcgare văde.9/e că ar 
ave în sinul său . . . rămăşiluri de materii arzătoare .... 
au făcut mai simţiloriu cutremurul in păr/i/e acele. 
AB (1829), 206^/35. O, ziduri! rămăşiţă din s/ava stră- 
moşească. Heliade, o. i, 182 Pînă acum n-am pulul 
să-ţi dau relaţie de rămăşiţa drumului. Kogâlniceanu, 
s. 52. Dar zestrea ta? — I-am dat şi rămăşiţa. Negbu- 
zzi, s. iii, 164. Aceaslă Vineră orientală, ieşilădin rămă- 
şiţele spulberate ale populaţiunei grece din Fanar, . . . avea 
o frumuseţe perfectă. Filimon, o. i, 117. Vei trece şi 
tu . . . ca să faci şi mai amară rămăşiţa zilelor mele! 
Bolintineanl-, o. 326. Aceste preţioase rămăşiţe ale 
artei romane. Odobesco, s. iii, 76. S-au descoperit, 
adîncite in pămînt, rămăşiţele unei cetăţi dărăpănate. 
Vlahuţă, o. \. II, 133. Se agăţa bătrîna de rămăşiţele 
ei de viaţă, voind să-i dea cea din urmă strălucire. Mille, 
V. p. 131, cf. DDBF, ŞĂIXEANU. .Ş'i furtunl tu nu stîr- 
neşti Ca s-azvirli în depăriări Rămăşiţele greceşti. Coş- 
Buc, p. II, 10, cf. Barcia.m-, Alexi, w. Văzu pe drum 
cele din urmă rămaşi je din convoiurile retragerii. Agîr- 
nicEANU, s. p. 37. SIrînsei rămăşiţele prinzului în de- 
sagi. Hogaş, ji. n. 163. t) adiere de vini, răcoritoare, 
pătrunse piuă-n sufletul flăcăului, alungîndu-î cele din 
urmă rămăşiţe de somn din oase. Rebreanv, i. 45. 
// trimisese să arunce rămăşiţele afară. C. Petbescu, 
c. V. 120. Aici era o hc'dătură largă, cu multe rămăşiţi 
ale popasutilor. Sadoveanu, o. x, 597. Răscolea în- 
ir-un sac încărcat cu betelii , rămeîşiţe de ciorapi, mîneci, 
ghemotoace de lină. Pbeda, d. 6 ■^ (Mai ales la pi.: 
şi determinat de ,.păniînteşti" sau ,, trupeşti") Corpul 
neînsufleţit al unui om; oseminte. Descoperind, văzu 
rămăşiţălc copilului. Hebodot (1645), 51. D-atunci de 
line departe, întins făr-a răsufla. Pa morţilor rămăşiţă 
gla.sul meu cel plingălor Chema moartea Iu el surdă 
p-accit mal răsunător. Heliade. o. i, 41.3. Mergea in 
tăcere . . . dricul modest în care erau rămă.şitele pămin- 
teşli ale poetului Alcrandrcscu. Chica, s. 651, cf. ddbf, 
Ş.\ineanu. La şapte ani de la moartea ei ia dezgropat 
rămăşiţele şi le-a îngropat în grădina lui. Bb.^tescu- 
VoiNEŞTi, p. 324. .S'f ascunde sicriul cu ilustrele rămă- 
şiţe. Galaction, o. a. I, 79. Asupra rămăşiţilor des- 
coperite ale lui Nechifor Lipan bătea pieziş soarele auriu 
de aprilie. Sadoveanu, o. x, 652. ^ (învechit) 
Moaşte. Creştinii . . . , luind sviln]tele lor rămăşiţe, le 
astrucară. Dosoftei, v. s. noiembrie 113''/5. 4- (Re- 
gional) Epitet dat unui om fără valoare, de nimic. 
Eu ca tine am mai văzul, Mai de soi şi mai de viţă, 
Nu ca tine-o rămăşiţă şez. vii, 111, cf. jiat. folk. 
229. alb ii 3 505/762 -f (Regional) Fată rămasă ne- 
măritată, fată bătrînă (Micăsasa — Mediaş). Cf. ai.r 
11/141. 



1158 



rAmAşiţA» 



- 84 



rAmîne 



2. (învechit şi popular) Ceea ce a rămas neachitat 
dintr-o datorie; restanţă. Multă slrinsnare făcea pen- 
tru rămăfila banilor birului. M. Costin. let. ii, 239/28. 
La boieri caimacami pnroncă era nice rămăşiţă şl nice 
un fel de dare tn (ară să nu iasă. N. Costin, i.et. ii, 
80/37. Cind au fost domn, le-u luat din fără .şi la vis- 
teria împărătească nu Ic-u dat de-au rănvis rămăşiţă. 
Neculce, l. 175. Au rămas rămăşiţa datoriei pină 
acum neplătită (a. 1766). I'ricariul, xix, 261. Nici 
un ban să nu plătească rămăşilurt din veniturile . . . 
spitalului (a. 1799). ib. i, 92. Vom izvodi alte cheltu- 
ieli, cam lipsă dă bani, rămăşiţuri, dobinzi şt alte multe 
ca acestea. I. Golescu, în pr. dr.\m. 68. Înainte de 
toate, să se pană la calc neapărat rămăşiţa celor o mie 
de pungi (a. 1835). Iohg.^. s. d. xi. 22, cf Polizu, 
Barcianu. Perceptorul executa pe o vâdună pentru o 
rămăşiţă de o sută de lei. Galaction. o. a. i, 383. A 
venit s-aducă o rămăşiţă de datorie. Sadoveanu, o. 
IX, 26. ^ Ceea ce a rămas neîmplinit dinlr-o obli- 
gaţie, dintr-o Îndatorire. Voiu implea rămăşiţele aceluia. 
CoRESi, EV. 509. -^ (Kar) Oea ce lipseşte pîiiă la 
cantitatea sau limita prevăzută. Am fi avut l.'i 000 
şi nu ne-am fi îngrijit decit de rămăşiţă, dacă hat- 
manul Mihu n-ar fi trimis pe ostaşi pe la casele lor. 
Delavrancea, o. II, 245. 

3. (învechit şi popular) Totalitatea bunurilor ră- 
mase după moartea cuiva; moştenire. Vedzi derep- 
taţile că e, rrămăşiţa omului, psalt. hl'r. 32^/11. Vn 
om la moartea sa de-ş va lăsa cu limbă de moarte mult, 
puţin, ce va avea, oricui va vrea el, acela poale sinyur 
cu voia sa, fără de giudeţ, să-şi ia acea rămăşiţă, prav. 
60. Dacă moare omul .fi nu va avea feciori sau altă 
rudă, iau judecătorii toată răme'işiţa mortului. Simion 
D.\sc., let. 182. Ni să va cade ceva . . . di la rămăşiţa 
jupînului baciul Coman Băcanul (a. 1700). Iorga, s. 
D. XII, 9, cf. LB, Barcianu, alr ii 3 505/235. 

4. Urmaş, descendent Rămăşiţele necuraţilor piiardc- 
se-vor PSALT. hur. 32^/14. Omului cel hun rămăşiţu-i 
crcaşte. Dosoftei, ps. 125/8. Vechii daci seau remăşila 
geţilor. N. Costin, lf.t-. i, 54. Fiiul al doilea, Vilcnl, 
s-au petrecut fără de rămăşiţă pentru că nu s-au insurat 
(a. 1718). rev. crit. i, 380. Pre numitul domnul vo- 
ievodul Ştefan şi pre Hogdan Vodă, fiiul lui, şi pre 
toţi moştenii şi rămăşiţele lor . . . i-au iertat. Şinxai, 
HR. II, 103/26, ci. LB, ALR ii/i h 173, mat. dialect. 
I, 90. <0> (Depreciativ) Urmau panţirii, . darabanii 
.... toţi aceştia nişte triste rămăşiţe ale acelor vileje 
oşti. Negriizzi, s. I, 29. Asta e mai mult decit să fii 
rămăşiţa unui neam ilustru. Camil Petrescu, t. ii, 
194. Era o rămăşiţă dintr-un fudul beizade Aleeu. S.\- 
doveanu, o. X, 369. 

5. (Mat.; învechit) Rezullalul unei scăderi; rest. 
Remăşiţă, reşlanţie sau osebire. Şincai, î. 17. încre- 
dinţarea să face cu somarea rămăşiţilor cu numărul cel 
mic şi, de va ieşi numărul cel mare toema, va fi bine. 
Amfilohie, e. 22/18. Kezullalul operaţiunei se numeşte 
rest sau rănut^ilâ. Climescu, a. 43 

— PI.: rămăşiţe şi (inveeliit) rămăşiţuri . rămăşiţi. 
— Şi: (învechii) reniăşijă s, f. 

— Rămas' -\- suf. -iţă. 

RĂMĂŞiŢĂ= s. f. (Regional) Rămăşag (I) (MIrşani- 
Caracal), alr i 440/880. 

— PI.: rămăşiţe. 

— De la rămaşi. 

RĂMĂŞLUi vb. IV. Refl. r e c i p r. (învechit) 
A pune rămăşag. Cf. Klein, d. 76, lb, lm. 

— Prez. ind.: rămăşluiesc. 

— De la rămaşi. 

RÂMAT s. n. v. freamăt. 
RĂ.MĂTfSM s. n. v. reumatism. 
RĂMBURAt, -Ă adj. v. rămurat. 
RĂMBURKLE s. f. pi. v. râmurel. 



R\MEXEAC s. n. V. remeneaeă. 
R.ĂMENTAR s. m. V. reimentar. 
RÂMI' s. n. V. remf. 

R.\MiG subst. (Regional) Bucăţică, rămăşiţă (Ha- 
ţeg). TODORAN, OL. 
'- PI.: ? 

— Cf. r ă ml n e . 

rAmIGURI s. f. pl. (Regional) Rămurele mărunte 
si listate, căzute din pomi (Păuşeşti Otăsău — Băile 
Govora) Coman, ol. 

— Cf. ram'. 

RĂMICRĂ s. f. V ram». 

R.^JfîlfiUV'IC, -\ adj. (Regional) Codaş (Bilca- 
Rădăuţi) Lexic reg. 107 

— PI.: rămiielnici, -ce. 

— Rămine -|- suf. -etnic. 

RÂMÎITOR, -OARE adj. (învechit) Care rămine 
(3), care dăinuie, care se menţine; durabil, statornic. 
l'na mimai rămiitoare şi în veaci stătătoare se ţine şi 
iaste adecă sfir.şilul. Cantemir, ist. 337. Aice arhilee 
tura, ale căriia ea nişte minuni rămiitoare sini pină 
astăz numumenlurile şi ruintle.\R (1829), 203-/1, cf. 
DDHK, B.arcianu, Alexi, \v . -^ (Regional) Care ră- 
mine de ceilalţi, care e întrecut de alţii Ct. alr ii 
4 689/95, 1,57, 346, 349, 574, 876. 

— PI.: rămiitori , -oare . — Şi: remlit6r, -oare adj. 
ddrf. 

— Rămine -f- suf. -tor. 

RĂMÎXDĂ s. f. V. remont. 

R.4iVIl'.\UE vb. III V rămtiie. 

RĂMIXE vb. III. 1. 1 n t r a n z. (Despre fiinţe; In 
opoziţie cu verbe care arată mişcarea: a se duce, 
a pleca, a merge etc) A nu părăsi locul sau 
localitatea unde se află, a sta pe loc ; (despre 
lucruri) a nu fi dus din locul în care se găseşte, 
a fi lăsat pe loc. Iară el s-a rădicat cu fruntea 
boierilor, că boierii se temură a rămlnere să nu pată ca 
mai naintc de lancul Vodă. Ureche, let^. i, 238, 
cf. ST. LEX. 168^-/211, ANON. CAR. Au fosi op să ră- 
mini mai îndelung in curtea noastră. Şincai, hr. ii, 
189/15. I'ieştine Daloriu e păn-atunci să rămiie, Păn' 
să va şti de-i Romica vie. Budai-Deleanu, ţ. 167, 
cf. LB, AR (1829), 248'/48. Deşi i s-au părut cu primej- 
die a dormi în acel chioşc, au fost silit însă să rămiie 
acolo. Drăghici, r. 161/2. Boierii ieşiră mihniţi : Motoc 
rămase. Negruzzi, s. i, 140. Adă-ţi aminte de mine. 
Ce remin în locul teu. Mubeşanu, p. 4/2. O, rămii, 
rămii la mine, tu cu vers duios de foc. Eminescu, o. 
I, 80. După ce sa sfîrşit nunta, feciorii s-au dus în 
treaba lor, iar nora rămase cu soacra. Creangă, p. 5. 
Mult na rămas afară. Slavici, n. i, 48. Nenorocita 
rămase bocindu-se in prag. Vlahuţ.I, o. a. ii, 41, cf. 
ŞXiNEANU, Barcianu, Alexi. w. Grigori rămase o 
clipă în faţa uşii ce se închise. Rebreanu, r. i, 226. 
Nu pleca . . . Rămîl aicea printre florile voioase. Ef- 
TiMiu, î. 110. Nu vom rămine în această cîmpie bătută 
de focurile inamicului. Camil Petrescu, u. n. 299. 
Profesorul se depărta de noi fără un cuvînl. Am rămas 
cu directorul. Vlasiu, d. 110. Cu capul gol in soare 
şi în adiere, nepotul rămine la portiţa de lemn, ca şi 
cum ar aştepta pe cineva. Teodoreanu, m. u. 231. 
A rămas de astă-vară Luna în ramuri de ceară. Ar- 
ghezi, vers. 213. Eu nu vreau să rămîn pe prag. H. 
LoviNEscu, T. 7. Faptul că In anul acela trebuise să 
rămină în Bucureşti pentru nişte proiecte II chinuise 
puţin. Barbu, p. 21. Eu mă duc, mtndra rămine. Cum 



1175 



hAmIne 



- 85 



I'iÂMiNE 



s-o fac s-o duc cu mine .IarnIk-Bîrseanu, d. 112. 
<y (întărit prin .,iii lor". ,,pe Ioc" sau „Incului") 
Stoica, rotofei f,i indcsal, rămase locului, cu gura câscalu. 
GînLEANU. N. 11. Ţăranii râmaseră pe Inc. Rebbeanu, 
B. I, 231 Rămaseră pe loc numai morţii şi rănijii. Sa- 
DOVEANi'. o. VII. 154 «C> Fxpr A-i râniliie cuiva 
ininin (sau oiliii) la ceva (sau la cineva) sau a-i ră- 
nilne cuiva ceva (sau cineva) la inimă — ai plăcea 
cuiva fnartc mull un lucru sau o persoană, a ţine 
foarte mult la ceva sau la cineva. Era iminic şi tinerel, 
înalt şi Iras ca prin inel — De-alunci .şi ochii i-au rămas 
Şi inima la el. Coşauc. B 281 Să râniină Inire noi, 
se spune ca îndemn pentru (lâstrarea unui secret. 
Toate cile ţi le spun intre noi trebuie să rămină. Cara- 
oiALE. o. VII. 219. ef DDRF. Aş fi vrui să-fi spun ceva. 
— Spune. — Dacă' mi făgăduicşti să rămină intre noi. 
Babanga. I. 164. A-i râmine cuiva ((indul la ceva 
V. .s î n d . ■> (în formule de salut, la despărţire) 
Rân'.ii in veci, dragă, sănătoasă. Bi'dai-Deleanu, ţ. 
138. S-au intnrs înapoi, fără rămini sănătos. Ţichin- 
DEAL, F. 40/2. De-acuma ini Ir-oi mai ncdca. Rămii, 
râm ii cu bine! Eminkscu, o i. 187. Rinecurintează-mă. 
tală, şi rămii sănătoşi Creangă, r. 271 Rămii sănc'i- 
los, stâpinc! Ispirescu, l. 9, cf ddhf. Babcianu, 
Alexi, \v.. tdrg. Râmii sănătos. Lazaret Rebbeanu. 
R. II, 69. Rămineli cu bine şi eu sănătate. Sadoveanu. 
o. XVII, 385. iţi sărut mina, mămucă, şi să rămii sănă- 
toasă. Stancu. b. a. iii, 18. Rămineţi cu tolii-n pace. 
.lARNfK-BÎRSEANti, n. 322. Pumit, puică, sănătoasă 
Ca o garoafă frumoasă, şez. i, 9. -^ A se opri din 
mers. Şi l.ol ieşi den Zoar şi rămase in deal cu dnao 
feate a lui. J'alia (1581), 73/7. Ana rămase deodată 
locului încremenită. D. Zamfirescu. î. 7. Raciul stă 
şi nu-şi dă seama C-a rămas in loc s-ascultc. Topîr- 
ceanu, b. 21. -^ (întărit de ..in urmă". ..înapoi") 
A fi Întrecut, depăşit de cineva sau de ceva: a fi lăsat 
în urmă Au sosit şi Şendrea Iralmnnul . . . cu o samă de 
oşti ce an fost rămas înapoi (cea 1625). or.R i, 72/1, 
cf. PoLizu. Merg cot la cot şi voi de cel care va rămiiu- 
în urmă. C. Petrescu. c. v. 40. Tătarii rămaseră in 
urm.ă cu prinşii. Sadoveanu. o. vii. 8 .Sălcii rămin 
mereu in urmă Bogza. c. o. 212 Ra dac-audzia. Pe 
urmă rămunea. La ei asculta, mat foik. 1 254 <^ 
Expr. A rămino de ceva = a) a se răzleţi de o 
ceată, de tovărăşie Dere/it aceaiu rogu-mă voao, fra- 
ţilor, să nu rămineţi de dumnezeiescul săbor. C.oresi. 
EV. 353. Cum au căpătat vreame slobodă, au rămas de 
turmă şi s-au depărtat de munte. Ţiciiindeal, f. 235/8. 
cf. DDRF. Atita pot să spun că omul a rămas de oasle 
şa trăit în ţara bulgărească o vreme. Sadoveani;. o. 
viii. 289; h) a nu face la timp un lucru. Ar fi păcat , 
rămîne de sludii. Agîreiceanu. i.. t. 75. A răniine de 
rărulă = a nu reuşi. ■4- A nu se mai întoarce (din 
luptă), a muri (pe un cîmp de luptă) Frunză verde 
de sulcină. Mulţi ochi fără de lumină, Mulţi voinici 
fără de glas. La Criviţa au rămas Bei.diceanu. r. 

91. cf Babcianu. <> E X p r . > (I'"amiliar) .X-i răniine 
cuiva oaxele (sau ciolanele, zilele) |ie undeva - a muri 
tn locuri străine. Numai să nu-i rămiic pe-aici ciolanele! 
Sadoveanu. o viii. 251. Află că p-aici au să-ţi rămină 
zilele! Preda. d. 211. 

2. 1 n t r a n z . A fi. a su găsi, a ajimpc inlr-o 
anumită situaţie: a se opri inlr-o anumită atitudine': 
a se menţine sub un aiiuiuit aspect. Sumai cîte unul 
vindcca-ne-văm, iară alalţi fără de vindecare să rămiie. 
Cohesi. ev. 145. Arcul lui va răminea întreg. Palia 
(1581). ap GCB I, 36/26. .Vi' vor încăpea să moşncnească 
accale ncinc, ce rămîne mo.şiia să fie domnească, prav. 

92. Răminea sv[i]nlul nrrănit. Dosoftei. v. s. septem- 
brie 37'/19. Ai luat .judelui Dîmboviţa, l-ai prădat de 
n-au rămas ca un sal. ist. ţ. r. 72. Rămaseră biruit 
Jicmontu de turci, cit abiia au scăpat peste Dunăre 
N. CosTiN. L. 191. Să nu rămii şi tu de el necinstii 
Antim. ap GCB II. 5/2 Dumnealor au rămas în stare 
şi tn cinstire de la răfuu salul (a 1779) I'bicabiui,. xxi, 
351 Rămase eraiu ungurilor loan V/kcĂREScvi. , ist 
261 S'umai punga In o roiesc, ca să-şi tmple pungile 
lor, şi Iu să râmtni rob Şincai, hr. ii, 214/24. Ii rîn- 



duesc pe mazili . . . , că din vreme in vreme au rămas 
la cădere şi la defăimare (a. 1803) Uricariul, iv. 
80/13. Xiciorlală o a.'semenea nădejde na rămas inşi-lată 
Mabcovici, d. 9/20. Hazinan . . . rămasă fără nici o 
slujbă. GoRjAN, H. I. 2/2. N-a scos din gură nici glas, 
Ci, cu răbdare nespusă, în tăcere a rămas. Pann, e. 
II. 53/2. Conversaţia rămasă mai liniştită. Russo, s. 
31 . Runa mumă . . . remose încintată văzînd că se 
Înfăţoşează o astfel de partidă. Negruzzi. s. i, 72. 
Răminind singur, începu a se gîndi la ţoale nenoro- 
cirile ce apăsau ţara. Fii.imon, o. i, 111. Vra să zică, 
noi iar răminem fără slujbă? Alecsandri, t. 889. 
Mult bogat ai fost odată, mult rămas-ai tu sărac! Emi- 
NESCU. o. i. 82. Cine apuca a se duce pe atunci intr-o 
parte a lumii adeseori dus răminea pînă la moarte. Crean- 
gă. I». 181 Toată lumea cealaltă a rămas cu ochii în 
păminl. Caragiale. o. ii. 286. înţepenindu-şi picioa- 
rele, rămase drept ca luminarea Ispirescu. l. 3. Rămîi 
uimit, eind stai să cugeti ce de noroade s-nu vlntural 
pe malurile Dunării. Vi.ahuţX. b. p. 34. cf. ddrf, 
Şăineanu. K/, trist privind in urma lor Cum se duceau 
spre sal grăbiţi. Rămase gindilor. CoşBUC. P. i. 231. 
Să fi rămas fecior de plug. Goga. Poezii, 22. Saşiii 
că rămîi. ea mine, fată bătrină Dei.avbancea. o. ii. 
Jl S-a intîmplal odată o istoric, care a rămas de po- 
mină în casă la noi. Brătescu-Voineşti. î 31. Că- 
lită masa jienlru cină Rămîne jjusâ de la prin:. Ar- 
ghezi, V. 49. Ţăranii noştri . trebuie să cerşească şi 
să rămîie vesrric datori la ciocoi, ea să nu moare'i de foa- 
me. Bebreanu, r. I, 95. Lasă-mă să-ţi spun că nu se 
poale Să rămîi mereu aşa cum eşti. Minui.escu. v. 
167. Rămăsese aşa cum .se aştepta: modest, slingaci, 
minuţios in fiecare mişcare. C Petbescu, c v 104. 
Ai să rămîi repetent, Tonei! Teodoreanu. m. ii. 25. 
Rătrînul. in calea focului, rămase neclintit. Sadovea- 
nu. o. i. 10. Toată vremea am rămas eu insunii. Be- 
Niuc, v. 10. Încep să bag de seamă, in sfirşit. Că multe 
îmi rămîn neînţelese. Labiş, p. 386. Rămii, doamne, 
pe domnie. Eu mă duc în haiducie! Alecsandri, p. 
V. 91. Cuvinlul şi la călcat, Fără drag-o rămineat 
Hodoş, c. 63. A rămas tat-su si mă-sa şi sor-sa ca 
ploiaţi de nărozia lor Sterescu, n. 1050. .^'f d'i' la- 
crămi nu bag sama. Şi bag sama d'e obraz. Că rumihe 
fript şi ars Densusianu, t h. 147. «O- Expr. 
A râinîiie cu zile (sau cu sufletul In oase) = a conti- 
nua să trăiască, a fi lăsat în viaţă. Rl o ţinea una, 
să-i aducă pe fala lui Verdcş împărat, dacă vrea . . . 
să rămiic cu sufletul în oase. Ispirescu, l. 43, cf. ddrf. 
Cînd a auzit moşneagu, i s-a zbirlil păru-n cap de bucu- 
rie ca rămas cu zile. şez. ii. 109. De rămîne cu zile, 
lol IUI vom lu'ca noi pace cu el. Beteganul, p. v. 83. 
A rămas iiileles sau răminem înţeleşi, se spune ca 
Încheiere a unei discuţii, după ce s-a ajuns la un acord. 
Anine, a rămas înţeles. C Petrescu, c. v. 357. Cum 
răniine (cu) . . . ? = ce se întlmplă (cu) . . ? ce liotă- 
rlre sa luat (In privinţa . . .)? Spune-mi cum a rămas 
cu balul. Negruzzi. s. i. 31 Stăpine, cum a rămas cu 
fto/cr»/ ■' Creangă, p. 157. Omul putea să nii ne deie 
nimic, şi alunei cum răminea? id. a. 145. cf. tdrg. 
Atunci, cum rămîne? GIrleanu. n. 138. .A rămîne 
morţiş la ceva = a ţine cu orice preţ Ia ceva : a se 
botări pentru ceva. a pretinde ceva. El n-an vrut nici 
într-un feliu altaceva, ci au rămas morţiş la fluierul 
aecln Şuiera, p. 7. A răiniiic pe lini|ă (sau la) ale mele 
((ale, sale ele.) = a sta neclintit intr-o hotărire luată. 
El a rămas pe lîngă ale sale, că-şi va cerca norocul si 
va pcţi fata boierului! Şuiera, p. 141. A rămîne lipcă 
la ceva v. lipcă. A răniine cu buzele umflate v. 
b u z ă A rămine cu ijura căscată v jj u r ă .\ răniine 
tablou V tablou .A răniine (dus) pe <|lndurl v 
f;îud. .\ rămine pe drumuri \ drum. A-i răniine 
(cuiva ceva) de cap v. cap. 

3. I n t r a n z. A continua să existe, a dăinui, a 
persista; a nu se schimba. Nunta acestora nu să vn 
dezlega, iară va răminea de vor fi tot împreună prav. 
150 .\iri un rod osebit de oameni în veaci poale rămi- 
nea în lume. nici feliurile limbilor în mii de ani tot acea- 
lea neschimbate şi nemutalc pot sta. C. Cantacuzino, 



1175 



RĂMÎNE 



- 86 - 



rAmîne 



CM I, 53, cf. AsACHi. s. L I, 182. A'ii putea fi altă 
dccit acea impresie a lincrclii, care răminc pururea în 
sufletul omului. Negbuzzi, s. i, 68. I-ic'itnine stînca, 
df?i moare valul. Em ine seu, o. i, 15. J.a buze va ra- 
mine o cicatrice fără importanţă. C. Petrescu, î. ii, 
45. Rămăseseră locurile pe unde sălăşluisc el. Sadovea- 
Nu, E. 101. Au fost f(7«/i .ji 7i-« rămas o urmă. Akghezi, 
VERS. 31-1. Poetul a avut dreptate. Bronzurile romane 
au ruginii .şi s-ou nv.':luit, opera lui a rămas. Călinescu, 
c. o. 133. împărăjii s-au prăbuşit, liăzbvaie mari ue-au 
pustiii. Numai în I.auerăm subi răzor liămas-a firav 
un izvor. Blaga, p. 193 înalta construelie rămînc me- 
reu în picioare. Bogza, c. o. 255. Li-i dat alilor toamne 
să rămînă In anii mei, in amintirea mea. Horea, c. 11. 
.S(( rămlie pe pămiut Numai verde pajişte, Numai dulce 
drac/oste. jAHNiK-BiKsEANU, i). 222. <0> i;xi>r. A ri'i- 
niliie (tot) |ie a ciiiifi, so zice diul, liilr-o cliscutif, 
cineva lţ.i inipiine piuă la urmă puiuţul de vedere 
Cit sa bălăbănit muma cu tata din piicina mea, toi 
pe a mamei a rama';. Cueancă, a 17 A nu râniliie 
liintr» pe pintră v. piatră. -^ A se menţine, a se 
păstra In conştiinţa oamenilor. Au lăsat amindoao 
r((i;af[e]/f ji ou rămas de haijc (a. 1668). Iobga, s. h 
VII, 28. Trebuind bani, au scos văcărct . . de-au rămas 
obiceiu pană asiădzi. Neculce, i.. 104. Cei învăţaţi 
înţălepti se însanuiă prin faptele care rămin. Riisso, 
s. 6. Celebre au rămas pe lume nspeţele lui Ilaltazar 
Anghei.-Iosif, c. m. II, 79. Ce neuitată rămine călă- 
toria spre Lernngrad, în timpul solstifiului de vară! 
Bogza, m s. 45. •0> (t.onstruit cu dativul) roate-acum 
a fi oale ţi ulcioare şl tot Nichifor Coţeariul ia rămas 
bietului om numele piuă şi in ziulica de astăzi. Cbeangă, 
p. 136. 4- A supravieţui. Tever . . . muri necat. Dc-a- 
ci-i rămaseră f/oi /'('cior/. Moxa, ap. ccn i, 59/7. Murind 
ii;i frali şi rămiindu-i o cuconifă mică de 7 ai, o luă 
la sine. Dosoftei, v. s. octombrie 92''/5. Veţi peri 
întru limbi . . . Şi cei ce vor rămtneu den voi se vor strica 
pentru păcatele lor Biblia (1688), 91'/41. Au omorit 
şi pe ceilalţi fraţi şi nepoţi, de n-au rămas nici unul 
R. PorEscr, CM i, 264. Ilieş Vodă . . . după ce sau 
turcit, dzic să fie rămas o fată creştină rfiipiS nioartia 
lui Neculce, l. 14. Mulţi au căzut, iar eu am rămas 
Mabcovici, d 1/12. Acum numai Rucsanda rc'tmăsese 
din familia lui Petru Rareş. Negruzzi, s. i, 144. A'ii-/i 
rămine nici un urmat Cbeangă, p. 154, cf. ŞXineanu. 
După ce-au pierit şi ciinii. Au rămas numai băirînii 
Abghf.zi, vers. 30. Toţi la pămînt s-or lăţii. Numai 
el n rcminit. Hetegaml, tb. 43. <J. E x p r A rămine 
de einrva — a fi lipsit de cineva; a supravieţui cuiva. 
Au rămas Mardoine de împăratul. Herouot (1645), 
491. Am rămas de mamă. Dosoftei, rs. 83/5. Rămase 
mutarea de bărbatul ei şi de amindoi feciorii ei. Biblia 
(1688), 192'/16. Murind loan Ilciml . . . , rămiind de 
dinsul un fecior. !<incai, hh. i, 313/5, cf. m>BF, tdrg. 
Acum chiar rămini de mine, druejă neva-ia mea. Re- 
TEOANUL, I'. II, 56. De te afli cu-ndoire, Mai vin şi- 
alţi feciori la tine Şi poţi răminea de mine. Bun, p. p. 
48, cf. Oensusianu, ţ. h. 331. -^ (Despre bunuri) 
A fi lăsat în urmă (după moarte), a fi lăsat moştenire 
Va lua avearea v'lădicului, ce va rămînea după moarte. 
PRAV. 57. Aflară arme fel de fel, rămase de la nwşi 
strămoşi Rf-teganul, p. ii, 4. ^ (Construit cu dati- 
vul) Bunurile cele multe, cure i-au fost rămas de lată- 
său, . . toate le ]>răpădisc . Şincai, hr. ii, 209/1. .^i 
ce-i va răminea cucoanei d-tale? ALECSAKvm, t. 1094 
-♦• A SC afla, a ajunge, a trece In posesia cuivn. Ţoală 
averea celuia ce au lepădat călugăriia va răminea la 
mănăstirea de la caria au fugit. fbav. 300. Imbrăcă- 
miidea soldatului, după trecerea de slujbă, rămine a lui, 
precum şi calul la călăreţ. BXicESCU, M v.631./\'o- 
mîind asupra d-Uii Bolliac numai pietrile de diamant 
de la bumbi. Giiica, a 626 Carnea va rămînea pentru 
judecător. Iar labele vor fi pentru jeluitor. Ali.xan- 
DRESCU, O. 1, 313 Al meu să rămiir:, de-i rău ce tu faci, 
Şi-al tău, de-i un bine! Coşblc, p. i, 211 iJu-te, drace, 
la badea Şi-i adă /lălăria. Să vie la pălărie Şi ajioi 
să-mi rămînă mie .IarnIk Bîrsi am', d. 410 Toată 
averea mea, precum şi împărăţia mea vor răminia la 



cei străini, după moartea mea. Reteganul, r iii, 13. 
Vai, săraca, lumea mea. Nu ştiu cui a răminea folc 

TR.\NSILV. I, 464. 

4. Intrau ■/.. A se menţine ca un rest dintr-un 
inlreg (după ce s-a consumat o parte); a avea in plus 
ceva, a prisosi. Ş-au adunat puterile cc-i mai rămăsăsă 
m' s-au tras la uscat. Dbăgiiici, b. 34/22. A nu te iubi, 
dragă, nu mi-au mai rămas putere! Conachi p. 84, 
cf. PoLizu. Mamă, . . . nu-ţi răminc nici o putere. 
Nici glas, la lume ea să te plîngi! Alecsanori, p. ii, 
117. Dacă chiar in anii tinereţii . . . gusturile-mi stă- 
tătoare şi trinduva-mi fire nu mau iertat să devin vină- 
lor, apoi d-acum înainte ce speranţă să-mi mai rămînă? 
Odobescu, s. iii, 13. Pentru tine nu mia mai rămas 
nimic Delavrancea, o ii, 14.), cf. Şăineaml Cc-n- 
fioruţi îmi par cărbunii De vraja ce le-a mai rămas. 
Din etic povesteau be'drînii. Goga, p. 20, cf. cădi:. 
dinele cel alb . . . îndrăzni să se apropie de ceaunul 
(jol, să vază de-a mai rămas ceva şi pentru el. Rebbeanu, 
K. I, 147. Zilele îmi fură multe, dai rănuisu-mi-au puţine. 
Eftihiu, î. 10. Dimineaţa mîneuu ce răminea din 
ajun. BbXescu, a. 43. Na mai rămas nici jtic de brinză 
Vlasiu, a. p. 133. Vorbe de nu ţiau mai rămas Ori 
n-ai, grăieşte mina cuvîntul fără glas. Abghezi. 
VEBS. 386 Două mii o să coste chiria locului de păşunat, 
iar patru mii răminc cîştig. Pbeua, m. 57. Tamara, 
Iu vezi numai ceea ce rămine după o bătălie, ceea ce 
mai poale fi recupeial. Babbu, p 324 Lucră lucru ce 
nu-i bine Şi minincă ce rămîne. folc. tbansilv i, 164 
L'dă întîi grădina la şi, de-ţi rămine apă, udă şi pi a 
vecinului. Zanne, p. iii, 174. -C* Expr A rnniliie 
pentru (sau pe) altă dală (sau zi, săptânilnă ete ) — 
a se amina pentru o dată ulterioară Ace . călătorie 
au rămas pentiu altă dată. Dbăgiiici, r. 109/11. Ex- 
cursia noastră rămîne pe săpiămina viitoare. Cahagi- 
ale, o. vii, 7 A iiti (mai) rămine (niei o) îndoială 
eă . . . = a exista siguranţa că . . Nu rămine îndoială 
că ,,stornei" lui Danie . . . sîid graurii noştri. Oixibescu, 
s III, 31. Alai rămine vorlia despre (sau de) . . . = 
urmează să mai fie discutat, să se mai vorbească 
despre (sau de) . . . Mai rămine vorba despre asto, 
zise tala, i)osomorît Are să urmeze cum ştim noi, nu 
cum vrea el Creangă, a. 120. A rămine (numai) să . . . 
= urmează (doar) să . . . Au rămas să trimită pre 
doamna eu giupinesele la Oituz. Neculcf:, lf:t ii, 337/7. 
Răminc acum să ştim Cine este mai tare. Alexanpres- 
cu, o. I, 216. Rămîne numai să dai lămuriri şi dovezi 
Sadoveanu, o. X, 254. A rămas să începem după 
amiază. Călinescu, e. o. i, 61. Asta mai rămine = 
aceasta mai este de f5cut. Asta-i mai lămase: să dreagă 
dincolo ce, fără voia lui, stricase aici. Gîbleanu, n. 83. 
Tot ee mai rămine — tot ce se mai poate face. Ş-aeiim 
toi ce-mi mai rămîne E să plec iar la ,,vinal" , Vlahuţă, 
o. A. I, 180. ^ (Construit de obicei cu dativul) A se 
alege cu ceva. Mi-a zîs apoi, ,,căci credeţi evanghelia 
numai, ce folos vă rămîne?" Văcăbescui., ist 249 
Acum ce mi-a rămas? Mabcovici, c. 16/18. Dc-acum 
nici asta nu-mi rămîne Şi no să om ee blestema. Emi- 
nf;scu, o. I, 212 Mi-au rămas însemnările ce aveam 
grijă să iau de ele. M. I. (^aragiai e, c. 24 Şi dacă plec 
de la el, ini-mi mai rămîne nimic. C. I'etbf;scu, c. 
V. 146. Crăiasa rămase eu inelul. Ri;teganul. r. ii, 
13. Boii, vaca or crăpat, Lu]>ii cajira or mincal . . . 
Cu urîla am rămuniat. ş.ez. xxiii, 75 -^ Expr. 
A iiu-i (mai) rămine cuiva (alta) deelt sn . . . ~ a nu 
se găsi pentru cineva altă soluţie decU să Nu-mi 

rămîne acum altă decît să-mt puin toată silinţa ea în- 
sumi să pot născoci toate acele cc-msint rfc/ipso. Dbăghici, 
B. 102/1 Nu-mi mai rămînc deeit să ard tot cc-am scris. 
Vlahuţă, o. a 227 Nu ne răminc decît să alergăm 
mereu înainte Camil Petbescu, v. n. 393. l'rin ur- 
mare nu-i mai rămine decît să-şi plătească, cu oarecare 
puţintică dobindă, o rană a semrţiei sale. Sauoveanii, 
o. XII, 362. A'iJ Ic răminu altă deeit să să ascundă unde- 
va. Cătană, p. b 1, 52 4- A mai trebui ceva, a lipsi. 
Moartea se'i-l apuce foarte puţin a rămas. Pann, n. 
II, 94/12 Air lanulea-i isprăvit: acu, nu-mi mai rămîne 
decil să-l dichisesc, să-l piepten şi săi dau lustru, ca 



1175 



hAmInea 



- 87 



RÂMUREI. 



să-l pot preicnla tn fafa lumii. Cabagime, o vii. 118 
<s E X p r A rânilnr (ceva) la (sau liilrn, pinâ la) 
atita sau a răniine (ccvat iiumai la . . . = a mai fi 

df făcut atita, a mai lipsi numai atîta: a ajunşîe lucrul 
pină la un punct. I.a atila rămăsese lucrul, de se domnea 
teara Mnldorei in Irci pârli. K. C.ostin, let2. ii, 38. 
La atita au rămas; iar altă putinţă nu mai este. Ne- 
CULCE, LET II, 417/27. Văzînd şi craiul că toate sini 
(jata şi numai la purces au rămas lucrul, au tnccpiil a 
arăta fi el semne că se grijcştc de purces. Axinti; I'ri- 
CABIUL, LET. II, 155/35 Eu spusei . . . cum au fost 
lucrul ... şi toate au remas intru atila. Şivcai, hb. 
III, 163/14. Dac-a rămas treaba pină la alila, apoi 
las' pe mine. Cbeang.\, p 161. 

5. Tran z (învocliil şi popular; în c x p r.) .V ră- 
miiie (<ii teva) pe cineva ~ a bate, a invinpe pe cineva 
(Intr-o judecată, inti-o prinsoare, la un concurs etc ) 
Am rămas pe Dan (a 1596). cuv n. bătr i, 73. \-ai 
cei mai ispiti cu cuvintele, că ne-au rămas intru toate 
soliile ce am solit. Neagoe, înv. 224/15. Piritu-s-au 
atunce Duca Vodă cu Şcrban Vodă la vizirul pentru o 
samă de bani . . . Şi l-au rămas Serbau Vodă pe Duca 
Vodă Neculce, l. 157. De mă vei rămînca cu socoteala, 
voi părăsi închinăciunea icoanelor. Mineiul (1776). 
58f-/13, ct. PoLizu. A'ă:ii/-ai că rămase săteanu pă 
nrăştan'.' JirEscu, o. 142. I.uindu-se la întrecere, Ercule 
ii rămase pe toţi. Ispibescu, u. 69, cf. ddbf, Şăinea- 
NU, Babci.anu. ['arcă-i spunea inima că pe Roibuleţul 
lui nu-l va rămine nici un cal. S.vndu-Aldea, u. p. 
14, cf. Alexi. w-, tdrg, I'amfii.e, j. i, 133. .Şi fiindcă, 
dc-aş fi discutai cu moşneagul in contradictoriu, mă 
temeam să nu mă rămină, schimbai cu meşteşug firul 
vorbii. Hogaş, m. n. 199. Dreptatea fiind cu mine, 
primesc lupla şi cu lini\' Tu eşti tinăr, eu băirin, dur 
tot am să le rămin! Yis.'<abion, b. 136. (Intranz.) 
A răniliip rte (sau din) Jiidpcată = a pierde un proces. 
Au rămas Slănilă de judecată (a. 1591). cuv. n. bătr. 
I, 58. Au rămas acei oameni din yiudicată (a. 1752). 
L'ricariul, X, 188, cf. lb, tdrg. (Eliptic) Să să înfă- 
ţişeze cu jăluitorul la judecată. Şi cine na râmînea, acela 
va plăti şi cheltuiala părţii ce va avea dreptatea (a. 1823). 
DOC. Ec. 280. 

— Scris şi: reminc. — Prez. ind : rămin şi (regio- 
nal) râmii. rămiu (ai.r ii 4 683/325, 334, 574, ib. 4 684/ 
574), pers. 2 rămini, pers 6 rămiu (ib 4 683/325, 334); 
pert c. şi: (regional) pers 1 am rămas (ai.r i 291/61, 
90, 690, 887, 980, alb ii 4 688/64, 316, 682). ani ră- 
mins: ger. şi: (regional) rămiind (ib 4 687/95, ll'2, 
172, 219, 272, 349, .362, 365, 574). - Şi: răniinea 
(porf. c, şi, regional, pers 1 am lămincăt alr i 291/18, 
24, ib. 11)87/18, 24, xlr ii 4 688/36, 76: mm. pcrf. şi, 
regional, pers. 1 răminiisăm a iii 8, pers 2 răminusăi 
ib. ; imper. şi, regional, pers 5 nu răminercţi alb ii 
4 686/2. 29, 36, 95, 310, 833, 836), (regional) remlneă 
(perf. c pers. 3 o rcmînil i vb II, răniiine (ai.r ii 468.3/ 
886, 899, 92S), rămîndp (ib 4 682/848), niniine vb III. 

— Lat. remanere. 

R.ĂMÎ\eA vb. II V. rămlnr. 

R.VMÎXERE s. f. I-aptul de a rămine (In ace- 
laşi loc, in aceeaşi stare, In aceeaşi situaţie). Cf lb, 
PoLizu, Barcianu, Alexi, w. Cit despre boieri, el 
vede in acei ce rămaseră in ţară şi a căror rămînerc 
pregăti vremile nouă numai nişte egoişti, cari se gindeau 
la soarta averii lor. Iorga, l. ii, 95, cf. Pamfile. j 
I. 36. Asta pentru a evita rnmincrea peste noapte a unei 
lămpi aprinse. Călinescu, e o i, 144. Nu făcu nici o 
vîlvă in sat prin răminerea lui acasă. Af;ÎRBicEANV, 
A. 363. <0> Expr (Regional) Itămlnere bună = ră- 
mas bvin. ALR I 1 498/333, alr ii 4 690/279. RăDilnere 
In urmă = lipsă de progres (!n raport cu alţii), in- 
tlrzicre. .Vii-i place să treacă cu vederea rămînerile in 
urmă. ScÎNTEiA, 1960, nr. 4 862. 

— Accentuat şi: (Invecbit şi regional) răminere. 
ALR I 1498/333, alr ii 4 690/95, 279. — I'l.: (rar) 
rămtncri. 

— V. rănilne. 



RĂAfl^Ş s. n. (Regional) Piatră nefolositoare, 
care este aruncată afară din mină. Cf. Viciu, gl- 
9.3. -^ I.oc in care se aruncă piatra stearpă, nefolo- 
sitoare, scoasă din mină Frîncu-Candrea, m. 43- 

— Şi: rimlăş s. n. Fbîncu-Candrea, m. 43. 

— Din magh. roiiilăs. 

RĂMXAf.I, -CE adj. v. rlvnael. 

RĂAIXi vb. IV V. rhnl. 

r4m\ÎRE s. f. V. rivnire. 

RĂMMTOR, -oARE adj. v. rlvnllor. 

RĂMMTÎR-i s. f. V. rivnilură. 

Rv\AIOS, -OAsĂ adj. (învechit, rar; despre plante) 
Rămuros, ddrf. cf. Grecescu, fl. 104. 

— PI.: rămoşi, -oase. 

— Ram^ -l- suf. -os. 

rAM()Şt1i\Â s. f. V. romostin. 

HĂJIPAjj s. m. (Regional) Lucrător care Încarcă 
vagonetelc forestiere la rampa de Încărcare (Borşa 
— Vişeu de Sus). Arvinte, term. 163. 

— PI : rămpaşi . 

— Rampă + suf. -aş. 

R.ÂAIPAZ s. n. V. rampas. 

RĂMŢl'ROS. -(»AsĂ adj. (Regional; despre Îmbră- 
căminte) Zdrenţăros. Cămeşile cele rămţuroase şi mur- 
dare. Marian, ins. 467, cf. id. v. 108. <> Fig. M-am 
reîntors din nou la mormintul băirînului, lingă surpă- 
lura aceea rămţuroasă şi neagră Lăncrănjan, c. ii, 431. 

— PI.: rămţuroşi, -oase. 

— Ramlură -|- suf. -os. 

RĂMLI.JTĂ s. f. V. rămuriţă. 

RĂMtXE vb. III V. rumiiie. 

R.\AIIRA vb. I V. rămurt. 

RĂMl RAt, -\ adj. (Popular; despre arbori) Ră- 
uiuros. ramificat. Cf anon. c.\r. ^'i de mers nu se 
oprea l'in'ce-n calc uu zărea O sălcică rămurată. Alec- 
sandri, p. p. 135. La răchita rănnirată .Şadc baba supă- 
rată. Sevastos, n. 166. Din crescut mi-o crescut Doi 
meri nalţi, rămuraţ. m.vt. folk. 1 474. Pe la ritul lui 
Pilat, Vnde-i un pom rărmural, Toamna pică de rodit. 
BuD, p. p. 12. La păruţu rărmural, O şădzul ş-o lilincat. 
Cu celcra-o ccterat. T. Papahagi, m. 117, cf. folk. 
tbansii.v. I, 149. «O- (Prin analogie) Scoase dinaintea 
voinicului o piatră de smarand, marc şi frumoasă, de 
strălucea verde şi rămurată ca spicul crud al griului. 
OnoBEscu, s. III, 184. Peste munţî râmarăţi, Esie-on 
popă din doi fraţi. Cunună pă citi îs dragi. Ţiple.<, 
p. p. 17. 

— PI : rămuraji, -te. — Şi: (regional) rărmurăt, -ă, 
rămluirăt. -ă (Viciu, col. 183) adj. 

— Hamuri (pi. lui ram^> -\- suf. -at. 

RĂill RE.ALĂ s. f. (Rar) Ramură a unei activităţi; 

domeniu. Croitor, cimpoier, cc-ai hi, nu munceşti? .. . 
Iacă dară că . . . toată rămureala de lucru e deopotrivă 
trebuitoare într-o ţară Jipescu, o. 131. 

— PI . : rănmreli. 

— Ramuri -f suf. -eală. 

RĂMl HEL. -EA. -it:Ă s. n.. s. f. I. S. n., s. f. Dimi- 
nutiv al lui ramură. Vezi cele paseri prc rămurele 
Ce jucindu-să vesele ciniă Hijoai-Deleanu. ţ. 132. 
liătrinul ia mănunchiul şi tragc-un râmurel. Mure- 
şANU, p. 136/16. O pasăre ce plîngc pc-o verde rămurică 
In zile de dureri. Bountineanu, o. 7. Peste vîrf de 



1194 



RAMURI 



rAncaci 



rămurele Trec în sloiuri rindiinclc. Eminescu, o. i, 
214. Clnd s-au despărţit, fala i-a dat băiatului o rămu- 
rieă de liliac. C.aragiai.e, o. ii, 295. Cind fură a trece 
prin grădina cu frunzele de arţ/int . . . rupse o rămurică 
dintr-un copaciu IsriRESCu, i-. 238. Sub cuvintul 
sorcovă . . . se înţelege un beţişor, o rămurică sau o 
nuicluţă rerdc de măr sau de păr. Marian, s. b. i, 155. 
Pentru ele rni-am h'isal . . . Şi pe mindra singurea. 
Galbenă de jale grea, Ca frunza pe-o rănmrca. Necv- 
LUŢĂ, Ţ. D. 37. Din codru rupi o rănmrca, Ce-i pasă 
codrului de ea . . . ! ('.oşbvc, p. i. 153. Rănmrektc sau 
lămurelelc mici le pun pe la icoane Pamfile, s. v. 13. 
Fata puse rămnreaua . . . intr-o cupă de piatră. Sado- 
VEANU, o. vii, 585, cf. ScRiBAN, n. Iar mai jos pe ră- 
murele Cintă două turturele. Jarn-Ik-Birseanu, d. 182. 
Cuibul ţi-au stricat, Puii ţi-au luat, Ş-acum, singurică, 
Cinii pe rămurică. Teohorescu, p. p. 454. Să-i spui 
că ie-i insănătoşa, dacă-ţi na aduce o .•^micco adecă un 
rămurel crescut inlr-o primăvară, dintr-un măr-duUimăr. 
Sbiera, p. 30. Vine cucul de trei zile . . . S-ar pune .fi 
n-are unde; S-ar pune p-o rămurea. Reteganul, tr. 
123. I.asă crăngilc tn jos La tulpina nucului Şi-mi cresc 
două lămurele. şez. xn, 201. 'A7r-a/c rămburele \'ifle 
păsărele Cinta viersiircle. P.ami-ile, cer. 142. Cum 
că-mi sosea . . . Şi cinta p-o rămurea. Balade, i, 310. 
Am un pom înaurit. Cu flori dalbe-acoperit . . . Cu 
doisprezece erăeufori . . . In tot eracul eu treizeci Rămu- 
rele Mititele (Anul) Coriivei, c. 13. 4- (Prin analogic) 
Ramificaţie a iinci artere, a unei vene, a unui ner\ 
etc. Chipul celei ce dormea, . . . marmură eu suflet, 
fildeş cioplit, prin ale cărui rămurele de vine curgea 
fluidul misterios al vieţii tinere. D. Zamfirescu, r. 
171. Taurii înjugaţi fluturau minio.şi capelele, holovă- 
nind ochii cu rămurele de singc in ei. Voiculesci', 
p. i, 1 -^ (Regional; in forma rămtnneli) ,, Ciuturii 
ce _se pun pe bradul .şi crucea mortului" (Rudina — 
Tîrgu Jiu). Boceanu, gl. 

2. S. f. pi. Ciupercă coineslibilă cu tulpina groasă, 
cărnoasă şi foarte ramificată; (Mold.) melo.şel, opin- 
tic (Pamaria hotnjlis). Cf. cade, dm. Borza, d. 196 

3. S. f art (Prin Olt.; in forma rămureaua) Nume- 
le unui dans popular Cf, Varone, joc. rom. n. 31, 
114, id D. 126. 

— PI.: rămurele. — Şi; rănuiriră s. f., (regional) 
lănuirrlc, răiiiliiirelr s. f pi. 

— Ramură + suf. -el. — Rămurică: cu schim- 
bare de sufix. 

RĂMl'HÎ vb. IV. (Har) I. B e f 1. A se ramifica. 
Din trunchiul acestor munţi să râmurcsc . . . alte nenu- 
mărate şiruri de munţi şi dialuri. Moi.novAN, Ţ. N. 22 
Fac din cirpe un cap, din care se rămurcsc două coarne 
făcute din lemn, împodobite cu găitane. Pamfile. cr. 
176. ■;> F i g. Mai tirziu familia sa ramurii Bariţiu, 
p. A. 11, 710. 

2. Tranz. A Împărţi, a clasa. Dereyălorii subal- 
terni, ramuri ţi şi aşezaţi pe la diverse staţiuni, im/iliniau 
poruncile oficiului. Bariţiu, p. a. ii, 348 I.ogofeţi[\\ 
sini rămuraţi după felu treburilor ş-ul însărcinărilor. 
JlPESCU, o. 102, 

— Prez. ind.: rămuiesc. — Şi: răiuurn vb I 

— V. riiniură. 

RĂMlRiCĂ s. f. V. rănuirol. 

RĂMURiRl-: s. f. (Bar) Faptul de a se ramuri 
(I): ramificare, ramific:iţie (F i g ) Tristeţc-n mine 
iarăşi bobocii ţi-i dcsfoi Şi-mi tremuri peste umeri crengi 
mari, pletoase, creşti. Şi-n rămurirca ta mrrev mă cutru- 
peşti. Stancu, c. 85. 

— V. ramuri. 

RĂAIl'RfŞ s. n. Totalitatea ramurilor unui copac; 
desiş, (rar) rămurişte. Se tupilu aic' sub rănturişul 
A doi măslini. Mubni', o 94 l'lo/i negru, incrustai 
in ger . . . Cu rămuriş de zgură şi de firr . . . Învaţă nu) 
să uit lumina verii. TopincEANU, b 86 Pădurile . 
oftau a jale la bătaia vinlului şi îşi clătinau amărite 



rămurişul pestriţ, v. rom. septembrie 1954, 125. A 
zburat ciripind'şi s-a pierdut in rămuriş. Beniuc, m. 
c. I, 472. Dttraserâ . . . la umbra sălciilor cu rămuriş 
dărimat peste oglinzi iei-eolo muşcate de soare. v. rom. 
mai 1963, 17. 

— PI.: rămurişuri. 

— Ramură -f suf. -i.ş. 

R.\mI'HÎ!jTK s. f. (Rar) Rămuriş. Privirea mea 
distrată, Prin negre rămurişti, Mi-arată Doi ochi adinei 
şi trişti. Topîrceanu, b. 31. 

— PI : rămurişti . 

— Ramură + suf. -iste. 

ILĂMUHlT, -A adj. (învechit, rar) Ramificat. 
Direcţiunea acestor munţi rămurili in diverse regiuni . . . 
a fost conducătorul cel mai natural al popoarelor inmi- 
grate din Asia Mică. f (1877), 121. 

— PI.: rămuriţi, -te. 

— V. ramuri. 

RĂMIjRIŢĂ s. f. (Regional) Rămurică. .So trăim 
surori Ca şi două flori, Două lămurită Toi dinlr-o crăn- 
gulă. Pamfile, c. ţ. 45. Am ales nişte rănniUţe de 
altoit. Udrf.scu, gl. 

— 1^1.: râmuriţc. — Şi: rămulijă. lămurită s. t. 

— Ramură -f suf. -iţă. 

lt.\Ml R(')S, -OASĂ adj. (Despre arbori) Cu multe 
ramuri; (popular) rămural, (Inxecliit, rar) rămos. Cf. 
Molnar, I). 119. in linişlita vară, vesel slind .şi rămuros 
îşi va da cu belşug rodul cel prea dulce şi gustos. Pann, 
p. V. 1, 148/3. Copacii inalli, drepţi, rămuroşi păreau 
că sprijină in vîrfurile lor bolta cerească. Sanut-Aldea, 
A. M. 87. De o parte şi de alta a largului pridvor, doi 
lei străjulau rămuroşi. Călinescu, e. 49. Vezi arbori 
înalţi, drc]}ţl, stufoşi, rămuroşi. Stancu, d. 13 Iar 
sub unstcjar vinjos. Rămuros şi scor bu ros. împăratul la în 
Ulii ni Pe copila înfăşată v. rom septembrie 1954, 65 
I.arlcele creşte înalt şl rămuros ca un molid şl trăieşte 
sute de ani. Scînteia, 1966, nr. 7 094. La a şeaptca zi 
perii au fost mari. înalţi şi rnmuro.şi. Reteganul, p. 
ii, 31. -^ (Prin analogie) Măgurile forlunoase, A Cârpa 
tului minuni, a lor coarne rănniroasc I)c-nverzite-nelng 
cununi. Asachi, s. l. i, 92, împrcjuru-nc s-adună . . . 
Cerbi cu coarne rămuroase, Ciute sprintene de munte 
Kminescu, o. i, 101. Iată craiul codrului, ţinlat in 
frunte, cu coarnele rămuroase ea crengile unui stejar. 
Cane, n. ii, 206. Vn ren cu coarne rămuroase apare 
pe orizont. Călinescu, c. 244 La sanie e înhămat un 
cerb cu picioare subţiri şi cu coarne rămuroa.^r. .Stancu, 
n. 297, cf. Ai.R II 4 979/791. •;> F i g. Ploi verzi de vară 
si^flctu-ml vrăjiră Şi-n melodia caldă, rămuroasă. Eu 
auzeam pămlnlul cum respiră. Isanos, ţ. l. 9. Această 
însuşire ne aminteşte de construcţiile rămuroase ale altor 
.'scriitori ai vremii. Contribuţii, i, 216. Pumni rănniroşl 
.'se-neleşlau de văzduh seuturindu-l, Ca-ntr-un rit de 
revoltă teribil şl vechi ea pămlnlul. I.ariş, p, 257. 

— PI.; rămuroşi, -oase. 

— Ramuri (pi, lui ram^} -\- suf. -os. 

RĂMLŞ subst. v. rlmuş. 

HĂJIIJŞOH s. n. (Rar) Diminutiv al lui ram' (I). 
Cf. Barcianu, Alexi, w Ie un râmuşor din oricare 
altă mătură de măturai casele şl cu acela deselntă. 
Marian, i). 197. 

— PI.: rămuşoare. 

— Ram' -l- suf. -uşor. 

lli\\A vb. 1 v. rliil'. 

RĂXĂLl vb. IV. Refl. (Regional) A se răni' (I) 
(Meziad - BeiuşV Cf. alh i 149/.308 

— Prez ind : rănălcsc. 

— De In rană. 

nAlVtAtl adj. v. rfneari. 



1207 



RÂNCAN 



- 89 - 



RÂNP 



RĂXfl/iX s. m. (Regional) Cal lincaci (1) (.Micrciiroa 
Ciuc). Cf. ALR I 1 109/191. 

— PI.: răncani. 

— De la rănraci, cu scliiiubarc de sufix 

HĂXCĂi vb. IV V. riniăl. 

nĂNCĂI-ĂU s. m. V. rliirălăii. 

RĂXCĂLUi vb. IV V. rliicăluli. 

RĂi\(;Ă\i vb. IV. I n t r a n z. (Frin nord-vcstul Olt.) 
A striga la cineva, a zbiera. Cf r.v 1950, nr. 1, 37. 

— Prez. ind : râncânesc. 

— Cf. r i n c ă i. 

RĂ.\<;.ALi s. n. (Regional) Rintaş (I-'eisa — Blaj). 
Viciu, gl. 

— Etimologia necunoscută. 

HĂKC.ÂU- s. m. V. rlnrău. 

H.AXCED, -Ă adj. v. rinced. 

RĂXCIOG subst (Regional) Oiţ.te (la cotiga plu- 
gului). Mai sinlenx de la Cimpulung, l'ndc trag cinii 
in plug .^i mifclc la rănciog. coNV. lit. xiv, ;i48, ct. 
TDRG. «O- E X p r. A lua pe lineia la râiiiinţi = a tra- 
ta pe cineva cu asprime, a lua de scurt (.f Boce.\nu, 
OL. Te ia ci la rănciog, o sâ dai hi di' dracii; crezi că 
merge ca pină acuma. id. ib 

— PI.: ? 

— Etimologia necunoscută 

H.XVC.OT s. n. (Prin nord-vestul Munt.) Strigăt dle 
copii), ţipăt, gălăgie, larmă: răneoteală C^f Idbkscu, 
GL. Mâ.cc alitea rincolc i>c mi, inui frumos nu vă piileji 
Juca? id. ib. 

— PI.; răncnte. 

— Postverbal de la răiieoll. 

RAXXOTEALĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Răn- 
cot, răncolit. Cf. I'drescu, ol. Ce runcoleli sini aslia? 
id. ib Mai lăsaţi răneoteală şi treceţi la lecţii . id. ib. 

— PI.: răneoteli. 

— năneuti -f- suf. -cală. 

nĂXCOTi vb. IV. Intrau/.. (Prin nord vestul 
Munt.; despre copii) A face gălăgie, a ţipa, a striga. 
a răcni: a se juca zgonu)tos. I'dhescu, ol. Măi, ce 
runeotiţi aşa, c-aţi siicriat lumea! id. ib. 

— Prez. ind.: rănent şi răncrjlesc. 

— Etimologia necunoscută 

RĂXtOTiT s. n. (Prin nord-vestul Munt.) Răneo- 
teală. Udrescu, ol. 

— V. râneoli. 

RĂ.\tLI.\l..\ s. f. V. rlnrălalâ. 

R.\i\'CUfXĂ s. f. V. răeovliiă. 

RĂXCXREA s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Creangă 
mică, crenguţă, rănuirea. Idrescu, ol. Ce de răneu- 
rele au rămas in urma aăcilur! id. ib. Pe un spic de 
răncurea, ciulă, cîntă o presarea, id. ib. 

— PI.: răncurele 

— Cf. r a n c o t ă, r a s e o t ă. 

R\\D.\Lf vb. IV v. rindulul. 
ItVXUEĂ s. f. V. raiiden. 
R.4\DI.\EA s. f. V. rlnrtunlcă. 
R\XDURE.4 s. f. V. rtnriuniră. 
RÂXDUHiCĂ s. f. V. rlndunlcâ. 



IIĂ\EIA.\X.\ s. f. (Bot.) Vătămătoare ( Anthgllis 
milnerariaj. RoHZ.v. n. 21. 

— Cf. r e n o 1 .) a r e. 

R.\xi':TE s. n. pi. V. rene». 

nĂXETLRI s. n. pl. v. rcnet. 

RĂXGA.iAT, -Ă adj. v. reanjiajal. 

n.\\(i.\\t vb. IV. Refl. (Regional; despre oameni) 
A nu se putea ţine pe picioare din cauza lenii, a se 
tolăni peste tot. Corn. din B.\nat. 

— Prez. ind. : răngăncsc. 

— Etimologia necunoscută. 

RĂXÎ' vb. IV. I. T r a n z. şi refl. A( şi) produce 
o rană fizică; (regional) a se rănăli, a se rănui liat- 
jocuri-vor el .ji vor răni ci. Coresi, ev. 86. Mă răniră 
cu săgeata vrăjmaşii miei. st. lex. 174^^/22, cf. .\non. 
c.\R., LEX. MARS. 252. A 11 înccput a se hale cu turcii, 
şi l-au rănit un turc la o mină puţintel (a 1716). ocn 
II, 19/.'ilî, cf. MAN. GOTT. I.'i4. l'u gtonju au lovit pe 
craiul in braţul sting, dar numai decit au rănit puţină 
carne. ist. C.vrol xii, 22^/22, cf. lb. Au dat cu suliţa 
din toată puterea şi atita au rănit pe unul, incit indată 
au căzut gios. Drăohici, r. 167/29. In cele mai de pe 
urmă, izbuti fala să rănească pe balaur. Ispirescu, 
L 18, cf. ŞĂiNEANU, Alexi, \v . Ţintarul e.ste mic, dur 
rău pă taur l-a rănit. Zanne, p. i, 670. <0> Fig. In 
şalele pustie lumine roşi de torţii liăncsc întunecimea 
ca pete de jeratic Eminescu, o. i, 96. Ciubotele lui 
răneau liniştea. I)in.\reani', ch 196. Lumina ei ro.şcată 
rănea intiinccimea intr-o linie. Aoîruiceanu, l. t 241. 
Trece prin văzduh şi suflet cite-o pasăre de noapte .Şl, 
rănind sini/urc'itatea, .se prefacc-n dor amar. I.esnea, 
A 26. <0> Refl. pas. .Vc năm răni .?i ne văm arde 
(Coresi, ev. 68. El sta la steagu-.^i .şi aştepta poronca 
şi să răni in coaste. Herodot (1645), 494. .Ş7 .s-au rănii 
şi hanul ş-au murit arolo în Crim. Xecvlce, l. :i67. 
in aeieistă întîmplare despre pârtia noastră nu sa 
umorii nimenea şi s-au rănit numai doi inşi cu (1829), 
:i0'/29. A doua zi şi a treia zi mai căzură cinci şi se răniră 
doi. Xec.rlzzi, s. i, 173. .^ Tranz (învechit, rar) 
A prăpădi, a stirpi, a pierde. lirăni-va /)[o]m[nu]/u 
toatca usteneale prilăstitorilor. psalt. hur. 8f/12. 

2. Tranz. Fig. (Şi determinat prin ,, inimă", 
,, suflet") A provoca o durere sufletească; a jigni, a 
insulta. Rugindu-se milariul .se ucidea in piept şi inimaş 
rănita Coresi, ev, 17- Răni-va pămînlul cu cuvintul 
rostului lui- Cheia în. 18-/19, cf. lex. mahs. 222 
Dintru aceste cuvinte rănindu-mă la inimă, ţi-am venit 
prc urmă. Mineivl (1776), o7''Vll, cf. LB. Galerie 
ehesariul, rănit fiind de ruşinea în anul trecut petrecută, 
in anul acesta ca un leu au mers asupra perşilor. Şin- 
CAI, HR. I, .'(6/37, ef. LB. Ceea ce-n culca Uimei le supără, 
te răneşte. Face o orăndiiială ce mintea ta nu găceşle. 
(^oxACHi, p. 273. Cit de puţin aş fi in slare să rănesc 
pe cineva in credinţele .şi pasiunile lui. Car.vgiale, o. 
VII, 254. A'u vreau să ating pe nimeni, iar pe voi, per- 
sonal, ştiţi că vă iubesc şi nu pot să vă rănesc fără cu- 
vint. 1) Zamfirescu, r. 27, cf. Alexi, \v. Xu mai 
înţelege, cînd ţi-aş spune că Sigismund m-a rănit. De- 
LAVR.\NCEA, O. II, 92. Cit desprc oamenii care l-au ră- 
nit şi l-au mihnit, ei demult l-au uitat! Sadove.^nu, o. 
VII, 326. Se temea că orice mi.^care, orice cuvint al ei 
l-ar putea răni. v. rom. septembrie 1955, 91. Ai vor- 
bit despre obiectivitate, vezi tu, asta m-a rănit. Deme- 
TRius, c. 22. .0> B e f 1 . pas. Văzindu-l . . . prc 
cruce, să răniia de sabiia întristării. Mineh'l (1776), 
122f2/34. Cela ce va lăuda vreun lucru rău .şi fi; greşală, 
şi ne.^tîne audzind să va răni la inimă .... acesta 
să rhiamă svcatnic râu. prav. 303. Jară el pentru accaslea 
să umplu de multă srirba şi să răni rău în suflet. SiN- 
DiPA (1786), 20 V /2(l. 4. A impresiona, a provoca 
sentimente puternice (de dragoste), a înflăcăra. (Ut 
umbletul şi cu statul rănea pe citi o privea. Pann, e. 
I, .3/12. ia s-a dus. Dar el rămas-a In adine rănit de 



1234 



RĂNI» 



90 



RÂNTICOS 



dînsa. Eminescu, l. p. 151. Tu nn şli să răneşti decil 
cu ochii. Camil Petre seu, t. ii, 250. Flăcăii să se 
rnteascu, Inima să le rinească. Sevastos, c. 164. împă- 
ratul, rănit pină in suflet ile frumseţea felei celei mai 
mici, inlrebă mai domol, uilindu-sc la cea mai mică. 
Reteganul, p. II, 25. <C> R e f 1 pas. Te-ai rănit 
de dragostea lui. Mineiul (1776), 98vi/19. Se rănise 
prea mult de mine . . . , căutătura ochilor săi îl dovedea 
prea învederat că arde în foc de mine. Gorjan, h. ii, 
188/12. Dănţuind ca c-o mireasă, Se răni de dinsa 
foarte. Pann, r v. ii, 83/11. Palamon .şi Graţie s-au 
rănit de frumuseţea ei şi au început s-o iubească. Galac- 
TioN, o. 213. Cind tătarul o vedea. Inima i se rănea 
. . . Logodnică o cerea. Teodorescu, p. p. 578. ■^ 
(învechit) A pîngări. Şi-.şi vărsă veninul amar pre 
toţi creştinii . . . dc-i muncita şi-i rănita cu multă învăţă- 
tură a dracului. Moxa, ap. gcr i, 60/19. Veronico, ţi-ai 
rănit inima cu o vedere pămintească. Galaction, o. .319. 

— Prez ind.: rănesc. — Şi: (regional) rlni vb IV. 

— Din V. si. pJHHTK 

kX\P vb. IV V. rlni'. 



RĂiXlCHI 



rinielii. 



nĂNÎRE' .s. f. Actimu-a <lc a (se) r â n i^ şi rezul- 
tatul ei. 

1. Cf. răni' (1); (Învechit) rănit', rănitiiră. Ier- 
tăm . . . toate stricările şi relele care le-au făcui numitul 
comilul Nicolae în ucideri .şi răniri, pină cind au finul 
castelul Ciceulai. Şincai, hr. i, 30'/l Trăiesc vrunii 
cu furtul .şi cu rănirea, dară aceasta nu se poate zice 
de toţi. id ib .386/2, cf l'oi.izu, Barcianu, Alexi, \v 
4- (Neobişnuit) Rană (I). // văzui ... că-şi dete Su- 
fletul, scurs din răniri. Coşbuc, ae. 13, cf. Bianu, 
D. S. 

2. Fig. Jignire, (.f răni' {'i). Cf. Polizu, 
Barcianu, Alexi, \v. Rănirea tui venea nunmi din 
gindurile ce-şi făcuse că cei doi fac pe protectorii lui. 
Agîrbiceanu, a. 136. 4- (învechit) Durere sufle- 
tească provocată de dragoste. Alergaţi cu grabă mare, 
citi sîntcţi amorezaţi . . . Să vedeţi, zic, o rănire, care 
n-aţi mai ponxenii. Pann, e. i, 35/11. Vezi, ochii tăi 
ce rănire pot a-mi pricinui mie. Conachi, ap. ddrf. 

— PI.: răniri. 

— V. răni'. 

RĂNfRE= s. f. V. rlnlre. 

HĂXIŞOARÂ s. f. (Har) Diminutiv al lui rană' (I). 

Cf. LM, TDRG. 

— PI.: rănişoarc. 

— Rană' 4- suf. -işoară. 

RĂXÎT' s. n. (învechit, rar) Rănire' (t). Celn ce va 
trimite pre cineva să ucigă pre altul, şi el numai ce-l 
va bate sau-l va răni, alunec amindoi să vor certa, după 
certare bălăi[i], sau a rănitului, iară nu mai nnilt. prav. 
332. 

— V. răni'. 

RĂN'ÎT^, -Ă ad.j. 1. (Despre fiinţe) Care are o rană' 
(I). o leziune; (regional) rănuit. începură urii de eeiea 
ce se nevoita Iudei goli şi răniţi se scape din casa acea. 

COD. vor. 6/1, cf. ANON. CAR., I.EX . MARŞ. 222, LB. 

Cfnd am slobozit pistolul in tine, nu ştiu ce putere stră- 
ii\ă şi amarnică îmi împingea mina . . . Dar tu nu eşti 
rănit ? Negruzzi, s. i, 23. Lei, sosind, erau la fugă 
ea un cerb rănit, fricos. Alexandrescu, o. i, 75. Pe 
patul durerii un tinăr rănit /.şi pierdc-al lui sînge. Alec- 
SANDRi, p. 11, 160. £11 ,s'i;i/, bună maică, fiul său dorii. 
Eu, şi de la oaste mă îidorc rănit. Bolintixeanu, o. 
33, cf. ŞĂiNEANU, Barcianu, Alexi, \v. Cuvintele de 
rugăciune . . . N-ajung la el, sc-oprcsc ca jiăsări care 
cad rănite. Densusianu, l. a. .31. Braţele scamatoru- 
lui . . . tremură asemenea unei păsări rănile — care ar 
voi să zboare. Sahia, n. 69. l,'n mistreţ rănit se năpusti 
înapoi. Sadoveanu, o. i, 229. Tu ai căzut rănit în- 



tr-un atac. Tulbure, v. r. 36. Ciuta rănită singeră pe 
culmi. v. ROM. februarie 1957, 102. -O- (Substantivat) 
Armele mele mănea-voru carne de sângele răniţilor .şi 
prădaţilor, psalt. 318. 7"ii smeril-ai ca rănitul trufaşul. 
CoRESi, ps. 2-12. De să va găsi că cel rănii nu ascultă, 
cumu-l învaţă vraciul . . . , pricina morlii-.fi taste el săn- 
gur. PR.'W. 128, cf. ddrf, Alexi, w. Mai vin din sus 
răniţi .şi oameni cari au părăsit lupta. Camil Petrescu, 
u. n. 271. Am dus atiji răniţi căzuţi, în spate! D. Bo- 
tez, r. s. 15. Rănitul gusta din pita frintă şi din sorbi- 
tura de carne. Sadove.vnu, o. vii, 119. Rănitul gemea, 
cu ocidi incln.şi, cu buzele arse. Bart, e. 335. După 
fiecare bombardament sînt zeci de morţi, sute de răniţi. 
BoGZA, A î 574. A.şa ar fi cintecul unui rănit, uitat 
de ai săi în întunerec. Vinea, l. ii, 313. Vn rănit din 
luptă vine. folc. mold. i, 568. 

2. F i g . Lovit sufleteşte, Îndurerat ; jignii Cf. lex 
MAUS. 214. Ce bunătăţi eu poci să mai aştept, Sau ce 
ajutor la rănitu-mi piept? Pann, e. i, 75/13, cf. 90/17. 
Gînduri niîngăioasc pentru o ininm rănită. Negruzzi, 
ap ŞĂINEANU, cf. ddrf, Barcianu, Alexi, w. Şliu 
ce e. Marine. F.u pot să-i spun. E orgoliul lui rănit. 
Baranga, I. 197. 

— PI.: răniţi, -te. — Şi: (regional) rinil, -ă (alr i 
1 426/402, 420, 516, 530, 536, 538, 540, 550, 552, 554, 
556), rcnit, -ă (alr i 1426/922) adj. 

— V răni'. 

R.\\lTOR, -OARE adj. (învechit) Care răneşte'. 
(1-" i g .) Darul făpturii fămeiesli este frumuseţea . . . cu 
cit va fi aceasta . . . mai potrivită la trup şi la chip. 
cu ni îl ra fi mai rănitoare şi mai de slcwă' Pi seu pe seu, 
o. 127/14. Arunc sjire ea o ochire cu un mijloc rănilor, 
(Al săi dea înţelegere şi pricină de amor. P.vnn, e. i, 
65/15, cf. LM. 

— VI: rânitori, -oare. 

— Răni' -t- suf. -tor. 

M.Ă.MTÎ ItĂ s. f. (învechit) Rănire' (1); rană, plagă. 
(;f. A.MiN. CAR. De i să va prileji moarte dcntr-acea 
rănilură, atunce vor vedea toţi, cum au murit de acea 
rană. phav. 126. Pentru toate bătăile, răniturile, strîm- 
bătăţile . . . care le-au pătimit şi suferit el . . . i-au 
iertat. Şincai, hr. 11, 103/22, cf. lm. 

— PI.: rănituri. 

— Răni' -\- suf. -tură. 

R.ĂX.I.\1..\ s. f. V. rtnjeală. 

RĂ\.ll vb. IV V. rinji. 

RĂ\0L().4RE s. f. V. renoloare. 

H.ĂXOLOAS.Ă s. f. (Bot.) Vătămătoare lAnIhgIlis 
vutneraria). Borza, d. 21. 

— Cf. renoloare. 

R.4\sAt, -Ă adj. V. rlnsat. 

RĂXTAş s. n. V. rinlaş. 

ILĂM.VI.i' vb. IV. T r a n z. (Regional) .\ deranja 
obiectele dintr-o Încăpere, a face dezordine. Cf Klein, 
D. 151, Pasca, gl., mat. di.vlect. i, 90. 

— Prez. ind. : rântălesc. 

— CI magii r o n t . 

RĂMĂLi^ vb. IV. Tranz. (Regional) .\ prăji 
(Klein, d. 154), a face rintaş (Caba, s.\l. 100, l. rom. 
XII, 55), a frige carne in ou şi pesmet (lexic reg. 17). 

— Prez. ind.: rântălesc. — Şi: răntâlui vb. IV. 
Klein, d. 154. 

— Din magh. rânt. 

r4xTĂIA i vb. IV V. rănlăU^. 
R.4AT1C6S, -OASĂ adj. v. rlnticos. 



1253 



rAntina 



- 91 - 



rApAga 



RWTIXA vil. I V. rănlnna. 

RĂMlii vi). IV. (Prin Tiansilv.) 1. T r a n z. şi 
refl. A (se) strica, a (Sf) distruge. Cf. DnnF, Mîn- 
DHESCU, UNG. 98, Vaid.\, Caba, sâl. 100 Să rinluir 
. . . că-i casă bătrtnă. ev 1951, nr. 8—1, 17 

2. T r a n z . A împrăştia, a risij)i ; a face dezor 
dine, a răvăşi, a invălmăşi. (prin sudul l'raiisilv.) 
a rîntiira. Cf. Kluin, d. 411, lb, Polizu, \nn\v , rev. 

CRIT. III, 167, BaRCIANU, AlEXI, W, MiNURESCl-, 

ijNG. 98. I.c rlnluiesc pin casă lăl. alr i 1 .'î-40/6.'i, 219 

— Prez ind.: răntuicsc . — Si: riiiliii, riiitoiii (ai.m 
I 1 :^-10/63) vb IV. 

— Din magh. roiil. 

HĂNTIJ!^ vb. IV. T ranz. (Regional) A trage, a 
snuici ; a smulge. C^f. Gheţie, r. m. (Refl. pas.) 
Această sfinlă carie, anume Mincin, s-au fost rântiiil 
din trataşi si se poate strica . . . ş-au plătit de o au tocmit, 
adecă legat (a. 1789). Iorga, s. d. xvii, 102 

— Prez. ind.: răntuicsc. — Şi: riiilui \b. W. tOiii- 

•flE, R. M. 

— Din magii. nint. 

nĂNTfii'. -.4 adj. (Regional) Stricat: ruinat, dă- 
răpănat (Beclean — Dej) Cf. .^lr ii/i Ii 256/260. 

— PI.: lăntuili, -te. 

— V. răntui'. 

nĂXTVNĂ vb. I. I. T r a n z. (învechit şi regional) 
A răsturna. Cine va răntuna noaă piatra de pre uşra 
yropiei ? Varlaam, c. 102. Omul ... răntuna pietrile 
de la pcfteră. Dosoftei, v. s. octombrie 76^/13, cf 
CAPE, Scriban, d. Ani rintunat un lemn. ai.r i 367/361. 
■^ Refl. A se rostogoli. O piatră din deal la vale . . . 
să răntuna fi nu să poate opri. Varlaam, c. 33-1. .S'« 
răntuna lacrămile pe chi])ul icoanei. Neculce, i.. 12, 
cf. ALR I 367/361. 

2. R e f 1 . (învechit, rar; despre riuri) A-şi seliimlia 
cursul; a coti. Hotarul să începe din obărfie Cozii . . . 
până unde să răntuna apa spre Cozie (a, 1790). Ioik^a, 
s. D. XXI, 391. 

— Prez. ind.: răntun şi răntunez. — Şi: riuiliiriia 
(ScBiB.^N, i>.), renlună (tdrg, Scrib.vn, d), (regiiiiicd) 
rintiină, (rar) răntină (Iorga, s. d. xxi, 390) \1j I 

— Cf . i n t u r n a 

RĂNTUHNÂ vb. I v. rănlnna. 

nÂNTUZÎ vb. IV V. K.lnnji. 

BA\Ţl'i vb. IV. Refl. (Regional : despre haine) 
A se deslrăina : a se uza, a se rupe. Cf. l. rom. 1959, 
nr. 2, 54, lexic reg. ii, 53. 

— Prez. ind. pers. 3: răniuie şi rănluie.'ţle. 

— Hanţ + suf. -ui. 

HANŢtHĂI.A s. f. (Regional) Destrămare; uzare, 
rupere a unei haine (Şercaia — Kăgăraş). Cf. Lexic 
REG. II, 53. 

— PI.: răniuieli. 

— Rânjui -f snf. -eală. 

HAXŢlir. -A ad.j. (Regional; despre haine) l'zat. 
rupt (Stăneşti — Curtea de Argeş). Cf. L. ro.m. 1959, 
nr. 2, 54. 

— Pl.r rânluiţi, -te. 

— V. rănţui. 

hAxVCIII s. m. V. rărunchi'. 

HĂM i vb. IV. Refl. (Regional) A se răni' (l| 
(Racşa — Salu Mare). Cf. alr i 167/341. 

— Prez ind.: rânuiesc. 

— Hiină' + suf. -ui. 

RĂM'tX, -Ă adj. (Regional) Cu rană' (1); rănit 
(Someşul Cald - Cluj), alr i 1622/289. 



— 1^1.; rănuifi, -te 

— V. rănui. 

nĂA"€\C s. UI. V. rârnnehl'. 
RĂXtXCHl' s. m. v. răriimhl'. 
R.\XiXCHr- s. m. V, râruiiehi-. 
HAM!.\(:HI0.\R \ s. f. V. răriinehloară. 

R.Ă.VÎŢ.Ă s. f. (Har) Diuiiuutiv al Iul rană' (I). 

(;f. POLIZIT, LM. 

— PI.: rănufe. 

— Hană^ + suf. -ulă. 

R.\XZ.\ s. r. V. rlliză'. 

IlĂOAlCĂ s. f. (in descîntcce) Femeie rea, duş- 
mănoasă. Cu răii şi eu răoaicelc. gr. s. vi, 145. 

— PI.: răoaice. 

— Rău -f suf. -oaică. 

RĂOI.V vb. I V. râul. 

H.\(»Xi vb. 1\ V. reoni. 

rAoR.Â' vb. I V. rluia'. 

KĂOR.V vb. 1 V. rouia. 

hA()R.\RK s. r. V. rournrc. 

rA(»R.\T, -A adj. V. roural. 

rAoKOS, -O.VsA adj. v. rouros. 

It.XOT sulisl. (în desciiitece; couenlizat) l.ucru 
rău, Cocoşii einlară, răot şi venin mincară. şEZ. vil, 93. 

— Accentul necunoscut. — PI.: '? 
-- De In rău. 

R.\OTATt; s. f. V. răutate. 

RĂrAci, -(.E adj. V. lirăpaH. 

II.ĂP.UiA s f. (lîegional) Epitet dat unui copil mic 
(şi plingăcios) (Măţău — Cîmpuluiig). Cf. Coman, gl. 

— pi.:? 

— Etimologia necunoscută. 

R.ApAo.S s. n. V. repaus. 

rAPAOSA Vb. I V. răposa. 

rAI'AREŢ, -A adj. V. hrăpârpl . 

rApArIŢ, a adj. V. hrăpăreţ. 

hApAUS s. n. V. repaus. 

rAP.ALS.A vb. I V. răposa. 

rAP.VUSArE s. f. V. răposare. 

RĂPAflIoACiE s. f. pi. (Bot.: regional) Napi- 
porceşti I Uclianlhus tuberosus). V. nap. Cf. Viciu, 
S. GL-, Panţu, pl. 

— Etimologia necunoscută. 

RApAcIUXE s. 111. V. răpleluue'. 

rApAgA vb. I. Iul ranz. (Prin Transilv., Ban. 
şl Mold.) A aluneca (pe un loc abrupt, pe gheaţă ctc); 
a cădea aluneclnd. Cf. Pamfile, a. n. 257. Acest car, 
spre a na răpaga (aluneca) in mersul său, are pe talpa 
roţii cuie mari ce-i slujesc la înţepenire. Corovei, cr. 
60. Calul mi-a răpăgal. dr. iv, 381. Răpăgal /»• .sr/;i- 



1294 



râpAgcş' 



92 - 



râpAire 



dura şuie, s-a poticnit, Dar cit ai clipi a fost iar in pi- 
cioare. Popa, v. 317. Pe un petec de asfalt lustruit calul 
rapegă si cade. ap. Scriban, d. Dă nu rapige. şez. 
XVIII, 168, cf. H XVIII 315, ALR I 1257/590, I-exic 
REG. II, 96. ■♦^ Refl. şi (rar) intranz. A se da 
pe gheaţă. V. patina. Copiii de şcoală s-au râpăgal 
toată ziua pe gheajâ. r (1884), 79, cf conv. lit. xxxix, 
301, CADE, ALR i 1257/35, 10, .302, 61», alr ii 4 370/36, 
corn din Oraviţa >• A se da cu sania; a conduce 
sania (cu picioarele) Lasă-mă pe mine înainte, că <n 
ştiu răpăga Corn. din Br.\şov 

— Prez ind : răpăg. — Şi: răpegă (Scriban, d ), 
răpigă, răpiyă (alr i 1257/614) vb. I. 

— Etimologia necunoscută. 

R.ĂP.ĂGÎ Şl s. 11. (Regional) I. Loc Înclinat, coastă 
abruptă, povirniş ; drum in pantă; repeziş (2|. Cf. 
CAnE. Se află acolo un repcguş, un loc unde, ca un prag, 
albia Oltului se ridică sjire suprafaţă. Booz.*., c. o. 300, 

cf. GR. BĂN., ClAUŞANU, V 195, id. OL. 

2. Lunecuş; gheţuş. Cf. cade, Scriban, d., h 
XVIII 136, JAHRESBER, 111, 325, com. din Sasca 
Montană — Moldova NouX, alr i 367/805, .klr 
SN V h 1310. 

— PI.: răpăguşuri. — Şi: răpeguş (Pascu, s. 365, 
gr. băn), repegi'iş s. n , repegiişă (ch?:st. iv 37/89) 
s. f., răpugiiş (rev crit iv, 1 16), părâgi'iş (chest. 
IV 61/30) s. n, 

— Rapăg + suf. -uş 

RĂP.ĂGCŞ- s. n. (Regional) Numele unui dans po 
pular jucat numai de flăcăi ; (regional) rapagău (SUi- 
pinii — Huedin) Cf alr i 1 177/283. 

— PI.: ? 

— Din magh. ropogos [csardăs]. 

H.XP.ĂI vb. IV. Intranz. (Despre ploaie, grin- 
dină; la pers. 3) A produce zgomote scurte, dese şi 
ritmice, lovind o suprafaţă tare; (regional) a ropăl. 
Vtntul vuia, . . . măzărichea răpăia in fereastra mamei 
Stanchei Del.\vrancea, s. 16. Plouă cit poate să 
plouă . . ■ Papănă-n geamuri ca-n lobe. . . M.vce- 
donski, o. i, 157. O ploaie torenţială rine răjMind pe 
miriştea arsă. Vlaiiuţă, o. a. 370. .Şi iată-l, răpâind 
Potop din cer turnatul riu de ploaie. Coşbl'c, p. ii, 
73. Ploaia Inruia mereu in fereastră, ni/'iii'o pe coperiş. 
Sandu-Aldea, r. p. 194. In rint si-o ploaie necăjită 
S-au repezii ca din senin Şi răpăie prelung pe frunze 
Şi-mi culcă florile de crin. TopiRci:ANL', o. .\. i, 342. 
Ploaia începu să răpăie, alt fulger scapără şi din nou 
trosniră bollHc cerului. C. Pi-.tbescu, r. dh. 58. Ploaia 
răpăi .$curl în brazi, apoi sunetul ei pieri in suflarea 
furtunii Sadovf.anv, o. vii, 345. Era îmbrăcat intr-o 
manta cauciucată în care ploaia răpăia. v. rom. august 
1954, 119. Unde-aud cucul cintînd . . . Ploaia-n codru ră- 
pănind, Mă fac broască pe pămînt. mat. folk. 327. 
Foaie verde solzi de peşte. Pate vînlu-mi vîjîieşte, Ploa- 
ia-n codru răpăieşte. ant. lit. pop. i, 67, cf. mat. 
dialect, i, 91, Ldrescu, gl. «0> (Despre arme, gloan- 
ţe etc.) Tunari ii> frunte cu . . . ghinăraru, răpc'iiau 
pă urcciuli turcului. .Jipescu, o. 88. Gloanţele răpăiesc 
mai inde.sate de cum sint oamenii. Odobescu, s. iii, 
586 Gloanţele . . . răpăie ca o grindină ce fierbe ţarina 
cîmpulm. Sandu-Aldea, d. p. 60. De la flancul sting 
. . . răpăiau tot mai des împuşcăturile. T. Popovici, 
s. 403. -O» (Despre alle zgomote sau surse de zgomote) 
De la o vreme nu mai simţraux dreil bătaia cadenţată 
a vorbelor, care-mi ră/iăiau regulat pe timpan. Vla- 
HUŢĂ, O. A. i, 192. Din uşa de stejar, in care răpăiau 
topoarele tătăreşti, îi suflă in faţă un vînt. Ci.^.lactu)N, 
o. 54. Oraşul toi fu cuprins îidr-o larmă de ciocănituri 
meşteşugite ce cădeau pe aco/ierîşuri , răpăind ca grindina. 
Brăescu, a. 79. Cu întirzîere au răpăit în sală apla- 
uze. Sadoveanu, o. XVIII, 621. (1' r a ii z.) Muzica 
răpăi un marş zgomotos. V. Constant, h. 68. -^ (Des- 
pre fiinţe) A bate, a lovi ritmic in ceva (cu picioarele, 
cu mlinile, cu aripile etc.) producind zgomote dese 
şi scurte. V. r op o ti, tropăi. Calul răpăind. Ba- 



RONZi, L. 117., Lumea toată de la marc ptn'la mic a 
pornit să răpăie din palme. Car.\giale, o. iv, 160, 
cf ŞĂiNEANu, Barcianu, Alexi, w. Pasărea răpăie 
cu aripile, dr. i, 96. Otilia luă iarăşi pe Fclix de miini 
■fi-l tîrî in goană . . . răpăind pe scară în sus. Căli- 
ne seu, E. o. I, 41. Simion răpăi indirjit în tobă şi oa- 
menii începură să alerge eu paşi mari. Camil Petrescu, 
o. II, 279. [Negustorul] răpăie de-a surda cu cleştele 
pe sîrmele grătarului. Pas, z i, 172 Oraşul se /lustii 
cu totul, numai pa.^ii patruhlor răpăiau, sunau a pustiu 
ţignalele. (^amilar, n. ii, 141. Eu scosei biata măciucă 
Şi-necpui a răpăi. El zicea: aman, aman! Eu mă-n- 
lorceam şi-i mai dam. ant. lit pop i, 70. <0- (în meto- 
nimie) Prîul răpăia pe întrecute, că flăcăii ceruseră 
ceva bărbătesc. Delavraxcea, s. 57. <)■ Tranz. 
Caii . . . nechczînd şi ropăind cu potcrjavele ascuţite. 
ap. TDRG. <0> E x p r. (Regional) .\-i răpăi eiiiva tălpile 
= a fugi foarte repede, izbind cu putere pămintul. 
Astă babă mă luă la goană, şi eu fugeam de-mi răpăiau 
talpele. Del.avrance.\, t. 24, cf. ddrf, Zanne, p. 
II, 445. (Eliptic) Răpăia pe uliţă. Pamfile, c. ."iO. ^ 
(Despre lucrul izbit sau despre spaţiul în care se pro- 
duc zgomote) A emite sunete ritmice; a răsuna, a 
vui ; a trosni Venea, nene, ursul de duduia pădurea . . . 
şi răpăia ramurile pe unde trecea. Ispibescu, l. 329. 
Tot satu-i sirius la horă . . . Tineretul joacă de răpăie 
pămintul. Vl.\huţ.\, o. a. ii, 160. Păpăie cîmpul sfăr- 
mat de galop. CoşBUC, ae. 228. Da cu reteveie în pomii 
încărcaţi, de răpăia pămintul de vcrzituri. sĂM. iil, 
458. cf REisREANU, Nuv. 5. Sala răpăi de aplauze. 
C.\lines(-,u, e. 110. Undeva, in fundul lumii; răpăiesc 
şi bat tobele. Camilar, n. ii, 115. <(> (Impersonal) 
Dedeau şi oamenii lui Ercule de răpăia. Ispirescu, 
u. 52. 

— Prez. ind.: răpăi şi răpc'iiesc. — Şi: (regional) 
răpii (cade), răpoi (ant lit pop. i, 131), râpăiii 
(prez. ind pers. 3 rapăne) vb. IV, răpăiţii (prez. ind. 
răjn'tnăl vli, I. 

— De la rap. 

H.\PĂI.\I.,\ s. f. Zgomot produs de ploaie sau de 
grindină cînd cade pe o suprafaţă tare; răpăire, ră- 
păit. Păpăiula ploii de vară pe frunze. Jipescu, ap. 
TDRG, (ji/tilul plîngea lot mai tare: dar răpăiala grin- 
dinei şi duduiturile tunetelor îi acopereau glasul slab. 
C.\R.\GiALE, s. 6. Un şuier ca de vijelie .şi-o răpăială 
de grindină cutremură valea Vl.\hut.\, ap. cade. 
Au căzut literele cu o răpăială de grindină pe scara in 
spirală. Pas, z. i, 302. /;i aşteptarea trenului . . . as- 
cultam înfrigurat răi)ăiala ploii. v. rom. august 1958, 
51 -;> (Eiind vorba despre arme, gloanţe etc ) Unde 
e cojii la mea?... răcneam eu prin răpăiala focului. 
Galaction, o. a. II, 294. începe o răpăială de focuri 
care creşte şi descreşte. Camil Petrescu, u. n. 267. 
4- Ploaie zgomotoasă, de scurtă durată; ropot, (re- 
gional) ropăială. Răpăiala ţine puţin şi are stro/ni 
potrivit de mari. Pamfile, vXzd. 108. Ploaia stătuse 
de mult; a fost o răpăială grăbită. Ardeleanu, n. 
176. 4- Zgomot produs de lovituri ritmice în ceva 
(cu picioarele, cu mlinile, cu aripile etc). (lieduri 
întregi de păsări se sculau în drumul lui, umplind văz- 
duhul cu răpăiala aripilor. D. Zamfirescu, v. ţ. 184. 
Cu toată răpăiala de pumni. Boiangiu izbuti să înain- 
teze Bebreanu, r. II, 152. Sînt răpăieli cadenţate 
ale unor încălţăminte grele. Sahia, n. 44. -^ E i g. 
.4 mai moştenit .şi obiceiul de-a se face că nu aude răpă- 
iala de înjurături cu care-l improşca lumea (^iauşani'. 
r. scut. 67. 4 (Glumeţ) Bătaie, cotonogeală. Dară 
cu, care am fost martur la toate acestea, văzînd răpăiala 
cea din casă, m-am spăriat. Sbiera, p. 213. Pietul 
popă . . . scăpă cu mare greutate de sub răpăiala şumu- 
iogului babei. i. CR. ii, 304. 

— PI : răpăieli. — Şi: (prin nord-vestul Miiiit ) 
răpăneălă s I. Idrescu, ol. 

— Ităpăi f suf. -cală. 

R.4PĂIIUî s. f. (Rar) Răpăială. Apele, suflate de o 
putere grozavă . . . , izbeau trăsura, stropeau pe oameni 



1299 



rApâit' 



- 93 - 



rApâosare 



cu o răpătre de gloanţe Sadoveanu, 

— V\.: Tupăiri. 

— V. râpâi. 



•131. 



RĂPĂIt' adv. (Rar) Cu zgoinolc scurte şi dese. 
Din c'ind iit ciiul aalnmobilr se opreau !n faţa intrării, 
repezind răpăit dintre roţi, nori de fum. C.amii. Pe- 
TKESCU, N. 29. A incepul să plouă, repezii, răpăit, id. 
o. II, 357. 

— V. rupăi. 

RĂPĂIT- s. n. Faplul de a r â p ă i ; răpăială. 
Caii aleargă îndemnaţi de ţipetele nizitiului, speriaţi de 
răpăitul stropilor eari ead, repezi şi grei. Vlahuţ-^, 
R. p. 77. tntr-o zi mă întorceam de la masă citind lui 
ziar şi, deodată, a pornii un răpăit de ploaie. Vi.asu', 
D. 174. /;; liniştea iatacului pătrundeau filfiiluri de- 
afară ale vtnlului şi răpăitul noilor inuăluiri de stropi. 
Sadoveanu, o. ii, 328. Auzeam răi)ăilul ploii. ST.\Ncr, 
R. A. I, 79. l'şa tinzii se deschise şi un soldat intră o 
dală cu răpăitul larg al ploii. (;.\mii.ab, n. i, 217. ^ 
(Fiind vorba despre arme, gloanţe etc.) .Se auzi foarte 
limpede un răpăit de mitralieră. T. Popovici, s. 386 
•^ Succesiune de lovituri ritmice; zgomotul produs 
de astfel de lovituri O mină a lui ţinea funia vitei, 
care . . . işi sucise grumazul cu mirare, spre răpăitul 
tobei. Pas, l. i, 138. Glasul trecu, inecîndu-se in răpă- 
itul surd, exasperant al bocancilor. Camilar, n. i, 171 
Răpăitul tiibii surprinse şi uimi pe-un singur om. v. 
ROM. aprilie 1958, 1."). Pe străzile oraşului Ireeeuu în 
rinduri strinse, tineri col la col. Minaţi de-un răpăit 
de darabane. Jebeleanu, c 29. De departe se aude 
răpăitul unui detaşament in mers. H. Lovinescu, t 
114. 

— Şi: (prin nord-vestul Munt.) rupăDit s n. liuRES- 

CU, QL. 

— V. râpoi. 

RĂPĂIT6R, -oARK adj. Care răpăie. Ca să facă 
haz, potopeau peste fele o ploaie răpăitoare de prune. 
Macedonski, o. iii, 5. .Şi ploaia cade, cade vijelioasă, 
neostoită, răpăitoare ca o grindină. Vi.ahuţ.\, b. f. 181 

— PI : răpăitori, -oare. 

— RăpAi + suf. -lor. 

RĂPĂITÎRĂ s. f. (Mai ales la pi.) Zgomot produs 
de lovituri ritmice. .S'e desluşesc acum răpăituri dese. 
LUNGIANU, ap. CADE. RăpcUlurile se lol iideţeau, ba 
auzi chiar şi un fel de mugete. Stănoiu, o i 18,"). In 
vale sună impuşcăluri de armă, răpăituri de mitralieră. 
Sadove.vnu, o. VI, -187. O râpâilură prelungă sflşie 
liniştea nopţii. Călinescu, s. 585. Se auziră, ea o 
grindină care Urneşte In geam şi pe acoperiş, răpăituri. 
Pas, l. I, 138. 

— PI.: răpăituri. 

— Râpâi + suf. -tură. 

R.\PĂLA vi). I V. răpălul. 
RĂPĂLAŢIK s. f. v. repaniţie. 

RĂPALAU s. m. (Regional) încălţăminte uzată 
(şi murdară). Coiii din Buceşti — Iecici. Lasă rc'i- 
pălăii aceia afară, nu intra in casă cu ci! ih. ■^ (Ad- 
jectival: despre oameni) Murdar şi neglijent (Mără- 
şeni — Vaslui). Lexic rec. 01. 

— PI.: răpălăi. — Si: rapalău s m Pamfile, i. 
c. 349. 

— Cf . r ă p ă 1 u i. 

RĂPĂI.! vi). IV V. răpăliil. 

RĂPĂLÎT, -\ adj. v. răpăluil-. 

R.APÂLCI vb. IV. T r a n z. (Regional) A repara 
(1). N-am răpăluit-o (reparal-o). conv. i.it. xlivj, 
131, cf. ALR i 1993/118, 122, 186, 573. Mi-am răpăluil 



bocancii, mat. dialect, i, 90. <> Refl pas .«Tf 
răpăluie.fle casa. chest. ii 11/258. 

— Prez. ind.: răpăluicse. — Şi: râpâli (1'aşca, gi.. 
chest. II 11/3, 32.3, Ai.n i l 993/107, mat. diai.ixt. i, 
90), rrpăli (bi. iv, 131). repâlui (I'aşca, c.l., chest. 
II 1 1/19), (prin melateză) pârăliii (chest. ii 14/2:")8) 
vb IV, răpală (chest. ii 14/9, alr i 1 99.3/129, prez. 
ind. răpăie:) vb. I. 

— Din uiagn reperai, reparai. Cf i;erm. r e p n r i e - 
ren. 

RÂPĂLllT' s. n. (Regional) Reparaţie (1). Toi 

oniu. ... trăbă să iasă . . . la răpăluil de drum {V.hii&- 
tău — Lugoj). Ai.R SN VI li 1 746/7(). 

- Şi: repălit (a ii 2), repălâl (ib. ii 7) s. n. 

— V. râpăliii. 

IL\PĂM"ÎT=, -Â adj. (Regional) Reparat^. Biserică 

răpălită. T. Pai'ahagi, c. a. 86 Ştii, căscioara . . . 
acuma-i răpăluită şi-i curată cu un jiăhărel. B.I.nuţ, 
t I'. 162. 

— IM : răpăluiţi, -te. — Şi: râpălit, -ă adj 

— V râpăltii. 

RÂPĂ.NA vb. 1 V. răpâl. 

RĂP.4\nil, s. f. V. rapandulfi 

HÂPĂM'i.VLĂ s. f. V. răpăială. 

HĂP.V\(iS«: s. n. V. arpagic. 

R.\P.4\Î Vb. IV V. răpăl. 

RĂP.\XlT s. n. V. răpăU=. 

R.\PĂ.\6S, -0.4SĂ adj. Plin de rapăn' (1), bolnav 
de rapăn; (regional) răpchinos ; p. e x t. murdar, 
jegos. Ea . . . prefăcuse alunei pe stăpinu-său, l'ăl- 
Frumos, in purcelul cel ogirjit, răpciugos şi răpănos 
Crea.ngă, p. 101. Pe aci se aprovizionau ciobanii cu 
sare, in trecere cu turmele de oi, călăuzite de măgăruşul 
răpănos. Hrăescu, a. 20. Pe drumul larg . . . treceau 
trăsuri hodorogite, trase de cai răpănosi. Barbt, p. 
316. Ţăranul avea de vinzare un cal răpănos şi o căruţă 
proastă, s aprilie 1960, 60. Ciuha . . . cea răpănoasă 
şi liirsită. Sbiera, p. 290, cf Marian, v. 23, şez. viii, 
122. M-o lăsat cu plugu gios. Ca pi cel prost rapanos 
Vasii.iu, c. 69, cf. ALR I 636/.378, 381, 385, .387, 412, 
508, 512, 540, 582, alr ii 3 390/414, A ix 4. (Prin 
analogie; despre, lucruri) De atunci viaţa ei s-a desfă- 
şurat numai intre ziduri vechi, sirimbe, răpănoase, mu- 
cegăite. Stancu, r. a. II, 405. l.fi scoase ochelarii şi-i 
frecă îndelung eu pulpana vestonului răpănos. T. Po- 
povici, SE. 171. <ţ> (Substantivat) Răpănosul îşi face 
seăldălori cu leşie şi se unge cu untură. Păcală, m. r. 
267 Păduehioaselor . . . Răpănoaselor . . . Altla aveţi: 
mămăligă şi şoareci. Camilar, n. i, 221. Capul răpă- 
nosului e plin de bube. şez. iii, 175, com. din Stra.ia — 
— R.ĂD.ĂLŢi. <). (Regional) Măr răpănos = varietate 
de măr care produce mere fumurii. Cf. -\lr ii 6067/ 
531. Broască răpănoasă = broască rîioasă, v. b r o a s - 
că. <^ E X p r Piele răpănoasă, se zice unui copil 
murdar şi neastlmpărat. Piele răpăiwasă ce eşti! A'ii 
te-am bătut îndeajuns Sadoveanu, p. m. 132. Pielea 
rea şi răpănoasă ori o bale, ori o lasă. Zanne, p. i. 594. 
^ (Regional) Riios. Cf. Cihac, ii, .305, ddrf, Bar- 
ciANu, Alexi, w. >• (Regional) Bolnav de zgaibă, 
(regional) zgăibos (Ciocăneşti — Vatra Dornei). Cf. 
ALRM ii/i h 169/365. 

— PI.: răpănosi, -oase. — Şi: (regional) lirăpăiios, 
-nâsâ adj. Vasiliu, c. 7. 

— Rapăn + suf. -os. 



RAP.\0SA vb. I V. răposa. 
R.\PĂOS.VRE s. f. V. răposare. 



1320 



rApAosat 



- 94 



RĂPCIUNE 



HĂPĂOSAT, -Ă adj. v. răposat». 

rAPĂRA vil. 1 v. repaia. 

HĂPĂR.ĂRE s. f. V. lepaiare. 

RÂPĂRAt s. 11. V. reparai'. 

RĂPĂRAtOR adj. repaialoi. 

RÂPĂRIiŢ, -E.ATĂ adj. v. hrăpăreţ. 

RĂP.\REŢIE s. f. (în dicţionarele din trecut) Rapa- 
citate. C.f. imRF, Barcianu, Alexi, \v 

— Răpărel + .siif -if 

RĂPARI s. f. pi. V. răspăr^. 

RĂPĂTiŢĂ s. f. V. riipell(ă. 

RĂP.Ăl'SA vb. I V. răposa. 

RĂPĂL'SAT. -Ă adj. v. răposat». 

R.^PĂrzAT, -Ă adj. v. repauzat. 

RAPCĂ s. f. V. rtpeă. 

RĂPCHIXOS, -OASĂ adj. (Regional) Răpănos. 
.Ş'-im miliar cam râpchinos, . . Cind văzu atttea cară 
încărcate cii povară, O luă !a goană-n jos. i. cr. iv, 7. 
4- P. ext. ..Păcătos, codaş". Famfii.e, j. ii, 16:i 

— PI . : ră/ichinofi , -oase . 

— C.f. răpănos. 

RÂPCÎfi s. n. V. răpciugă. 
R.4P(.1G.\I vJj. IV V. răpeliiija. 
RĂPCIGOS. -oASĂ adj. v. răpciugos. 



RAPCliti' s. m. 



R.APCILti^ s. 



răpeluoe . 
V. răpeiiijiă 



RĂPCIUGĂ vb. I. Intra n z. (Regional) A se 
Îmbolnăvi de răpciugă (1). Cf. Polizu, Barcianu. -^ 
A strâiuita //i vine cile unu cn căciula şi hainele de 
să i le storci de ude fi cit dă de căldură-ncc/ie să luşască, 
să răiiciyăiască , de crezi căi iesuichii conv. i.it. xxxvii, 
726. 

— l'rez. ind : răpciuej. — Şi: răpeiţiăi, răpeiiiţji 
(Barcianu) vb. IV. 

— V răpciugă. 

RĂP(;IUG,4RE s. f. (Regional) Taptul de a se răp 
ciuga Cf Polizu, Barcianu 

— V. răpehuia. 

RĂPCli GĂ s. ■ f. I. Boală contagioasă, de obicei 
la animale donieslice, caracterizată prin ulceraţii pe 
mucoasa nazală, respiraţie grea etc; morvă, (rar) 
rapin, (regional) cirtiţă. Cf. I^oi.izu. Boala răpciugă . . . 
vine din mai nmlle cauze vătămătoare la cai, la asini fi 
catiri — animale copitale. Cuparkncu, v. 22/12. cf.LM, 
Creangă, gl. Cind auzi catul de la Făt-Frumos că 
hainele fi armele sint bine curăţate şi pregătite, odată 
se scutură şi el, şi toate bubele şi răpciugă căzure'i de 
pe dinsul. Ismrescu, l. '.^, cf hem 2869, dorf. Dame, 
T. 51. Coţofana împuşcată, arsă, pisată şi amestecată . . 
cu lapte se dă la cai pentru răpciugă N. Leon, meu 
S.i, cf. Alexi, %v. Răpciugă se vindecă tare greu. Gri- 
GORiu-RiGO, M. V. II. 20, cf. Candrea, k. 222, Bianu, 
D. s. Morva sau răpciugă este boală infecţioasă pe care 
omul o ia de la cal, măgar si catir. enc. vet. 832, cf. 
H I 272, 11 122, 155, 208, 277, 292, iii 141, 440, x 167, 
360, XII 433, XIV 439, alr i 1657/394, 540, corn. Ma- 
rian, com. din Straja — RAdăuţi. 



2. Cal bătrîn, slab şi bolnav. V. m I r ţ o a g ă, 
gloabă. Cf. DR. V, 223, a v 15, com. Marian. O 
(Ca epitet, precedUid lerniennl calificat, de care se 
leagă prin prep. ,,de") Iată căiesc din mijlocul hergheliei 
II răpciugă de cal grcbănos, dupuros şi slab de-i numărai 
coastele. Creangă, p. 194. 

— Şi: (regional) răpeiiui (alr i 1657/748), răpcfg 
(Barcianu, Alexi, \v.) s n , răpeiuiiyă (dh. v. 223), 
repeii'iyă (ii xii 291) s. t. 

— Etimologia necunoscută. 



RAPCU Gi vb. IV 



răpeiiiţia. 



RĂPCirGdS, -(»AS.\ adj. (Mai ales despre cai) 
Bolnav de răpciugă (I): niorvos : p. ext. rău îngrijit, 
slab, prăpădit, Cf Polizu. Im, prin drăcăriile ei, pre- 
făcuse atunci pe stăpinu-său, I'ăt-Frumos, in i)urcelul 
cel (igirjil, răpciucjos şi răpănos. Creangă, p. 101. Fiul 
împăratului, holul, se duse şi el de cumpără o mirţoagă 
de cal răpcigos şi buhos. Ispirescu, l. 373, cf. dam^, 
T. 52 bis, Barcianu, Alexi. w. Calul răpciugos se 
Împuşcă. CiRinoRiu-RiGO, m. p. ii, 20. Aducea niai 
degrabă a un strănutai de capră răpciugoasă. Hogaş, 
DR. II, 5. FS bine a maleiniza totdeauna caii cu scurgere 
pe nas, pentru a ne asigura că nu sint monwşi (răpciu- 
goşi). ENC. VET. 56. A adus de pe undeva o căruţă cu 
un cal răpciugos. Lăncrănjan, c. ii, 138, com. Marian. 
■Şl odată vede numa intr-un islaz frumos ... o stavă de 
cai răpciugoşi, prăpădiţi, de mai mare iţi era scirba, să 
te uiţi la ei. Mera, l. b. 102, Şi tari i-ar hi plăcut si 
vie un cal frumos. Ş-o vinii unu răpsgos şi mult urii. 
Graiul, i, 516, cf. alr i 1657/510. <C> F ' g- Se auzeau 
in depărtări tuşind tunurile răpcigoase. Sadoveanu, 
o. II, 59. <). (Substantivat) Ităpciugoşii crunt tuşesc. 
Cu ghiulcle-n noi stropesc. Alecsandri, Poezii, 457, 
cf. DR. V, 223. Ităpciugrjsul şi uriciosul acesta am să-l 
iau, mătuşă, zise Ionică, apucind de căpăstru calul cel 
necesălat. şez. vii, 12 -^ Fig (Regional; despre 
oameni) Sărac, zdrenţăros. Şi aşa din răpcigos, lipit, 
drumeţ, cum era, odată te pomincşti că să joacă cu . . . 
icuşari. Jipescu, o. 58, cf. alr ii 2880/27. 

— PI.: răpciugoşi, -oase. — Şi: (regional) răpeig6s, 
-oâsă, riiprig6s, -oâsă (alr ii 2 880/27) adj. 

— Răpciugă + siif -os. 

R.ĂPCli\ s. m. V. răpeiiine. 

R.\PCltNE s. m. (învechit şi popular) Numele 
lunii septembrie. Iară al treilea praznic . . . prăznuiia 
in luna Iu răpciuni. Coresi, kv. 144. Ce nu poate 
cuptor, agust şi răpciuni coace, brumariu mic nu poate 
frige. C^i.ENDARiu (1844), 72/24, cf. Polizu. Ihicn- 
reşti , 1SJ27 răpciune. (^araoiale, o. vi, 14, cf. ŞĂi- 

NEANU, PUŞCARIU, ET. \VB, 127, BL XIV, 53. Pe lU 

sfirşilul lui răpciune un vint aspru . . . mătură piclele . 
Sadoveanu, o. v, 412. A'u se întoarse decit la sfirşilul 
lui răpciune cind toamna căzuse peste Bucureşti. Scîn- 
teia, 1967, nr. 7 256. Romanii dau lunelor numiri 
potrivite cu timpurile anului: de exemplu: septemvrie, 
răpciune sau vinicer şi viniţel la vinului)! Alecsandri, 
p, p. 34, cf. H IV 163. !n luna răpciuni Cad copiii pe 
tăciuni. Marian, s. r. i, 97. După august, răpsiun, 
după răpsiun brumai! Densusianu, ţ. h. 172, cf. 
alr I 208/227. 28(». 341, 343, 345, 750, alr ii 24(W/ 
105, ib. 2 415/105, 235, 310, 346, 769, alr ii/346. -f 
(Regional) Nume dat lunii decembrie. Qum să dăspri- 
măvărcază pină la brumă, adică şi-n luna tu geraru 
(ghienare ), şi-n faur, marţ, prier, cirişar, florar, cuptor, 
gustar, brumărel, undrea. brumar ăl mare şi răpciune. . . 
muncă şi iar muncă! Jipescu, o. 77, cf. Vîrcol, v. 
98. >■ (Regional; in forma răpciune) Nume dat lunii 
august (Prundu Birgăuliii — Bistriţa) alr ii 2 414/219 

— Şi: (regional) rîpeiiine (Baronzi, l, 91), răpieiunr 
(alr li 2 414/219). răpeiun (Vîrcol, v, 98, alr i 208/85, 
90, 96, 290, 295, .302, 308, 354, 878, alr ii 2 415/723), 
848, 886), răpeiiig (alr i 208/98, 3.50, alr ii 2 415/95) 
s. m , răpciiiiii subst pi. 

— Etimologia necunoscută. Cf. răpi (31. 



1346 



rApciungA 



95 - 



rApi" 



RĂPrif XGĂ s. f. V. râpciuyâ. 

R^PClCXI subst. pi. V. lăpclune. 

RĂPKAIĂ s. f. V. hrăpeală. 

RĂPEDEtILXE s. f. v. repeikluue. 

RĂPEGA vb. 1 v. râpăga. 

RĂPEGÎ Ş s. n. v. râpăţiuş'. 

ILÂPELŢ s. n. s. m. v. ralpelţ. 

RĂPERAt, -Ă adj. V. repara(=. 

RĂPEZiE s. f. (Neobişmul) Repeziciune (I). Sâ ne 
săpăm nefte gropi afunde, Ca venind turcii cu răpezie 
Să cază in ele fi să să afunde Buu.\i-Dele.\nu. ţ 
115, cf. 280. 

— Repede + suf -i>. 

RĂPEZIXOS, -O.ASĂ adj. (Regional; despre rluri) 
Care curge repede, vijelios (Pecinişca — Băile Hercu- 
lane). Cf^ alb sn iii b 829/2. 

— FI : răpezinoşi, -oase. 

— Repezină + suf. -os. 

HĂPEZlTdH, -oARE s. n., s. f. (Regional) 1. S. n. 
Săgeată (Corni — Botoşani). ai.r i 1 418/418. 

2. S. f. Praştie (Corni - Botoşani), alb i 1 697/418 
Fasi răpedzitoari cu gisuţca cu si zbirniii. ib. 

— PI.: Tăpeziioarc . 

— Repezi + suf. -lor. 

RĂPEZll'XE s. f. V. repejune. 

RĂPI' s. f. pl. (Prin nord-vestul Munt. ; In e x p r.) 
A merge (sau a veni, a fu(|i) tn răpi (sau In răpile ăle 
niarl) = a merge repede, a alerga, a goni Cf To- 

MESCU, GL., CoM.\N, GI.., I'dRESCU, GI. 

— Etimologia necunoscută. 

RĂPi2 vb. IV. 1. Tranz. (Folosit şi a b s o 1.) 
(Complementul indică o fiinţă) A apuca cu forţa, 
a lua cu sila şi a duce cu sine; a fura. Dzise voiniciloru 
se deşlingă şi se Iu râpă (să-I apuce N. test. 1648) 
elu din mijlocul loru. cod. vob. 50/3. Latră se râpă 
(a apuca d) mişelul, i'salt. 15. Şi răpi coconul şi 
fuiji cătră mare (a. 1550 — 1580). gcr i, 6/23. Lupul 
răpeaştc . . . şi răspîndeaşte oile. Coresi, ev. 482. Ca 
nişte lupi zvăpăiat şi sălbatici, cind răpesc niscare slirv 
(a. 1642) GCR I, 95/16. Vor ind(mna pre răpitoriu să 
le răpească fata prav. 187. Jiganiia au hrăpit pre lo- 
sif BIBLIA (1688), 28-/15, cf. anon. cab Să răscumpă- 
rat slrimbătatea surorii voastre Dinei: pentru căci o 
au răpit Sihem (a. 1760) gcb ii, 70/21. I'e Tiomiea 
răpeşte Cel rău, iar I'arpangel pribegeşti Budai-De- 
LEANU, Ţ. 102. Cel ce va răpi fecioară sau logodnică 
sau femcaie . . . iaste pedepsit din pravilă, pr.wil.a (1814), 
175/18. Se întoarseră aducind cu dinşii şeasezeci mii 
boi ce-i răpiseră. B.îlcesci-, m. v. 157. Vleu-şi luă 
zborul. Dar se intoarse-ndată Şi răpi o găină, pe urmă 
două, Irci. Alexandbescu, o. i, 239. Orice încercare 
de-a o răpi a fost deşartă. Iîminescij, n. 13. El s-a dus 
cu călugărul cel răpise, şi dus a fost Ispibescu, l. 99. 
Zmeul ăsta mi-a răpit Pe Ileana-Cosinzeana. Eftimiu, 
t. 33. O dihanie de lup . . . se strecura in fiecare noapte 
. . . şi răpea ba un purcel, ba o oaie. Sadoveanu, o. 
I, 470. Poale hofii au venii Şi oile fi-au ripit. Sevastos, 
c. 293 Cele trei fete ale împăratului fusese răpite de 
trei zmei Popescu, b. i, 74. ■</■ (Prin analogie) .Şi ră- 
pită fu euiabia de [vint]. cod. vob. 88/2. .Se vedea copaci 
dezrădăcinaţi, bordeie şi mori răpite de unda cea infu- 
rietă. AsACHi, s. L. ii, 18. Corbii zbor virtej , răpilide vini. 
Şi răchiţile se-ndoaie Invindu-se de pămint. Ai.ixsanubi, 
p. 111,13. -O- Fig. Dor gingaş de lumină, amor de dulce 
soare. Voi mă răpUi cind vine In ţeară asprul ger. Alec- 



SANDBi, p. III, 5. Dar lată . . . E Meka! . . . Dar 
Meka, începe şi dinsa să meargă Cu păsuri, ce-n fundul 
de zări o răpesc. Macedonski. o i, 146 •-> R e f 1. r e - 
c i p r. Cind să vor iubi . . . răpitoriul cu fata cea răpită 
şi neputind într-alt chip să să tmpreune . . . să vor svă- 
lui să să răpască. prav. 187. <C> Refl. pas. Bucatele 
răpitoriului să vor da muierii ceiia ce s-au răpit. ph.w. 
181. .Sfintul Antonie ... se răpea de îngeri la cer. Sr.\- 
NoiM, c. I. 157. 4- I" i g. (Subiectul este ,, moartea") 
A lua dintre cei vii, a curma firul vieţii Vine de năprasnă 
moartea şi răpeaşie pre noi. Cobesi, ev. 74. Mi-au ră- 
pit dar tnoarle pre acela pre carele toate puterile lumii 
au fosiu slabi înspre al lua de la mini! (a. 1802). gcb 
II, 196/24. O moarte crudă te răpi fără vreme. Bălcescu, 
M. V. 133. O, mag, de zile vecinie, la tine am venit, Dă-mi 
înapoi pe-aceea ce moartea mi-a răpit. Eminescu, 
o I, 93. 4- F i f,'- (Cu complementul ., viaţa", , .sufle- 
tul ', ,, zilele") A distruge, a nimici, a ucide. .Se nu 
eindva răpească ca leul .-sufletul mieu. psai.t. 8. Şi pă- 
catele acopcriră capul mieu . . . şi loată vitala mea întru 
grijă-m fu răpită (ante 1633). gcr i, 82/5. Intuneare- 
cile tîlharilor celor nevăzuţi . . . carii caută să tragă şi 
să răpească sufletul mieu. Antim, ap. gcr ii, 17/16. 
Atunci .-iimţii un topor care-mi despica inima fără să-mi 
răpească viaţa. Uelavrancea, s. 75. .ilelei! fecior 
de lele! Căci răpişi zilele mele! Alecsandri, p. p. 73. 
Să mă duc ca să-l găsesc Şi viaţa să i-o răpesc! Teo- 
dore seu, p p. 115. 

2. Tranz. (Folosit şi a b s o 1 .) (Complementul 
indică un bun material) Aşi Însuşi pe nedrept, a se 
face slăpln pe . . . ; a jefui, (Invccliit) a răpşti. Şi se 
râpă siriirii Irudul lui. psalt sch 368/7. Cil vor avea 
bogaţii de destul şi mai mult decilu le Irebuiaşie, aceaea 
elu o răpeaşie de la cela ce-i trebuiaşle şi nu o dau ace- 
lora. COBESi, EV 42. După moartea arhiereului . . . 
să nu răpească nimeni uneltele lui (a. 1652). ap. tdbg. 
A.şa hrăpim şi lăcomim şl sîntem porniţi cu totul spre 
răutăţi, cil nu ne putem opri. Antim, p. 146. Tainurile 
. . . le hrăpea de la ţeară cu jaf şi nu cu plată. \'xc\- 
RESCLL, ist 294. Au venit vesle că ostile schitelor (ale 
comunilor) au trecut Dunărea, şi nu numai răpesc, ci 
şi oraşul Demnizik de lingă Dunăre l-au luat Şincai, 
HR. i, 217/17. Striga agatele toate, dar cine le asculta. 
Să ripască, să apuce alila numai cala. Beldiman, e. 
91/16. .Mai nainie hrăpea şi strica. Zii.ot, cbon. 68, 
cf. i.D. L'n tiran întoarce toate puterile stalului improtiva 
norodului: calcă legile aşăzate, hrăpeşte fără milosti- 
vire averile supuşilor. CR (1829), 153-/22. .\verea lui 
aţi hrăpit. Marcovici, c. 118/22. Coiful, răpit de la 
unul din cei mai faimoşi cavaleri germani . . . , giurasă 
a-l purta cit va trăi. Asachi, s. l. ii. 53. Xăvăli deodată 
cu toată armata sa ... , arztnd oraşele, hrăpind bucatele, 
robind pe locuitori. Bălcescu, m. v. 229. Lucrul si răi n 
e ori impus cu forţa, ori răpit, ori furat, ori dăruit 
Hei.iade. o. ii, 322. cf. Polizu S-au pus la pindă de 
mai mulţi ani ca să hrăpească pămînlul bieţilor locuitori. 
Alecsandri, t. 1 439. Şi prădind locaşul, arcul au 
răpit: insă nu răfiiră cupa minunată. Bolintine.*..nu, o. 
54. \u năpăstuise pe nime, nu hripise munca nimărui, 
ci cit putinţă i-a fost a făcut bine tuturor. Contempo- 
ranul. V,. 105. De rele ce stnl, nu pot să trăiască la un 
loc ... , vor să-şi răpească una de la alta pămint Ispi- 
bescu, L. 5. Unul îi răpi sacul din spinare, altul ii 
puse piedică. Delavrancea, t. 126. Tot munceşti . . . 
Şi-al muncii spor Ţi-l răpesc duşmanii. Neculuţă, ţ. 
D. 41 Dacă poate, răpeşte şi pămînlul unui răzaş de 
treabă. S.vdoveanu, o. iii, 11, cf alk ii 3 503/836. 
•0> Fig. El . . . răpeşte buzele naivei Vinere Vorba 
d-amor. Eminescu, o. iv, 29. -0> (Complementul in- 
dică persoana păgubită) Răpia-l toţi ciiire trece pre 
cale. PSALT HUR. 76^/7. Că mă răpeşti şi mă despoi, 
M-arunci pe drum să pier. Coşbuc, p. i, 113. ■^ (Com- 
plementul indică o ţară. un teritoriu etc.) A lua In 
stâplnire cu forţa armată; a cuceri, a ocupa Xădej- 
duind cum că numai cu strigarea războiului va răpi 
deodată cetate cu însuş zidurile (a 1773) gcr ii. 92/8. 
Împărăţia ne-a fust răpit-o duşmanii Ispirkscu, l. 37. 
Dacia a fost . . . răpită de barbari din miinile romanilor. 



1360 



rApis 



96 - 



RĂPIRE 



Xenopol, I. p. I, 215. -^ (învechif) A clşliţ;a, a do- 
bîndi (prin liiplâ, prin stăruinţă) SpiucaUie şi ru- 
şinatele neşmiiile s<'i Ic Icpădum . . . şi îminuălUa [ccni- 
hii] să răpim. Cobf.si, ev. SOS. S-au înţeles cu boierii 
să omoare pre Alexandru Vodă şi să răi>ească el domnia. 
ŞiNCAi, HB. II, 208/28. 4- In t r a ii z. (invtcliil, rar) 
A rîvni, a lacomi. //! locul lui indulă oii hrăpil la împă- 
răţie ucigaşul lui Macsimin Thracul (^antemir. hr. 20(i. 
•4 F i f> . A lipsi pe cineva (prin abuz) de ceea ce 
are la dispoziţie, a lua cuiva ceea ce i se cuvine, ceea 
ce îi revine sau !i e necesar Dă-mi numai pacea care-mi 
lipseşte, Pacea adincă ce mi-ai răpit. Alexanpresci', 
o. I, 101. liăbdarea mi se revoltă şi hotărli să plec de 
la ăst om, care îmi răpea şi această mulţumire Deiie- 
TBESCU, O. 97. Opririle ei cu copiii mă impacientează, 
pentru că-mi răpesc atenţia. Ibrăileanv, a. 107. Acuma 
nu vreau să-ţi răpesc decit două-trei secunde. Bebbeanu. 
R. I, 256. Trece la nişte . . . nesfirşite procese, la nişte 
adinei duşmănii care-i răpesc liniştea şi somnul. Sado- 
veanu, o. vii, 286. /;i praf iţi lărnă să prefacem Pin- 
găritorii cc-ar voi Să ne răpească lihertalea. Să stingă 
zimbet de copii! F'bvnz.*, z. 45. ■^ Fig. (învechit, 
rar) A percepe ceva cu mare atenţie şi interes, a sorbi 
cil nesaţ. Vedeţi inţelepţiia muieriei, că răpi ale Iu 
Hristos cuvinte şi den el impUtiiaş ei răspuns. Cobesi, 
ev. 325. Comorile firci toate la ochii mei dezvălite . . . 
Le răpeam eu lăcomie. Coxachi, r. 102. 

3. Tranz. (învechit şi rcfţional) A scoate (pe 
cineva sau ceva) din locul unde se află, a desprinde, 
a smulge (penlrn a salva). Că tu eşti ce ră/iitu-me-ai 
(mă prăsîş d, me-au trasu h) de mate. 
psalt. .^6. Iară pre alţii . . . răpindu-i din văpaia fo- 
cului. N. TEST. (1648), 201^/3. .S-au arătat înaintea lui 
ca nişte vulturi eu aripi de aur şi l-au răpit dentru adîn- 
cul mării (a. 1747). gcr ii, 41/1. De nu va apuca cineva 
ca sâ-l răpască mai înainte de la Memfi. aethiopica, 
35V/4. Gugiman Ţi s-a furat Ş-un caftan Ţi sa luat 
Şi eu, Doamne, le-am găsit, De la furi că le-am hrăpil. 
înapoi ti Ic-am adus. Teodorescu, p. p. 536. <5> F i g . 
Răpeşte-mă cu rugăciunile talc . . . din adîncimea gre- 
şalelor meale. Mineiul (1776). lOl^^/ai. Interesul comun 
cerea a răpi cil mai în grabă pe liucsanda din o pozi- 
ţiune care putea să înfăţoşeze lui Timus încă vreo .s/x - 
ranţă. Asachi, s l. ii, 26 ■♦■ Refl (învechit) 
A se înălţa, a se ridica. M-am răpit [la cer]. Mi.neiv: 
(1776), 35^'/26. .Se întorcea proiocul Elistiu de lave 
dearea lui Ilie dascălului său, carele se răpise in car di 
foc spre ceriu. Maior, d. 19. 

-{. T r a n z . I'" i g . A Uiniica, a incinta, a vră,ji 
Şi rugindu-me în băscarecă şi-mi fu s/ainu'i (fu i u ni- 
pil de în minte n. test. 1618, f u i u î n t r u 
n ă u c i r e Biblia 1688). cod. vor. 42/1 I (,/;u/ eram 
eu încă linăr . . . auziiu un cuvînt bun . . .şi tăriia lui 
cu totul mă răpi (a. 1648). ncii i, 131/22 Dar cind vii 
şi-n braţe-ţi zbor. De dragostia ta răpit Aluneca parc-oi să 
mor, De j)lăccre biruit, (^onachi, p. 146. Ades copila, 
pradă gindirii ce-o răpeşte. Se scaldă în lumină, eu soa- 
rele grăieşte. Alecsandbi, p. iii, 312. Clima ta-i plă- 
cută! Ceriul e senin! Soarele tun dulce! Tu răpeşti pi 
cale-i orişice strcun. Boi.intineanu, o. 23. Răpită de 
armonia acestor suave versuii . . . , inima se avintă şi 
dinsa. Odobescu, s. iii. 35 Eu te văd ră/iit de farmec 
Cum ingîin cu glas domol. Emixesci'. o. i, 110 /'( 
tine te răpeşte al trestiilor cint. Păun-Pixcio, r. 45 
Vivat directorul! strigă bădieul răpit de entuziasnt. A(iiR- 
BICEANU, A. 399. IlueuriiU' deşarte ale lumii iau răpii. 
s-au induleil în bunătăţi ,ş-aeuma nu vor să-şi mai cunoască 
fraţii. Saikiveanu, e. 107. -O» B e f I . pas. L'nii 
din dascălii altor limbi, poate de vreo patimă răpindu-si . 
nu lipsesc a zice (a. 1826) ocr ii, 252/16. Vom aduce 
cele mai însemnate părţi din autorii a mai multor naţii 
pe care nici un om nu u stătut, citindu-le, să nu se ro 
pească cu sufletul. Heliadi-., o ii, 27. i7 se da tot mai 
aproape Şi cerşea copilăreşte: Al ci suflet se răpeşti 
De închide-a ei pleoape. Em ine seu, o. i, 104. 

5. R e f 1 . şi i n t r a n z . (Prin Ban. şi Transilv ) 
A se repezi, a se năpusti Au te rtpi pă min. alr ii 
3 503/310. cf. ib. 3 503/95. 4- T r a n z . şi re fi. A 



(se) coace înainte de vreme, a (se) pripi: a (se) arde. 
[Piiiiea] «ni reîpit-o. ai,r ii 3503/29. [('■riiilj .sii nipifşr/. 
AI.H SN i h 44/29. cf. C.I.. OI.T. 

— Prez. ind : ni/jcsc şi (învechit) pers. 3 rupă. 

— Si: (iiivee'iit) lipi, lirăpi, liripi. (regional) ripi 
vb IV. 

— Din lat răpire (— rapere) 

ItĂI'I» vb. IV V. Iiiripl. 

RĂPICIO.S. -O.ÂSA adj. (învecliit, rar; despre ani- 
male) Răpitor. Urit vorbeşte Goleman de vozi , eînd 
nice mini nu le dă, ci brinci, ca cind ar fi urşi sau alte 
fieri răi>ieioase. Budai-Deleanu. ţ 393. 

— PI . : răpicioşi , -oase . 

— Răpi- -f suf. -cios. 

K.ĂPIC11XE1 s. r. I. (învechit, rar) Răpire (2). 
Cum am putea prăznui ceia eu iubirea argintului şi 
luind comete şi asuprind cu nedereplate şi afundaţi in 
răpiciuni ? Coresi, ev. 122, cf. Phii.ippide, p. 182, 
.lAiiRESBER. XI, 56, .Scriban, I) -^ Fig. (Concre- 
tizat) Obiect luat eu sila V. pradă. Vai de voi 
eăriulari şi farisei făţarnici că curăţiţi sticlele şi blidele. 
e deinlăuntru sînt pline de răpiciuni şi de nedereplate 
tetraev (1574), 241. 

2. (Prin noid-vestul Munt.) Epitet depreciativ pentru 
\ni om lacom: jăcnian. Cf. Udresci'. gl. O răpăciune 
afurisită ea ăsta nu s-a văzut cit lumia. id. ib. 

— PI.: răpiciuni. ~ Şi: (regional) răpăciune s. f. 

— Răpi- -j- suf. -(i)eiune. 

RĂPH'.Il'XE- s. m. v. răpriune. 
RAPIDĂ s. f. V. ripiilă. 
n.APIDE adj., adv. v. repede. 
RĂPIGA vb. I V. răpăţin. 
rApIgA s. f. V. ripidfi. 

rApÎRE s. f. Acţiunea de a răpi şi rezultatul ei. 

1. Luare cu forţa a unei fiinţe din locul unde se 
află şi ducerea ei în altă parte: (învechit) răpit' (1). 
răpitnră (i|. Cf. răpi (ij. .Să arate răjiitoriul scamne 
ca acelea cu tărie, ca să să poală creade, cum s-au făcut 
răpitura (răpirea munt.) cu voia ei. prav. 189, cf. 
i.B. PoLizu. Pricepu ce dor fierbinte, ce chinuri adinei ar 
lăsa în suflelu-i pătimaş răpirea iubitei sale de către un 
altul. Odobescu, s i, 125. Răpirea fetelor tnaintc de 
cununie ... nu este un obicei aşa de răspindil, ca fiecare 
fecior să-t indejdineaseă Marian, nu. 157, cf. ddbf, 
Ş.\iNEANU, Barcianu, Alexi, w. Pcutru hrâpirea ,, fe- 
melei altuia" popa de religie obţinuse izgonirea mea din 
şcoală! KiopşTOCK, i 280. A'ii te uila aşa de spăimln- 
tală la mine. Fetele Ia noi sini deprin.'te cu hrăpirea. 
.Sadoveanu, o. v, 528. împăratul şi împărăteasa se 
întristară foarte mult de răpirea fetelor. Pope seu, B. 
i, 75. 

2. Luare eu sila a unui bun material; .iefuire, pră- 
dare; (învechit) râpiciune', răpitM2). răpitura (2), 
răpslire, (învechit, rar) răpştil' Cf. răpi (2). A'ii 
nedejdireţi pre nedereplalia şi în rrăpire nu iubireţi 
bogătatea. psai.t. hur. 51r/26. A'ii upuvăireli în ne- 
dereplate şi in ră/iire (apucare i>) nu deşiderareţi . 
PSALT. 117. Cu ajuloriul tău slobozescu-mă de toată 
nedereptalea şi de răpire şi de alalle reale Cobesi, ev. 
15 ,4u tras în partea sa pre nişte oameni, carii numai 
din răpiri trăia Şincai, hr. ii, 230/15. Stănjinindu-se 
din obicinuitele hrăpiri . . . si asupritoare chipuri cătră 
săracii păminteni (a. 1804). Uricariul, iii, 65, cf 
ZiLOT, CBON 80. I-c ruşine să zică şi dă hrăpiri şî 
jăfuiri. I GoLEseu. in pr. dbam. 60, cf. lb Veţi ră- 
minea . . . in răspundere pentru neingri jirea la datoria 
ce aveţi, a apăra pă locuitori dă vcrice hrăpiri şi luări 
nedrepte (a. 1829). doc. ec. 450. llrăpirile, nedreptăţile, 
zavistiile . . . pină întru cel mai mic . . . se vor arăta 



1369 



rApiti 



97 - 



RĂPITOR 



GoRjAN, H. IV, 152/20. Vru sii punâ stavila la răpirih 
lor, dar nn izbuti decil a-i inlârita mm mult şi a-i re- 
volta asnpră-i. Bălcescl-, m v 33, cf l'oi.izu. Aceal 
domn . . . TU neimpâcal cu boierii care, nevoind o fi 
instrumentele hrăpirii lui, ii făceau vreo împotriviri- . 
coNV. LIT XIV. 86. Omorul şi ră/jirea prin learu se 
lăţise. MuHEŞANU, p 99/9. Ceea ce mai avea acum de 
făcut era răpirea definitivă a stării făcătorului său de 
bine. FiLiMON, o. i, 154, A dezvolta umilinţa? A tolera 
răpirile? Bolintiseanu, o. 313. Ţeara ajunsese in 
sapă de lemn prin brăpirile, nedreptăţile şi impilorilf 
ce căzuseră pe capul bieţilor locuitori Ispirescu, m 
V. 4, cf. DDRF, Barcianu, Alexi, w. Fereşte-te di 
lirăpire, că te duce la pietre. Zanne, p. viii, 635. (F i g ) 
Mulţi . . . făceau parte din anumite bande, organizaţi 
cu scop de răpire a muncii şi drepturilor altora n a. Bog 
DAN, c. M. 14. >^ F i g . (Concretizat) Obiect luat cu 
sila. V. pradă. Amar voao cărturarilor şi fariseilor, 
făţarnicilor, că curăţit păharăle si blidele de nafară, 
iară inlăuntru sănl pline de răpire şi de ncdire plate. 
CHEi.v î.N. 52^/16. h'u ştiu mai de demult, că oamenii 
In lume Asupra celor mici dreptate nu-si găsesc: Cind 
ei cu cei mai mari răpirile-mpărţesc. DoNici, v. 76. 

3. Fig. Fermecare. încintare, extaz; (învecliit) 
răpitură (3). Cf răpi (4). Şi ca înlr-o răpire striga. 
ŢiCHiNDEAL, p. 270/23, cf. i.B. Aduceţi-vă aminte că 
acea fericire dinlăuntru, acea răpire îngerească . . . nicio- 
dată n-a izvorit din vreo împrejurare din afară. Mar- 
covici, D. 270/22. Cuprinderi, imbrăţişart sub priete- 
nească faţă, Căutături cu răpire. Conachi, p. 85. A'ti 
te poţi opri de a privi cu răpire astă Incinlătoare vale 
Negruzzi, s. I, 195. Şi de-atunci, mama duioasă, !n 
răpirea-i drăgăstoasă. Tot înşiră, visătoare, Preţioasele-i 
odoare. Alecs.^ndri, p ii. 192 Toată adunarea vedt 
cu răpire O fetiţă dulce ca o fericire. Bolintineanu, 
o. 44 Ascultind, cu o dulce răpire, cum vrăbiile limbuţi 
ciripesc Odobescu, s. iii, 77. Idol tu! răpire minţii: 
cu ochi mari şi părul des. Eminescv, o. i, 80. 

4. (învechit) Pornire nestăplnită. aprindere, in 
focare, înflăcărare: (învechit) răpit' (3). Cerea ier- 
tăciune pentru greşala ce iau făcut din răpirea miniei 
MiNEiVL (1776), 35*^/7. Cii acest mehanism nu estt 
de a se teme . . fiind in trăsură, orişicum ar fi răpirea 
cailor şi năravul lor. ab (1829), 135V45, cf . Conachi, p 
26 [Mihai Viteazul] se întemeia . . pe dragostea poporu- 
lui român din ambele ţări, care, in răpirea entuziasmului 
ce avea pentru eroul său, nu-l numia altfel decll ,,Ma 
cedon al nostru". B.ii.cEscu, m. v. 424. 

— PI.: răpiri. — Sir (învechit) lirăpire s f. 

- V. răpi^. 

HĂPiTi s. n. (învechit) 1. Răpire (1). La vreame 
răpitului (răpirii munt.) n-au strigat săi vie cinevo 
agiutoriu. prav. 189 Văzu o mulţime de alămuri tur- 
burate nevoindu-se a sfărima stavilile hgilor . . lupi la 
hrăpil. vulpi la vicleşug. Marcovici, c. 86/10. 

2. Răpire (2). Leşil ce era cu dinsul tncă ii blăslănw 
... că avlnd mulţi bani lor nu le da nemică, ce-i lăsa 
să se hrănească cu răpitul şi cu lălhuşagul. Axinte 
Uhicariul, let. ii, 172/31. 

3. Răpire (4). Cela ce va fi suduit pre cineva de ră- 
pitul (pornirea munt.) maniei sau den sminteala 
limbii, să nu să cearte ca un suduitortu. prav. 226 

— Si: (Învecliit» lirăpit s n 

- V. răpi*. 

RAPIt', -Â adj. 1. (Rar: despre persoane) Luat 
cu forţa şi dus In altă parte: furat. Bucalele ...el 
va da giudeţul muierii ceii răpite, prav. 180. Kunta, 
ce să va face, intre obrazul cel răpitoriu şi aceii răpite. 
ib 186, cf. anon car., Şăi.neanu, Barcianv, Alexi, \v. 

2. (Despre obiecte, bani etcl însuşit pe nedrept : 
jefuit. Pentru el sini sădite [fructele] Aceale răpite 
Bărac, ap. OCH II, 175/30. <0> F i g . Şi din paeca 
mea răpită, şi din stinşii ani de mai. Cel puţin fu o li- 
coare pentru cupa zeităţii Macedonski, o. i, 162. 
•♦• (Neobişnuit) Care jefuieşte; jefuitor. Cu cit mai 
bună taste cia cu cinste sărăcie, declt răpită lăcomiia. 
N. CosTiN. ap. OCR II, 11/13. 



3. Fig. Fermecat, Inclntat, vrăjit Bătrinul Su- 
eoleanu, doboril sub grindina laudelor, . . se lăsase pe 
un scaun . . ameţit, răpit Negruzzi, s. i, 6. \aşle-n 
sufletu mi răpit Cn chor scump şi înflorit De-amintiri 
armonioase. Ai.ecs.andri, 1'oezii, 515. Mă-ntorsei în 
prag şi-o priveam răpit. Eminescu, g. p. 76. // asculta 

cu ochii Închişi, răpit, dus în alte lumi. Sadoveanu, 
o. II, 377 

4. (învechit) Nestâpinit, aprins. Firea acestii domtui 
. . . se cunoştea intr-insul den firea tătine-său; iar la 
măiue răpit. M. Costin, let. i, 354/29. Micolai Vodă 

. foarte era straşnic şi răpit la mânie. Muşte, let. 
III, 46/G, cf. CiHAc, I, 227, Barcianu. 

5. (Prin Ban.) Copt înainte de vreme sau rămas 
necopt; pripit. Cf ai.r ii 3 503/2, ai.h sn i h 44/29, 
ib. h 231/29. 

— PI: răpiţi, -le. — Şi: (Învechit) ripit. -ă (\non. 
car ), hrâpit, -â (Barcianu) adj 

- V răp|î. 

RĂPiT». -Ă s. n. V. hrâpit. 
RĂPItA s. f. V. răehllă. 

ILĂPITOR, -OARE adj. 1. (Despre pereoane ; ade- 
sea substantivat) Care răpeşte- (I) pe cineva. \'eniamin, 
lup răpitoriu: demineaţa mănincă pradă şl seara îm- 
parte dobinda. po 175/23. \unla . . să va face intre 
obrazul cel răpitoriu şi aceii răpite, prav. 186. Era 
sililă a face Orice răpitorilor săi place. Budai-Deleanu, 
Ţ. 328 Din ziua aceea răpitorul nu mai putu avea 
linişte sufletiască. F (1873), 335. A'u putuse să-i scape 
de la răpitor pe iubita lui. Ispirescu, l. 27. X-aş voi 
să trec drcjit răpitor de copii. C.vlinescu, s. 445. 
■^ (Despre păsări şi animale) Care răpeşte animale şi 
le sflşie pentru a le minca : (Învechit) rapace, (învechit, 
rar) răpicios Această pasere este . . . răpitoare şi se 
nutreşte cu carne vie sau de mortăciune. Isis (1856), 
6'/32 El se-nalţă şi se lasă Pe clopolniţa frumoasă. 
Ca un vultur răpitor. Alecsandri, p. ii. 35. Era 
hotărit . . . să scaj)e lumea de o fiară răpitoare. Sado- 
veanu, o. i, 472 Bufniţele, pină nu demult, au fost 
clasate In acelaşi ordin cu păsările răpitoare diurne. 
LiNŢiA, t> II, 83. Clnd îl încorda Tocmai se lăsa Şoi- 
mii vinotori, Şoimii răpitori, pop., ap. ocr ii, 328, 
cf. ALB 11 3 503/228. Viu cătră voi în Deşmi[n]tele oilor, 
iară denlontru sînt lupi răpitori, n. test. (1648), 9*/12. 
4- (Substantivat, f. pi ) Numele imui ordin de păsări 
care îşi procură hrana prin răpirea altor păsări ; (la 
sg.) pasăre care face parte din acest ordin. Cf. Şii- 
NEANU. La noi . . . trăiesc diferite specii de răpitoare 
nocturne. Simionescu. f. r. 169. Prin turburări con- 
tinue [şoimul dunărean] goneşte aceste răpitoare chiar 
din cuiburile ocupate Linţia, p. ii, 145 -^ F i g . 
Care ia viaţa cuiva, care ucide: omoritor. Tu ai pier- 
dut pe tatăl tău . . . prin crunta comandă a hrăpiloarei 
morţi! Gorj.an, h. ii. 181/22. I'aricide, răpitor de zile. 
Alecsandri, ap. ddrf. Lumea c înşelătoare. Moartea 
hoaţă, răpitoare. Pann, p. v. iii, 140/23. 

2. (Adesea substantivat) (Persoană) care ia pe ne- 
drept un bun al altuia, care despoaie pe altul (v. 
hrăpăreţ, hoţ, jefuitor), care uzurpă un 
drept al altuia (v. uzurpator). .Sf izbăveşti . . . 
mişelul şi meserul de răpitorii (c a r i - 1 j e c u c s c d) 
lui. PS.ALT. 62. .Aceia sînt răpitori vinoraţi, după poh- 
tele lor Imbllnd (cea 1569 — 75). ocr i*, 12/11. Laudă 
ţie dau, că nu sînt ca alalţi oameni, răpitori, nederepţi. 
Cobe SI, ev. 11. Veni moartea ca un răpitoriu şi mă 
risipi. MoLiTVENic (sec. xvn), 302 Putearea cea ră- 
pitoare MiNEiUL (1776), 5»-/37. Pre cel ce stăpîneaşte 
cu rea credinţă, pravila 11 numeaşte răpitoriu. pravila 
(1814), 31/5 Un norod ticnit ce pătimeşte de hrăpitoare 
slăpînlre. Zilot, cron. 3,39, cf. lb. Cită mîhnire pri- 
cinuteşte fericirea nemilosttvului, a hrăpitorului şi a 
făţarnicului linguşitor. Marcovici, c. 26/11. Moldo- 
venii combăteau de moarte spre ai nimici, nu ca pe 
oşteni, ce chiar ca pe răpitori sălbatici. Asacjii, s. l. 
II, 104. Funcţionarii fiscali ies defăimaţi şi înfieraţi 



1374 



rApitoriu 



98 - 



rAposa 



ca tirani şi răpitori. Rahiţiu, p. a. ii, 650. Văzui 
ttlhari, ucigafi, llufi, răpitori şi pungaşi. Fann, ap. 
OCR u, 323. O luptă mare şi îndelungată se începe Intre 
...popoare cu căpiteniile lor cele lirăpitoare. Russo, 
s. 133. Nu fi răpitor. Nkgbuzzi, s. i, 249. Mi-a spus 
că eşti hol, răpitor, mirean. Filimon, o. i, 172. Ciocoi 
. . . aprig, hrăpitor, spaima răzeşilor. Alecsandri, t. 
1 344. Begăsim pe hrăpitorul tiz al acestuia în egumenia 
Snagovului. Odobescl', s. i, 457, cf. ddrf, Şăineanu, 
Ai.Exi, w. Nişte ostaşi d-ai tăi Foarte răpitori şi răi, 
Cu putere ne-au supus. Teodorescu, p. p. 103. (Fi g.) 
Oralluni răpitoare de timp. Bariţiu, p. a. iii, 218. 
3. F i g. Fermecător, Indntător. Ce clnteee răpitoare ! 
ce glas dulce, îngeresc! Pann, e. i, 24/22. O mulfirne 
de grupe [de nori] . . . luminate de palida lumină a 
lunei, prezintau privirci o panoramică fantastică şi 
răpitoare. Filimon, o. i, 115. Focul poetic e răpitor. 
Alecsandri. p. ii, 79. A/(ii nu-s mai străluciţi 
Mai frumoşi, mai răpitori Ca doi tineri frăţiori 
BoLiNTiNEANU, O 88. Mi se desfăşoară dinaintea 
mintii uimite privelişti aşa de răpitoare. Odobescu, 
s. UI, 93. Templul... l'riaş prin inălt'me, 
răpitor prin meşteşug. Macedonski, o. i, 103, cf. ddrf, 
ŞiiNEANU, Alexi, w. Eto attt de răpitoare această 
privelişte, incit ai fi zis că ai înaintea ochilor o salbă 
de mărgăritare. Hogaş, dr. i, 31. Valsul era răpitor. 
Bacovia, o. 225. A fost răpitoare, tofi bărbafii o sorbeau 
din ochi. Călinescu, s. 528. Ş-apoi cîntă-mi viers de 
dor Cu glas dulce, răpitor. Alecsandri, p. p. 206. 
[Palatul] era Învelit numai cu smarand verde căptuşit 
cu argint şi înconjurat numai de grădini răpitoare. 
PoPEScu, B. I, 81. Aste buze răpitoare, Nu le-aş da 
p-un soare mare. Bibicescu, p. p. .34. 

— PI.: răpitori, -oare. — Şi; (Învechit) răpil6rin, 
-oare, rlpit6r, 'oăre (anon. car., bul. fil. xi — xii, 
62). hrâpitâr, -oăre adj 

— Răpi- + silf. -tur. 

RĂPlT(ilUU, -oArE adj. v. răpitor. 

RĂPlTt'RÂ s. r. (învechit, rar) 1. Răpire (1). 
Mai mare taste răpilura (răpirea munt.) cind . 
să răpeaşte fală de mare boiarin. prw. 184, cf, Poi.izi', 
udrf. 

2. Răpire (2). Ştia că răpiturile şi strămbătătUe nu 
plac lui Nicolal Vodă. Axinte Uricarill, i.et. ii, 
190/15. Nu-l face şi pre dînsul părtaş furtişagului şi 
răpUurilor lui. Ţichindeal, ap. cadf,, cf. I'olizu, 
DDRF, Gheţie, n. M. >■ F i g. (Concretizat) Obiect 
luai cu sila. V. pradă. Voi... curăţit paharul si 
blidul dinafară, dară denlăuntru pline stnt de răpituri 
şi de necurăţie. n. test. (1648), 30v/17, cf. po 228/17. 

3. Răpire (3). Cf Barcianu, Alexi, w. 

— PI.: răpitiu-i. 

— Răpi- -f suf. -lură. 

RAPIŢIŞTK s. f. (Regional, cu sens colectiv) l.oc 
(cultivat) cu rapiţă (1) (Topraisar — Techirgliiol) 
Cf. ALR SN I h 39/987. 

— PI.: ? 

— Răpită + SLif. -iste. 

RĂPIgA vb. 1 V. răpăya. 
RĂPII vb. IV V. răpăl. 
R,1PXĂ s. f. V. riviiă. 
RÂPOÎ vb. IV V. răpăl. 

RĂPOOSA vb. I V. răposa. 
HĂPORAtOR adj. v. reparator. 
HĂP0R6S, -OASÂ adj. v. răpnros. 
RAPORsA vb. 1 V. răposa. 
hApOHT s. n. V. raport. 



RĂPORtA vb. I V. raporta. 

RĂPORTUt vb. IV V. raportul. 

HAPOSA Vb. 1. I. Hefl. şi i n t r a n z. (înve- 
chit) A se odilmi (după o nuiiică, după un drum etc), 
a poposi. Cine da-mi-va arepi ca porumbilor, şi se sboru 
se răpaosu (şi voiu poposi h, şi voi odib- 
n i d). psalt. 104. Răposăm o zi la dtnşii. Cobesi, 
L. 100/18. Răposaţi supt acest lemn. po 56/17. Vai de 
cela om ce no-ş va lăsa dobitocul să răpause sf[l]nta 
domerecă (a. 1600). cuv. d. bXtb. ii, 52/9. Numai 
ce bea şi minea şi se răpousa. MoxA, 391/28. cf. anon. 
CAR. Abia răpăusă jumătate De ceas cind II curmă 
odihna lină Vn glas de om. Budai-Deleani-, ţ. 294. 
Mai nainte de a călători noaptea mai departe, . . . ră- 
posa sub un stejar vechi. Asachi, s. l. ii, 18. •<> Fi g. 
Şedea acolea de bea şi minca şi-ş răpousa bălrineafele. 
MoxA, 399/17. > T r a n z. A da, a oferi cuiva odihnă; 
p. e X t. a adăposti, a găzdui pe cineva. Să dea Dom- 
nul milă casei lui Onisifor că de multe ori m-au răposat. 
Coresi, l. 513/20, cf. id. ev. 146. Şi călătorii făgăduiţi 
la casele voastre de-i răpăusafi (a. 1600). cuv. d. bătr. 
11, 50/21. -^ .\ avea linişte, tihnă (din partea cuiva); 
a se odihni, a se linişti, iiăposa-voiu (o d i h n i - m ă 
voiu d) in dzi de grija mea. psai.t 322. Nici o rău- 
tate nimenile de la ei n-au văzut, . . iară acum ei nu 
se pol răpoosa de voi (a. 1649). ap. hem 139. Matei 
Vodă ■ . zăcea in patul liii şi nu putea să să răpaose 
şi să-şi caute leacul runci sale de necazul slujitorilor lui. 

ANON. CANTAC, cm I, 160. 

2. Intranz. (Astăzi rar, mai ales In limbajul 
bisericesc ; adesea urmat de determinări introduse 
prin prep. ,,ln", ,, Intru", ,, către", ,,pe" etc.) A muri. 
Ştefan Vodă ... cu mare jale au răposat marţi iulie 
In 2. Ureche, let. i, 143/6. /[i]sus slobozi glas mure 
şl răpăosă. N. test. (1648), 63f/18. Răpăuslnd stareţul, 
cuconul se dedease pre săhăstrie. Dosoftei, v. s. sep- 
tembrie 13 /15. Răposară cătră Domnul. Mineiul 
(1776), 131V/8. Pană a nu răpăosa, in citeva rlnduri 
s-ar fi giudecat jăluitorul cu vechilul vornicului (a 1776). 
ITricariul, XXI, 391 Cind s-ar întimpla . . . ca mări- 
rea sa să răposeze, atunci va avea grije teara pre cine 
să aleagă prinţ. Şincai, hr. ii, 234/24. Lipsind vreunul 
. . . adecă răpostnd sau . . . depărtindu-să de slujba di- 
vanului (a. 1822). UnicARiUL, iv, 283/16. Miercuri 
noaptea . . . marele ban şi prinţ Grigore Brlncoveanul 
a răposat, cr (1832), 104-/35. Acel om . . . răposa pe 
a lor brată. Conachi, p. 301, cf. Polizu. Săracii au 
răposai. Hasdeu, r. v. 58. Dar etnd a răposat? 
— Acu chiar, o răposai In braţele mele. Alecsandri, 
T. 1 646, cf. ddrf, Şăineanu, tdrg. De jalea lui ne-au 
iu;,osat Şi moşii şi părinţii. Goga, p. 14. Fostul guver- 
nator a răposat acum trei ani. Sadoveanu, o. ix, 264. 
A răposat la vreo optzeci de ani. Pas, z. i, 158. A răpo- 
sat de glonţ turcesc in pragul Plevnei. Galan, z. r. 40. 
Dară mult ş-o răpăusat Şl pă loc i-o îngropat. T. Papa- 
HAGi. M. 53, cf. alb ii/i mn 84, 2 702, alrm ii/i h 
217. <> Refl. (învechit şi, rar, regional) S-au răposat 
intru D[o]nw[\i]l . Dosoftei, v. s. octombrie 64>'/14. 
N-au zăbăvit mult şi să răpăosară părinţii lor. id. ib. 
noiembrie 1.38'/16, cf . alhm ii/i h 217/349. >• T r a n z. 
(învechit) A da cuiva odihnă veşnică; a odihni. Dam- 
nedzeu . . . răpaosă ceia ce au lucrat, cod. tod. 193. 
Veniţi cătră rnine toţi ce v-aţi ustenit . . . şi eu răposa- 
nă-volu. tetraev. (1574), 218. C'ii dulce te roagă lui 
D[u]nin[e]:fu, să răpaose acum pre acest mort (a. 1669). 
OCR I, 185/36. •> Refl. Mulţi de la răsărit şi de la 
apus vor veni şi să vor răpăusa cu Avraam ... şi cu 
lacov tmpărăţiia ceriurelor. n. test. (1648), 10i/34. 
Trupul mleu mărgind la odinhă s-a răposa. Dosoftei, 
ps. 45/2. -O» Intranz. In odihneala ta, Dloalnme, 
unde derepţii răpăuseadză . . . robul tău odihneaşte-l. 
Molitvenic (sec. xvii), 312. 

3. Intranz. (învechit: despre .,duh", ,, suflet") 
.\ se Îndrepta asupra cuiva, a se cobori, a se opri. 
Şi se vă ocărire dereptu numele lui //[ristojs, ferlcali 
seţi că slovele d[u]hului Iu D[um]nedzeu spre voi răpaus 



1389 



rAposare 



99 - 



rApotin 



(s ii V a <i (1 i h 11 i N. TEST. I6-18, s fi o <i i h ii f s t r 
BIBLIA 1(1K8). COD. VOR. 1{;(I/12. Diiliiil tiii Milini 
Viltaziil nil răimiase asiipiăi i. Bălckscu, iM. v. Gdli 
4. \{ (■ f I. (învechit, rar) .^ se spriiini, a se rc/iiua. 
Sprr el a mii răposa place-mi. ( ohesi, ap. i>iii ii ii, -ITd 

— Prez. ind.: răposez. — Si; (iiivccliit şi regional) 
rApiiiisA, reposâ (I'ricariul, xiii, 312, ii ii 82, ai.hm 
ii/i/ li 217/-IH), (invecliit) riipaiisâ (prez. ind. răpuiis), 
rApâusti, iiipoasâ (frez. ind. râpăos), răpoosă, Tripinisil. 
(resiiional) rSporsă (ai.rm ii/i li 2l7/9o) \li 1 

— l.il rppau'uire. 

nĂPOSAnE s. f. Faplul de a (s e) r apos a. 

1. (fnvediiO Odihnă, rtpaiis. Cf. răposa (I). (.1. 
1.11. 

2. Moarte, deces; (rar) răposat' Cf. răposa (2). 
Cf. UosoFTKi, V. s. decembrie 2l!1r/lO După răpo.-iareo 
ei . . . să slrln^eră ea să o inţiroape (a. 1098). gcr i, 
.'il9/19. Cind era sâ li se caute drepluic s-ar fi iniămplal 
lăpaiisare domniii sale Grigorie Gliica (a. 1783). bul. 
coM. IST. IV, 178. ^oi aduce hrismnil din care se arată 
timpul răposării eomitului Ştefan de Ilalnr. Şincai, 
HR. II, 9(1/8, cf. i.B. Ventru doliul răjiosărli . . . au 
rămas iară aminată cau:a măritatului. x\sachi, s. 
l.. II, 95, cf. Poi.izu, i.M, JAIIRESBER. VII, 126 ieslea 
despre răpăosarea lui A . Ilurmazachi răsună . ca un 
trăsnet. Sbiera, f s. 238. <» (Precedat de ,,cea de 
apoi") Odihnă ve.şnicâ I'ină in aceaia de apoi răposare 
sâ piiislăiim pre el. Coresi, ap. dhlr ii, 470. 

— PI : (neobişnuit) răpo<iări. Poi.izu. — Şi: răpa- 
iisâre, i'upâosâre. leposAre (Şincai, iir ii. 82/21) s 1 

— V. rilposa. 

RĂPOSAli s. n. (Rar) Răposare (2). l-oaie verde măr 
dungat, Acum m-am Inspăiminiul , Mie frică de răposat 

PĂSCULESCLI, L. p. 22f). 

— V. răposa. 

BĂPOSAt-. -Ă adj. 1. (învechit) Netiilbiiiat. li 
niştit : odiliiiit. l.egă . . . ranele, nu lăsă nun multă 
răotateu lăjxisată să fie. (;oresi, ev. 392. -^ V i fî 
Care produce linişte sufletească; liniştitor, odihnitor. 
In apă răposată (r ă p a u s ce-, de r r ă p a o s ii, 
de odihnă n) sălură-me. psalt. 39. 

2. (Şi substantivat) (Persoană) care nu se mai află 
In viaţă; mort, decedat, defimct, repauzat. Şi vine . . . 
in ffl.su Judelui ţi o văzu pe răposată, tetraev. (1574), 
214. Şi multe trujniri răposate ale sfinţilor sculară-se. 
Coresi, ev. 177. Dzestre de la . . dumneaei Aliesandra 
Spătăroaie a răpăusatului lordachi Spălariul (a 1662). 
BUi.. coM ist IV, 20. Deci priimeşle, in ceasta dotă, 
allta din truda noastră cit să nu să uite lucrurile şi cursul 
(arii, de unde au părăsii a scrie răpăosatul l'riclie vor- 
nicul. M Costin, o. 42. \'iaţă a feriritului părintettn 
măria tale răposatului Constaidin Cuutacozinii. Pibi.ia 
(1688), [prefaţă] vii/21. Această mănăstire o au fost 
inetnnat mai înainte vreme răposatul părintele măriţi 
sale, Nlcolaie Vodă. Neculce, l. 387. Au mărturisit 
. . . că din zilele răiMusatului măriii sale (irigorii (iliieu 
Vodă... sini şăzători acolo (a. 1765). bul. com. ist. 
IV, 215. Şi s-au îngropat răpăosala in biserică (a. 1793), 
cat. man. I, 552. Noi, spre a lui fi in bănatul răpousu- 
tulul vistier, n-am vrut să iscălim (a 1801). Iokoa, 
s I). VI, 67. Am /ilătit de la moartea răposatului tată- 
miieu pină acum peste taleri liMO (a, 1819) nuc. ec. 
199, cf i.B. V-ali jurat şi dumneata şi răposatul banul 
Manolache Crejulescul , . . şi apoi toji v-ati căleai juru- 
mintul. I. Gole seu. In pr. dram. 68. Cii cinste reco- 
mand scrierea răposatului lorgovici tipărită in Buda 
in veu<ul trecut. Heliade, o ii, 209. In Ţara Româ- 
nească .singur răposatul loan Munu a urmat a subscrie 
pină la moartea sa ,,Ioan Mânu, mare vornic". Kii- 
C.ĂLMCEANU, s. A. 209, cf. PoLizu. Răposcitul Măciucă 
eia oltean ea şi mine. Ghica, s. 4. I.-au sărbătorit . . . 
cintindu-i versurile ce se atribuie unui mare profesor transil- 
vănean, răposatul Vasile Fabian .sau Bobul. I. Ionescu, 
M. 255, Iui . am trăit 17 ani cu răposatul sotu meu. 
Alecsandri, t. 340. l'refect al polifiei . . era pe alunei 



răposatul Protopopescu Pale Maiorksci', i> ii, 36. 
N-am uitat nici pe răposatul C.araiman, veselul şi pri- 
ceputul staroste al vlnălorilor Odobescu, s iii, 14, 
cf. CiiEANG.i, A. 142. /// trimit ,,1'ulgu sau Ideal şi 
Kcal' al răposatului meu amic C,r. II. Crandea Citeş- 
te-o. Caragiai.e, o. vii, 175 Delr condurul răposatei 
împărătesc . . . căutind la cine sar potrivi. Ispirescu, 
L. 306 Rămii sănătoasă, scumpă casă părintească. Am 
gustat linişte şi mulfămire in păreţii tăi, cit trăia încă 
răjjosatu! I. Negrulzi, s v, 307, cf. i, 19, ddrf. 
Aice zace cinstitul şi răposatul ca/tiil creştinului Miliail, 
marele voievod. Iorca, c. i, 18. Ră/iosatul n-a fost 
vrednic De poala ta, bătrlne crai! Gooa, p. 37. ...Marele 
llasurab Voievod" cel răposat la l.l'iS ... a inslituit 
marile dregătorii munlene. bul. cum. ist. v. 27, Sumă- 
nă la ochi cu răposata maieă-sa. Sadoveanu, o. xi, 
228. /)'■ unde să fi ştiut Dima că regimentele ţineau .so- 
coteala cailor rămaşi de la ostaşii răposaţi? Galan, 
z. R. 40. De sufletul morţilor (răjiosaţilor I. Zanne, 
F. II, 443. <)■ P i g. Bietul teatru naţional sărmanul' . . . 
ctnd moare, cind învie . . . dai mai mult răposat. Alec- 
sandri, T. 1 013. Nimeni altul nu mai plingă Răposata 
voastră fală. Goga, p. 47. '> (Substantival; art. ; sub- 
înţeleglndu-se soţul sau soţia) Nu şliii răposata ce fel 
ii fierbea Că de cind, sinnana, o am îngropat Lapte 
fitrt o dală cu gust n-am miueal! Pann, p. v. ii, 149/12. 
Maiorul . . . un văr al răposatului. Alecsandri, t. 961. 
La ce '.' . . Să-ncepi iar să-mi boceşti pe răposatul? 
Caragi.*.le, o. vii, 254. Aşa era şi bietul reposatiil. 
Dumnezeu să-l ierte! I. Negruzzi, s. iv, 243. Intr-o 
zi biet răposatul mă luă-n căsătorie. OllXnesci:, ap. 
DDiiK. Aşa am trăit eu cu răposatul, fără să ne zicem 
nici dă-te mai încolo. Bass.ahabescu, s. n. 86. 
N-am mai fosi . . . de cind trăia răposatul, fie iertat. 
flEBREANU, u. i, 29. Fusese răposata o femeie tare în 
clonţ şi făcuse zile fripte moşneagului cit trăise cu el. 
Sadoveanu, e. 116. De la răposai ii răminca bordeiul 
— aşa cum era, aruncat parcă în batjocură departe 
de sat. Galan, z. r. 41. Răposata, Cind trăia. Tot Iu 
dinsa Le ţinea. Teodorescu, p. p. 625. 

— l'l.: răposaţi, -te. — Şi: (învechit) răpăusât, -fi, 
răpăosât, -ă, râptiiisât, -ă, repiiw'it, -â adj, 

-- V. răposa. 

HĂI'OSĂTOAnK s. f. (învechit, rar) I. l.oc de odih- 
nă; sălaş. Şi unde va intra, ziceţi domnului caseei că 
invăţătorinl au grăit unde easle răposătoare. tetraev. 
(1574), 79. 

2. Moarte. Iorga, l. r. xxxii. 

— PI.; ? 

— Ităposa + suf. -(ăitoare. 

IlĂPOTfiM s. m. 1)1. V. lăpollii. 

RĂPOTf\, -Ă s. IU. şi f. (în vechile tradiţii populare; 
de obicei art., uiai ales la pi : si (Ulerniiuat prin ,, ţes- 
telor") Numele unei sărbători care se ţine de obicei 
In trei marţi consecutive liicepînd cu a treia marţi 
de după paşti. Nouă marţi .şi răpotinii i-am păzit cum 
am putut. Pann, p. v. i, 110/8, cf. Cihac, ii, 306. 
Re pot inul «c sărbăloreşle, duj}ă anii, in murţia a treia 
după paşti, precum şi in cele două ce urmează una 
după alta Marian, s. r. iii, 296, cf. durf. Mor unul 
după altul, fiindcă au făcut păcatul să lucreze in ropo- 
tini. N. REV. n. ii, 55, cf. tdhg. Roj>olinnil (sau rapo- 
tinul) ţestelor. Se cheamă aşa fiindcă in această zi fe- 
meile . . . îşi fac ţeste pentru copt turta sau mălaiul. 
Muscel, 56, cf P.amfii.e, v.Âzn. 81, Ciiihiţescu, gr. 
253. Despre urs şi lup poporul ţine sărbători ea filipi, 
ropoiini. h iv 116, cf. alr ii/i mn 113, 2 850/899. -f 
P. ex t. Turtă făcută la această sărbătoare. Cf. ScRi- 

RAN, D. 

— PI.: răfjotini, -e. — Şi: rlpotiii (Marian, s. r. 
III, 296), repotfn, ropntln, rupotioi s. m., răpoteni 
(cade) s m. pi., rppotină (Marian, s. r. iii, 296) 
s. f., rapoilne (mat. folk. 1 210) s. f. pi. 

— Etimologia necunoscută, t.f. Cihac, ii, 306 şi 
ScHiBAN, o. care propun v. rus. poiiaxii , .templu". 



1395 



RÂPOUSA 



- 100 - 



rApublican 



RÂPOUSA vb. I V. răposa. 
R.4POUSAt, -Ă adj. v. răposat'. 
RĂPŞl vb. IV V. răpşti. 
RĂPŞiRK s. f. V. răpştire. 
RĂPŞlT' s. n. V. răpştit'. 
^RĂPŞIt2, -Ă adj V. răpşlit=. 

RĂPŞITORIU, -OARE adj. v. rfipşlllor. 
RĂPŞITl IIĂ s. f. V. răpştilură. 
RAPŞTĂ s. f V. răpşle. 

RĂPŞTE s. f. (învechii) Mustrare, dojana. Pentni 
răpşta şi pentru cUvelace grăi improlioa {răl'me-săn . . . 
amlzi Dumnedzău fi să mânie. Varlaam, c. 327. Cer- 
şind iciiăciune pentru răpşte ce l-au mus[l]rat pre neştiute. 
DosOFTEi, V. s. decembrie 228*/.'î2,cfTDRG,ScRiBAN, d. 

- PI.: ? - Şi: răpştă s. f. 

— Postverbal de la răpşti. 

RĂPŞTf vb. IV. 1. I n t r a n z. (învechit şi regio- 
nal) (Adesea urmat de determinări introduse prin 
prep. „spre", „Împotriva", ,, asupra" etc.) A murmu- 
ra, a ctrti, a protesta. K se nu se saturare cărti-vor 
(răpşti-vor c, vor răpşti n, vor o vi vor u h). 
PSALT. 113. Răpştiră spre Domnul, tetbaev. (1574), 
234. Lazăr, săracul, cit era el intru attta chin şi intru 
alîta rău, ... nu hulita, nici imputa, nici răpştiia, nici 
ocări bogatul. Coresi, ev. 365. Unde să cădea să-i 

paie bine el acolo răpşti şi-i păru rău. Varlaam, c.315. 

Iară deaca-i luară, răpştiră spre domnul casei. n. test. 
(1648), 26'/8. Unii ii suduia, al{ii ii da palme, . . 
şi nice dănăoară n-au răpşlil, ntce le-au zis cuvtnt de 
bănat. Dosoftei, ap. tdrg. De se va inttmpla vreo 
pricină . . . răpştesc cei mai mulţi. Antim, p. xxviii. 
Maimuţa . . . începu a răpşti spre vulpe (cea 1705). 
GCR I, 354/6. Toţi răpştesc asupra lui (a. 1756). Iorga, 
s. D. XIII, 256. Nici unul vra să asculte cu pace Şi tocma 
ca neşte fieri surepc ftăjiştind merg. Budai-Deleanu. 
Ţ. 402. Boierilor şi negustorilor le era frică, răpşlind 
asupra nemţilor că nu stau de război . Dionisie, c. 179, 
cf. LB. Se văitau, răpşteau şi doreau inturnarea la şesu- 
rile Egiptului. C.odru-Drăguşanu, c. 220, cf. Cihac, 
II, 306, LM, Gheţie, r. m , Barcianu, Alexi, w. 
începu a pltnge . . . şi a răpşti împotriva lui Dumnezeu, 
de ce a dat un frig aşa de mare şi nesuferit. Marian, 
s. H. II, 95. ■0> Tranz. Spre lucrul nostru... să 
ne nevoim ... şi nemica răpşlind şi neasculttnd sau 
pizmuindu-ne in cuvinte. Coresi, ev. 481. Ştiind Dom- 
nul lăcomiia lui, şi punga cu banii dedease la dinsu, 
pentru să n-aibă a răpşti ceva că nu-i soseaşte. Varlaam, 
c. 68. 4- Refl. (învechit şi regional) A se răsti. Cf. 
Gheţie, r. m., Şăineanu. Mă-sa, . . . văz!nd-o pleoş- 
tită şi bocită, se cătrăni foc şi se răpşti la ea. Rebreanu, 
N. 80, cf. BL vi, 74. Pepelea, mintos, se răpşti căiră 
dtnsa. Sbiera, p. 3. > T r a n z, (învechit) A invidia, 
a pizmui, a duşmăni. începu starea ţul .. . al răpşti 
şi a-l grăi de rău (a. 1692). gcr i, 305/27. Vulpea o 
răpşti foarte [pe maimuţă] fi'-i arătă o furămă de carne 
tntr-o cursă (a. 1705). id. ib 354/1. 

2. In tranz. (învechit, rar) A se tulbura, a se 
frămlnta, a se agita. Răpştiră (t u 1 b u r a r ă - s e 
psALT.) limbile şi se clătiră împărăţiile, psalt. (1651), 
180. 

3. Tranz. (învechit) A-şi însuşi pe nedrept (un 
bun, un drept etc.) care aparţine altuia; a răpi, a 
jefui, a uzurpa. Cu strlmbul au răpştit nume de episcop, 
s-au înălţat la episcopia Bălgradului. Şincai, hr. i. 
l&'Sjn. Fără vreo cădinfă şi numai cu vicleşug au răp- 
ştit împărăţia, id. ib. ii,24ll\. Ca si nustea in gtudecată 
cu p(î/!ar[nicul] Done şi să-i răpştească dreptul său, 
nicidecum nu au voit a priinii sorocul arătat (a. 1813). 
BUL. COM. IST. IV, 92. 



— Prez. Ind : răpştesc. — Şi: (Învechit) ripşti (lb), 
răpşi (LM), răptşti (ib), răpti (Marian, s. h ii 95) 
vb. IV. 

— Din slavonul piniTiiM, p^n'kifjA. 

RÂPŞTlRE s. f. (învechit) Acţiunea de a răpşti. 

1. Murmur, clrtire, protest; invidie, pizmă, duş- 
mănie ; (Învechit) răpştitură. Cf. răpşti (1). Dom- 
nul . . . le lua şi le tăia toată vina şi imputarea şi răp- 
ştirea. Coresi, ev. 250. Inlre împăraţi gălceavă şi ură 
şi răpştire şi războie. Paraclis (1639), 258. Inmul- 
ţindu-se ucenicii făculu-s-au răpştire elinilor, cătră evrei, 
căci să trecea cu vedearea, Intru slujba cea de toate zilele, 
văduvite lor. Biblia (1688), 835=/31. Cile sfezi, cile 
jalobe, ctte răbştiri şi blăslămuri de cătră cei împreună, 
moşinaşi (a. 1785). Uricariul, iv, 33/27, cf. lb, Sta- 
mati, d. 107, LM, ijDRF. Barcianu, Alexi, w. 

2. Răpire, jefuire, uzurpare. Cf . răpşti (3|. S-au 
ocrotit birnicii ... de cele mai înainte strlmbătăţi şi 
asuprele ce suferea din pricina havalelilor şi ale altor 
răbştiri (a. 1804). Uricariul, i. 24. Imprumutătoriul 
care fără voie giu(de)căţii . . . va lua lucrurile datorni- 
cului pierde datorita şi [a] triia parte din avere lui, 
şi dă spre răpştire şi si necinsteşti (a. 1813). bul. com. 
ist. IV, 101, cf. LM. 

— Scris şi: răbştire. — }'\ : răpştiri. — Şi: răpşire 
(lm), răptştire (ib ), repştire (Pooor, menr. 231/21) s. f. 

— V răpşti. 

RĂPŞTÎTi s. n. (învechit, iar) Faptul de a r ă p- 
ş t i (3); răpire, jefuire, liăpţitul cu rapşa de la 
toată lumea. lm. 

— Şi: răpşit, răptştit (lm) s. n. 

— V răpşti. 

RÂPŞTIT', -Ă adj. (învechit, rar) Revoltat, răs- 
culat; răpştitor. Răpşiţi contra guberniu[\ui]. lm. 

— PI.: răpştiti,-te. - Şi: răpşit, -ă, răptştit, -ă (lm) 
adj. 

— V răpşti. 

RĂPŞTITOH, -oARE adj. (Învechit) Care cirteşte, 

care protestează. De vrea fi răpştitorlu şi hulnic, nu 
vrea fi intru atita slavă spodobitu-se. Coresi, ev. 365, 
cf. Antim, ap. Rosetti-Cazacu, i. l. r. i, 168, Ba- 
RONZi, L. 100, LM, Barcianu, Alexi, w. <> (Sub- 
stantival) Aceştia slmtu răpştilori vinovaţi ce tmblă 
după pohtele sale cu necuraţii şi cu călcare de leage 
(ante 1618). gcr i, 50/6, cf. lb. 

— PI.: răpştilori, -oare. — Şi: răpştit^riti, -oare, răp- 
şit6riii, -oare (lm), răptştitârlu, -oare (ib ) adj. 

— Răpşti -f suf. -tor. 

r4PŞTIT0RIL', -OARE adj. v. răpştllor. 
R\P.^TITtRĂ s. f. (învechit, rar) Răpştire (1). 

Cf LM. 

— PI.: răpştituri. — Şi: răpşltură (ib ), răptştilâru 
(ib.) s. f. 

— Răpşti + suf. -tură. 

RĂPTl vb. IV V. lăpştl. 
RĂPTŞTl vb. IV V. răpşil. 
RĂPTŞTIHE s. f. V. răpştire. 
RĂPTŞTlTi s. n. v. răpştit^. 
RAPIŞTIT», -Ă adj. răpştit'. 
RĂPTŞTIT ORIU, -OAHE adj. v. răpştitor. 
RĂPTŞTlTtlRA s. f. V. răpştitură. 
RĂPfcHLECÂ s. f. V. republică. 
It\PUBLlcAlV, -\ s. m. şi f. v. republican*. 



1421 



rApublicA 



- 101 - 



rApune 



RAPÎBLICA s. r. V. republică. 

r4pUCI vb. IV. I n t r a n z. (Regional) A tran- 
spira. Cf. I. CR III, 120. 

— Prez. ind.: răpueesc 

— Etimologia necunoscută. 

BĂPUGUŞ s. n. V. răpăguţ. 

RĂPU1T6H, -oare adj., s. m. şi f. v. răpunâtor. 

RĂPrNĂTOR, -oARE adj., s. ni. şi f. I. Adj. (înve- 
chit ;şi substantivat) (Persoană) care omoară ; uciga.ş.Cf . 
răpune (2). Cf. ddrf, Barci.vnu, Alexi, w., Şăi- 
NEANU, n. u. <î> (IJespre arme) Sabiclc-s inţclătoarc. 
De i'ie(i răpunătnan. f (1871), 326. 

2. S. ni. şi f. Fig. (învecliit, rar) Persoană care 
Incintă, farmecă, cucereşte. Era înzestrat cu toi ce 
trebuie unui nm pentru a fi un adevărat răpuitnr de 
femei. Gane. n. i, 5. Se dădea de cel mai slraţnie ră- 
pultor de femei. id. ib. iii, 158. ef. dl, dm. 

— PI.: răpunălori, -oare. — Şi: rApuilor. -ofire adj , 
s. m. şi f. 

— Răpune + suf -ălor. 

RĂPl'AE vb. III. (învechit şi popular) 1. T r a n z. 
şi refl. A (se) pierde, a (se) prăpădi, a (se) distruge. 
Au cheltuit şi au răpus la beţie toată averea tătine-său. 
M. CosTiN, ap. GÎDEi. Iuda Urincovanul mau nin- 
dut . de-ani răpv.^ oaste. Neculce, l. 278. Banii mai 
mult dau întristăeiune şi voie rea, eind ii piiarde neştine 
ji-( răpune. C Cantacuzino, cm i, 79. Blestema prc 
Irimiia Vodă, căci scorni pre Miliai asupră-i, dc-şi ră- 
puse fara şi crăiia. anon cantac . cm i, 131, cf. anon. 
CAR. [Vizirul] neavind nădejde de nială . . . că au ră- 
pus oastea (începutul sec. XVIII), mag. ist. hi, 43/20. 
Srai'ind eu ce plăti, f-au băgat ebiizaf pană la o vreme, 
ca să {nu) mai răpuie ce are (a. 1754). Iohca, s. u. 
XIV, 228. Franfa ... prin războaiele cuceritoare ale 
lui Xapoleon, 51-a răpus floarea poporaţiei Codru-Dbă- 
GUŞANU, c. 208. T)ni boi cc-i arusii De vremi relc-i 
răpusei. Alecsandri, p. p. 285 Plugu-mi lăsaşi la 
nevoi Şi-mi răpuseşi şi ăi boi. Teodorescu, p. p. 273. 
Dacă moare juncul se răpune jugul. Pann, p. v. i, 
133/21, cf. Zanne, p. 1, 325 (Refl. pas.) .S-au 
intimplal de s-au răpus sfăniiil anlimis (a. 17.30). Iorga, 
s. D. XIV, 48. Am socotit a face bine şi să nu să răpune 
ban(i)i (a. 1778). F-urnicA, i. c. 86. <0> E x p r . 
Tranz. .\ răpune (ceva) din vedere = a nu mai 
şti unde se află (ceva), a pierde din vedere. Am pier- 
dut un diamant . . . Din vedere l-am răpus. Pann, ş. 
II, 63/4 .\ se răpune din oehii euivn = a nu mai 
putea fi văzut, a dispărea Boul . . . se duse Şi din 
ochi mi se răpuse Teodorescu, p. p. 272. A -şi răpune 
eapul (sau via|a, zilele) = aşi pierde viata, a muri : 
a se sinucide. După vinovăţia lui, era sn-şi răpuie viiaţa 
R. PoPEscu, cm i, 567. C:e-ţi veni . . .să-ţi răpui viaţa 
şi morminl să-ţi sapi? Pann, p. v. i, 32/18. Fraţii lui cei 
mari . . poate să-şi fi şi răpus capelele, deoarece sini duşi 
de alila timp. Ispirescu, l. 296. I'enir-o dragoste nu-şi 
răpune cineva eapul. Delavrancea, s. 51. Am holă- 
rlt in cugetul nwu . . . să-mi râpun viaţa. Sadove.^nu, 
o. viii, 575. Hra, măi, o frumuseţe, cum numa-n vis 
o poţi vedea: şi de eşti fată, să-ţi răpui zilele de donit 
lui. Meba, l. b. 131. Musca, pentru puţină dulceaţă, 
Işi răpune viaţa. Zanne, p. i, 561. A răpune (cuiva) 
eapul (sau viaţa, zilele) = ai Ina cuiva viaţa, a omo- 
ri. O răscoală a spahiilor . . . era p-aci să-l răstoarne 
din vizirat şi săi răpună şi viaţa. Bălcescu, m. v. 84. 
Ipsilant credea pe Tudor inţeles cu turcii şi eăuia să-i 
răpuie viaţa. Ghica, s 111. Alunei, ascultă, Ghinco, 
şi fie-a ta credinţă Să nii-ţi răpuie viaţa. Bolintine.\nu, 
o. 209 Şi-l legară cumplit de un sHlp. aştrplind numni 
un semn de la Petru llnrrş pentru ai rnpunr :ilele. 
Gane. n. ii, 83. Spinul vrea sa-m.i ropme eapul ru 
orice preţ. Creang.ă, p 222 Sedormirea, foamea şi 
spaima de necinste ii răpuseseră viaţa. Delavb.'Incea, 
s. 235 Paginii au răpus capul lui Ion Vodă. Sado- 



VEANU, o. iii, 162. /f. mine mo gînJesc Să râpun 
cap tătăresc! Alecsandri, p p. 113. De nu-ţi tră- 
geam eu palma, Viaţa tureu-ţi răpunea. Teodorescu, 
p. p. 668. De vrei viaţa a-mi răpune Na-ţi calul eu 
armele. Sevastos, c. 308. Hai. nasule, dumneata. De 
mai ceartă pe Roşul Că-mi răpune, zău, capul. PXs- 
CULESCU, L. p. 199. Hira baba Cutreieră dumbrava, 
Vicleanul lălhăros Se pune jos .Şi răpune eapul babei jos 
(Porcul şi lupul). Gorovei, c. .305. A răpune (pe 
cineva) de zile = a omori. Cu două pistoale pline . . . 
Să ne răpuie dr zile. Seva.stos, c. 147. (în credinţe 
religioase) .\ răpune (cuiva) sufletul = a face pe cineva 
sâ intre in păcat, să-şi piardă sufletul, să se tică- 
loşească, namenii cei ce nu se tem de Dumnezeu . . . nr 
răpun sufletele cu învăţăturile lor. Antim, p. 22. ■^ 
(Regional) .\ (se) rătăci, a (se) pierde. Te misluieşti 
cu jale ascunsă De eind Romica ta să răpusă. Budai- 
Deleanu, ţ. 124. Vnde-ai răpus oile. afurisache ? 
I'drescu, gl. .1/1 s-a răpus o hirtie de o sulă. id. ib. 
2. T r a n z . A lua cuiva viaţa, a ucide, a omori. 
A"-aii vrut să lovească noaptea, tcmindu-se să nu răpuie 
oameni. Neculce, l. 79. A'ii-i vreme . . . de a spune 
Cu multe, aici tot inşălămintul Cu care au cercat a ne 
răpune Vrăjmaşul . Budai-Deleanu, ţ. 169. Voii să 
prinz pe impărăliţă să o răpui. Gobjan, h. ii, 209/30. 
Dragomir a răpus pe Ion. Caragiale, o. vi, 293. 
Hm! Dihăniile naibii ... să ne răpuie şi mai multe nu. 
Vlahuţă, o. a. ii, 170. în codrii noştri nu e fiară pe 
care să no răpuie. Delavr.ancea, o. ii, 121. De-aeuma 
virsta poate peerţile să-şi pună Pe omul dc-azi şi de 
miine, iar moartea să-l răpună. Macedonski, o. i, 3. 
X-aţi putut răpune dictatorul, l). Botez, f s. 51. 
Boierul ace.':ta a apucat o sabie să ne răpuie. S.ado- 
veanu, o. V, 505. !l iubeam fiindcă răpunea balaurul. 
Stancu, r. a. i, 10. \u sini puţine familiile in care 
altl părinţii cit şi copiii au căzui in cursul celor două 
războaie mondiale, răpuşi de acelaşi cotropitor stngeros. 
Scînteia, 1954, nr. 2 871 !n cliin poţi răpune un om. 
Banuş, p. 207 .\dormise de osteneală şi a răpus-o 
yerul. v. rom iulie 1958, 53. Că fărtaţii mei v-au spus 
Din ce eu voi fi repus. Reteganul, tb. 49. Soare-apune, 
Şearpe răpune. Teodorescu, p. p. 395. Dorojani venea 
. . . Şi mi-l răpunea. Turmele săi ia. Balade, ii, 476. 
(F i g .) Ospeţe . . . care ţineau noaptea întreagă şi ră- 
puneau pentru cîleva zile pe acei ce luaseră parte la 
dinsele. Iorga, c. i. i, 149 -^ T r a n z . şi refl. 
Fig. A pune capăt (Ia ceva), a (se) sfirşi. a (se) 
stinge; a dispărea ,,Rămîi sănătoasă!" Mi-a zis şi sa 
dus. Pieptul mă apasă. Pacea sa răpus. Heliade, o. 
I, 72. Poale patima mea atuitci cumva se va răpune. 
Pann, e. iii, 20/4. Mărirea tiuereţii Eu simţ c-o am 
răpus. I. Vâcărescul, p 211. S-au răpus milostivi- 
rea! Conachi, p. 149. Măreţul turn ... a fonii ori- 
gină în veacuri s-a răpus. Alexandrescu, o. i, 67. 
Inima-mi zvicneşic tare, viaţa-i parcă se răpune. Emi- 
NEsci'. o i. 84. .Joc poate lot să schimbe! . . . întu- 
nericul l-aprinde şi lumina o răpune. Oll.\nescu, h. 
o. 107. Valul vremilor ce curg Atllea cînteec-a răpus. 
Gog A, p. 22. Aci cîndva mi-ai arătat In moartea lui 
dr chihlimbar l'n fluture încremenit, L'n zbor răpus 
inir-un cristal. Blaga, p. 101. Ş-au pus in gînd să ne 
răpună orinda veche, din părinţi, v. rom. octombrie 
1954, 27 [Sufletul] adună Abur de vis şi de boală ce-ar 
fi să răpună Tropotul lung .fi mereu al galopului meu. 
I.ABiş, P. 161. Ctnd se întunecă soarele ori luna, se 
crede că se răpune lumea. H iv 46. Să se răpună toate 
boalele. gr. s. v, 142. <C> Intranz. Stăpînirile au 
repus, einstele ş-au stins. C. Cantacuzino, cm i, 41. 
>-Refl. şi intranz. A-şi pierde viaţa, a-şi 
găsi moartea, a muri. A infăţăşa iitaintra ta . . . trupul 
Hesetiei răpuind supt lovirea cuţitului. Beldiman, n. 
p. II. 199/22. Cînd un unchi răpune, elironomul insă- 
lal Ilinrcuvinicază ziua întru care-a răposat. Asachi. 
s L. I, 73 Badu Vodă ... se răpusese de o groaznică 
şi cumplită boală. Odobescu, s. i, 70. Mulţi împăraţi 
voise să o fure, dară se răpuseră. Ispirescu, l. 78, cf. 
DDRF. Vilele se răpun. h ix 145. Su-l lăsaţi, că se ră- 
pune De al dorului cărbune. Teodorescu, p. p. 379. 



1427 



RĂPUNERE 



- 102 



RARI 



Sus pe Cerna-n sus Mulli voinici s-o dus Şi iofi au re- 
pus. ŞEZ. I, li;i. (Refl. rccipr.) BizaiMuii se 
ucideau, muinei pe fiul, fiul pe lată . . . , dai iiicieind 
i>n se răputicau fără sf inia imjM'irUifiinic. Delavrancea, 
o. II, 16(1. > Hcfl. (Rai) A se sinucide. ,, Sărăcuţ 
de maica mea!" slrigă din băicrelc inimei bisoceanul 
— sa răpus iliimuul [inginer] Odobescl', s iii, 189. 
>• Refl. A şi clulUii toate puterile făclnd ceva, 
a se epuiza, a se consuma; a se omorî. Fără mumă, 
fără tală, muncea să să răpuic . Delavhancea, s. 228. 
3. T r a n 7, . A învinj^'e, a răzbi, a birui ; a subjuga. 
Xc-om bale si noi cu paginii fi i-om răpune. Sadovea- 
NU, o. vn, .'îO:]. Arma cea mai pulernicâ a păcii, arma 
care . . va răpune războiul este dragostea de viaţă, setea 
de cultură, contemp. 1953, nr. .356, 1/4. Boii unili la /;o- 
şunr. Lupul uu-i poale răpune. Zanne, p. i, 329 <^ F i g. 
I'^apla patriotă . . linipu-nfrină fi cu soarta pe invidia 
răpune As\r.in, s. i, i, 140. Fapte hune ... aşa de 
viteze căi nimic nu le repune. Conachi, p. 283. Vezi 
tu butrinclea ce trupul îmi răpune? Petică, o. 147. 
jV-ai pulul răpune Destinul ce-ţi pindi făptura. Aii- 
oHEzi, V. 117. -^ Fi g . A Copleşi, a chinui, a dobor! 
Mă tem că m-or răpune A ei graţii si talente. Asachi, 
s. L. i, 216. Fiul meu, Erotocrile, ce ai '.' Ce te răpune? 
Ce umbli trist? Pan.n, e. iii, 58/14. Puica a zburat, 
s-a dus şi pe dinsul l-a răpus. OnoBEScu, s iii, 206. 
.Jalea te răpune .Şi fiecare vorbă-a la E plins dc-nyropă- 
ciune. CoşBi'c, p. i, 192. /;'» m-am dus. Răpus de-un 
gind nebun. Goga, p. 35. ^'raja dinsei şi pe tine te ră- 
pune. l^FTiMiu, î. 99. Mina a lunecai, răpusă de toro- 
peală. C. PiiTREscu, lî. DR. 3. Nu Ic lăsa răpus de sen- 
limenlolisme, gindeşU matur. Cămnescu, e. o. ii, 225. 
X-au putut-o răpune nici Şiretul, nici celelalte încer- 
cări sau ispitr ce stau să codă asupra unei femei singure. 
Galan, 7.. n. 46. Ştia să vrea indeuiny şi stăruitor . . . 
ptnă cind cel ce-i ilătea in faţă era răpus de atlta do- 
rinţă adincă şi neclintită Demetrius, a. 233. De l-oi 
spune . L-oi răpune. J ARS iK-Bins,rî.\NV, d. 55. Scoală, 
un cuvinl imi spune, Xu tăcea, nu mă repune. Alec- 
SANDRi, p. p. 281. Spune, măiculiţă, spune. Ce rea 
boală te răpune? şez i, 10. -^ A Învinge într-o luplă 
de idei; a întrece. Cind da cite-o vorbă dintr-insul, 
vorba era vorbă, la locul ei. şi nu-l putea repune te mieri 
cine. C.Rr.ANo.X, p. 142. I)inlr-o vorbă mă repune. Con- 
temporanul, I, 510. A avut mult bucluc şi vorbă cu 
oamenii: dar, cum i-i obiceiul lui. i-a răpus pe toţi şi 
i-a impăectt. Sadoveanu, o. x, 530. Cu aceasta Solomon 
a răpus-o [pe femeie], şez. v, 1.36 

— Prez. iud.: răpim şi răpui; eony >ji: să răpui . 
(InvecliH) pers 3 să răpune; \ierl. s.: răpusei ; part.: 
răjins — Şi: (învccbit şi regional) repi'me vb. III. 

— Lat. repunere. 

H.^I'ÎN'KRE s. f. (învechit şi popular) Acţiunea de 
a (se) răpune şi rezultatul ei. 

1. Pierdere, dispariţie: |irăpădire. (^f răpune 
(I). Cf. uiiLt . / se rupea rărunchii împăratului pentru 
răpunerea fiicei sale. Ispirescu, l. 395. <^ Băpunere 
de cap = pierderea vieţii, moarte. Să-m aştept or viaţă. 
or răpunere de cap. Pann, e. i, 112/20. 

2. Icidere. Cf. r ă p ii n e (2). Cf. ddrf. <> I. o c . 
a d V . (Neobişnuit) l'e răpunere = care mai de care, 
pe întrecute. I.a popasul al treilea începea cheful cu 
temei, pe răpuneri M I. (.ahaoiale, c. CI. 

— V. răpune. 

HĂl'l'HA vl). 1. Refl. (Regional) A se umple de 
rapor (I). (,f. a.non. car. 

— Prez. ind.: răpurez. 

— V rapiiră. 

ILVPt'HÂT, -A adj. (Regional) Cu pielea spuzită, 
plin de rapor (1). (,f. anon, car 

— V . răpiira . 

RĂI'IIIKI s. m. pi. (Pliu Ban. şi TransiU.) Rupor 
(I). Cf. cade. 

— De la rapură. 



n.ĂPUROA vl). I V. repurcfa. 

H.\PtRI s. m. pi. V. rapor. 

H.\PIU0S, -OASĂ adj. (Regional) (Despre oameni) 
Cu rapor (1), plin de rapor; (despre liube) de rapor 
(I). Cf. i.M. Om răpuros. dr. ii, 605. liubă răpuroasă. 
(,R. s. VI, 151. >• F i g . îmbrăcat fără grijă, dezor- 
donat în îmbrăcăminte. Om răpuros. iu( ii, 605. 

— PI : răpuroşi, -oase. — Şi: rnporos, -uâsă adj. lm. 

— Rapură -|- suf -os. 

HĂPtS, -Ă adj. 1. (învechit) Pierdut, distrus, ni- 
micit. Cf. ANON. CAR. Hrisoavele, cărţile .şi zapiseţe 
nu le avem, fiind răpuse (a. 1777). Iorga.s. d. xxi, 77, 
cf. DRLU. <5> (.Substantivat) Avem trei băieţi . . . du- 
eînd şi aducind ziarele . . . Penlru cele răpuse, fiecare 
garanta ca cauţiunea pecuniară. Codru-Drăgişani', 
c. 134 >• (Regional) Rătăcit, pierdut Mi sa răpus un 
miel şi răpus e şi-n ziua de azi. Udrescu, gl. 

2. învins, înfrînt, biruit. Ar fi vrut să plece, dar 
(i.ita ar fi însemnai să se recunoască răpusă. Camii. 
I'etrescu, o. II, 298. -^ Doboiil, zdrobit. X-avea 
putere-n el să-şi tragă Xici sufletul, şi-aşa. răpus. Zăcea 
pe ţol cu faţa-n sus, Cu ochii stinşi şi fără vlagă. Coş- 
BUC, P. 1, 243. A fost ultima dovadă de iscusinţă a minţii 
. . . înainte de a cădea răpus. C. Petresci-, i. ii, 231. 
Nu se împotrivi. Dar atît de răpus şi fără nădejde, 
încît Coco SC simţi dator să-l imbărbălcze. id. A. R. 36, 
cf . Zanne, p. v, 235. 4- F 1 g. Fără vlagă, slab. .Schimbă 
deodată glasul, cu o fioros de răpusă amărăciune. C. 
Petrescu, a. r. 33. Sa rezemat de zid, cit era el de 
dtrz şi pietros, cu scincct slăbănog şi răpus in gîllej. 
id. ib. 198. 4- Fig. Sfirşit, stins: dispărui. Cu zilele 
răpuse chiar pe tala l-am piicrdul . Macedonski, o. i, 
11. C'ii farmecul durerilor răpuse. Din preajmă-mi fugi, 
deşartă năzuinţă! Vlahuţă, p 67. 

— PI.: răpuşi, se. 

— V. răpune. 

RĂPUŞiE s. f. (Prin Tiansilv.) 1. (în loc. a d v.) 
Pe răpuşie = care mai de care, pe întrecnte. Lucră 
pe răpuşie să adune bani. P.vşca. gi.. Muncesc pe răpu- 
şie. M.KT. DIALECT. I, 189. Cu răpuşia — In mod forţat, 
eu forţa Com. Drăganu. 

2. Semn care consta dintr-o pălărie înfiptă într-un 
par în faţa casei, dovedind că Siiteanul care locuia 
in acea casă, fiind condamnat ilc liătrînii satului, 
a făcut apel împotriva sentinţei ile judecată, a cărei 
executare era astfel suspendată Cf l-'iu,\cu-<;ANnBEA, 
M. 114, tdro -O- E X p r. A veni (sau a meriie) pe (sau 
eu) râpuţie = a veni sau (a merge) la cineva şi a se 
certa (pentru o faptă oarecare); a veni (sau a merge) 
la cineva cu intenţia de a provoca vrajbă, duşmănie 
sau cu scopul de a se răzbuna. Arata morarului că, 
uilc, vin asupra lui cu răpuşie, să fugă de-şi iubeşte 
viata. F (1888), 350, com. Duăganu, Coman, gi,., 

MAT. DIALECT. I, 287. 

— PI.: răpuşii 

— Răpus 4- suf. -ic. 

RĂRĂTÎRĂ s. f. v. rărilurâ. 

R.ARET s. n. (Regional) Rarişte (U (Bîr.sana - 
Sighetul Marmaţiei). alrm sn i 399/:'.D:i. 

— PI.: răreluri. 

— Rar -f suf. -et. 

RĂHi vb. IV. 1. Refl. (în opoziţie cu a înde- 
si; despre obiecte de acelaşi fel sau despre colecti- 
vităţi, mulţimi, corpuri compuse din unităţi identice) 
A fi sau a deveni (mai) rar (I l), (mai) puţin numeros, 
(mai) puţin compact, cu densitate (mai) mică. Cf. 
ANON. car., DRLU. lomu vî uc . iarna trece, Şi pădurea 
sau rărit. Alecsandri, o. (57. liătaie. cei drept, a 
niincat, părut i sa cam rărit, gitul îi era zgiriat: Sla- 
vici, o. II, 10. A început să cadă brumă şi să se rărească 
frunza lăstarului. Brătescu-Voineşti, p. 229. Pă- 



1439 



rAricel 



- 103 



hAriştiş 



durra prinse a se rări. Sadoveanh, o. i, 227. Roi; fi 
s-a mai rării pârul. H. Lovinescu, t. 251. Ploaia sr 
rărise, năvala muierilor încelase. Barbu. p. 19.T. Frun- 
za-n codru s-au rărit. Satele s-au înmulţit, Potirele s-au 
pornit! Alecsandri, p. p. 258. Cloriţul mi s-a-ngăl- 
henit. Penele mi s-au rărit. Hf.tegani'I., Tn. 16 Frunza 
de pe ramuri cade, Codru prinde-a se rări. liAi.AHK, 
n. .'f65. <y T r a n 7. Ziua scade, nnaplea ere fie ,Şi frun- 
zişul mi-l răreşte Eminescu, o. i, 214. Păduri de lisă. 
de securi rărite, Cum vă-ndesifi din nnu pentru măcel! 
Labiş, p. 106. N-am frafi să mi-o cosască, . . . Nici 
surori s-o mai rărească. Sevastos, c. 12. liărim inu 
fi cinipa. at,r ii .'i50/95 (Glumeţ) Dacă Iniirzii. !mi 
răsuceşte .?i-nii răreşte barba. Stan'CU, r. a. iii, 90. 
<0> (Despre oameni) Tramvaiele nu mai circulă, trecă- 
torii SC răresc. Bbăescu, o. a. i, 8.'i. Cei din jurul mesei 
s-au rărit, căscind. Teodoreanu, m. u. '.Vi. Oamenii 
se răreau, fiecare spre casa lui. Barbu, p. l:i5. (T r a ii z ) 
.Ş((/).'f ai am liaidiieil . . . . Pe ciocoi mi i-am rărit. Balade, 
II, 410. >■ (Rar) A se reduce Ia mai puţin ; a se micşora, 
a se diminua, a scădea. Rănn'işila Ireculuhii ce întuneca 
cînd şi cind o paric din viaţa noasiră zilnică să rereşle. 
Busso, s. 13. Atunci observă că forfota de pe coridor 
se rărise, v. rom. septembrie 1955, 130. 

2. Tranz. (în opoziţie cu a 1 ii d e s i) A face 
ca, Intr-un şir, obiectele de acelaşi fel să fie mai răn- 
ii 2), mai puţin dese (indepărtîndu-lc unele de altele 
sau eliminind unele din ile); (regimial) a rărici. Trebuie 
să rărească prelulindene pletntele prea dese. 1. Ionescu, 
c. 73/8. Creştinii le bătură, te răriră foarte mult rindu- 
rile. B.XI.CESCU, M. v. 157. <> Refl. Merse ce mersu 
pe acea potecă, pină ce văzu că copacii incep a se rări. 
Ispirescu, l. 136. (Refl. pas.) Dacă popuşnii 
se găsesc lă.mji prea deşi de la iirăşitul diniiiu, acum 
se mai răresc. Pamfile, a. r. 76 -^ Tranz. (Regi- 
onal; cu complementul ,, porumb") A copiii, alr sn 
I h 104. 

3. Tranz. (în opoziţie cu a grăbi) A Încetini 
ritmul unor acţiuni. Mă vezi rărindu-mi pasul. Emi- 
nescu, o. i, 333. Cind văzui, tn sfirşil. eă toate strădu- 
inlelc mele s/)re a mă ţinea de el sint de prisos, rării /JOsii/ 
şi-l lăsat să se lol ducă. Hogaş, di\ i, M). Digitala in- 
tăreşte contracţia inimii şi ii răreşte bătăile. Beli..\, 
p. A. 270. Zimbea cu îngăduinţă, rărea şi ridica vncra, 
arunca o privire celor mai buni şi îi ignora eu lotul pe 
cei care . . . aveau minlea greoaie. Preda, r. 79. -^ 
Refl. A se petrece sau a se succeda la intervale 
depărtate, din cind în cind. Au răbdat păii-au început 
o să mai rări focul M. Costin, o. 193. Simfca cum se 
linişteşte ineel-incet, cum i se răresc suspinele. A(;îm- 
BiCEANU, A. ci. Pc Urmă Irimbiţărilc se răriră, muriră, 
slabe, departe tare. (iîui.EANU, x. 1 16. CUoantele s-au 
rărit acum şi mai mult. Camil Petrfscu, u. x. 270. 
Chemările se răriră, slăbiră, se stinseră. Sadoveaxu, 
o. III, 253. împuşcăturile .\ au rărit şi s-au depărtai 
Stancu, r. a. I, 80. Apoi exploziile se răresc. H. Lovi- 
nescu, T. 234. (T r a n z ) Din a opta zi. băiatul incepu 
să rărească scrisul . Bassah.\besci', v. 21, <î> I n t r a n /. 
(Neobişnuit) Drept la tine-am să pornesc, Că-i cam 
mult de cind răresc! Pamfile, c. ţ. 162. <0> Expr 
.\ (o) mai rări eii lexa = a da, a oferi, a impvme un 
lucru la intervale mai mari (sau in cantitate mai nileă) 
derit de obicei; a o lăsa mai domol. Măria ta! Cu 
paharul indiseşte. Dar cu birul mai răreşte. Nlori'zzi, 
s. I, 18(i. începu s-o mai rărească eu gimnasliea şi eu 
ptra pe la dascăli. Bassarabeşci;, v. 161. Mai râriti-n 
cu paharile şi mai întefil-o cu Irebile, luminaţi boirri! 
Zanne, p. IV, 441. A o (mai sau eaiii) rări de (pe) 
iindevn ^ a) a se duce undeva din ce !n ce mai rar 
De prin clasa a .şa.sra . . . o rărise de pe la şcoală. 1). 
Zamfirf.scu, ap. tdrc;, cf dl, dm ; li) a pleca de unde- 
va ; a o şterge. Cind era de făcut ceva tnabă, o cam 
răream de pc acasă. (^bkangX, a. 70. 

— Scris şi: (Învechit) rcri. — Prez ind : rărac. 

— De la rar. 

RĂHIC15L, -EA, -Ic adj., s. f. 1. Adj. Rârişor (1). 



Cf. PoLizu, ddrf, Babcianu, Alexi, w., jahresber. 

.WII, 43, CADE. 

2. S. f. (Regional: In forma răricică) Varietate de 
struguri nedefinită mai îndeaproape. Cf. .Iipescu, 
o. 53, ddrf. 

— PI.: răricci, -cele. — Şi: rărieieă adj., s f. 

— Rar -|- suf. -ieel. — llăriiieă: cu schimbare de 
sufix, 

RĂRlCi vb. IV. Tranz. (Regional) A rări (2) 
(lanca — Corabia), gl. olt După cei rărieiri} [po- 
rumbii], nu mai tragem nic o praşă. ib. 

— Prez. ind.: răriccsc. 

— V rar. 

RĂlUriCĂ adj., s. f. v. rărlrel. 

nAHflIK s. f. 1. (învechit şi regional) Faptul de a 
fi rar (1 I ), stare a ceea ce este rar. Pustii ndu să eparhia 
prin protivnica giinire a tătarilor, la alîta rărime de 
locuitori au venit. cit. . . pufini locuitori sînt in Alba. 
ŞiNCAi, hr. I, 269/14, cf. DRLi-, PoLizu, i.M, Barcia- 
NU. in anii ploioşi şi la rărime [păpuşoiul] dă un fel 
de ramuri. Pamfile, a. r. 87. Călătoria ... va fi fost 
pc atunci .«( grea şi jirimejdioasă , din pricina rărimei 
populaţiei şi a tîrgurilor. N. A. Bogdan, c. m. 12. 

2. (Regional) Rariştc (1). Cf. lb, lm, Alexi, vv., 
Pascu, s. 1 12, ALRM sx I 399/36 -f (Regional) Strun- 
găreaţă (Cerncţi — Turnu Severin). alr i/i 31/850, 
\LRM i/i li 45/850. 

.'(. (învechit, rar) Raritate (2). Cf. in, Polizu. 

— i'l.: (rar) rărimi. Polizu. 

— Har -f suf, -i'me. 

R.ARiRE s. f. Acţiunea de a (se) rări şi rezul- 
tatul ei. 

1. Cf. rări (I). Cf. drlu, Polizu, ddrf, Phili- 
ppiDE, p. 41, DHLR i, 150. La bătrtni, datorită răririi 
ţesutului osos, fractura se poate produce .şi in urnw unei 
lovituri neînsemnate Belea, v. a. 120. 

2. Cf. rări (:i). Viitorul bolnavului depinde de 
afecţiunea care a determinat rărirea bătăilor inimii. 
VBC SĂN. 73. 

— PI.: (rar) răriri. Polizu. 

— V. rări. 

RĂRÎŞ s. n. Rarişte (1); spaţiul liber între copaci 
sau tufe. Ciripea la pădure prin rărişul cel din crîng. 
Hasdeu, n. V. 117, cf. ddrf [Creşte] pc talurile pie- 
troase ale munţilor, prin tuferişe sau rărişuri. Grecescu, 
FL. 65, cf. Alexi, w. Tace cucul la răriş, I.a răriş, la 
cărpcniş. Alecsaxdri, p. v. 129. Mierla şuicră-n lufişc. 
Sturzul etntă prin rărise. Teodorescu, p. p 283, cf. 
GR. s. VI, 243, ALRM SN I li 399, A II 6, 10. 4- loc rămas 
gol în urma căderii dinţilor, ş t i r b i l u r ă, sau a 
părului; (regional) r ă r i l ii r ă (2). Macarie îşi în- 
vtrli (le cttcva ori limba prin răiişurile din gură, unde 
nu mai avea decit trei dinţi. Stînoiu. c. i. 8.3. îşi astu- 
1)0 rărişurile c-un pieptene, ap, Scriban, d, 

— PI.: rărişuri şi (regional) rărise. 

— Rar -f suf. -iş. 

RĂIUŞO». -OARĂ adj. Diminutiv al lui rar. 

1. Cf rar (11); răricel (1), (popular) răruţ (1), 
(regional) răriu, rărui. I!ra . . barba rărişoară. Dosof- 
n:i, V s. octombrie 42r/2.> Nuculeţul mărişor, Abia-u 
frunzil rărişor. Teodorescu, p. p. 311, 

2. Cf. rar (14); (popular) rărnţ (3). (Adverbial) 
liărişor să cercetezi. Panx, p. v. iii, 4/17. 

— PI.: rărişori, -oare. 

— Rar + suf -işor. 

rAhJŞTK s. r. V. rarlşle. 

aĂRIŞTiŞ s. n. (Regional) Rarişte (1) (Valea Lungă 
Cricov — Pucioasa). Cf. alhm sn i h 399/762. 

— PI,: ? 

— Rarişte -(- suf, -(j. 



1448 



RÂRITi 



- 104 - 



RĂRUNCHI» 



RĂRÎTi s. II. Acţiunea de a rări (2) ; rărilură (1). 

Să zicem ceva dcs/irc rărit: această răritură ente neapă- 
rată căci păpuşoii . , atunce nu să fac . . . cind vor 
fi Inghesuişi- I. Ionescu, c. 99/28, cf. ddrf, Barcianu. 
Răritul porumbului se face cind plantele au 4~o frunze, 
lăsindu-se cile două plante bine dezvoltate In fiecare 
cuib. ScÎNTEiA, 1951, nr. 2 910, cf. alr n 5132/41-1 

— V. niri. 

RArÎT-, -Ă adj. I. (în opoziţie cu Îndesit; 
despre colectivităţi, nnilţimi, corpuri compuse din 
unităţi identice) Devenit mai rar (I I). Cf. drlu, 
DDRF. Maiorul ISojan, persoană intre două virstr, cu 
părul rărit, cu ochii mici, . . . se însurase, in fine. Bră- 
Escu, o. A. I, 3. Prin mulfimca rărilă albăstrcau . . . 
capelele flăcăilor Sadoveanu, o. ii, 474. O peluză 
pătrată .... inconjurală pe trei taluri de păduri rărite. 
CXlixescu, s. 114. 7'omii erau galbeni şi roşii, cu 
frunzişul rărit. Barbu, p. 68. <0> (Predomină ideea de 
inconsistenţă, de transparenţă) Iar prin lumina cea 
rărită. Din valuri reci, din umbre moi, S-apar o zină 
liniştită Cu ochii nutri, cu îjnif/i 170! ? Eminescu, o. i, 
228. >• (Despre gaze) Cu densitate micşorată; rare- 
fiat. Lătrătura lor ehielulc'iită, cind mai apropiată, cind 
apoi pierdută prin atmosfera rărită de ger, răsună cu o 
ciudată monotonie la urechile vinălorului Odobescu, 
s. iii, 41. 4. (Regional; despre lichide) Diluat, subţi- 
at. Copiii [nou-născuţi] se nutresc cu lapte de vacă 
rărit cu puţină apă. Mauian, k.\. 142. După aceasta 
rine inroşirca, punindu-se la fiert florile şi zeama subţi- 
ată sau rărită in apa curată. Pamfile-Lupescu, 
CROM. 118. 

2. (în opoziţie cu Îndesit; despre un şir de obie- 
cte de acelaşi fel) Devenit mai rar (I 2). Se clatină 
rărite şiruri lungi de bătălie. Eminescu, o. i, 148. 

3. (în op(>zitie cu a r ă b i t) Rar (14). Noi urmăm 
cu pasul cel rărit de întristare Lutul palid, fără suflet, 
să-l depunem in pămint. P^Mi.NEscr, o. iv, 45. La 
început ascultnn) cu respirafia rărită. Camil Petrescu, 
u. N. 171. 

— PI.: răriţi, -te. 

— V. rări. 

HĂBITOARE s. f. (învechit) Rariţă' (1). 2 rări- 

lori mari . . . S căldări, un her dr plug (a. 1790). Iorga, 
s. D. I, 239. -^ (Regional) Instnuuent cu ajutorul 
căruia se fac cărări pe coceanul de porumb, ca să se 
desprindă boabele mai uşor (Sinnicolau Român — 
Oradea). Cf. alr ii/310. 

— PI.: răritori. 

— Rări -f- suf. -toarc. 

RĂniTÎIBĂ s. f. I. Hăiit. La a doua prăşită să 
va săvirşi răritură macului. I. Ionescu, c. 70/16. 
La praştia dinţii . . . rărim păpuşoii cei ieşiţi foarte 
deşi . . . Această răritură este ni apărată, idib. 99/28, cf.Ds. 

2. Loc rămas liber Intre obiecte aşezate rar (I 2). 
Zării pîntre răriturilc copacilor un oraş mare. Goiu.vN, 
H. I, 113/7. Aroma lutuntiUii . . . se risipea către tavan, 
pier-.indu-se prin rărilură scindurilor. P. Constant, n. 
74, cf. ScBiBAN, D. ^ Loc cu vegetaţie rară (12): 
rarişte (1), poieniţă. Să cam tot depărta dt codrii cei 
mari mergind prin rărituri . Drăghici, b i, 62/13. 
La un moşiroi se lasă numai un fir de popuşoi . . . , prea 
rareori cile două, cind insă acestea se află inti-o răritură. 
Pamfile, ah. 73. lei-colo, in rărituri, se prevede mun- 
tele de var alb. Sadoveanu, o. vii, 342, cf Arvinte, 
TERM. 163. Cucuie, cu pana suri, . . . Sî-m cînţ(i) Iu 
la rărituri. Vasiliu, c. 6, cf. chest. iv 106/89, alr i 
1980/337, 808, alh ii 2 484/682, alrm sn i h 399, 
A III 1, Lexic reg. 107. 4^ Defect al unei ţesături 
care are Intr-un loc urzeala sau bătătura mai rară 
(I 1) decit In rest. dl, dm, cf. a iu 2 4- (Regional) 
Strungăreaţă (alr i/i h 31); ştirbitura dinţilor la 
cai (DR. V, 288). 

— PI.: rărituri. — Şi: (Ban ) rărătură » f iah- 
HESBER. III, 325. 

— Rări -l- suf. -tură. 



RĂBIŢA vb. l. T r a n z. (Complementul indică 
terenul semănat- sau planta cultivată) A lucra cu rări- 
tă' (1); spec a prăşi (a doua oară) cu rariţa Am 
răliţat porumbul . . . şi acuma sîntem in secere, bl 
XIII, 110. L'n pogon . . . îl răliţăm, îl culegem, îl cu- 
răm şl-l ducem la măgăzlie. Graiul, i, 76, cf. alr ii 
5 132/520, 723, 769, 812, 848, 876. 928, alb sn i h 
100/812, A IV 5. <> Refl. pas. [Porumbul] se rări- 
ţează (Piua Pietrei — Feteşti), alr ii 5 132/705. 

— Prez. ind. : răriţez. — Şi: (prin Olt. şi sudul 
Munt.) răliţă vb. I, (regional) răiiei (alh ii 5 132/886, 
prez. ind. rălicesc ib ), raliţC (h xiv 86) vb. IV. 

— V. rari)ă^ 

HARIŢABE s. f. Acţiunea de a r ă r i ţ a şi re- 
zultatul ei; răriţal, (regional) răriţătură (1). Prin 
răriţare se face ... un şanţ, răsturnindu-se păminlul 
. . . in dreapta .ji in stingă .şi Inălţindu-l pe lingă cuiburi. 
Pamfile, a. b. 77. 

— PI.: răriţări. — Şi: (Prin Olt. şi Munt.) răli|ărc 

s. f. DL. 

— V. rărifa. 

rArIŢAt s. n. Răriţare. Porumbul ... se cultivă 
xisiematic: tîrşii, răliţal, copilit. Catanele, 22. La două 
sau trei săpic'imîni după prăşitul dinlîi se face răriţaiul 
sau răliţatul cu rariţa. Pamfile, a. r. 77. Caiulse 
întrebuinţează la: adus de lemne, arat, . . . răriţal (po- 
rumbul). DR. v, 98. De cind gin la răiăţut ^ii-a albit 
păru din cap. şez. xii, 75, cf. alr ii 5 132/728. 812, 
ALR SN I h 101/872. 

— Şi: (prin Olt ) răli|ât, (reyional) răiâlâl s. n. 

— V. rariţa. 

RĂRIŢĂTÎ/RĂ s. f. (Regional) 1. Răriţare (Toprai- 
sar — Techirghiol). Cf. alr ii 5 132/987. 

2. Brazdă făcută cu rariţa' |l) ; p. ext. loc răriţat. 
S-a strins apă pe răriţătură. alb ii/723. Am dat .ji pe 
1(1 rări lături, rid porumbii cde veseli ce sint! Idbescu, 

GL. 

— PI.: răriţături. — Şi: (prin Munt ) rAlilălură s. 
f. H XIV 86. 

— Rârila -)- suf. -{ăltură. 

RĂRÎU, -ÎE adj. (Regional) Rărişor (1). Trăsura 
u luă ... pe un drunwac mai îngust, prin mijlocul că 
ruia crescuse iarbă. Pe de margenile lui, un gr in răriu 
şi pipernicii, săm. iv, 907. 

— PI.: rării. 

— Bar + suf. -iu. 

RĂRMUBAT, -Ă adj. v. rămural. 

R.VROI s. m. sg. (Regional) Holdă rară (II). Cf. 
ALR II 5 198/47, 279. 

— Rar -f suf -oi. 

RĂRCI, -ie adj. (Regional) Rărişor (1). Cf. 
Pamfile, a. r. 257. Ţi-a ieşit pînza rărtiie. Udrescu, 
GL. -O- (Adverbial) Vezi că ţcşi (cam) rărui. id. ib. 

— PI . : rărui . 

— Bar -l- suf. -ui. 

BĂRUNCHE s. m. v. rărunchi'. 

RĂHU\'tHEl s. m. pi. (în descintece) Diminutiv 
al lui rărunchi' (I 2(. Suflat deochel, . . . Din 
ficăţei. Din rărunchct Marian, na 55, cf s. vi, 121. 

— Rărunchi' -f suf. -el. 

HĂRtXtHI' s. m., s. n. L S. m. 1. (învechit şi 
popular ; mai ales la pi.) Rinichi. Ia . . . cei doi rărunchi 
cu grăsimea a lor. po 276/12. Doftorii au mai aflat şi 
la rărunchii lui de rătră stingă alte doâ pietre. N. Cos- 
TIN, LF-T. II, .16/38. cf. anon. car., lb , PoLizr, ClHAC, 
l, 228 Astfil sa inliniplnt eu Promclru, pr carele cu 
nedrept ti osindisc .Joc ea sol chinuiască un vultur ro- 
zîndu-i rărunchii. Ispirescu u 4T. cf Barcianu, 
BiANU, D. s. Fasolele obădate au bobul ca un rărunchi 



1463 



RĂRUNCHII 



- 105 



RĂSĂDI 



(rinichi). Pamfile, a. b. 184, cf. ŞXineanu, n. u. 
Dumneata eşti bolnai' de rârunclti. Sadoveanu, o. iii, 

394. De pe frigare tala seoate-n unghii Inima căprioa- 
rei !fi rărunchii. Labiş, p. 40 Du-tc la cutare Ce ştie 
de potcă descinta! Ţi le-a alege Din casa rărunchilor. 
Din baterile inimei. şez. n, 96 Din inimă, di supt 
inimă. Din rărunchi, di supt rorunclu, . . . Eu tot răul 
cu mătura l-oi mătura, mat. folk. 1 519. Xu vă duceţi 
la . . . cutare, Xici inima să i-n mincaţi, Sici rărunchii 
să-i rumegaţi. Grigoriu-Rigo, m. p 161, cf. Gorovei, 

GR. 2l:i, cf. ALRM l/l h 71, ALR I 741/118, ALR Il/95. 

•0> Fi g. Dreptatea . . . De corbii sugrumării e roasă 
la rărunchi Macedonski, o i, 46 -.y E x p r. A aven 
(sau a ti cii, a prindp) «cu la rnrunclii = a fi om înstă- 
rit, cu avere Cum te năd, sameni a area său la rărunchi. 
Creangă, p. 201, cf şez. ii, 74, Zanxe, p. ii, 425. 
■^ (Rar) I'artea dorsală a corpului omenesc unde 
sint aşezaţi rinicliii ; p. c x t. şale. Primarul şi ajutoa- 
rele lui se tăvăleau de rîs, finindu-se de rărunchi, v. 
ROM. februarie 1954, 245. ^ Fis;. (învecliit, rar) 
Persoană din acelaşi neam cu cineva, din aceeaşi 
seminţie. Mă certară din dzi pănă-n noapte Răruncliii 
miei. Dosoftei, ps. 44/12 

2. (învechit şi popular; mai ales la pi ) Adîncul 
trupului omenesc considerat ca centru al forţei, al 
sensibilităţii etc. V. măruntaie (I 2|, m a ţ (I 4), 
p 1 n t e c e. Incinse-se inrema mea şi zgăul (pante- 
ce<le>H, rărunchii d) micu schimbase psalt. 145. 
Eu sInt cela ce ispiteseu rărunchii şi inimile, şi voiu da 
fieşcui după faptele lui. N. test. (1648), 305r/32. întrea- 
bă rărunchii miei şi inima mea. psalt. (1651), 180. 
Pre cruce văzindu-te pre tine . . . spinzurind, sfărimin- 
du-se ca o maică la rărunchi, au zis. Mineiul (1776), 
31^/36. .Vil putem inşela pe cel ce cunoaşte inimile .fi 
rărunchii noştri. M.vrcovici, d. 202/23 .Se mai uşura 
niţel de mlhnirea ce ii sfişia rărunchii. Gorjan, h. i, 
5/27. Dureri nesţ)Use in rărunchii ei simţea. Aceasta 
luptă grozavă, cind sta ea şi o privea. I'anx, e. ii, 155/19. 
Mă tem că voi nu veţi putea să-l adormiţi, căci pasiunea 
care muşcă fără milă din rărunchii lui este mull mai 
mare decit magica voastră putere. I-'ii.imon, o. i, 278. 
Destul mi-a ros rărunchii singurătatea Ispirescu, i.. 
126. Am simţit o durere monstruoasă in adincul rărun- 
chilor. Delavbancea, t. 239. Anr suspinat din rărunchi 
împotriva lui. Galaction, a. 28 Bea paharul, uitin- 
du-se la el cu o privire ce-l prăjea pină-n rărunchi. 
Beniuc, m. c. I, 301. Să-mi zici Liberarea . . S-o 
răsuni lung . . . lung . . . să se cutremure pină-n rărunchi 
lot leatul de pe faţa pămintului . Camilah, n. i, 1,30. 
■0> Fi g. Era şi e incă o madonă de piatră care . . . c 
pusă In rărunchii geamiei turce.fti. CR (1848), 40-/61. 
Oceanul astfel urlă cind vine o tempestă Să-i zbuciume 
rărunchii, să-i sfrcdele adincul Heliade, o. i, 349. 
Am dat o atenţiune continuă . . . tuturor descoperirilor ce 
s-au putut face, sau in rărunchii pămintului, sau in 
bolţile umede. Odobescu, s ii, 236. <î> L o c a d v. 
Din rărunchi sau din (sau piuă In) fundul rărunchilor 
= din toate puterile: foitre tare, intens, puternic. 
M-am bucurat din rărunchi că te afli sănătos. Filimon, 
o. I, 127. Opintindu-se din fundul rărunchilor, anima- 
lul s-avinta orbeşte in faţa loviturilor. Caragiale, o. 
T, 77. Mitrea a gemut plnă in fundul rărunchilor şi 
s-a dus. Sadoveanu, o. xvii, 205. <> E x p r. A i se 
rupe cuiva rărunchii de milă (sau de niihnire) ele. = 
a-i fi foarte milă de cincvi, a i se rupe inima. Bă- 
iatul, râmtind singur, rătăcindu-sc prin desişurile pă- 
durii, plingea şi se tinguia de ţi se rupea rărunchii de 
mila lui. Ispirescu, l. 190. / se rtipca rărunchii împă- 
ratului de mthnire pentru răpunerea fiicii sale id. ib. 

395, cf. Zanne, p. II, 425. 

II. S. n. (Regional) Mişcare nereuşită Ia jocul ,,de-a 
turca" (cind .jucătorul nu poate lovi turca din zbor) 
Cf. Pamfile, i i, 38. •0> E x p r. A da rărunchiul = a 
executa o figură (In cadrul jocului) constind din az- 
vlrlirea turcii cu laba piciorului spre gropiţă id. ib. 
39. 

— PI.: (I) rărunchi şi (regional) rărunţi (Densu- 
siANU, Ţ. H. 39, ALE ii/95, 105. 310), (II şi I, n.) ra- 



runchiuri (Pamfile, j. i, 39, alr i/i h 48/660). — Şi: 
(rcşiional) rărunche (Barcianu. Alexi, \v., Densu- 

SIAXU, Ţ H. 39, BL I, 43, ŢiPLEA, P. P. 115, A III 4, 

FD II, 236), rerunehi (Klein, d. 222), rărunchi (PĂs- 
CULESCU, L. p. 76), răni'inchi (Klein, r>. 411, lb, Polizu, 
CiHAC, I, 228, DDRi , Barcianu, Alexi, w., tdrg, 
diilr ii, 45, PÂCALÂ, M. R. 128, BL XII, 111, Ţiplea, 
p. p. 115, ALR i/i h 48, ALRM i/i li 71), reni'uichi (Po- 
lizu, Baronzi, l. 143, ALR i/i li 48/584). rnnuchi, 
renuehi (alr i/i h 48/684), rlnuchi (ib h 48/780), 
rănuuc (Clemens) s. m. 

— I at. renunciilus. 

RĂRI XCHI- s. ni. (Bot. : regional) Nume dat mai 
uuiltor plante erbacee din familia ranunculaceelor: 
a) boglar ( Ranuneulus sceleralus). Cf lb. Baronzi, 
L. 143, Brandza, fl. 522, Barcianu: b) piciorul-co- 
coşului ( Hanunculus-acris). Cf. Brandza, fl. 523, 
Ş.viNEANU, D. u. Borza, d. 145: e) gălbenele (Banun- 
culus polyanlhcmos ) . id. ib. : d) plantă cu rizomul 
lung, cărnos, cu florile mari, galbene-aurii şi cu fruc- 
tele bombate: gălbenele-de-munte ( Banunculus car- 
palicus). Cf. ddrf; e) floare-de-leac (Banunculus re- 
pensl. Cf. Borza, d. 145: f) untisor (Ficaria verna). 
Cf Păcală, m. r. 22, cade 

— Şi: răniinehi s m. Borza, d. 145. 

— Lat ranuneulus. 

H.\RrX(.HloAnĂ s. f. (Bot.: regional) Numele a 
două plante erbacee: n) (In forma rănunchioară) bog- 
lar i Banunculus sceleratus). Cf. Pascu, s. 161 : h) (şi 
in sintagma rănunchioară de pădure. Borza, d. 78) 
silnică (Gleehoma hcderaceum, Glcehomu hirsutum). Cf. 
Pamfile, duşm 390, Scriban, d.. Borza, d 77, 
78, ŞEZ. XV, 113. 

— Pl.: rărunchioare. — Şi: rănunehinără, renun- 
cliioi'iră l.\i.i;xi, vv., enc. agr.) s. f. 

— Itărunehi^ -|- suf. (Ooară. 

lUHUXCHitŢ s. m. (Regional) Diminutiv al lui 
r â r u n c h i' (I 1). Cf lb. 

— PI.: rărunchiuţi. 

— Rărunchii -f- suf. -iiţ. 

II.ĂHCŢ. -.\ adj. (Popular; şi adverbial) Diminutiv 
al lui rar 

1. Cf. rar (II). Laptele . . . se pune in strecurătoare 
sau strecătoare, un săculeţ . . . de pinză de cincpă, ră- 
ruţ ţesută. P.\mfile, i. c. 33. Să ne cumpărăm Cite-n 
măntăluţă, l-ie cil de răruţă. ap. cade [Laptele se 
strecoară printr-o] bucală de pinză de cini/)ă răruţă. 
chest. V 127/46. 

2. Cf. rar (I 2). Bindurilc [la ţesătură] se lasă 
răruţc, ca să se poală strecura apa. şez. iv, 113. Vara 
cind i>louă răruţ. T. Papahagi, m. 230. 

3. (;f. rar (l 4). ^S'i-oi păşi răruţ Şi mi-oi căpăta 
drăguţ. Doine, 180. 

— PL: răruţi, -c. 

— Rar -f suf. -uţ . 

RĂ.S.il)' s. n. 1. (Adesea cu sens colectiv) Plantă 
tlnără (mai ales legumă, floare) crescută din sămlnţă 
(In răsadniţă, seră), cu scopul de a fi răsădită: (tn- 
vecliit) sad. V. puiet. Va odrăsli . . . ca şi un 
tinăr răsad. Biblia (1688), 3691/29, cf. anon. car., 
LB. Uda răsadurile de copăcei, răsăde crengi verzi. 
Drăghici, r. 151/29 Dacă ar dori cineva ca să aibă 
răsad frumos, ti va rări şi mai tare. I. Ionescu, c. 
70/26, cf. PoLizu, CiH.vc, ii, 322. Mai cu răsad, mai 
cu altoi, s-a ales şi s-a făcui un măr ere ţese. Vlahuţă, 
o. A. II, 97, cf. Barcianu, Dame, t. 52. Alexi, vv. 
Să-mi arăţi . . . multele răsaduri de flori unde şi cum 
le prăseşti. Comşa, n. z. 22. O .•ierte de alte gospodării 
anexe . . . au primii in acesi an răsaduri de legume. 
.Scînteia, 1952, nr 2 .196. Băsaduri de roşii, ardei şi 
castraveţi . . pe mari întinderi. Sadove.'^nu, o. xvii, 
280 Dar cine ştie dacă răsadele visate Vor mai gă$i prin 
huma grădinii dezgropate Cu ce să dea tulpina, bobocii 



1468 



bAsad= 



106 - 



râsAdî 



sau verdeaţa. Arghezi, s. v, 3.3. Mn grăbeam să ajiuiţi 
acasă mai repede, că ai'cam de pus ui fie răsaduri de 
varză. v. rom. ianuarit' 1954, 78. Viuc vremea răsadu- 
rilor şi noi n-avem de nici unele. G.^lan, z. r. AA. cf. 
ALR SN I h 192. <> Fig. Săgeli ce prind răsad de moarle-n 
piepluri omencfli. Ai.Ecs.\Nnni, ap. Ş.\ine.\ni', d. u. 
4- (învechit) Ramură linără, vlăstar, odraslă. Cf. 
DBi.r. >. (Rcsioiial) Butaş. Cf. Dunr, .\lr ii 6 108/:i49. 
>• (Regional) Varză cu căpălina iiuă nedezvollată 
Cf. coNV. LIT. XX, 1 016, ALH I 847/80, 118, 610, 800. 
810, 887, 960. 

2. Fig. Neam, popor, seminţie. Socotind . . . Tro- 
ian . . că, la reisad ea aeesla, adăpătură cu puhoi de 
singc ca acela să fie cuvenit. Cantiîmir, hr. 14. Un 
nou răsad din vila romană prinde rădăcină-n munţii 
ţin văile Dunării Viaiiuţă, ap. cade. Jar a tăcea 
şi laşii ştiu! Toţi morţii lac! Dar cinc-i viu Să rida! 
Bunii rid şi cad! Să ridem, dar, viteaz răsad. Coşduc, 
p. I, 257. 

3. (Regional: cu sens colectiv) Sămtntă din care 
se obţine răsad (I). Toi lucrul fcnuilor din această zi 
constă mai ales intru aceea eă seamănă unele legume 
precum: usturoi, ceapă şi răsad de eurcchi. M.\rian, 
s. R. II, 152. lai . . . rachiu. In care ai pus de sa plă- 
mădit răsad pisat de varză. Pamfile, b. 9, cf. ai.r 
u/353. 

4. (Regional) Răsadniţă (1). Caba. săi. 92. alr 

SN I li 188, OL. OLT. 

— PI.: răsaduri şi (rar) răsade. — Şi; (regional) 
rpsâd (PoLizu) s. n., răsădi' (C'irigoriu-Rigo, m. v. 
135, Iordan, i. r. a. 56) s. f. 

— Din bg. i)ti;K'a,i, |)n;ic«,-\a. 

R.4sAn2 s. n. v. răsiid. 
RÂSAdA s. f. V. răsădi. 

nĂSADNIC s. n. (Regional) 1. Răsadniţă (1|. 
Facf straturile trehuineinase s/)rc sămănarca ccjici si 
melcgariul sau râsadnicul trchuineios spre srmănareo ră- 
sadului de eurechi. Marian, s. r. ii, ]5:î 

3. Răsad de varză. Com. Maiuan. 

— PI : ră.':adnier — Şi: nWiinic s. n. alr sn i 
li 188. alrm SN I li 125. 

— Din bg. pasra^iinK. 

RĂSADMţA s. f. 1. Instalaţie formată dintru-un 
cadru de scînduri sau din prefabricate, acoperită de 
obicei cu geamuri, aşezată pe un pal de gunoi de grajd 
peste care se pune un strai de pămint. servind la 
cultivarea răsadului : pătul, (regional) mclegar, niispet, 
pat cald, rai'-', răsadnic (1). liăsadnilr de trestii de zahăr. 
IST. AM. 9t/21. cf. Clemens. Cureehiul . . . se samănă 
in martie in ră.sadniti. I. loNEscr, c. 32/7, cf. 49/13. 
Săminţa de tutun . . . se .seanu'ină in răsadniţă ca cu- 
reehiul. id. p. .340, cf. 412. l'nele gospodine işi fac sin- 
gure harpacica. sămnnind in răsadniţe săminţă de 

eeajtă adevărată". Pampile, a. r. 192. llă.'^adniţa . . . 
cuprinde de n lalure mraniţă cernută. Comşa, n. z. 
22. Stuful retezat pe eare l-am zărit era destinat aeojic- 
ririi răsadniţelor. i;ontemp. 1961, nr. 749, 1/2. Se pot 
amenaja răsadniţe tn care elivii să semene seminţe de 
plante legumicole, oî 1962, nr. 685, 3/2. în atelierele 
de limplărie . . . se repară şi se construiesc răsadniţe 
noi. Scînteia, 1963, nr. 5 795, cf. Frîncu-Candrea, 
M. 105, ALR SN I h 188/5.37. <> F i g . Au pătimit 
mulţi carii, sinulgindu-se prc sine din ră.iadniţa cea 
sădilă de părintele luminilor, . . . .s-au sădit pe păminturi 
...sălbatice (a. 1791). uv ii, ,368. 

2. (Regional) Pepinieră pentru viţa de vie. Despre 
şcoala sau răsadniţa viţelor. Economia, 149/14, cf. ii 
XVI 30. 4^ (I-iegional) Pădiire linără, semănală de 
curlnd (Icland — TIrgu Miueş). chest. iv 102/241. 

3. (Rar) I.oc de şedere pe limp mai indeluii,gal. Oi 
aştepta păn'cc-a veni din lirg . . . Inii fiie răsadniţa in 
odaia asta. Alecsandiu, t. 1 155. 

— Scris şi: resadniţă (I'olizu, Alem, \\ ) — l'l ; 
răsadniţe şi (regional) răsadniţi. — Şi: (regional) ră- 



sadniţă, resadniţă (dorf), răsâiniţă (lb, Ciauşanu, v. 
194, GR. s. v, 123, ALR SN I li 188, Lexic reo. 56, 
Udrescu, gl ). rpsâliii|ă (h xvi 30), râsănită (ai.r 
SN i h 188, pi răsăniti ib ), răstâlnltă (Udrescu, gl.) 
s. f. 

— Ue la răsadnic, cu schimbare de sufix. 

RĂsAl subst. (Regional) Răsărit' (II 3). Şi en, 

măre, că-mi săpa Tot la colţul grajdiului. In răsaiul 
soarelui. Mateescu, b. 51. 

— PI : ? 

— Post\erbal de la răsări'. 

RĂS.'Vl.yil.TĂIERI adv. jn cuprinsul zilei care pre- 
cedă iie cea de alallăitri. Răsalaltăieri am văzut ceea 
CP vezi .şi sfinţia-la acum Voiculescu, p i, 158. M-an\ 
săturat de omul ăsta! A fost la mine şi ieri şi alaltăieri 
şi răsalaltăieri. mereu. bul. fil. vii — viii, 121 

— Accentuai şi: ră.^alallăieri (dm), răsalaltăieri . 

— l'nf răs- + alaltăieri. 

It.\S,\l,\IC s. n. V. răsiidnie. 

RĂS.ÂI.MŢA s. f. V. răsadniţă. 

rAsAmţA s. f. V. răsadniţă. 

R.ASARK' s. f. sg. (Regional: mai ales In compusul 
răsarea-soiirelui. alr i 1904/528, 590, 922, 940) l'loa- 
rea-soarelui {Ilclianllius annuus). Sa copt răsărea 
CV 1951, nr. 1, .36. 

— Şi: (regional) răsoâre (Glosau ueg), rosoâre 
(ALR I 1 904/610) s. f . 

— Postverbal al lui răsări'. 

RAs.4RI-;= vb. III V. răsări'. 

rAsAdeAlA s. f. (Rar) Răsădire. Această răsă- 
deulă dă plantelor mare putere, ap, tdrg. 

— Răsădi + silf. -eală. 

RĂ.sAdÎ vb. IV. Tranz. A muta o plantă din. 
răsadniţă la locul de cultură : a planta, a sădi, a repica, 
a replanla. Arhurele răsădit la izvoritul apeci psalt 
HUR. l'/ll. Chedrii I.ivanului cei ce ai răsădii (p 1 i ii - 
tat D). psalt 215. In mijlocul raiului răsădi Iium- 
nezeu pom de preceput ce taste hine şi rău MoxA, .'i46/14 
f7;i om oarecarclr era căsaş, carele răsădi vie şi o ingrădi 
eu gard. cheia în. 27''/15. Să va prileji vreun om sărac 

. să răsădească vie pre locul altuia, prw. 25. Vif vei 
răsădi şi o vei lucra Biblia (1688), 1 16r/43, cf. N. 
CosTiN, L. 61. La l'aragai reisădesc mult liutiun. ist. 
am. 18f/4, cf. Clemens, lb. Cea intii faplă . . au 
fo.st ea împregiurul lăcuinţii sale să răsădească pădure 
deasă. OrĂguici, r. 161/18 Grădinarul meu să-mi răsă- 
dească . . . flori. Negbuzzi, s. i, 104. // învăţă . . . cum 
să semene flori, să le răsădească. Ispirescu, l. 164, 
cf. Bei.diceani-, p. 94. C/nrf a venit, . . . l-a găsii In 
grădină răsădind nişte verbine. Brătescu-Voineşti. p. 
.335. Se gindea la vremea eind a reisădit el cireşul. Mi- 
RONEscu, s. A. 82. Kăsădcşte proaspătă pădure I'c in- 
tinderi de nisipuri sure. D. Botez, f. s 16, cf. Lesnea' 
I. 119. Florile pe care le-au răsădii au fost cele dintăi 
Sai)ove\nu, o. in, 249. Au . . . poruncit impăralul ea 
să răsădească in grădina sa rădăcini de buruiana aceasta 
Sbiera, p. 303. .Sora . . . flori roşii răsădea Si la tine 
se gindea. Sevastos, c. 23, cf. Bîrlea', c. p. 151. 
Diaconii, p. 175, alr i 837/361, 381, .508. Măi bădiţă, 
bădişor, De mine eind ţi-a şi dor Răsădcşte-un mrrişor. 
FOLC. TRANsii.v. I, 289. <> F i g . Limbile potrebişi, 
răsădişi-le. C.oresi, ps. 114/1. Kăsădcşle pre ei in mun- 
telr moşienirri tale. Biblia (1688), 50V43. [Alfabelul 
latin] Intră românii cri de dincolo de Dunăre ii răsădi. 
Maior, isi. 251/18 Mindra n cale miau ieşit, Itnru n 
mine-au răsădii. Aiecsaniiri, Poezii, 4(i() Aera le- 
gendă rn fi fost răsădită pe fărmurile răsăritene vie 
Medilcranei. Udobescu, s. ii, 508 Pe-aici au curs, 
acum optsprezece veacuri, legiunile romane, menite-a 



1481 



rAsAdire 



107 



rAsArp 



râsădi im popor nou în cimpiile piixliitr ah Dariei 
Vlahuţă, r. p. 8 Mama însăfi făptura roinică i-a 
dat şi plete de linâr, Bllnd răsădindu-i in oelii zimbirea 
bărbaţilor nobili. Coşblc, ae. 25. iiăsudini noul reae. 
Tulbure, v. r. -15. Tu răsădeşti in inimile noastre 
.^'i'-n cintec liliacul timpuriu. I.abiş, p. C6. Dragoste 
li-am răsădit . . . Să nu trăieşti cu urii. Retegaxul, 
TR. 88. n minune de femeie . . . ce-li răsădea in suflet 
taine sfinte şi nepricepute. Meu A. i. c 146. Iui că tc-oi 
găsi Şi la dop le-oi răsădi. Balade, iii, 2;j1. <)> Ab- 
s o I . In fiecare zi jilivea, răsădea, in straturile din 
grădină. Agîkbiceanu, a. 240. <). H e f 1 . pas. S-au 
răsădit . . . arbori de toate esenţele. I. Ionescu. d. 178 
Să se răsădească pomi peste tot Incul. r)ELAVii.*.xcEA, 
T. 51. După ce săminţa răsare, . . . firele se răsădesc 
in alt loc. Pamfile, a. r. 192. Cind e lună nouă . . . 
nu se răsădesc pomi. şez. i, 191. (I-" i g .) S-au luat 
chiar cuvinte şi locuţiuni franceze şi s-au răsădit in 
parlamentul nostru. I. Negruzzi, s. i, :ibO. <C> (Coni- 
plrmcntiil indică locul unde se plantciiză răsadul) Bă- 
diţă, cil nc-nm iubit SIrat eu flori mi-iim răsădit, folc. 
iitANSiLv. II, 59. ■^ I'. e X t . A semăna, a insănilnţa 
Vtntul lua de undeva citc-o săminţă şi n răsădi a /ie mo- 
vilita verde. OtBiEANU, N. 124. <)> (Coniplcnuiilul in- 
dică locul Sfinănat) Răsădi .\vraam jarină la finiina 
juiăminlului. Biblia (1688), 14-/30. 

— I'rez. ind.: răsădesc. — şi: (regional) rcăilj vlj 
IV. Tolizu, Alexi, \v. 

— Din bg. pascajţn. 

Il.\S.\DfKK s. f. Acţiunea de a răsădi: plantare, 
sădire, (rar) răsădeală. Cf. dl, dm. -^ Fig. Păsă- 
direa eărţii (a. 1632). gcb i, 78/6. h'ăsădirca şi . . . 
inirămarea besearicilor. n. test. (1648), 175 /16. 

— V. răsădi. 



RASADITi s. 
— V. răsădi. 



n. Faptul de a răsădi. 



R.\SĂD|T=, -Ă adj. (Despre plante) Care a r<ist 
mutat din răsadniţă in alt loc: plantat, sădit. Hutri- 
nul ii opri . . Ungă un mormint plivii cu îngrijire, 
acoperit cu flori răsădite Sadoveanl. o. v, 563. <> 
(.Substantivat, f ) I'iii lor ca noao răsădilă (in 1 ă d i ţ e 
d) implintată iniru tincrcaţcle sale. I's.\lt. 298/11. 

— PI.; răstidili, -te. 

— V. răsădi. 

IlĂSĂniTfUI, -((ARK .s. in. şi r. (Rar) Persoană 
care răsădeţ.te; săditor Domnul ... ea un răsădilnriu 
dr vie va tăia viaja carea nu va face roadă bună. Vah- 
LAAM, c. 229. «O- F i g. Să cunoască răsăditoriut si 
domnul casei cine este. id. ib- 225. Traian. marele im/iă- 
rat, iaste sădiloriul .şi răsădiloriul nostru Caxtemir, 
HR. UlR 

— IM.: răsădilori, -oare. — Şi: (invccliil) răsădid'i 
riii, -oare s. m. .şi f. 

— Hăsădi -f snf. -lor 

a4SĂDIT0IUl, -OARE s. m. şi f. v. râsâdltor. 

RASADMŢĂ s. f. V. ră<mdni|ă. 

HĂS.XaDli vb. IV. Intranz. (învechit, rar) 
A chibzui, a aprecia, a cumpăni. După cum va răsăjdui 
[diihovniculj (a. 1645). ap. tdiig. 

— Prez; ind.: rasă jduiesc. 

— Din slavonul pdc^jKAarH. PiIC1i>ka<)th. 

R.\SĂaUL:iTOR, -OAiU-: adj. (învechit, rar) Care 
chibzuieşte, care cumpăneşte (înainte de a decide). 
Se cade dulwvnirului foarte să fie infelcgător şi răsăj- 
diiitor. PRAV. Gov., ap. tdrg. 

— PI.: rasă jduilnri, -oare. 

— Ră§njdiil I- suf. -lor. 



răsAlAv 



s. n. v. răziJăn. 



R.ĂSĂLTA vb. I. 1 n t r a n z. (Neobişnuit) A .se 
descovoia ; a se destinde. ,SV duce . . . in sală Cu areu] 
CC răsaltă Şi cu tolba Cea plină de săgcji otrăvitoare. 
MiRNL". O. 355. 

— Prez. ind : răsăll . 

— Pref. răs- -f sălta. 

RĂSA.mA\A vb. I. In Iran z. (învechit, rar) 
A semăna in loale părţile: a risipi, a împrăştia 
(F i g .) Cindu impărţiia de-susul limbili', că semără 
Irăsămănă d) fiii Iu Aduni, puse impăr(itul limbilor 
după măsura îngerilor Iu Dumnezeu, psalt. 313. 

— Prez. ind.: răsămăn 

— Pref. răs- -r sămănn. 

R\.S.\AiA\ARK s. f. (învechit, rar) Acţiunea de 
a r ă s ă ra ă n a ; (concretizat) ceea ce a fost risipit. 
Împrăştiat. (F i g ) Ce zidi Ierusalimul Domnul, răsi- 
pilii (r r ă s f i r a l u 1 h, răsămănările u) Iu Israil 
adura-va. psalt. 303. 

— PI.: răsămănări. 

— V răsâniăna. 

RĂSĂPi vb. IV V. risipi. 

R.\SÂRFAi^Ă s. f. (Regional) 1. Răsărire» (1). 
la porumb] după răsăreală să trag-o praşilă. c.L. (ii.T. 
i. Tresărire. Femeia născută să nu se uite-n oglindă, 
că e rău de răsăreală. şez. xii, lol A-l lecui De ame- 
ţeli De răsăreli. gk. s. vi, 112 

— l'l.: răsăreli. 

— Răsări^ + suf. -eală. 

ILĂsAr!' vb. IV. Intranz. I. 1. (Despre plante 
aflate la începutul dezvoltării lor) A-şi scoate vlrful 
deasupra pămintului; a încolţi, a miji: p. ext. 
a creşte, a se face. Rrc'tsare pre munţi finr. psalt. hur. 
123V/15. Blagosloviţi păminlul. Codrii .şi munţii. Şi toate 
ce răsaru (cresc d) in pămintu. psalt. 332/8. De 
nu se-ar adăpa păminlul de multe ori cu ploaia ce deş- 
limje (ten ceriu, n-ar fi răsărită ierbi. Cobesi, ev. 87. 
Deaca răsări, veştedzi. . . . căci n-avu umegiune. Var- 
i.AAM, c. 275. Sămănase in anul foametei şi nu răsărisă 
de secete. Amiras, let. iii. 126/22. Abia pe cimp iarba 
răsărisă, în codru noao frunză apuetisâ Budai-De- 
LEANU, Ţ. 173, cf. LB. Răsărind inul, merg femei .. 
de-l plivesc. Drăghici, r. 78/5. Primăvara cea dorită 
. . . intre noi voioasă vine: Sub uşoare a ei păsuri, mii 
de flori a răsărit Asaghi. s. l. i. 203. Pe cimpiile Te- 
nechiei răsărit-au florile? Russo, s. 126. Din zori şi 
pină-n noapte lol griul să rcsară. Alecsandri, Poezii, 
44. Surpăluri de zid, printre care răsărise boziile şi 
bălăriile. Odobescu, s. i, 148 Iar din inima lui simte 
un copac cum răsare. Eminescu, o. i, 142, cf. Ispi- 
REScu, L. 64. Iubesc, şi-n clipa asia toate Cile răsar tn 
/irimăvară Sini propriile mele visuri. Vlahut.'Î, o. a. 
1, 61, cf. DDRF, Barcianu, tdrg. Răsărl o nalbă roşie 
in ţarina părăsită. Gîrleanu n. 124. cf. Sahia, n. 
61. Un colţ de iarbă ... a răsărit, delicat şi subţire ca 
un ac. Sadoveasu, o. vii, 301. Iarba răsărise mai 
peste lot. CĂLINESCU, E. o. i, 267. în păminturile din 
Frunzări griul lui a răsărit prost, e rar si galben. Preda, 
î. 33. \-am mai văzut niciodată ghiocei răsărind toamna 
lirziu. s ianuarie 1961, 29, cf. v. rom. septembrie 
1962, 22, De la mindra mea de vale. Mindru mădrran 
răsare. .jARNiK-BÎBSEANU, D. 32, cf. Doine, 81. I.asă- 
ţi dorul prin ocol. Să resar-un mcrişor. Marian, t. 280. 
Haide, mindro, la zăvoi. Să ne iubim amindoi: Că 
unde noi neam iubii Iarbă verde-a răsărit. Hodoş, 
p. p. 54, cf. ŞEZ. v, 15, M.VT. roLK. 1 476, I'amfile, 
VĂZD. 134. [Vlscul] răsărie pin lemne, alr i 1 946/850. 
.S'(7 semeni busuioc . . . Şi, d-o răsări frumos. Să fiii 
că sini sănătos. Balade, iii. 307. cf. folc. transilv. 
I, 229. -O F i g. Răsări-vor (crescură c^, 1 n c o 1- 
liră D) păcătoşii ca iarba, psalt. 193. Să adăpăm 
inimile noo.-iire şi să le iinplem de destul . . . , ca să rdsn- 
Ti. şi să crească dereptale. Cork si, ev. 374. Lupul pie- 
tre sămănlnd, stinci şi munţi In urmă răzsăriră. (.A.NrE. 



1496 



RÂSÂRli 



- 108 - 



rAsArp 



MIR, IST. 122. Noi, Inţi rpiirnpii ai şcnalclnr nalinnnJr. 
■. . . am socotii a nu Insa se răsară spini şi pălăwidă prr 
dmpul cel mănos (a. 1828). Uficariul, vii, 178. Tu, 
Moldavio mănoasă, . . . Adăpost dă giunci muze care 
ist vers a ţesut. Pc-nver:it ţ.i tinăr laur, ce din (ărn-acum 
răsare, Cu puternic scut să-l aperi. As.^cHi, s. l. i, 18. 
Ziduri m'indre să zidim, . . ■ Din pămtnt stropit cu la- 
crimi Flori de aur să răsară Vlaiiiţă, o. a. i, 53. 
O mie de simjiri necunoscuţi' răsăriră din inima mea, 
cum renasc primăvara florile din pămlnl. 1 Negruzzi, 
s. VI. 16. Pe geamul meu răsar si sr dezvoltă Măiestre 
flori de gheată argintie. KF.cri,rŢ.\, Ţ. d. 22. Poemele 
mele răsar ca iarba, s ianuarie 196(1, 41. Mi-oi semăna 
numele Pin toate cărările. Să răsair flori de dor. Alec- 
SANDRi, p. p. 335. Floare raiă-i norocu. Nu răsarc-n 
lot locu. FOLc. TFANsiLv. I, 271 <> E X p r. (De obicei 
depreciativ) A răsări «a chipercile sau ea eiuperea 
(după pinaie sau <liii ţiiinoi) -: a apărea in număr 
mare (sau cu mare repeziciune), a se Innuilţi peste 
măsură. Iară nu prea nviltă prime la mijloc trecu şi, 
... , ca ciuperca din gunoi, aşa un vrăjitor alila de 
marc răzsări . Cantf.mir, ist. 360. Cărfile au plouat, 
scriitorii au răsărit ca ciupercile. Rvsso, s. 52, cf . Zanne, 
p. I, 141. (Glumeţ, avind la liază im joc de cuvinte) 
Seamănă, dar nii răsare, se spune pentru a respinge 
afirmaţia cuiva despre asemănarea dintre două lucruri 
sau două persoane, dl, dm. <0> T r a n z. fact. (în- 
vecliit şi regional) Şi ceriul deade ploaie şi pâmintul 
răsări (dade n. test. 1648, au odrăslit bi- 
blia 1688) rodul său. con. vob 136/11 Cel ce investi 
ceriul cu nuorii, ec gnlovi păminlului ploaie, ce răsări 
tn codri făru. psalt. 301. Răsărişi pajişte vitelor şi 
iarbă in slujba oamenilor, (^oresi, ps. 284/3. Zise 
Dumnezeu: răsară păminlul buruiană Biblia (1688), 
l'/32. [Pămintul] va răsări iară.^i flori, ierburi, copaci 
ŞEZ. II, 28. (Prin analogie, despre păr, dinţi etc ) lală, 
perii albi in cap şi in barbă li-au răsărit Cantemir. 
ap. TDRc. !mi răsărise musieaja şi eram acum om în 
tot locul. (Iane, ap. CADE. Fire de argint ii răsăreau in 
păr. Sadoveanu, o. i, 31. F.vanghclinei ii răsar dinţii 
Stancu, d. 14. -^ T r a 11 z. (Regional; despre plante) 
A odrăsli (Săcele - Braşov) alr sn i h 98/182 
[Porumbul] răsare /)«: ib. 

2. P. anal. (învechit; despre fiinţe) A se naşte; 
a sc trage din . . Xici din oase uscair ea acele să răzsaie 
ceva va mai fi nădejde. Cantemiu. nu 97 Carea din 
oameni au răsărit .şi pre stăpinnl uu născut Mineul 
(1776), 19.T'''/7. Cela ce din Fecioară ai răsăril lumii 
ib. 208r=/20. <> T r a n z. ( învechit) Fecioara . . . tc-au 
răsărit pre tine, rodul vieţii ib 198^1/25 (Fi g ) Aceasta 
se numeşte patrie, care ii răsare, ii hrăneşte, ii creşte 
şi-i ajunge in braţul ei la cea desăvirşită virtute [pe 
fiii ci]. PiscrPEscu, o. 14/18. 

3. A se crea, a se forina ; a izvorî. Mulle boalc den 
păcal răsar, ('.onicsi, i:v. 245. Mai încoace, numele 
vlahi Ic-an răsărit. ('.. (^antacuzino, cm i, 29. Aceasta 
mişcare răsare de la suflet. Micu, l. 145/5, cf. Heliade, 
o. I, 190. Slava mea va răsări chiar din sinul durerilor 
mele. Mabcovici, c. 50/11. Incepind de la cea de 
pe urnră treaptă a ■ierarhiei rangurilor, s-au văzul deo- 
dată răsărind o nenumeroasă ceată de boieri înaintiţi 
(a. 1835). Uricariul, viii, 139. Fă in al meu suflet 
nădejdea să răsară. ALEXANDRF;scr, o. i, 335. Cind 
valuri află un mormlnt . Hăsar in urmă valuri. PJMi- 
NEScu, o. I, 177. FJsIc ştiut că din discuţie răsare scin- 
leia adevărului. Cabagiale, o iu, 49. Citeva pete 
rumene . . . ii răsăriră in obraji. Del.wrancea, s. 114. 
Umbre mari răsar pe calc. Ziua moare după culmi. 
Coşbuc, p. 1, 157. Din el va răsări norocul Aeeslui 
neam sfirşil de jale. Goga, p. 24. O altă taină, limba, 
nu ştie cum răsare şi cum se zămisleşte. Arghezi, vers. 
391. [CInd te arzi] răsare beşiră alr ii 4 065/36. O 
Tranz (învechit, rar) \nlahii au răsărit limbă noao 
din cea veachr a lor varviiră şi romană. C. Cantach- 
ziNO, CM 1, 33. 4- (învechii: despre anotimpuri. 
A Începe, a se face. Băsărind primăveara, iarăşi se 
întoarse asupra romanilor. Maior, ist. 213/2. ^ (înve- 
chit, rar) A se reface, a sc regenera; a renaşte. Viaţa 



din mormlnl nu răsărit. Mineiul (1776), 159^'/^ «0> 
Tranz. A străbunilor mărire din surpări vor să răsară. 
ASACHI, s. L. I, 52. 

<!. A se construi (foarte repede), a sc ridica, a se 
înălţa ; a se Întemeia. Copacii s-au abătui, un falnic 
castel sa ridicat . . . şi un oraş a răsărit ca in l>asme, 
pjc coastele muntelui. Vlahlţă, r p. 150. Răsaic, cu 
şanţ mare la hotar, ... o statornică clădire. Davila, 
V. V. 55 Din pămint răsărea un oraş, ca prin farmec. 
Anghel-Iosif, c. m II, 98 într-o zi, . . . răsare o 
ciumă de casă nouă, ... cu mai mulle caturi. Teodo- 
beanv, m. u. 20. O casă de pinză răsărise in medean. 
Sadoveanv, o. V, 435. Mereu răsar in patria noastră 
noi şantiere, uzine şi fabrici. Scînteia, 1952, nr 2 384. 
,S'«/ij/ Podenilor răsărise cindva, de multă vreme, aici 
in mijlocul Bărăganului. Mihale, o. 37. 

II. I. (Despre aştri, în opoziţie cu a apune) 
.\ se arăta la orizont, a apărea pe cer. Răsări soarele. 
i'o 113/9. Scripiia de-ţi părea că răsare soarele. Moxa, 
403/6 Să nu şadză soarele !n mânia ta, nece să răsaie 
(a 1654) CUV. d. bătr. ii, 467. Soarele nu răsaie . . . 
.■ii ziua să nu sc arete nopţii! Cantemir, ist 263. A'c 
înălţarăm apoi păn-aproape Colo, de unde zodiile răsar. 
Bi'DAi-DELEANr, Ţ. 322, cf. Beldiman, n p. ii, 
119/5. Tirzie astă seară răsare-acum şi luna. Heliade, 
o. 1, 188. După ce s-au făcut ziuă, răsărind soarile 
s-au pogoril din copaci. Drăghici, r. 51/5. Stelile 
apuindu-se. Din nou in ceriu răsar. Asachi, s. l. i. 
95. Cu toate că soarele răsărise, ei văzură ... o cometă 
strălucitoare. Bălcescu, m. v 143 Cind ride, soarele 
răsare. Pann, r. v. iii, 13/23, cf Bolliac, o. 67. 
Toate stelele cari resar şi apun . . In temp de '24 ore 
nu strcbat dicit n dată meridianul. Drăgiiiceanu, c. 
5. Cind stelele răsar, ele se prevăd pr faţa apei ca intr-o 
oglindă. Alecsandbi, o. p. 312. La steaua carc-a răsărit 
F.-o eale-atit de lungă. Că mii de ani iau trebuit Luminii 
să nc-ajungă. Eminescu, o i, 234, cf. Caragiale, 
u II, 34. A doua zi, plecăm pin-a nu răsări soarele. 
Vlahuţă, o. a. II, 171. Din adtncimi fără de margini 
A re'isărit pe cer o stea. Coşbuc, p. i, 268. Luceafărul , 
ee-acuma ţi s-ascunde sub un nor, Poate răsări, pe cerul 
limpezit, mai lucilor. Davila, v. v. 102. Cerul sc înse- 
ninase şi luceafărul de ziuă răsărise. Sandu-Alpea, 
u. p. 225. Soarele stă să răsară. Galaction, a. 221. 
cf.DrNĂREANU, CH. 240. Toată ziulica, de cind răsărea 
soarele, pînă apunea, nu făcea decit . . . să deretice. 
Brătescu-voineşti, p. 271. cf. Rebreanu, r ii, 
108. A răsărit soarele peste cimpul de luptă. Camii. 
Petresci-, u. n. 274, cf. C Petrescu. î. ii, 10. Luna 
încă nu răsărise. Sadoveanu, o. viii. 509, cf. Arghezi, 
VERS. 208. Jinduiesc la cile-un astru Răsăril ca o is- 
pită. Blaga, p. 195, cf. Stanxu, d. 13, Bemuc, m. 
88. Cine n-arc dor pe vale A'u şti luna cind răsare Şi 
noaptea cilu-i de mare. Jarn-Ik-Birseanu, d. 87. Sfin- 
te soare, Frăţioare! Răsai cu . . . răzişoarc. .Marian, 
V 111. Răsai, lună, mai dcqrabă. Sase vadă prin livadă 
HoDoş, p. V. 50, cf. mat. folk. 683, Diaconu, vr 
12, cf' balade, I, 283. Răsai, lună, de cu seară. De 
vezi badea undc-nseară. folc transilv. i, 232. Mai 
cald soarele cind răsare decit cînd apune. Zanne, p. 
I, 77. După ploaie Irebuie să răsară soarele. Pann, 
ap. DDRF. <. Fig. Soarele iubirei in cer au răsărit. 
Alecsandhi, V. 1, 124. O, vin, in părul tău băloi S-anin 
cuiuini de stele. Pe-a mele ceruri să răsai Mai mindră 
decit ele. Eminescu, o. i, 172. In pieptul lor răsare . 
un dor, soare mindru, luminos. Creangă, i,'. 275. Tudor 
Vladimirescu răsărise din noaptea crjdrilor Olteniei . . . 
şi opusese intre Goleşti şi Tirgovişle. Galaction, o. 
275. Sori electrici răsar pe frunţile fabricilor, id. 
o. A. I, 54. .\ii-aftept amurgul, noaptea şi durerea, Să 
mi se-nlunccr lot cerul Şi să răsară-n mine stelele. Blaga, 
Poezii, 15. ,4119115/, patruzeci şi patru,. . . Frîntu-s-au 
hotarele. Răsărita .■^oarele ant. lit. pop 1, 109. <> 
Expr. A-i răsări (cuiva) luna-n cap = a cheli Cf. 
Zanne. p. ii, 51 ■♦• (Despre ziuă şi zorii zilei) A se 
arăta, a se ivi; a începe Acest soare . . Nu vă face 
să resaie o zi lină, fără chinuri. Fără gemete, dureri ? 
Heliade, o. i, 295. Inlr-un rădiu de dimineaţă, Pîn-a 



1496 



rAsârp 



- 109 



râsArp 



nu răbâri zori Amuriul schimbai la {aţă Ca iin copil, 
strtngea flori. Conachi, p 8 Ziua . . . răsări frumoasă 
Rebheanu, I. 295 Pesit mar ta cta întinsă Răsărit-uu 
zori de aur. Horea, v. 85. Ayiunyru la Bucureţli t\'oap 
tea pe la cînlători , l'inu nu mări zori. Alecsanuri, 
p. p. 20:i. Cînd a răsări zorile, alr i 194/54(1. <C^- T r a ii z. 
f a c t. Al risipii noaptea ... si ai răsărit zori. Mineiul 
(1776), 126>V19- 

2. A st- arăta (pe neaşteptate, din depărtare sa.i 
ieşind dintr-iin loc ascuns vederii): a se ivi, a apărea. 
Da voi de unde-aţi răsărit in calea nif ? Alecsandri, 
T. 665. l'arc-aştepi Ea din trestii să răsară Şi să-mi 
cadă lin pe piept. Eminescu, o. i, 74. Din urmă ii 
ajunge un alt călăreţ. De unde a răsări omul acesta? 
Caraoiale, o. I, 219, cf. macedonski, o. i, 32. Ca 
mini, ţi-o răsări in cale Frumosul tlnăr visător. Vla- 
HL'Ţ.i, o. A. 57 Stoluri de corbi Răsar in zări. Nfcu- 
LUŢĂ, Ţ. D. 67. In goana roitului un sol, Cu friu-n 
dinţi şi-n capul gol. Răsare, creşle-n zări, venind. Coş- 
BUC, p. I, 145. N-apucă bine flăcăul să isprăvească 
vorba, clnd moş Ion răsări in mijlocul lor. Dunăreanu, 
CH. 20. Telis ... răsărind din afunduri pe undele 
mării,. suie Olimpul. Mtrni-, i. 18. De cirjă spri- 
jinit, răsare Bătrinul preot la portiţă. Goga, p. 23. 
Şi-mi răsare la fereastră Surioara Cosinzenei — Floare 
albă fi măiaslră. Cerna. p. 138. In urma lor răsări 
numaidecil si birtaşul Spiridon. AoiRBicEAxr, a. 146. 
Deodată ii răsări înainte o herghelie cu cai mărunţi. 
GîRLEANU. N. 15. Dintr-un bordei de pămînt, . . . 
Ştefan răsărea somnoros Hogaş, dr. ii, 87. O sumede- 
nie de sticle şi pahare răsări pe masă. Rebreanu, i. 
33. Dintre cutele perdelei, ochii-ţi verzi nu-mi mai răsar 
MiNULEScu, V. 35. Pe la porţi răsar neveste. Topîb- 
CEANU, o. A. i, 92. Printre bolovanii drumului răsări- 
seră totuşi gizele mărunte de primăvară. C. Petrescu, 
A. 315. Răsună melodia unui vals cinta'. de lăutari, ce 
răsăriseră la uşă BR.iEscr, o a. i, 17, cf. Sahia, x. 
37. Răsare un obraz in lumina cerdacului. Teodore.^- 
NU, M. u. 73. Făcu un semn abia văzut slujitorului 
care răsărise de după perdele. Sadoveanv, o. x, ,i05. 
Abia scosese capul şi-i răsări înainte faţa spină a lui 
moş Costache. C.iLixEscu, e. o. i, 34 Xastasia răsări 
zorit in pragul bordeiului. Galan, z. r. 48. Fetiţa. . . 
răsare în prag, unde se opreşte. H. Lovinescu, t. 91. 
<0- E X p r A răsări ea din păniiiit (din iarbă verde) 
sau pareă a răsărit din pdmint v p ă ni 1 n t .\ răsări 
la luDilnâ (sau la luniina zilei) v lumi n ă. (Glumeţ, 
avlnd la iiază un joc de cuvinte) Hăsiire unde nu-l 
semeni, se spune despre cineva care se ixe.şte acolo- 
unde nu te aştepţi. Cf. Paxx, p. v. i, 155, Roji.ixvL 
Glumeţ, 2:i, 7axne, p. i. 272, >■ (Adesea însoţit de 
complinirea ,,ln minte") A apărea In mintea, In închi- 
puirea cuiva: a-i veni (deodată) in minte; a i se năzări. 
Se gindi la Margareta. Ea ii răsări deodată clară şi 
frumoasă ca o zină. Vlahuţ.\, o a. 129 O dureroasă 
şi dulce amintire li răsări in minte. D. Zamfirescv, 
V. Ţ. 39. îmi răsar acuma cintece uitate. Goga, Poezii, 
296. Mi-a răsărit in minte chipul nevcstii. Brâtescu- 
VoiNEŞTi. p. 159. In aceeaşi clipă îi răsări în minte 
şi altă posibilitate. Ag!rbice.i.nu, a. 475. .Şi atunci 
toate, toate ii răsăriri în minte. Gîrleaxu, n. 102. 
Dintre toate crimpelele aceste, un chip ii răsărea mai 
luminat, id. ib. 102. In minte ii răsări îndată gindul 
că toată truda lui a fost zadarnică. Rebbeaxu, i. 278. 
Voi să-şi amintească alte melodii, ca să o alunge pe 
aceasta: dar cuvintele răsăreau îndrăcite. C. Petre sci-, 
f. I, 291. îmi aduceam aminte de copilăria mea din 
care bunicul răsărea tot aşa . . . de băirin ca acuma. 
Sadoveaxu. o. iii, 482. Figura lui . . . ii răsărea 
înainte. Călinescu, s. 678. Chipul Otiliei . . . ii răsă- 
rea în minte. id. e. o. i, 56. !n faţa ochilor Anei răsar 
căsuţa lor de pe marginea Teuzului T. Popovici, se. 7. 
încercă să-şi aducă aminte, dar nu-i răsări in faţă din- 
tre vedeniile trecutului decîl un mort. v. rom. mai 1963, 
15. 4- (învechit şi regional) A-i veni cuiva o idee 
neaşteptată sau ciudată, o toană, un capriciu ; a i 
SC năzări. Să nu se de tot descopere cu imblilele împo- 
triva veziriului, să-i răsaie ceva împărăţiei cu scirbă 



tn partea sa. M. Costin, o. 115. Te miri ce-i răsare 
şi iar nu vine la nui. Corn. din Braşov Aşa-i răsare 
lui eite una, din senin L'dhescu, ol. 

:i. (Despre munţi, copaci, clădiri etc.) A intru In 
laza vi/uală a cuiva care se apropie; a se ivi, a apărea 
De-a lungul liniei răsăreau .şi piereau table cu reclame. 
Rebreanl', r. I, 13. O şosea asfultută leagă oraşul de 
fabrică . . . Fabrica îţi răsare deodată înainte, uriaşă. 
Sahia. u.r.s.s. 84. Cream in valea Prahovei . . . 
.Aşezări cochete omeneşti răsăreau la toate colţurile. 
Sadoveanu, o. IX, 209. •♦^ A se arăta (In toată Înăl- 
ţimea), a se ridica, a se înălţa. Puţin mai în sus de 
izvoarele Căciulatei , răsar din Olt sfintele ziduri ale 
mănăstirii Cozia. Vlahiţă, r. p. 110. Castelul . . 
răsărea pe o colină ca o sentinelă trufaşă. D. Zamfi- 
REScu, A. 153. ■♦• (Rar) A se vedea, a se zări. Dar 
ochii lăi? . ■ . Cile stihii tenine adine se zbuciumară. 
Ca să-ţi răsară limpezi icoanele de-afară? Arohezi, 
VERS. 386 

4. (Despre sunete) A se auzi (cu putere): a răzbate 
Un glas linguios şi jalnic răsare din morminturi . Mar- 
covici, c. 35/3. .\ceeaşi fanfară domneşte ea motiv de 
căpetenie şi răsare, sub felurile tonalităţi, printre diverse 
episode muzicale pline de frumuseţi. Odobescu, s. iii, 
97. Ciripitul . . . răsărea . . . din tufarul verde şi înflo- 
rit. Delavraxcea, s. 81. Un ţipăt răsare Pe deal şi 
pe luncă. CLoşeic, p. i, 188. Zgomot de tinere guri ră- 
sare deodată, id. ib. ii, 63. Cînd noi căutam capul 
Axiniei la dreapta, glasul ei răsărea la stingă. Hogaş, 
DR. I, 90. Tropotul, răgetele sugrumate făceau o larmă 
surdă, în care răsăreau nişte urlete sălbatice, ('..\linescu, 
E. o. I, 108. 

111. 1. A depăşi un anumit nivel, a se ridica pes- 
te ...; a ieşi în evidenţă. Acum vede cineva, in locul 
barocelor şi a colibelor caie făceau să răsară grandiosul 
unui palat maur, nişte căsuţe. N'egbi'zzi, s. i, 70 
Vullurii . . . cei suri al căror cioc . . . răsare hidos din 
ale lor grumazuri jupuite şi golaşe. Odobescu, s. iii, 
16. Din zidurile arcale răsăreau ferestre strălucite. E-Mi- 
XEscu, N. 14. Dintre ochii ei stinşi . . . răsărea un nas 
corolei. Gane, ap. cade. Copaci roditori de toate soiu- 
rile răsăreau, de la briu in sus, din fînaţul înalt şi 
înflorit. Hogaş, m. n. 150. Trei rinduri de smaralde . . . 
jur împrejur răsar. Arghezi, v. 94. Capul lui Gheorghe 
Dima răsărea ... cu cîteva palme bune deasupra ca- 
pelelor mulţimii. Galan, z. r. 34. <0> Tranz. fact 
(Rar) Sastasia . . . înfruntă adunarea, răsărindu-şi mai 
mult decîl se cuvenea fruntea lucie. S.vdoveanu, o. 
XVII, 286. •♦• A apărea lămurit, a rezulta, a reieşi. 
Catagrafie in tot anul de starea ţeranilor, din care răsare 
dovadă de au fost ocirmuiţi bine. I. Ionescu, c. 248/11. 
Dovada armoniei . . . răsare mai ales din versuri. Ma- 
cedonski, o. IV, 32. 

2. (Despre copii) A se face mai mare, a ajunge mai In 
vlrstă; a creşte Cf Ş.ăineanu, d. u. Cînd a mai ră- 
sărit fetiţa ş-o mină mama după viţei sau cu boboceii, 
. . . IUI mai poate toată ziulica eăla de păpuşă. Sevas- 

TOS, N. 2. 

3. (Regional, despre aluat) A dospi, a creşte Plinea 
pentru colaci se plămădeşte , . . . se frămlntă şi se lasă 
să răsară, adică să înceapă a creşte. P.amfile, cr. 5, 
cf. ALR i 770/530, alr ii 3 995/704, 723. 

I\'. (Popular) A sări (in picioare), a (se) sălta; a 
tresări. Inema lui iaste înfiptă ca o piatră şi stă ca n 
năcoralnă ce nu răsare. Biblia (1688), 381V58. Speriat, 
Cain resare .şi se scoală feroce Heli.\de, o. i, 391. 
Răsărind de spaimă in sunetul acestui glas, nu ştie ce 
să facă. Drăghici, r. 289/25. Se deşteptă resărind şi 
. . . începu aşi freca ochii, cr (1846). 31bis'/50. O 
făcea de răsărea Prin adese pişcături. 1. V.'icĂRESCUL, 
p. 362/14. Cheia . . . pricinuieşte un mic sunet care face 
pe .imelia să răsaie. Negruzzi, s iii. 185. împără- 
teasa dete un ţipăt, răsărind din somn Ispibescu, l. 
243. Fatma răsare-n ţipet, de spaimă-i^gălbinită. Coş- 
Buc, p. I, 52. Arendaşul se răsti la ea . . . Femeia ră- 
sări deodată şi strigă plină de obidă. Sandu-Aldea, 
D. N. 258. cf. sĂM. IV, 911. Neguţători şi cărăuşi răsă- 
1 riră în picioare. Sadove-i.n'U, o. xi, 18. M-ai făcut 



1496 



rAsArp 



110 - 



RAsARIT' 



din om neom, Cu răsai noaptea din somn RXnuLEScu- 
CoDlN. I.. 128, cf. I. CH. Ml, :!75 /■.>7i sfjniox şi tresai 
sau rasul noa/ilea prin somn plini/ind I'amui.k, h 
122, ff. C.rAUŞANU, OL. Copilul mic, tltipu sitildă cind 
e in Iroacă adiirmil, răsare din somn, tresare, ehiur 
zimbind de ris eiteodată, crezlndnse de cei care-l m'id 
că visează, arh. olt. XX', 27t, cf. alh ii 1 129/520. 
682. (Fi g.) larizvonil, prins de nrajn, Kăsănu. snnind 
din valnri. Eminescu, o. i, Id.'i. •■> F. x p r. A i (.se) 
n'isilri sau a se răsări (iiiiva) (!n sau pe <)it) = a se 
Îneca (cu mlncare sau cu băulară) Cf dr. ix, 2.i(l, 
ŞEZ. V, 121, Pamfu.e, .j. iii, 9:^, alh ii/i h 47. > 
i' i U A inltrveni brusc intr-o discuţie; a sări. Ai 
stal cum mult, domnule nigustor: noi ne rjrăbim, răsări 
eu îndrăzneală Cheorţ/liilă- Sadovlanu, o. x, r)71 
Asta-i .' . . . Să ştii că alia nu poale fi! răsări cu nnire 
aprindere comisoaia. id ib. xiii, 297. 

— Scris şi: resări , răzsări- — Prez. iiid.: răsar şi 
(regional) răsâi, răsărese (i.B, i.M, Barcianu, ai.r i 
I 220/227, 350), pers. 2 (Invecliit) şi răsări, (regional) 
răsăi, pers. 3 (regional) şi răsăic (tdrg), răsare (alr i 
1 212/856, ib 1 220/107, 856); cj.: pers. 3 şi (învechii) 
să răsare, (regional) să răsaie. — Şi: (Învechii) riiseri 
(DR. XI, 215) vb IV, (rar) răsl^re (bui. hl ii, 125) 
vb. 111. 

— Lat 'resalire. 

RĂSĂI«f= vb. IV. I. 1. Refl. (învechit) A se ra- 
ţiei, a se răzleţi, a se pierde. Izi'oadele lui s-au răsărit, 
ce va hi mai scris de la Aron Vodă încoace. M. Costin, 
ap oÎDEi. .S-nu timplal acel za pis de s-au răsărit şi, 
cind au trebuii să-l scoală, nu l-au f/ăsit. Necui.ce, 
L. 147. Cile drease şi zapise au fnsi acelui sat, şi nouă şi 
vechi, toate ş-au răsăril (a. 1708). I'ricariul, xx, 84. 
Acel zapis sau răsărit de la dtnşli şi să fi căzut la mina 
Gojjulm (a. 1741). ih. xxv, .'ill. <^ Tran z Cf. Ibe- 
CHE, L. 241 

2. Refl (învechit; despre persoane) A se Înde- 
părta, a se înstrăina, a pleca. Eăsărlndu-să Jon de 
la locul lui in ţara turcească, ... au vindul acele 2 
pogoane de vie (a. 1728). Uricvbiul, xxiv, 436. -^ 
Intranz. Oricine din curteni de nevoie au răsărit 
de la ocina sa, pre toţi i-uu adus iarăşi la breslele sale 
M (Costin, ap. c.Îdei. 

3. T r a n z. şi intranz. (Regional) A (se) des- 
prinde dintr-un întreg, a (se) despica. I'ătul babei a 
luat bâltayul ... şi a răsărit cu el o jandură din pod. 
Sbieha, p. 142, corn. din Stb.^ja — Rădăuţi. î'rii 
ieşchll (răsărtce din lemn, care săr cin curmi lemnu) 
liră prag ard cu tămine pră lele. arh. folk. iii, 125. 
\iri/7'(( la Ana deseintălori . . . Şi cu foc şi cu tămine 
Şi cu ieşkii răsăiUl. ib. 128, cf. alh i 1 286/690, 770, 
960. <0" K X p r l'nde baţi (sau dai) şi unde ruf^nre, 
se spune cind se produc cu totul alte efccle rit cil 
cele aşteptate. Cf. Zanm , p iv, 332. 

II. Intra n z. (Regional) A sări (de jie locul unde 
a căzut); a reveni la forma iniţială (d.ipă ce a fost 
îndoit, Iniins etc). Grindina răsare de pe ucoi>eremintul 
unde cade. ap. tdrg. [I.a capcană] n;Tii cure răsare 
[Închide capacul], ai.r i 1 73(1/690 

— Prez ind : răsar. 

— Pref. răs- -f §îiri. 

nAsĂRiXD, -Ă adj. (Rar) Care răsare» ; (despre 
ziuă şi zorii zilei) care se araiî. care se iveşte, care 
lncei)e. Hăsărinde zile bune Ş-a speranţei lină rază 
(riulă Iar, eurn al clntat. .\sachi, s. l. i, 123. Volan 
să slingă . . . steaua Homânlei abia răsărlndă Necruz- 
zi, s. I, 290. 

— PI.: răsârinzi, de 

— V. răsări'. 

nĂSĂHiHE' s. f. Acţiunea de a răsări'. 

I. 1. (Despre plante) Cf. răsări' (I I): Inciil- 
ţire; p. ext. creştere. Cf urlu, lm, ddhf, Bar- 
ciANU, Alexi, w. In grădlnuţă urmăresc răsărirea flo- 
rilor Nici nu-(i faci idee ce simţire de btuurie am cind, 
zăresc colţul unui fir de busuioc. Sadoveanu, o. v, 



141 De la răsărirea bumbacului si ptnă la deschiderea 
primelor capsule, jiăminhil trebuie ţltuil in permanenţă 
afinat. .ScInieia. 1952. nr 2 392 tnsăminţareu eu 
maşina in rinduri incruel.fale . . . asigură o răsărire mal 
uniformă, o creşt(re mai viguroasă a eullurilor. ib. 1953, 
nr 2 808. 

2. P. a n :i 1 (învechii; despre fiinţe) Naştere 
Cf. răsări' (1 2). C'i; rătăilrea cea din purtarea 
pintecelul, lumii bl[a]goslovenie ai înflorit. Mineiul 
(1776), 94=/21. 

11. 1. (Despre aştri; In opoziţie cu a p u n e r e) 
Cf. răsări' (II I). Bucuria ce avea lioblnson pri- 
vind răsărirea soarelui . . . era nepoveslită. Drăghici, r. 
Gl/2. Contemplă cu întristare răsărirea lunei. CB (1848). 
45^/39. Tu nici nu ştii a Iu apropiere Cum Intma-ml 
de-adinc o linişleşte. Cu răsărirea stelei in tăcere. Emi- 
nescu, o i, 120. Aştepta în linişte, cum aştepţi răsă- 
rirea .soarelui. Slavici, o. ii, 52, cf. Marian, s. r. 
II, 35. Răsărirea unui astru Vlahuţ.ă, s. a. i, 72. 
Băsărireu lunii la Tlsmana rămlne oricum o excepţie 
In paginile de proză ale lui Gr. Alexandrescu Vianu, 
A. p. 75. ■^ (Şi In sinlagiiia răsărirea s<iarelui) Mo- 
mentul cînd răsaie soarele : răsărit' (II 2). Pe la răsă- 
rirea soarelui s-au mai înnoit clătinarea, aii (1829), 202' 
/IO, cf. Marian, s. r. i,107. înaintea răsărlrel soarelui. 
Gorovei, cr 290 Ciobanii impari ziua aşa: la răsă- 
rire, pe la fi sau 9 ore o nume.ic chindie, la 12 ore, 
amiaza şi, în fine, către seară, la asfinţire, h viii 133, 
cf. IX 496, XIV 416, xvi 117. -^ Partea orizontului 
unde răsare soarele; răsărit' (II :i), est. (;f. Pam- 
IILE, CI u. 26. 

2. Iviri', apariţie. Cf. răsări' (II 2). AV plim- 
bam pe dinaintea căsuţei . . şt aşteptam răsărirea du 
duii lontţa. Sadoveanu, o. vii, 533. 

HI. Tresărire. Cf. răsăriri' (IV I). Şi-;i somn, 
cu răsărire, liţl spunea amărăciunea sufletului pătlnmş. 
Dacia lh . 146/5, cf. („'drescu, gl. 

— Scris şi: resărire. Marian, s. r ii, 35, ddbf. 

— V . răsări'. 

nĂSĂRlnK^ s. f. (Regional) Acţiunea de a ră- 
sări" (I 3): desprindere, despicare, tăiere. Cf. lm. 
<ţ> Răsărirea capului Iu sfinlu Ion = tăierea capului 
sfîntiilui loan Botezătorul, ai.r ii/i h 207/723. 

— V. răsări'. 

RĂSĂRÎŞ subsl. (Regional) Partea orizontului 
unde răsare soarele; răsărit* (II 3). Cf. Pamfile, 
CER. 26. 

— Răsări' -^ suf. -iş. 

RĂS.^Ilh' s. n. I. Faptul de a răsări' (11); 
iiicolţil. I'rin folosirea larovlzărll seminţelor, se obţ'.nt 
un răsărit mal rejnde, mal uniform. Scînteia, 1954, 
nr. 2 908. 

II. I. Faptul de a răsări' (II I). luna tremură 
pe codri , . . . Iar stejarii par o strajă . . . , liăsărttul 
el păzlndu-l. I'minesci;, o. i, 152. Nu lipseşte . . . 
nici răsăritul lunii, pentru care scriitorul se adresează 
însă recuzitei de metafore şi comparaţii obicinuite in 
romantism. Vianu, a p. 80. La oraş nu prea al pri- 
lejul sa vezi răsăritul soarelui. Stancu, n. A. i, 37. 
Stea nouă, rază nouă de lumină. La răsăritul tău frun- 
tca-ml se-nclină BeniUC, m. 89. Nouă răsăriţi de soare. 
Marian, s. b. i, 14. (Fig.) Au contemplat, cu extaz, 
răsăritul acestui luceajăr al geniului româi\csc. Galac- 
TION, a. 319. 

2. (De obicei precedai de prepoziţii) Momentul apa- 
riţiei unui astru; răsărire'. In multe rinduri s-au dus 
. . . , şl mal de noapte, şl mal de cătră dzuă, şi în răsă- 
rita .soarelui. Vablaam, c. 105 Săml-ălă in răsărita 
soarelui . . . au inlratu Pălru Vodă In cetatea Clceulul. 
Ureche, l. 145. Veniră la mnrminl în răsăritul soa- 
rilui. N. TEST. (1648), 63^/15, cf. ib. In copaciu . . . 
au şe-.ut până la răsăiilul soarelui. Drăghici, h. 11/29. 
Cu 'tpusul adormea. In răsărit se scula. Asachi, s. 
L 1, 267, cf. I. loNESCu, c. 3/12 Astfel urmă lupta 
cu noroc schlmbăclos, de la răsăritul soarelui ptnă către 



1502 



rAsAriti 



- 111 - 



râsAriji 



două rcasuri tnainlea apiisuliii. BXi.cescu, m. v. 119. 
Bătălia tncipii tiuială după răsurila soarelui. Bahiţii'. 
F. A. II. ri;i8, tf. I'oi.izi'. fiuiiia iepunlf ziua lualâ, 
din răsâril piua la upns. CiiiicA, s. 14. Scoală, dii- 
fllifule, Inainle dr lăstiiilul soarelui. CnF.ANGĂ, A. b'l, 
cf. Mahian, s. k. II, 55, uuRF, Babciaxh, Ai.exi, w. 
Lecţiile de zbor se făceau dinuiieata, spre răsărilul soa 
relui. BrAtescu-Voinf.şti. p. 226- Păşea grăbii . . . , 
să apuce a cosi o bucală cil mai zdravănă inainle de 
răsărilul soarelui. Rebhe.anu, i. 47. La vreun ceas 
după răsărilul soarelui, o palrulă vine cu ordinul să 
ridicăm poslul. Camil Petrescu, u. n. 342, cf. Vla- 
siu, a. 22. Trecem prin piaţa largă din mijlocul llr- 
gului, unde, la răsăritul soarelui, sosesc din sate gos- 
podine grăbite. Sadoveanu, o. x, 388. Căldura în- 
cepea numaidccit după răsărilul soarelui. Pheua, m. 
321, cf. ŞEZ. II, 94, V, 121. I'ină-n răsărit de soare. 
Toată lumea fu-n picioare, foix. transii.v. i, 481. 
•♦■ început (al zilei). Din răsăiite ziua şi de pn în- 
cepute fa/ile se cunoaşte. CkSTF.Min, ist. 110. Această 
neînţeleasă nemărginire a lumii îmi vesteşte aceea dorită 
zi care nu va avea răsărit, nici apus. Marcovici, c. 
14/24. <0> Fig. Primăvara e răsăritul Verii. BoL- 
LIAC, o. 140. Se mai putea întoarce un răsărit al vieţii^ 
Fără îndoială, căci pentru asta trăia. S.adoveanu, o. 
X, 275. 

3. (Şi, Învechii şi popular, lii sintagma răsărila 
soarelui) Partea orizontului unde răsare soarele; est, 
orient; (Invec'iit, prin fransilv.) ost, (regional) răsai, 
răsăriş. .S> duse în ciriul ceriurelor la ră'ărilu. rsAi.i. 
HUR. 57'/14. Văzum amu steaoa lui spre răsărit şi venim 
să ne închinăm lui. Coresi, i;v. 499 Mearse cătră ră- 
sărita soarelui, vo 46/20, cf. 21/16, Paraclis (16.39). 
254. Fulgerul iase de la răsărit şi să arată pînă la apus. 
N. TEST. (1648), 32'/4. Te vei sui-te Pre din sus de ce- 
riuri, despre răsăiite. Dosoi-tei, ps. 221/10. Atuncca 
osebi Moisi . . . celăti decinde de Iordan, de cătră ră- 
sărita soarelui. Iîiblia (1688), 129^/16, cf. lex. marş. 
232. Au fost în jiărtile Midiii despre răsărit. Budai- 
Deleanu, ţ. 33.3. Această comită răsărea de cu scară, 
la un ceas din noapte, despre răsărit şi mergea spre 
amiazăzi. Dionisie, c. 163, cf. lb. Răcoarea dimi- 
nefei începe să se simtă Ş-alboarea nu-niirzie, la răsă- 
rituri spuntă. Heliade, o. i, 215, cf. Asachi, s. l. 
I, 200. Răzvan Vodă, avînd cu sine moldovenii săi, 
. . . se aşezase despre răsărit. Bălcescu, m v. 151, cf. 
Pann, p. V. i, 30/2. Această largă tară se hotărăşte la 
răsărit cu ocheanul, ist. am. 84*/5, cf. Poiizu. La 
răsărit, de parte, a lor frunte îşi ivesc Nişte munii . Alexan- 
DREscu, o. i, 187. Xeclintit sta, ]>rivii\d spre re- 
săril. rtLECs.ANDRi, p. II, 10. O zare de lumină s-arută-n 
răsărit. Iminescu, o. i, 98. Păretele cel despre resăril. 
Creang.\, p 13. FI cată lung în zare către răsărit; 
nici pomeneală de dilijenţă. Carauiale, o. i, 57. Apu- 
cind calea către răsărit, s-a dus. Ispihescu, l. 4. /?(' 
aruncă ochii spre răsărit. Pelavrancea, t. 119. S/ire 
răsărit, în limpezişul cerului, se vide luna ca o secere 
de argint. Vi..\huţă, o. a. ii. 158, cf. Barcianii, dorf, 
Alexi, w., tdrg, Pamfii.e, cer. 26. Se ridică pe 
dealul lutos şi sterp dinspre răsărit un nuc straşnic 
GÎRLEANU, N. 7. Departe, foarte departe, la răsăritul 
din faţa noastră, . . sclipea încă ceva In umbra amur- 
gului, ca o stea căzută din ceruri pe pămînt. Hogaş, 
M. N 132. Plecam uneori . . . dis-de-dimineaţă, cînd ste- 
lele încep să se piardă în răsărit. Gai.action, a. 188. 
Spre răsărit şi miazăzi începea Bărăganul. C. Petres- 
cu, !. I, 1,32. Văzu la slinga, în răsărit, geană de zori. 
Sadoveanu, o VIII, 281 Din asfinţitul pialid, boltit 
spre răsărit, Intiia oară cerul dc-a lungul l-ai zărit. 
Arghezi, vers. 377, cf. CXlinescu, e. o. ii, 91. 
Soarele in răsărit de sînge-şi spală-n mare Lăncile. 
Blaga, Poezii, 10. Spre răsărit cerul era de un vinăt 
roşcat. Camil Petrescu, o. ii, 148. Se întoarse cu 
faţa spre răsărit Stancu, r. a. iii, 318. In continuarea 
şoselei, de la centru spre răsărit, veneau rind pe rînd: 
o fîntlnă de piatră, .şcoala primară, . . . primăria co- 
munei. Preda, m. 216, cf. Barbu, p. 233. Sub cerul 
uis de flăcări. In dimineaţa aceea, Spărgeam spre răsă- 



rihiri o matcă de-ntilnire . v. rom. august 1960, 63 
Spre răsărit se-ndrepla JarnIk-BIrseanu, d. 491, cf 
ALR 1 387/3.55, 424, MVt. Soare cînd o slu Către răsărit. 
Luna s o vedea Tot către sfinfil. Uai.aiii;, i, 293, ef. 

KOI.C. IRANSII.V 11, 15. <5. IC X p r . Cu III) (iclii Iu 

râsârit şi en aldil Ia apus, se zice despre cei care se 
uită cruciş (;f. Zanne, p. ii, 347. A \orl(i una de la 
răsstril şi alin de la apus = a spun' lucruri fură le 
gâtură CS l'ANN, r. v. in, 131/18, I'.om.vnul Glumeţ, 
49. (Hegional) lua la rusăril şi alia la asfinţit, se spune 
despre lucruri care se află hnprăşliule, In dezordine 
Cf. Zanne, r. ix, 420. A sla eu uii picior la răsâril 
şi eu altul la apus = a nu avea domiciliul stabil, a 
fi iieslatoriiic. in, i, 113. (învechit) Cit stau răsărilele 
de apuse == foarte departe. Ctiu sUui răsăritele de apuse 
deluniiut-au de noi fărădelegile noastre, psalt. 212. (Cu 
parafrazarea expresiei) Cilu-i de la scăpătate Răsărilul 
de departe, Pre-atîta ne depărteadză Creşala. Dosoi- 
tei, PS. 349/18. >■ P. e X t . (Şi. învechit, in sintagma 
răsăritele soarelui] Parte a globului pâmintesc, a unui 
continent, a unei ţări. a unui oraş ete. care se află 
In direcţia estului faţă de un pimct de reper dat ; 
niinie generic dat popoarelor din ţările sau din ţinuturile 
acestea Vom dobîndi noi ţara voastră şi vom domni 
răsărilul. Moxa, 373/30. Acesta era de ta răsăritele soa- 
relui, de rudă bună. Dosoftei, v. s. ianuarie 14'/6 
.Sd duse la i}ămintul răsăriturilor. Biblia (1688), 20-/54 
Otoman turcul . . . au supus multă parte a răsăritului. 
P.. PopESCU, CM i, 227 ,,C.urierul de răsărit" cuprinde 
următoriul adres al prezidenlului Crechiei cătră senat. 
AR (1830), 2V18. Acest copaciu . . . era de cocos, care 
să găseşte la Indiile răsăritului .şi prin ostroavele ochea- 
nului celui mare. Drăgiiici, r. 51/26. Apusul şi răsă- 
ritul s-au luat la luptă. B.ălcescu, m. v. 581. Răsărite, 
apu.ie, pllngeti. Pann, e. iv, 105/17. E o comoară Ce 
tot răsăritul s-aibă ar voi! Rolintineanu, o. 108 
Bogăţiile răsăritului şi ale apusului. Vi.ahuţă, r. p. 
16. FI a venit Dinir-un afund de răsărit, Un prinţ 
frumos şi tinerel. Coşbi'c, p. i, 54. Povestea cu farmecul 
oamenilor din răsărit. Galaction, o. 8. Afi's( poem 
simfonic e muntele Hăşma.şul Mare, . . . domintnd nor- 
dul .fi răsăritul. Bogza, c. o. 13. -0> Biserica răsări tu 
lui = biserica răsăriteană, v. răsăritean. !n zi- 
lele acestui d(,n\nu fu săbor mare în Florenlia, . . . <o 
să poată împreuna bL-nurica răsărilului .si cu apusului 
Uhixiir, l 72. Beseareca noastră, a răsăritului, prăz- 
nuia.fle dumineca a părinţilor celor sfinţi Cheia în. 
l'/8, cf. TDRG. <0> Expr. Ilâsuritul şi apusul sau 
(de la) răsărit şi (de la) apus = (din) toată lumea. 
Mul li d( la răsări! .şi de la apus vor veni şi să vor răpăusa 
cu Avraam. n. test. (1618), lOf/34. împăratul adună 
răsărit şi a/nis, miazăzi şi miazănoapte, ca să se veseleas- 
că de rcselia lui. Ispirescu, l. 11, cf. UL, DM. (înve- 
chit) De (la) râsăiiC (sau de (la) răsăritul soarelui) 
pliiă la apus - din toată lumea, de pretutindeni. 
Chemă pămîntul de la rrăsărilul soarelui pinră la apusu 
psALr. HUR. 42'/7. De la răsăritul soarelui pară Iu 
apus, lăudal numele Domnului, psai.t. 242. Toţi vi- 
teajii limiiei, de la răsOril pînă la apus. Moxa, 351/23. 
Ca un Irăsnei aleargă in rîvnă pentru credinţă, de la 
răsărit pînă la apus. Moi.nwr, ret. 38/9. 

4. (Prin .\Ioki : In forma răsărită: şi In compusele 
răsărila-soaielui, răsuritul-soarelui, h vi 49) I'loarea- 
. soarelui (Jlelianthus annuus/. In sîmburele de bostan, 
de răsărlla-soarelui . . . este ascunsă mica plantă (a. 1890). 
ap. tdkg. Ieşi din ctmpul de răsărită -şi se mai linişti, 
v. ROM. iunie 1960, 45, cf. Borza, d. 81, alr i 1901/402, 
508, 510, 516, 518, 522, 614, 618, 675, 677. 

III. Paptul de a r ă s ă r i^ (1\ I); tresăril. Să 
iasă grasă tngrozală. Frică înfricoşată, . . . Cu tehlit, 
Cu răsărit, . . . Cu spăriet. 1'amfile, b. 13. 

— Scris şi: resăril, răzsărit (Cantemir, hr. 17). 

— PI.: (Învechit, II 2, 3) răsărite, (rar, 11 3) răsă- 
rituri, (regional, m., 11 I) răsăriţi. — Şi: (regional) 
reseril (alr i 1235/214) s. n, (învechit şi regional, 
II 2, 3, i) răsărila s f. 

— V . râsârl^. 



1502 



rAsArit» 



112 - 



rAsAturâ 



R-ÂSÂRItS -A adj. T. (Despre plante) Care a în- 
colţit, apărîndii-i vlrful deasupra pămintuhii Cf drlu. 
A'u era ziuă in iiiir . . . să nu fi mf« măcar de zece 
ori la straturi ficntru ca să vadă dacă nu tiau răsărite 
seminţele. Slavici, n. i, 22. l-lori răsărite. Ş.\ineanu, 
D. u. Pentru a rămlnc cu 30 000 de filante la fia pentru 
recoltare, trebuie să avem răsărite JU — 37 mii de fire 
la ha SciNTEi.^, 1960, nr. 1851. <> (Prin analogic) 
Vn alt soldat mai zdravăn, bine legat, cu mustaţa răsă- 
rită, se apropiase. Bart, s. m. 66. 

II. (învechit; substantivat, m ) (Cel) care s-n ivit, 
(cel) care sa arătat. Cercetă noi răsăritul de sus. Co- 
BEsi, ps. 412/9. Ev[an]glt''c]liio tu . . . j>re răsăritul cel 
de sus ce au cercetat prc oameni l-au arătat. Minf.iui. 
(1776), 108rl/8. 

III. (Adesea la comparativ) 1. Care depăşeşte un 
anumit nivel, care se ridică peste..., Înalt; care 
iese In evidenţă. In relief. I'erecătiira Evangheliei lui 
Mareea postelnicul, lucrată cu figuri răsărite . . . pe pla- 
că metalică suflată cu aur. Odobescu, s. i, 335. In 
faţa unui maidan, . . . să desluşea o casă mai răsărită 
dectt celelalte. Delavuancea, s. 108. Este tn dreptul 
cetăţii un deal: răsărit c.-itc dinsul. Mubnu, i. 46. In- 
tr-o clipă masa fu gala: . . . in mijlocul tuturor şi mai 
răsărit decil toate, se înălţa . . . şipul cu rachiu. Hogaş, 
DR. I, 248. Circiuma nu era mai răsărită ca alte case 
din sat. Rebreani', i. 32. Descălecări înaintea unui 
bordei mai răsărit. Sadoveanu, o. i, 306. •♦• Care 
depăşeşte măsura comună, de seamă; deosebit. Au- 
torii acestor produceri sini ginditori puţin mai răsăriţi 
din mulţimea cu care a umplut Dumnezeu lumea. Ca- 
RAGi.\LE, o. III, 102. O condiţie socială mai răsărită 
printre locuitorii satului. Oţetea, t. v. 72. Toţi oamenii 
mai răsăriţi . . . ar putea fi cu noi. St.\ncu, b. a. i, 
220. 

2. (Despre copii) Care a crescut (puţin), mărişor 
(faţă de alţi copii). O fetişcană cam răsărită. . . . cu 
ochii mărunţi, care rid. Slavici, o. ii, 74, cf. ddbf. 
Copiii mai răsăriţi priveau cu tristeţe la negura ce se 
învăluia mereu deasupra pădurilor apropiate. AgÎrbi- 
CEANU, A. 527. Ghiţă şi Grlgoraş, băieţaşi mai răsăriţi, 
ca de vreo doisprezece ani, tşi aleg fiecare . . . tovarăşii 
de joc. Bujor, s. 171. Una mai răsărită [dintre fete] 
// recunoscu. Camil Petrescu, o. ii, 80. Ajung fnlr-o 
grădină cu dnuă-trei case pline de prunci Ciţiva sugaci: 
ceilalţi mai răsăriţi Sadoveani', o. xvii, 281. Cile 
fete resărite. Toate-mi par flori înflorite, .-^lecsandbi, 
p. p. 3.'Î7. Vn copil mai răsărit, mai spălatei, curat şi 
deştept. Pamfile, b. 84. 

— Scris şi: resărit . — Pl.i răsăriţi, -te. 

— V. rjisărp. 

RĂSĂniTÂN, -Ă adj. v. răsfiritean. 

RÂSĂRiTĂ s. f. V. lâsâriC. 

RĂSĂRITEAX, -Ă adj., s. m. şi f. I. Adj. (în opo- 
ziţie cu apusean) Care ţine de regiunile dinspre 
răsărit' (113), prppriu, caracteristic acestor regiuni; 
referitor la răsărit; din (sau de la) est, dinspre est: 
estic, oriental, (invecliil) răsăritenesc. Producluri ale 
industriei popoarelor răsăritane. Asachi, i. i, 46/27. 
Vom căuta pe ţărmurile mărilor răsăritane urmele aces- 
tei vechi credinţe. Odobescu, s i, 195. Porunci să se 
ducă, Intr-ascuns, să deschiză lacătul de la talpa răsă- 
riteană a palatului. Dei.avrancea, s 88, cf. ddbf, 
Babcianu, tdrg. ,Ve intilnirăm In faţă cu soarele 
ce-şi inălţase deplin, peste sprinceana răsăriteană a 
pămlntului. discul său înflăcărat. Hogaş, dh. i, 291 
Caravanele au adus vreme de nouăzeci şi nouă dr 
zile In serat prăzile lumii răsăritene. Sadoveanu, o. 
XII, 214. Geografia liăsăritenelnr şi apusenclor Basn'.e 
Blaga, p. 104. Pe coasta lui răsăriteană, Bicazul co- 
boară in valea adlncă, pe fundul căreia se află Lecui 
Ghilcoş. BoGZA, c. o 66 (^)raş răsăritean. In dimi- 
neaţă, Falangele de turle inălţaşi. L.abiş, p. 364 
<^ Biserica răsăriteană = biserica ortodoxă. Capii bi- 



sericii răsăritene. Odobescu, s. ii, 7. ^ Ortodox. 
!ri rai voi să slobod răsăriteană ceată. Negruzzi, s 
II, 304, ef Ş.iiNEANu, D u. -^ (Substantivat, iii ; 
rcfiiunal) Numele unui vint care bate de la rSsârit' 
(II 3( (tiarvăn — Măein) ii xiv 344. 

2. S. m şi f Persoană care face parte din popula 
ţia de bază a unei ţări, provincii etc. dinspre răsărit' 
(II .1) sau este originară de acolo: (la pi.) popoarele 
din răsărit. Cf. Polizu, ddrf, Babcianu, Alexi, w., 
TDRG. Noi, răsăritenii, am fost popoare nouă. Sado- 
veanu, o. i.x, 528. 

— Scris şi: resăritean. Polizu, Alexi, w. — PI.: 
răsărileni, -e. — Şi: (învechit, rar) râsărităn, -ă adj. 

— Răsărit' -f suf. -ean. 

RĂSĂRITFAnCĂ s. f. Locuitoare din ţările, regi- 
unile ele din răsărit' (II 3| : orientală. Cf. tdrg, dm. 

— PI : răsăritence. 

■— Kăsăritean + suf -că. 

RĂSĂRITENESC, -EĂSCĂ adj. (învechit) Răsă- 
ritean (I). .4 început a să împrăştia ... o părere intre 
toţi de obşte că bolnăvirile şi morţile . . . n-ar fi de holeră 
răsăritenească. cB (1831), 201''/5. -0> Biserica răsări- 
te nească = biserica răsăriteană, v. răsăritean. 
[Arhiepiscopul] să aibă voie slobodă a îndrepta toate 
bisericile răsăriteneşti de la legea grecească. Şincai, hr. 
IU, 1,58/30- 

— PI.: răsăriteneşti. 

— Răsăritean -|- suf. -esc 

RĂSĂRITOARE s. f. I. (Prin Transilv. ; şl In sin- 
tagma răsăriloarea zaruti, alb ii/i mn 120, 3 809/102) 
Zăvor, ratez (de lemn); (regional) trăsăritoare Cf. 
LB, ciiEST. II 167/309, 424/.307. 

2. (Regional) Cădere de apă (la moară) (Topliţa). 
ALB II 6 735/228. Are răsăritoare hună moara ib. 

— PI . : răsăritoare . 

— Răsări' -f- suf. -toare. 

hAsĂRITOR, -OARE adj. 1. (Învechit, rar; des- 
pre plante) Care răsare' (I 1). Cf. dbi.u. 

2. (Rar; despre aştri) Care răsare' (II 1). Vărsa o 
viorie lumină resăritoarea lună. Eminescu, n. 50 

— Scris şi: resăritor. — PI : răsărttori, -oare. 

— Răsări' -f suf. -tor. 

RĂSĂRITIJRĂ s. t. (învechit) I. Plantă răsărită» (1), 
încolţită; mlădiţă, lăstar; mugur. Cf. Babcianu, 
Alexi. w. 

II. 1. Răsărire a unui astru. Cf. răsări' (II I). 

Cf. TDBG. 

»■ 2. Apariţie, ivire. Cf. răsări' (II 2). Cf. tdbg. 
(F i g.) Imaginile trecute ii reveneau tn minte, slăbite, 
cu cile o răsărituru de observaţie copilărească, cum le 
făcuse: bunăoară că pe atunci ploua mai des şi mai la 
vreme. D. Zamfibescu, v. ţ. 19. >• (Concretizat) 
Excrescenţă. Avea la trup o răsăritură de carne tn 
neobicinuită mărime. CR (1832), 32'/23. 

III. Tresărire; zvîcnitură. palpitaţie. Cf. l^oi.izu. O 
rrsăritură a inimei ii avintase spre locul unde ochii săi 
puteau să zărească pe zina înflăcărate lor sale visări. 
Odobescu, s. i, 120, cf. Babcianu, Alexi, w., tdho, 

ŞĂINEANU, D. u. 

— Scris şi: resăritură. Polizu, Alexi, w. — PI.: 
răsărituri. 

— Răsări' -f suf -tură. 

rAsAtoARE s. f. v. răzâloare. 

RĂsAtLRA s. f. I. Faptul de a (s e) r a d e. 

1. îndepărtare (cu un instrument) a unui strai 
subţire de pe im obiect; (In special) ştersătură făcută 
Intr-un text scris; p cxt. locul care a fost ras. (;f. 
rade (I). Acea lucrare... înfăţoşează o temeinică 
îngrijire, ca nu cumva textul acelor pravili . . incă- 
pînd in mina viclenilor, pe alocure, după trebuinţă, să 
schimbe noima prin răsăluri şi îndreptări (a. 1833). 



1513 



RĂSCACI 



113 - 



RÂSCÂIA 



Ubicariul, viii, 202, cf. Barcianu. Acea piele are 
răsături şi prin ele va picura singele . . . pe pămînt. 
Pamfile, s. t. 96, cf. tdhg. Perganieiilul, . . . daca 
fi punem în faţa soarelui sau pe fereastră, ni se pare că 
a suferii o râsălurii. bul. <:om. ist. i, 161. 

2. Ras', bărbierit. Nu le pare rău că merg la bodir- 
lău, c-acolo dau dă trai bun, dă spălulurâ şi dă răsătură 
şi au şi răpaos iignii. Jipescv, o. 95. Punea d. Xae 
pecetea pe o bucală de hirlie ori de mucava, şi pe urmă 
la fiecare răsătură trăgeam cu cerneală o dungă, pină 
se făcea douăsprece. C.\b.\giale, o. vi, 177. J.a aşa 
barbă, aşa răsătură. Pann, p. v. ii, 52/7, cf. Zann-e, 
p. iii, 335. 

3. înlăturare a acelei părţi din conţinutul unui vas 
care depăşeşte in înălţime marginile vasului. Din 
două mierle de popuşoi, morarul şi cu Măriuca scoteau, 
din măsurătoare şi din răsătură, două mierle [de făină] 
ş; o Jumătate pe deasupra, ap. tdrg, cf. Scriban, d. 

II. (Concretizat) 1. (Şi în forma răzătură) Ceea ce 
rezultă din raderea unui obiect; fărimătură Cf. drlu. 
Mănincă toi ce rămine de la ospeţele noastre: coji şi 
răsături de legume. Ghic.\, s. 540. într-un colţ era o 
oală colosală ca grăsime de rimător .şi un ras de lenw 
plin cu răzături de morcovi. Filimon, o. i, 377. Luă 
cuţitul, rase singele de pe podele şi aruncă răsăturile 
!n apropierea lemnelor. Sl.wici, n. ii, 45. .Simbătă 
seară să puie în lăutoarc o ceapă întreagă crăpată în 
patru, cîleva fire de iarba-rîndunicii, puţină răsătură 
de săpun de casă . . . şi o mină de sare bulgăre. Gbi- 
GORiu-RiGO, M. p. 107. Presle Olt, mulţi ţărani acresc 
bucalele cu căzătură de drojdii uscate de pe buţi. Mano- 
LESCU, I. 293. Pentru facerea aceslor vaduri . . . s-ar 
putea întrebuinţa toate . . . resturile aruncate azi din 
marile abatorii, ca singe, rînze, răzături de maţe ele. 
Atila, p. 50 Răsătură de unghii de om. şez. viii, 136. 
■^ S p e c. Aluat ras de pe vasul in care s-a frămlntat 
plinea; (regional) răsunoi, răzălituri, răzuitură, rosuri^. 
Cf. alr sx IV h 1 064. 

2. (Regional: la pi.) Frecăţei (Feneş — Alba lulia) 
Cf. ALB II 4 036/102. Păsaturi şi macaroane rar se 
far. ib. 

— PI : răsături. — Şi: răzătură s f., (regional) 
răzlturi Talb sn iv h 1 064/76) s f. pi. 

— Rade + suf. -alură. 

rAsCjÎCI, -ce adj. (Regional) Crăcănat (Ghîlad - 
Timişoara). .\i.bm ii/i h 132/.36. 

— PI.: răscaci, -ce. 

— Postverbal al lui răsvăi-i. 

R.4SCĂI.I s. m. (Regional) Cazma (Petrova — Vişeu 
de Sus). ALR I 943/348. 

— PI.: răscoli. 

— Din ucr. piicKa.ib. 

RĂSC.ÂBĂI vb. IV V. răsiăbâla. 

RĂSCĂBÂiA vb. I. R ef 1. (Regional) 1. .\ se aşeza 
cu braţele şi picioarele desfăcute : a se tolăni . a se 
lăfăi. S-o făcut mort şi s-o răscăbăiel lingă Alexandru. 
Vasiliu, p. l. 160. Mai strînge-te, mă, ce te-ai răscă- 
băiat aşa d-ai umplut lot patu! l. rom. 1959, nr. 3, 67. 
■^ F i g. A-şi da importanţă, a face pe groza\-ul Coin. 
din Bistriţa. 

2. F i g. (Depreciativ) A ride larg, prosteşte : a 
vorbi tare, a ţipa; a se răsti, a se răţoi. Cf. Udrescu, 

GL. 

3. (Despre obiecte) A se strica desfăcîndu-se, a se 
dezbina. S-au răscăbăiat două doage. Udrescu, gl. 

— Prez. ind : răscăbăiez. — Şi: ră.soăbăi (corn. din 
Bistriţa) vb. IV, lăseăbăiâ (Udrescu, gl) vb 1. 

— Etimologia necunoscută. Cf. răscăia. 

RĂSCĂBĂiAt. -Ă adj. (Regional) I. Strimb. Desene 
lăscăbăiate. Udrescu, gl. 

2. Desfăcut, dezbinat; care atîrnă in jos, lăsat. Cf. 
Udrescu, gl. Are . . . pleoapele lăscăbăiate. id. ib. 



— PI.: răscăbâiaţi , -te. — Si: lâscăbăiăt. -ă adj. 

— V. răscăbăla. 

RĂSt.ÂBLţjl'RI s. n. pl. (Regional) ..Brahuri, res- 
turi de lemne" (Neraţişor — Tirgu — Neamţ), i CR. 
V, 183. 

— Cf. r ă s t ă b u ş i. 

R.\SC.ÂCĂ\A vb. 1 V. răscrărăna. 

RĂSrĂfAVÂT, -.1 adj. v. răscrărănal. 

nĂSCĂC-^RÂ vb. 1 V. răscrăeăna. 

RĂSCĂCĂR-4RE s. f. v răserăeănare. 

R.\SC.\CĂK.4t, -Ă adj. v. răserăcăiial. 

RĂSCĂCĂRÂTÎ RĂ s. f. 1. Defect fizic, constlnd 
în a avea picioare strîmbc, răscrâcănale. t'A. PoLizu. 
Răscăcărătura , umflătura, surf)ălura . . . Trec cu trasul. 
.\rghezi, V. 193. 

2. Unghiul, deschizătura dintre ramurile unui co- 
pac. Cf. Udrescu, gl. Părul sintilcic are o răscăcără- 
tura numai bună de clădit un patul de coceni, id. ib. 

3. Deschizătură, spaţiu intre obiecte sau Intre păr- 
ţile unui obiect, care se produce prin desfacere, dez- 
binare (.f. l drescu, gl. Butoiul are o răscăcărătura 
la fund. curge. id. ib. 

4. F i g. Rîs, rinjet larg, prostesc. Cf. Udrescu, gl. 

— Scris şi: rescăcărătură. Polizu. — PI.: răscăcără- 
turi . 

— Râsrâeăra -f- suf. -(ăjtură. 

R.ĂSC4c.\REI., -E.4 adj. (într-un text popular) 
Crăcănat. [Broasca zise:/ am avut 12 coconet, toţi bol- 
boţei şi răscăcărei (Serdanu — Găieşti). H iv 275. 

— PI.: răscăcărei, -ele. 

— Răseărăra -|- suf. -el. 

RĂSC-ĂCÎ vb. IV. Refl. (Prin Ban. ; despre oameni) 
A se crăcăna, albm ii/i h 132. > (Despre cleşte) A-şi 
desface braţele, a se deschide (Dobra — Deva). Cf. 
.\LR Il/lO.'i. 

— Prez ind.: răscăcesc. 

— Din ser. raskaMti. 

RĂSC4ciT, -.Ă adj. (Prin Ban ; despre oameni) Cră- 
cănat. ALBM ii/i h 132. 

— PI.: răscăciţi, -te. 

— V. răscăei. 

RĂSC4DE,4 vb. II. Iranz. (într-un desclntec; 
In corelaţie cu a scădea) .\ scădea din nou sau in repe- 
tate rlnduri. Eu vă scad, vă răscad, vă mut, vă strămut. 
M.\T. FOLK. 1 612. 

— Prez ind.: răscad. 

— Pref. răs- -{- scădea. 

RĂSCÂi vb. IV V. răsiâia. 



R.ASC.\IA vb. I. I. Tranz. şi refl. (Prin Olt.) 
A îndepărta picioarele (sau degetele) unul de altul, 
a (se) răşchira; a (se) crăcăna Cf. Ciauşanu, gl., 
ALR ii/i h 67/872. 

2. Refl. (Prin Bucov.) A se lăţi, a se umfla. Com. 
din Str.aja — Rădăuţi. -^ Tranz. A împrăştia 
iarba proaspăt cosită sau finul ud pentru a se usca. 
Lexic reg. 107. 

3. I n t r a n z. (Regional, în forma răscoia) A se 
întinde. Pastă văi saci ce-şi trecea, Mîndre văi s-arâdu- 
ia . . . Pastă holde ce-şi trecea, Mîndre holde-şi răscoia. 
Alexici, l. p. 161. 

— Prez. ind.: răscăi (Lexic reg. 56) şi riîscdi (Cia- 
uşanu, GL.) — Şi: răseăS (B.^rcianu, com. din 
STRA.IA — RĂDĂUŢI) vb. IV, răsoolâ vb. I. 

— Etimologia necunoscută, t^f. răscăei. 



1531 



rAscAiat 



114 - 



rAscoacei 



RĂSCĂIAT, -Ă adj. (Regional) Crăcănat. Cf. bev 
CRIT. IV, 146. DB. V, 224. ALRM ii/i li i:i2/872 
<C> (Adverbial) Merge răscălat. Cia.uş.\nd, ol. 

— PI : răscăiali, -le — Şi: râscăit, -ă (Alexi, w , 
scris rescăil id. ib), râseliăt, -ă (dr v, 224), răscoiăt, -ă 
(REv. CRIT. IV, 146) adj 

— V. răsiăia. 

RĂSCĂiT, -Ă adj. v. răscălal. 

RĂSCÂNA vb. I. Refl. (Regional) A se crăcăna 
(Secăşeni — Oraviţa) alr ii/i h 67/29. 

— Prez. ind.: răscăii. 

— Cf. r ă s c r ă c ă n a. 

RĂSCĂNAT, -A adj. (Regional) Crăcănat (Secăşeni 
- Oraviţa). alrm ii/i h 132/29. 

— PI.: răs(ăna(i, -le. 

— V. răscâna. 

rAscAneAŢÂ subst. (Regional, cu sens neprecizat, 
probabil) Om crăcănat (Isverna — Băile Herculane). 
H IX 62. 

— PI.: ? 

— Răseăna + sul. -eaţă. 

RĂSCAP.ĂrA vb. 1. Tranz. (Rar) A scapără 
din nou (repetat). Arme ... se ciocnesc şi, cu zăngâi 
vuind, răscapăiă flăcări. Coşbuc, ae. 161, cf. ev 1949, 
nr. 2, 6. 

— Prez. ind.: răscăpăr. 

— Pref. răs- -j- scapără. 

RĂSCKÂFĂR s. m. (Regional) Luceafăr (Veneţia 
de Jos — Făgăraş). Jahresber. v, 190. 

— PI.: răsceferi. 

— Cf . luceafăr. 

RĂStETl vb. IV V. răselll. 

R.4sCH£UE s. f. (Regional) Clanţă, ivăr. Cf. chest. 
II 164/385, 386. 

— PI.: răschei. — Şi: reelieie s f. chest. ii ]64/.'i85. 

— Pref. răs- + elieie. 

RĂSCHiA vb. I V. râ^thla. 

RĂSCHiAt, -Ă adj. v. răşclilal^. 

rASOIIDĂ s. f. (Regional) Ceartă, sfadă: scandal. 
Corn. din Oraviţa. A intrat (tunat) o răschidă intre 
noi. ib. 

— PI.; râschide. — Şi; risehidă (NovACOViciu, c. 
B. I, 18), răşehitc (corn. din SXcâdate — Sibiu) s f 

— Din ser. raskida. 

RÂSCHI^-RE s. f. v. răşehiere. 

rAsCHIITOR s. n. v. răşciillor. 

RĂSCHIRA vb. I v. rfişehini. 

RĂSCHIRAT, -A adj. v. răşeliiral-. 

RĂSCHITi vb. IV. 1 n t r a n z. (Rar) A se gtndi 
din nou sau cu insistenţă (la. ); a cliibzui bine. 
A doua iiaiâ socotind fi n'ischilind, . . . gindul intr-ult 
chip tncepu a i se pleca. (Antemir, ist. 215. 

— Prez. ind.: răscbitcsc. 

— Pref răs- + thltl. 

RĂSCHITOARE s. f. V. răşchltor. 

RĂSCHITdR s. n. v. răşchilor. 

RĂSCITI vb. IV. Tranz. (De obicei In corelaţie 
cu a c i t i) A citi acelaşi lucru de mai multe ori. A'ii 
mă puteam opri de a o lat scoate [diploma] din buciumul 



ei de tinichea şi de a-mi cili şi răsciti numele. Gane, 
N. UI, 69. Le-a citit şi răscitit, pinâ li s-au ferfeniţit 
foile. Rebreanl-, i. 53. Manasse, . . Şor . , ale 
căror dialoguri leam cetit şi răscetit tuturor. .Sadoveanu, 

0. VI, 272 .Ş/ am stat o noapte lungă, răsfoind şi răs- 
citind Versurile noi de aur, cintecele de argint, v. rom 
aprilie 1954, 56. 

— Prez. ind.: răscitesc. — Şi: răseeti vb IV. 

— Pref. răs- + elti. 

rAscIiAt, -Ă adj. v. răscălat. 

RAs(:1\T.4 vb. I. T r a n z. (Rar) A clnla din nou ; 
a relua, a repeta un clntec. Cf dri.i'. Ekko prea cu 
îngrijire Al lor clntec resclntir^d. Drag 11 duce la simlire. 

1. VĂCĂBESCUL, p. 19/18, 

— Scris şi: rescinta — Prez. ind.: răsctnt. 

— Pref. răs- -\ elula. 

RĂSClNTĂTOR, -oARE adj. (Rar) Care repetă, 

care reia un clntec ; răsunător, h'llomcla drăgăstoasă . . . 
Povestea cu întristare La Eho răscinlătoare Trislele-t 
nenorociri. Alexandrescu, o. i, 300, cf. ŞXineanu, 
Barcianu. 

— Scris şi: rescintălor. Alexi, w. — PI.: răsclntă- 
lori, -oare. 

— Răscinta + suf. -tor. 

RĂ.SCLliVCĂi vb. IV. In Iran z. (Rar) A clan- 
căi. Cf. Valian. V., LM. 

— Prez. ind. pers. ii.: răscltncăie. 

— Pref. răs- -i- ellni-ăi. 

RĂSCLOCÎ vb. IV. Tranz. A face ca o cloşcă 
să Înceteze de a mai cloci, a descloci. Com Furtună. 
•^ In tranz. Se cuibărea in călină, arţăgoasă şi 
zburlită . . . Nu vroia să ,,răsclocească" . Cazimir, gr. 87. 

— Prez. ind.; răsclocesc. 

— Pref. răs- + elocl. 

rAsCI.OCIT, -Ă adj. (Rar, despre ouă) Care nu a 
fost clocit suficient. Vorba a rămas aici — ca un ou 
răsclocit: stă netrebnic şi n-a mai ieşi din el pui ptnă 
la invier-a a doua, şi nici alunei. Sadoveanu, o. 
XIII, 659. 

— PI.: răsclocili, -te. 

— V. răscloei. 

RĂ.StoACE' vb. III. I. I. T r a n z. şi refl. (Despre 
alimente) A (se) coace mai mult declt trebuie, a râ- 
mlne prea mult timp expus la foc Cf. dhlu, lb, Po 
i-izu, udrf, Şăineanu, Barcianu, Alexi, w. Afă- 
laial acesta s-a răscopt. Com. Mahia.n. -^ (Despre 
ouă) A (se) fierbe pină la completa coagulare, (^f. 
Tnno, UL. 

2. Tranz. (Despre metale) A Încălzi la o tempe- 
ratură foarte ridicată. Un alt aliaj . . . răscopt la 1000 
— 1200° C. CişMAN, Fiz. II, 408. 

3. Tranz. şi refl. A (se) Încălzi foarte tare, 
a (se) încinge; a (se) coace. Căldura soarelui răscoace 
pămlntul. Sandu-Aldea, a. m. 108. Deodată. . ră- 
bufni o nintoasă rece, năpustindu-se asupra tlrgului 
încins de ur.'şila amiezii, dospii in miasme, răscopt in 
pirjolul secetei care bintuia Iară. C. Petrescu, a. r. 6. 
;V Fig. [Oameni] Răscopţi de arşiţă. Jipescu. o. 9. 

4. Tranz. (Complementul indică fire, rufe etc.) 
A fierbe cu leşie, a Inălbi. Cf. Ldrescu,' gl. 

II. Refl. (Despre fructe, seminţe şi plante) A se 
coace prea tare (nefiind culese la timp). Cf. drlu, 
LB, PoLizu. Din 100 kgr griu secerat in pirgă, iese 
130 — 140 kgr piine, iar din 100 kgr griu secerai cind 
este răscopt, iese numai 105 pină la 120 kgr piine. Ion 
Botez, str. 6. Pină se isprăveşte seccrea, numai bine 
şi ptnea se răscoace. i. cr. iii, 225, cf alb i 931/100, 
103, 148, 243, 249, 266, 278, 289, 355, 512. alb sn 
I h 114/728, A iii 2. Vin, voinice, vin La viile tale. S-au 
copt. S-au răscopt, S-a scuturat tot. Balaue, iii, 167. 
•^ Refl. (Prin analogie, despre gogoşile de mătase) 



1358 



rAscoace' 



- 115 - 



rAscoc 



Glndacil . . . trehuie nmoriţi într-insele . . . ca se nit se 
rescoacă galetele şi, rozindii-se de gindari, mătasa sâ 
se l'aeâ bum} de nemica Economia, 2L!1/1. 

III. I. In Iran z. (In (Icsclnlrtc. dispre hiilir. 
inflamaţii) A coace tare, a fi ,nata să se sparuă Hiihâ 
bună, . . Să nu coci, Sâ nu rescoei. Marian, d. .'109. 
h'ugi, nâjile, pricăjite, nu umfla, nu coace, nu răsc(.ace 
ŞEZ. VI, 97, cf. VIII, 112. Buba buhelor, l'uiu sumelor. 
Nu coa.ie, Nu răscoase, . . . năpoi tse-nloarse. Oen- 
SUSIANU, Ţ. H. 152. 

2. Refl. (Despre lemn, pinzâ etc.) A sc nsca prea 
tare, a se şubrezi; a putrezi. Cf. Poi.izu, Udrescu, gl. 

— Scris .şi: rescoace. — l'rez. ind : răscoc. 

— Pref. răs- + coace. 

RĂSCOACE^ vb. III. (Regional) I. T r a n z. A în- 
călzi la foc laptele acru, pentru al Incheija ş;i al trans- 
forma in brinză ; a scoace. Răscoc ualile si fac brinză 
dă vacă. ai.r i 1 82;i/584. <> H e f I. Laptele acru . . . 
se pune la foc să se răscoacă mai tare . . . , astfel obţinem 
scoaca (brinza dulce), chest. v 86/27, cf. a i i:i. 

2. I n t r a n z. (în forma răscoci) A practica datina 
răscocituhii (Broscari — Turnu Severin). Cf. I.Exic 
BEC. 56. 

— Prez. ind.: răscdc. — Şi: răseoci ■ b IV. 

— Pref. răs- -(- seoaee. 

RĂSCOACERE s. f. Faptul de a (se) r ă s c o a c e^. 

1. 1. Cf. r ă s c o a c e (11). Cf. Polizu, Alexi, \v. 

2. Cf. r ă s e o a c e (I 2). Fierul . . . supus unei răs- 
coaceri indelunejale . Cişm.an, fiz. ii, -108. 

II. i'A. r ă s c o a c e (II). Cf. Ai.ex', w. 

III. I . Cf. r ă s c o a c e (III 2). Balonul Mitului . . . 
plutea in aer ijalben şi roşu, sf'dind răscoacerea mate- 
rialului şi dilata\ia solară fierbinte. Ahghezi, c. j. 73. 

2. Fermentare, dospire Aceasta se dobindcaşie prin 
răscoacerea şi putrezirea gunoiului Economi.\, 11/8. 

— Scris şi: rescoacere. Polizu, .\i.exi, w. — PI.: 
răscoaceri . 

— V. răscoace'. 

RASCO.AgE s. f. şi (rar) m. (Regional) Numele a 
două plante erbacee: a) zburătoare; (regional) răs- 
cogea (E]>ilobinm ancjustifolium ) . Cf Baronzi, l. 14.'^, 
Brandza, fl. 216, Dame, t. 187, Grecescu, fl. 223, 
.\. Leon, med 61, Pascii, s. 340. Creşte . . . răscoagele 
■ . . , neam bun cn jiufutilele . Simionescu, fl. 296, 
cf. Borza, d. 45; h) pufuliţă (F.pilobium hirsutum). 
id ib. 64. 

— Scris şi: rescoage. Baronzi, l. 143. — PI.: ? 

— Etimologia necunoscută. 

R,-\Sf.O.Al„Ă' s. f. 1. Acţiune spontană şi neorgani- 
zată a maselor împotriva asupririi, a exploată- 
rii; răsculare, răzmeriţă, răzvrătire, revoltă: (rar) 
răzvrăţ, rebelişte; (învechit şi pop.ilar) răzvală ; 
(învechit) rocoş, rocoşire, rocoşitură, zurba; (înve- 
chit, rar) rocoşeală, rocoşit'. V. mişcare El 
venita de la crai, trimis pană la ră-icoale de Vasile Vodă. 
M. CosTiN, o. 144. Fiind acum aceste răscoale . . . arsu- 
-le-au mult dintr-agonisita lor (a. 1684). N. A. Bogdan, 
c. M. 47. Şi era acele cetăţi pline de odoare .... dui>ă 
cumu-i obiceiul la vreme de răscoale, de-ş pun oamenii 
cine ce era mai bun. Neculce, l. 55. Pre cit iasle de 
lăudat doftnriia bună la boală, pre atita iq.s7c incă mai 
de lăudat aşezămintul la răscoală. Cantemir, ist. 
115. Pentru unite n-au apucat să le scoată sineturi, 
pentru altele de s-au şi scos, dar să pierduse in vremile 
răscoalelor. R. PoPESCr, cm i, 532. Făcuse şi nemţii 
o palanca la Dorna pe Bistriţă . . . afllnd vreme cind 
era răscoală in Iară. A.xinte I'ricariul, let. ii, 153/1. 
L-anj dai rămas şi platnic, din loală legea ţărci . . . , ea 
pre un rocoşălnic şi rădicăloriu de răscoală (a. 1718). 
L'ricariul, iii, 54. La vreo răscoală in ţară, Unde 
trebuieşie ajutoriu iute, . . . Cere a statului inţăiepciune. 
Budai-Deleant, ţ. 382, cf. drli". l'ăscoala . . . s-au 
stins cu totul. AR (1830), 27V20. Aşa evreii să scoală 
tnvierşunaţi la răscoală, Spărgind şanţurile foarte Bat 



pre romanii cu moarte. Băr.vc. ap. qcr ii, 2 12/2. .'iultanu l 
hotar i dar a potoli cit mai in grab-acea răscoală. B.ăl- 
CEScu, .M. V. 58 De azi pină mint poale să izbucnească 
o răscoală. Ai.hcs.^ndmi, t. 1 426. Invazii şi răscoale 
repetate pricinuiau necontenit sărăcirea lumii. N. A. 
Bogdan, c. m. 47. Răscoala lui Tudor Vladimirescu 
mi s-a putut transforma inir-o revoluţie. Oţetea, t. 
v. 66. }şi aducea aminte şi de crunta răscoală a lui 
Horia. Sadoveanu, o. iii, 476. Le amintii de răscoa- 
lele ţărăneşti înecate în singe. Stancu, r. a. ii, 305. 
A citit mama în gazete, intr-o primăvară, c-au început 
răscoale le-n Moldova. Pas, z. i. 192. -^ (Rar) Revo- 
luţie. La 1S4S, pe vremea răscoalelor, mă aflam in 
Bucureşti. S.\dove.\nu, o. i, 135. 

2. F i g. împotrivire, protest. .\ice fii-meu, niee giiie- 
rc-mieu, . . niee altcineva din neamul şi familia noas- 
tră să nu aibă a găsi nimima nici un fel de pricină, să 
amestece niscai vorbe au alte roscoale (a. 1761) Iorga, 
s. D. XII, 74. Oricine ar mai face vrun fel di roscoulă 
pentru această pricină să aibă să să pedepsască (a 
1761). id. ib. 74. Veacul al XVI, zis al Renaşterii, 
nu-i alta dccil reacţia lumii in limbi, ştiinţi si credinţi, 
şi rescoala sfiiritului popoan-lor in contra pedantis- 
mului. Russo, s 39. Foarte rar se ridică .•satira lui 
pină la o puternică răscoală in contra mirşăviei şi a 
desfrinării. Odobescu, s. i, 48. A fosi, biruitoare, 
intiia la răscoală. .Arghezi, vers. 379. 

'•t. FiL. Revoltă sufletească, indignare. Viaţa sa, 
un lanţ de suferinţe răbdate fără răscoală şi deznădejde. 
F (1877), 2. Înţelesese linguiala şi răscoala mă-sei. I)e- 
LAVRANCEA, s. 17. // prlvco CU inima plină de răscoală 
împotriva purtării profesoarei. Br.ătescu-Voinesti, p. 
3.31. 

4. Zarvă, agitaţie; dezordine, deranj, ncorinduială. 
Toate slugile din casă . . . îmi ieşiră să mă ureze de bună 
venire . . . Flra în casă o adevărată răscoală. Gane, 
N. 11, 174. începură a răcni unul la altul . . . .Şi se făcu 
o tulburare .şi o rescoala intre dinşii, de nu-i putea da 
nimeni de căpălii . Ispirescu. l. 375. Barbar cinta, 
dar plin de jale, Şi-n jur era aşa răscoală . . . Baco- 
viA, O. 32. Pină la ziuă a fosI in casă un zgomot şi o 
răscoală sălbatică. G.\l.\ction, o. 307. Cind am ajuns 
in valea Moldovei, am găsit mullă lume în răscoală şi 
în bejenie. S.\doveanu, o. xi, 283. Ce-ui făcut aşa 
mare răscoală prin casă, de-mi vine să mă toi duc '.' Chest. 
v/19 supl •<J> Loc. V b. .\ da răsroală = a răscoli. 
Doar vinlul nopţii-n ierburi dă răscoală. Iosif, p. 24. 
■^ Tulburare, învolburare, tumult. V intui vijiia ea o 
apă mare in răscoală. .Sadove.anl', o. ii, 126. 

5. F i g. Tulburare sufletească, dezlănţuire (a unor 
sentimente, pasiimi). Credinţa ne sfinţeşte, iar nu pu- 
terea cuvintului, care niciodată nu poate fi îndestul de 
tare ca să se lupte împotriva răscoalei patimilor. Mar- 
covici, D. 335/8. Niciodată n-avusese răscoală aşa de crîn- 
cenă în toată firea ei. Del.'VVrancea, s. 22. /;i pereţi, vreo 
două cadre de femei . . . Ca în piepliui să deştepte a 
dorinţelor răscoală. Macedonski, o. i, 82. Satana care-n 
mine stirneşte o ră.'icoală. Pe cind zailnrnic caut de el 
un adăpost, id. ib. 92. Sîngele tău, astăzi în răscoală. 
Va fi rece, rece. Beniuc, c. p. 54. 

6. (Regional) Vlnt mare, puternic, care nu aduce 
ploaie (Miclăuşeni — Paşcani). Cf. chest. v/46 supl. 

— Scris şi; rescoala. — PI.: răscoale. — Şi: (Înve- 
chit) roseoălâ s. f 

— Post verbal al lui răsciila. 

RĂSCOAl.A= s. f. V. râ§eo|i. 
a4sr.OĂI^3 s f y răseol-. 

RĂSCOBoAlĂ s. f. sg. (Regional) Necaz, pacoste, 
bucluc. CiALSANir, <iL. Să nu dai de vreo răscoboală. 
id. ib. 

— Cf. boală. 

RĂS(;()(: s. n. (Prin Tiansilv.) 1. I.emn In formă de 
triunghi, care se aşază intre acoperiş şi căpriori 
pentru a ridica streaşină casei şi a feri de ploaie pereţii 



1566 



RÂSCOCI 



- 116 - 



rAscoli 



(CHEST. IT 246/336); fiecare din cei patru căpriori 
de la cele patru cornuri ale acoperişului casei (ib 229/ 
323). 

2. Parte a podului care se face pe capetele ieşite 
în afară ale grinzilor (Izvoarele — Aiud). Cf chest. 
II 217/319. 

3. Deschizătură (fereastră, ochi) în acoperiş, pe unde 
pătrund lumina şi aerul in pod şi pe unde iese fumul 
(Biiru - Turda). Cf. chest ii 262/322. 

— PI.: răscocuri. 

— Pref. râs- + scoc. 

RĂSCOr.î vh. IV V. răscoace-. 

RĂSCdClNĂi s. f. (Regional) Adăpost pentru purcei 
(Stelnica - Feteşti). Cf. chest. ii 430/M2 

— PI . : răscocini . 

— Pref. răs- + cocină. 

RĂSCOCINĂ'' s. f. (Regional) Parte a morii nede- 
finită mai Îndeaproape (Tufeşti — Brăila). Cf. h i 1-10. 

— Accentul necunoscut. — PI : '? 

— Cf. scoc 

RĂSCOCÎT s. n. (Regional) Datină care se practică 
la trei zile după ce fată o vacă, constlnd din împăr- 
ţirea unui colac, care este mincat cu laptele muls pe 
loc (Broscari — Turnu Severin). Cf. Lexic rec 56. 

— PI.: răscocitari. 

— V. răscoei. 

HĂSCOCORA vb. I. R e f 1. (Prin Transilv.) A se 
răsti la cineva, a se răţoi ; ai sări ţandăra Niima-I 
văd că se răscncoarâ la mine, mai-mai să mă bată. mat. 
DIALECT. I, 90. Ce te răscocori la mine? ib. 215. 

— Prez. ind.: răscdcor. — Şi: răscocori vb IV. 
Coni. din Br.^şov. 

— Pref. răs- + cocora. 

RĂSCOCORi vb. IV v. răscooora. 

RĂSCOGEA s. f. (Bot.: regional) Răscoage (Epi- 
lobiiim angnstifolium). Cf. Cihac, ii, 314. hdhf, Ghr- 

ŢIE, R. M., B.ARCIANU. 

— PI.: ? 

— Răsroaţie f suf. -ea, 

RĂSCOI s. m. (Omit.; prin Bucov.) Rlpar ( Ri pa- 
ria riparia). B.iCEScu, pXs. 146, cf. 149. 

— PI . : răscoi . 

— Etimologia necunoscută. 

RĂSCOlA vb. I V. răscăia. 

RĂSCOIAt, -Ă adj. v. râscălat. 

RĂSCOLI s n I. 1. (Popular) Desfacerea stînii. 
toamna, după ce s-a preparat brînza şi fiecare propri- 
etar şi-a ridicat partea cuvenită; separarea oilor după 
proprietarii lor; (regional) răscoleală, răvăşeală, ră- 
văşit', ales; p. ext. timpul, ziua cind se face răs- 
colul' (I 1). La răscoi se adună toţi simbraşii .... mul- 
ţămesc baciului ?i ciobanilor pentru truda lor, pentru 
buna îngrijire a oilor. jun. lit. i, 259. La răscoi, adică 
ctnd se ridică oile de pe brinză, . . . atunci vlră baciul 
răbuşul în pămint, ca să nu-l afle nimenea. Pamfile, 
I. c. 37. Stîna o formează 60 — HO de mertuci, care 
rămln insimbrali pînă la răscoi sau la ales, adică pînă 
cînd iese toată brînza cîtă li se cuvine proprietarilor şi 
păstorilor. Pbecup, p. 8, cf. şez. v, 121. Reîntoarcerea 
la fără din munte se face cam pe la mijlocul lui septem- 
vrie .... cînd urmează răscolul oilor, adecă desfacerea 
tovărăşiei. Bîrlea, b. 131. După ce s-au băgat oile 
pe brtnză şi fiecare proprietar şi-a ridicat partea cu- 
venită, se face răscnl. chest. v 9/28, cf. ib. 9/69, 89, 
109, ib. 13,/34, 48, 59, ib. 155/8, ib. v/15 supl., 17 
supl., 32 supl., 40 supl., 44 supl., 45 supl., 54 supl., 
140 supl.. A v 15, 16. 20, 21, 25. 27, 31. 34. vi 7, 33. 



4- (Prin sud-vestul Transilv.) Alesul oilor In strungă, 
primăvara, pentru măsurarea laptelui. Cf. h xvii 8, 
com. din sud-vestul Transilv. 

2. (Regional; concretizat) Prăjină de care se ser- 
vesc ciobanii ca să despartă oile (Sinion — Braşov). 
chest. v 63/82. 

3. (Regional; concretizat) Ocolaş (h x 377), loc 
închis (H viiij 283), înjghebare !n formă de trecătoare, 
formată din peretele strungii şi un gard cotit (h viii 
259), strunga (a vi 19) sau staulul cu trei despăr- 
ţituri (chest. v/92 supl.) care serveşte la numărarea 
sau la alesui oilor (h viii 21, 182, 259, com. Furtu- 
nă, Densusianu, ţ. h. 331, L. Costin, gr. băn. 
175). In coliba de stuf, numilu coşmagă, lînqă stînă, 
se află răscolul, strunga şi perdeaua, ii viii 21 .^ (Re- 
gional) înjghebare, adăpost pe lingă casă pentru vite, 
oi etc. Să-l ţii la păstru .şi să nu cauţi în el, pînă nu 
ţii face răscoale, magazii, grajduri si coteţe. Răoules- 
cu-CoDiN, i. 197. 

4. (Prin Olt. şi Munt.) Margine, gură a unui vas. 
Cf . GL. OLT. <î> E X p r . A da pesle răscoale = (des- 
pre lichide) a ieşi afară din vas, a se vărsa peste mar- 
gini. Cf ALR i 1331,/900, GL. OLT. A treee (sau a da) 
peste răscoale = a merge prea departe, a se întrece cu 
firea, cu gluma, cu Îndrăzneala. Zanne, p. v. 532, 
cf. Dame, t. 12. Parcă-ţi stă în gît, răspundea Epi- 
meteu, carele vedea că prea trece preste răscoale Pandora 
cu utîlea întrebări. Ispirescu, u. 95. Mă, frati-meu, 
am făcut-o lată ! Mi se parc- că aseară am dat peste răs- 
coale . . . Galaction, o. a. I, 284. 

II. (Concretizat) I. Bară de lemn prevăzută la ca- 
pete cu două găuri în care intră carîmbii de sus ai 
loitrelor carului. Carul se închide, in partea dinainte 
şi în partea dinapoi cu nişte funduri . . . ţinute de 
răscoale. Pamfile, i. c. 134. Carîmbii leutrelor de 
deasupra .vc bagă în roscol. h xvii 350, cf. ii 3, 29, 
101, 132, 146, 194, 207. 214, iii 246, iv 44 , vi 235, 
X 6, 46, 110, 505, 539, xi 350, 401, xii 157, 301, xvii 
350, com. Marian, şez. v, 121, Râdulescu-Codin, 
63, Viciu, gl. Di la Odobeşti la dial Sădi Niţi mort 
în car. Cu pîcioari pi răscoali. Vasiliu, c. 111. A pus 
apoi şi cruce la car .şi, desfăcîndu-l în părţile lui alcă- 
tuitoare — tinjală, roţi, . . . leuci, drăghinari , răscoluri 
. . . , l-a .-icos afară. i. cr. iii, 274, cf. viii, 89. Sînt 
care, care au un roscol înainte şi allul îndărăt. Com. 
din Arpăt.ic — Sfîntul Gheobghe, cf. a v 15, 16. 
■> E X p r . .\ le(|a (pe cineva) In răscoi = ai prin- 
de cuiva (de obicei unui condamnat) gîtul sau picioa- 
rele între două lemne legate la capete, ca să nu se 
poată mişca. Fiii^dcă a văzut căpitanul că soldaţii se 
tem de ei şi că nu-i vor putea ţine să fie bătuţi, i-a legal 
in răscoi. Stanxu, d. 149. 

2. (Regional) Fiecare din carîmbii de la loitra ca- 
rului (Marginea — Rădăuţi). Cf. alr ii/386. 

3. (Regional; la pi.) Cele două lemne care se pun 
de-a curmezişul la car peste capetele loitrelor, cînd 
se cară griul; curmezişuri (Cristeşti — Botoşani), alh 
sN I h 62/414. 

4. (Regional) Par mic cu care se strînge funia sau 
lanţul care leagă lemnele sau finul pe car; ceatlău 
(Măcesu de Jos — Băileşti). Cf alr ii 5 635/872. 
<C> E X p r . A întinde (pe cineva) cu răseol — a su- 
pune pe cineva la tortură, a căzni, alr s-n iv h 993/ 
872. 4- P. ext. (Prin sud-estul Olt.; în forma 
rascol) Legătură în formă de cruce (cu lanţ sau cu 
funie) a lemnelor sau a paielor pe car. ev 1951, nr. 
5, 26. 

5. (Regional) Codirlă (Valea lui Enache — Curtea 
de Argeş), alr i 822/780. 

6. (Regional) Fofează la moară (Bereşti — Birlad). 
Cf. B III 438. 

7. (Regional) Lopăţică cu care se scoate apa din 
luntre; ispol, scofiţă, căuş. Cf. Dame, t. 126, Pam- 
file, I. c. 72. 

— PI.: răscoale şi răscoluri, (II 1, rar, m.) răscoli 
(com. din R.^dăuţi). — Şi: (regional) rascol (prin 
Transilv. şi Ban.) roscAI s. n.. (I 1, 3) răscoală (h xvii 



1577 



RÂSCOL» 



117 



RĂSCOLI 



8, CHEST. v/15 supl., 17 siipl., 32 supl., 40 siipl., 5-1 
supl., 92 supl.) s. f. 

— Din V. si. picKAA-k. 

RĂSCOL' s. n. 1. (Regional) împrăştiere. risipire. 
Cf. ŞEZ. V, 121. <> E IC p r . A da oile !n răscoală 
= a scula oile culcate şi a le sili să se mişte, ca să nii 
se îmbolnăvească de splină, chest. v/74 supl. A face 
(pe cineva) răscoale = a risipi. // dau pe Dobric al 
marc. Face potera răscoale. Gr.\iul, i, 62. -^ (Atri- 
buind calitatea ca un adjectiv) în dezordine, răsfirat 
Amândouă dezbrăcate şi cu zulufii răseol, . . . strigafi 
cu suspin de jale: ,,Ah! tală. cui nc-ai lăsal!" Conachi, 
p. 52. La umbră sta o mulţime de fete . . . Cu părul 
in lenevire pe grumazii lor răscol. id ib 181. cf tdrg, 

SCRIB.AN, D. 

2. (Prin nord-vestul Munt.) Joc zgomotos de copii: 
hărmălaie, zarvă: răvăşeală, dezordine I'dresci', gi. 
Ce răscol e ăsta, mă neastimpăraţilor ; aţi întors caso 
pe dos! id. ib. 

3. (Prin nord-vestul Munt ) Viscol mare; vifor. 
Udrescu, gl. 

— Accentuat şi: răscol. Idrescu, gl. — PI: răs- 
coale. — Şi: răscoală s f. 

— Postverbal de la răscoli. 

RĂSCOLEÂL.Ă s. f. (Regional) RăscoU (! 1) (Sărai - 
Ilirsova) chest. v/73 supl. 

— PI.: răscoleli. 

— Răscoli ~ suf. -cală. 

RĂSCOLÎ vb. IV. I. 1. Tranz. (Cu complementul 
,,stîna" sau ,,oile") A desfare toamna stina. alegind 
sau despărţind oile după proprietarii lor: (regional) 
a răvăşi (I ). (R e f 1 . pas.) Stina se răscoleşte, adecă 
se desface, jun. lit. i. 259. Iernatul oilor ... se in- 
timplă de cind ies oile de pe brinză, de cind se răscolesc, 
şi line pină se duc din nou pe brinză. Precup, p. fi. 
După ce proprietarii şi-au scos brinză, stina pregăteşte 
caşul pentru personalul de serviciu . . . şi apoi se răscolesc 
oile. id. ib. S, com. din Straj-\ — R.\D.\UTt. Laptele 
acru de oi incepe a se face pe la finele lui august, după 
ce s-au răscolii (deosebit) oile. şez. vii, 76. Stina se 
răscoleşte cind sa Icrminat cu brinză şi se zice răscol 
sau ales. chest. v 13/48. La ziua Crucii se răseolcşle 
slina, vin ■ilăpinii -şi-si aleg oile să vadă dacă sini toate. 
ib. 13/90 cf. ib. 13/3, 9, 16, 19, 33, 39, 45, 53. 58, 
67, 72, 99, A V 2, 6. 15, 27, 29, 31, vi 4, 19. -f (Prin 
sud-vestul Transilv ) A alege oile în strungă, primă- 
vara, pentru măsurarea laptelui. Cind ies la munte, 
ca să hotărască rare cită brinză are să ieie, atunci răs- 
colesc oile. Viciu. gl. 72 cf. chest. v 13/44, 73, ib. 
v/94 supl. >• Refl. (Regional, despre proprietarii 
de oi) A se despărţi, a se împrăştia. După alesul oilor 
. . . proprietarii se răscolesc cu oile şi fiecare caută să-şi 
ingrijeuscă boteiul său la hotar. Precup, p. 20. 

2. T r a n z . A mişca puternic, a agita : a pune 
In mişcare, a stîrni. l'ărul răscolit de vini ii umbrea 
şi-i lumina faţa. Gîrleanv, n. 137. Pajii tinărului, 
apăsaţi, cind mai rari, cind mai grăbiţi, răscoleau pra- 
ful duşumelelor tocite. Rebreanu, i. 211. Florile . . . 
se încovoiau spre pămini, răscolite de vîntul aprig. G.k- 
LACTioN, o. .\. I, 35. Venea, cu o lungă coadă de pul- 
bere răvolilă, fardul armatorului din Constanţa, id. 
ib. 125. Plopii şi răsurile Spun că vine-un vini de iarnă 
Răscolind pădurile. Topîpceanu, o. a. i, 33. începea 
să sufle vini răscolit din larg. C. Petbescu, î. i, 28. 
Mergeam fără spor, biciuiţi de o ploaie rară, răscolită 
de Pînt Brăescu, o. a. i, 89. Poştalionul aleargă răs- 
colind colbul, tras de patru perechi de cai. Căline seu, 
E. 64. Iarba se ridica înaltă, la dreapta şi la stingă 
potecilor, ... şi vinlul serii răscolea întinderea verde. 
S.VDOVEANU, o. i, 303. Cum s-apucă ei dă zavistii, dă 
ră.^cole.'ic norii, sfele Ilir inhamă caii la căruţă . . . şî 
incepe pin ei dă i trăsneşte şez iii. 80 Vidra se necăjea. 
Prin năvoade că intra. Peştele că-l răscolea, b.klwk, i, 
352 (R e f I ) Simt sub picioarele mele răscolindu-să 
năşi pul. Eminescu, n. 24. -^ Fig. Din aripi bal 



cocoşii. Răscolind văzduhul mul. CoşBUC, p. ii, 69. 
Un tunet răzleţ încercă, din miazănoapte , să mai răs- 
colească clocotitor nemărginirile întunecoase Iîogaş, db. 
I, 276. Cinteee fioroase răscoleau pădurea. Sadoveanu, 
o. I, 432. •♦■ A tulbura, a învolbura (ape, valuri). 
Nici marca rescolită din ale sale-adăncuri De cel mai 
straşnic vifor nu se izbeştc-atăt . Negbuzzi, s. ii, 255. 
Valurile . . . tulburi, răscolite de un vini uşor, saltă 
cind ta dreapta, cind la stingă pluta pe care stă moş 
Anghel. Dun.ăreanit, ch 83. Mulţimea începu să mur- 
mure surd, ca o apă răscolită de vifor. Sadoveanu, 
o. I, 364. Vinlul cel adevărat . . . Răscoleşte mările, Le 
varsă căldările. Arghezi. vers 243. (Refl. pas.) 
Am voi . . . Ca nici văzduhul de nour să. fi pătimit cer- 
nire, Xici mări să se răscolească de-a furtunelor stărnire. 
Conachi, p. 266. «O- F i g . Otilia răscolea valurile pi- 
anului. C.ĂLINESCU, e. o. I, 204 

3. T r a n z . Fig. A provoca agitaţie ; a întărită, 
a aţiţa. (Ce nn lucreadză în lume avuţiia). Banii răs- 
colesc împărăţiile. W. Costin, o. 56. Născut pentru 
luptă şi dominare, răscolea lumea pe unde trecea .şi 
nu-şi îmblin-ea privirea decit pentru cei din jurul lui. 
C. Petrescu, î I, 11. Vestea răscolise cartierul de la 
un cap la altul. Care mai de care se străduia să judece 
faptul. V. ROM. februarie 1955, 176. -♦• (Adesea cu 
complementul ,, inima", .singele", ,, nervii" etc ) A pro- 
voca frămintări sufleteşti, a tulbura, a agita: a enerva. 
Baba . . . îşi strinse moara cea hirbuită de gură. ca să 
nu iasă prin ea veninul ee-i răscolea inima pestriţă. 
Eminescu, n. 22. Furia îi răscolise singele ca întot- 
deauna în vîricjul primejdiilor mari. Rebreanu, nuv. 
285. Discuţia dr la masă ii răscolise nervii, id. b. i, 43. 
Femeia asta îmi răseolcşle sufletul. Camil Petrescu, 
T. II, 104. Florile vor răscoli din nou inima .şi nervii 
talii. Sahi.a, n. 25. întilnirea eu Baciu m-a răscolit. 
Vl.asiu, d. 380. Începu să strige fără teamă, ca şi cind 
ceea ce spusese înainte l-ar fi răscolit rău. făcîndu-l 
să-.şf piardă măsura. Preda, m. 37. Este un actor care 
te răseolcşle. v. rom. august 1962, 20. (Refl.) Fra 
cuprinsă de un fel de beţie, i se răscolise, parcă, ţoală 
firea. Slavici, o. ii, 48. Toată otrava ... se răscolise 
în el, aburca şi-i impainjenea judecata S.\dove.\nu, 

0. vii, 400. -^ (Complementul exprimă sentimente, 
pasiuni etc.) A stimi, a înteţi. Nu vine ura, nici min- 
ciuna. Să răscolească iar furtuna Din noi. M.acedon- 
SKi, o. i, 33. Cîtcva vedre de rachiu Îndulcit răscoliră 
curind veselia oaspeţilor. Rebre.anu, i 256 -^ A pro- 
voca suferinţe fizice, senzaţii neplăcute: a chinui 
Dormitam răscolit pină in adincul inimii de înclinările 
vaporului. Br-\escu, a. 212. 

4. Refl. (învechit) A se revolta, a se răscula. 
Vrea să stea nemişcat şi să se scoale cu puteri, de cumva 
şi el s-ar răscoli ca ceilalţi. Şincai, hb. i, 58/16. S-au 
răscolit asupra nemeşilor diji Ardeal, id. ib. 395/2. Mai 
nainte de a ieşi aceştia din Ungaria, s-au răscolit arde- 
lenii asupra lui Mihai Vodă. id. ib. ii, 281/3, cf lb. 
Se rrscoliră in drum . . . apucind corăbiile. .Arhiva r. 

1, 10,5/1. 

5. T r a n z . (Complementul indică animale sau 
păsări) A stîrni, a alunga; a zburătăci. Leneşii 
pripăşiţi in fundul clasei, deşteptaţi din picoteala 
lor obişnuită, ca nişte bufniţe răscolite, încep să 
strige. Ciauşanu, b. scut. 25, cf. alr i 1 216/180, alr 
SN iii h 726/250. Am un cal negru: cind ii bag in grajd, 
răscoleşte pe cei roşii (V^trarul). Gorovei, c 392. 
■C> R e f 1 . Ba se răscolesc şt cinii De prin curţi şi 
sar la ei. Coşbuc, p. i, 227. Pină-n noapte toţi veniră 
Şi piin crengi au mas. Iar în zori se răscoliră, id. ib 
II, 34. ■^ Tranz. şi refl. A (se) mişca din 
locul în care se află. a porni. Pentru-a crucii biruinţă 
se mişcară riuri-riuri , Ori din codri răscolite, ori stir- 
nite din pustiuri. Eminescu, o. i, 146. Din larg cu- 
prins de multe zări. Nuntaşi din nouăzeci de ţări S-au 
răscolit. (Coşbuc, p. i. 55. 

II. T r a n z . 1. A face dezordine căutind pe ci- 
neva sau ceva, a răvăşi (3) : a scotoci. Ncavind ce 
face. am rescolit biblioti-ca mea şi, după ce am cetit toate 
poeziile române publicate de vreo ciţiva ani . . ., m-am 



1580 



RĂSCOLI 



118 



RĂSCOLIT^ 



simiii şi mai oslcnilci. Negiiuzzi, s. i, 101 Diccilor se 
cade a râseoli hărlii, Judicătoral numai să ştie înlări. 
id. ib. II, 181 Au răicolit dc-a fir-a-păr toate chiliile 
maieclor. Creangă, o. 219. Se ridică şi răscoli lurtiilc 
din sertar. C. Petrescu, î. ii. 160. Coboară la vale 
ca să răscolească tufărişurile şi stuful cu cinii. Sado- 
VEANU, O. XI, 407. Ce ţi-a venit să-mi răscoleşti dejsarcle, 
să-mi zăpăceşti hirliile? Baranca, i. 162. !i răscolea 
sacii cu mere şi cu nuci. Preda, m. 5-1. corn. clin Stra- 
ja - RĂDĂUŢI. Din pricina focului din vecini, mi-am 
roscolil toată casa. alh ii .■i012/182. (F i ;> .■) Scepticul 
acesta . . . Ce taine iile ntilurii răscolise? Ionercu-P.ion, 
c. 74. <> Intrau/. Făt-Frumejs. după ce res- 
coli trei zile şi trei nopţi, yăsi . . . , in fundul unui tron 
vechi, armele şi hainele tătîne-său. Ispirescu, l. 3. 
Vino de răscoleşte, vino de caută. Delavkancea. t. 
n."). Sachc . . . răscoleşte in toate părţile, căutlnd ma- 
nuscrise Camii. Pktbescu, t. i, 179. Ne trimitea să 
ră.^colim pe unde-om şti noi şi sei-i aducem glu le şi opinci 
aruncate. Vlasiu, a. v. 30. Răscoleau neeonicnil nrintre 
tmclucurile neorinduite. Sadoveanu, o. v, 436. In acest 
timp. Gherghina răscolise Intr-o ladă şi scoase de-aeolo 
o bluză. Preda, d. 7. Parascinr reuşise să răscolea.^că 
in ladă şi să scoată din ea iriai multe perechi de ciorapi. 
irt. M. 497, c{. ALR i i:!40/764. <C> E x p r . A răscoli 
cerul şi păniintiil ^ a face tot posibilul (pentru a 
găsi un lucru pierdut), dl, dm. 

2. A răsfoi (cărţi, ziare ctc). N-ai decil a te duce 

la cabinetul de cetire, unde curioşii rescole.'^c jurnalele. 
Negbvzzi, s. I, 329 Am dormit buştean . . . pină in 
vărsatul zorilor, cind am mai reiscolit meisluitele manuale. 
CiAuşANU, R. SCUT. 15. <> I n t r a n z . Şi-n asemenea 
cărţi el răscolea cu-n felin de patimă. F.minfscu, n. 80. 

3. F i g . A cutreiera, a străbate un loc pentru 
a găsi pe cineva. Veşnic robul fără pace al uceleieişi 
chemări, Cine, cine răscoleşte nouă ţări şi nouă mări ? 
Fftimiu, î. 104. Ar trebui să umbli şi să răscoleşt 
multe ţări, ca să găseşti pereche cucoanei Palilii. Gai.ac- 
TioN. o, A. I, 99. /;i zadar răscoli lot portul. Nici un 
vapor românesc nu pleca la acea data spre Roterdam. 
Bart, e. 247. Am răscolit curţile, grcidinile, am cercetat 
chiar şi flnlinile, dar fără rezultat, s mai 1960, 61. 
Ia să mi te scoli. Crini/uri să-mi răscoli. De l-âi nemeri 
Şi de l-ăi ţjăsi, ... l.a tăiat să-l duci Teodorescu, 
p. p. 464. Aci(;)ia să te scoli. Tina \'lăseii să-mi răscoli. 
id. ib. 474. 

4. A scormoni focul, jăraticul, pentru a-1 înviora 
Iloiii . . . , răscolind eu nişte ;iari un jăratec . . . , in- 
gropară într-insul i>e toii mieii. Fu.imon, o. i, 159. 
O babă. ce oroarele Vsea.vră in lume, Tot răscolea 
vulvoarelc Şoptind încet un nume. Bolintineanu, (i 
71. /■;/ rc'iscoleu jăratecul eu o fandară de lemn. Ispirescu, 
1.. 248. Doi nemţi groşi răscoleau cu virful baionetelor 
un foc. C. Petrescu, î. i, 141. Vnul ra.sro// cărbunii 
şi flacăra ţişni. id. ib. ii, 6. (F i g .) A'i; mai răscoli 
cenuşa năruitelor poveşti. Vi.ahuţă, o. a. i, 34. .Şi, 
răscolind tot scrumul din inima-mi bolnavă, Mă-nal- 
fă-ncct, iubito, mă-nalţă pînja tine. Camil Petrescu, t. 
II, 12. <^ Intranz. Ro.tcoreşte-n foc să nu bubăie 
aşa ALB 11/102. Răscolesc încenuşă. ai.r sn v li 1 331/192 
■^ Fig. (Cu plivire la sentimente, stări sufleteşti, 
amintiri ele.) A scormoni, a zgîndări. De ce răsco- 
leşti tu toată durerea Ce sufletul tău tînăr a cuprins '.> 
Eminescu, o. IV, 106. Ş-aşn, răscolind trecutul, simiii 
că mă îneacă lacrămile binefăcătoare. Dei.avrancea.o. 
II, 126. Măria ta, să nu răscoleşti amărăciunea lui 
Arbore, id. ib. 131. in tăcere, melodia răscidea în suflet 
amirdirile trecutului. Dunăbeanu, ch. 79. Nu înţelese 
şi lotuşi nu mai stărui. Simţea că a răscolit o rană. He- 
BREANU, R. I, 81, cf. 45. Răscolesc un trecui pe care tu 
vrei să-l uiţi. Camil Petrescu, t. iii, 84 Durerea 
stărui o săptămină, răscolită fără pricină, pe urmă tot 
fără pricină se potoli. C. Petrescu, i ii, 241. Ş-aşa 
statură mult lustrei in noaplea aceea, răscolind 
duioase aminiiri şi păreri de rău. Sadoveani', o. vi. 
302. 

5. A scurma, a rieii (pâmintul cIc); p ext. a 
ara. Răscolind cenuşa salului mistuit, vor dn peste pe- 



tice de velinfe, peste erimpeie de icoane. Dei.avrancea, 
s. 202. Dărîmau 'zidurile şi răscoleau si cenuşa din va- 
tră, ce'mtind bogăţii ascunse. VlakuţĂ, r. p. 191 S-a 
întors .'iirigoiul într-un călcîi .şi fuga la cimitir şi răs- 
coleşte toate mormintele pe rirtd şi n-o găseşte. Dumi- 
traşcu, str. 25. Zăpada se trrjîenise peste bulgării de 
pâmînt răscolit de obuze. Rf.breanu, nuv. 276. In 
urma noastră rămîncau . . . scobiturile piciorului de lemn, 
care răscolea pămintul umed, ca o cirliţă. Sahia, n. 
61 Au muiKÎt din greu, au răscolit ceh' optzeci de pră- 
jini de j)ămint. Sadove.^nu, o. i, 372. Am văzul zimbrii 
. . . I-am cuizit mugind, i-am văzut răscolind pămintul 
eu coarnele, id. ib. v, 511. Se înlimplă uneori de seacă 
bălţile, de ajunge omul să le răscolească cu plugul şi 
să samene !n mîlul lor. id. ib. ix, 444. Acolo de-mi 
ajungea, Sapa-n mină că lua. Tot gunoiul răscolea 
Şi trei ceasuri de-mi săpa, Grajd de piatră că găsea. 
Teodorescu, p. p. 521, cf. Balade, ii, 241. Mă şuii 
în scai, Ca să văd de cai. Dar ini văzui cai. Ci oastea 
lui Mihai, Tot îmblînd ca vintul Şi ră.fco/uid pămintul 
(Purceii scurmînd). Sbiera, p. 321. <> Fig. Um- 
blînd din casă în casă şi răscolind mizeria pină în fund, 
se siniji cuprins încetul cu încetul de o nedumerire mare. 
I^ebreanu, i. 208. 

fi. (Regional; cu complementul ,, iarba", ,,finul"elc.) 
A întoarce, a împră.ştia pentru a se usca mai bine. 
Cf. CHEST. v/49 supl., ai.r sn I li 128/250, alrm sn 
I h 87/157. 

— Scris şi : rf.Nfo/( . — Prez ind.: râ-sco/csc şi rrtsfo/. 
— Şi: (Transilv ) roscoli, roscori vb. IV. 

— Din V. si paCKOAHTH. 

nĂSCOI.inii s. f. Acţiunea de a r ă s coli .şi 
rezultatul ei. 

1. Agitaţie, frămîntarc, tulburare. Cf. Harcianu. 

<î- Fig. Comparaţia aceasta . . . exprimă drept şi scurt 
re'isculirea mea sufletească. Galaction, a. 145. lira 
rfcs-di/ un singur cuvînt, ca să trezească răscoliri şi să 
întărite dureri amorţite. Camii, Petrescu, u. n 7. 
Era treaz în mornenlul acela, insă atîl de pornii în 
răscoli na lui, încît femeile au crezut că fratele lor şi-a 
pierdut minţile. Pas, z. i, 226. 4- Senzaţie neplăcută, 
rău; greaţă. Ai simţit o răscolire în stomac si un gust 
acru in cerul gurii. Pas, z. i, 312. 

2. Scotocire, răvăşire. Cf. ddrf, Barcianu, Alexi, 
w. 

3. Hăsfoirc. După răscolirea cîtorva groase imlumr, 
prăfuite de vreme, . . . am găsit. ap. Maiorescu, cu. 
II, 327. 

— PI.; răscoliri. 

— V. răscoli. 

hAsCOI.IT' s. u. 1. Faptul de a răscoli. Cf. 
cade. 

2. (Regional) Hăscol (I I). Cf. chest. v 13/54, ib. 
V 72 supl. 4- Alesul micilor dintre oi. Viciu, gl. 72. 

— PI.: (2) răscolituri. 

— V. răscoli. 

BĂSC.OI.n", -Ă adj. 1. Sn ncorindulală, in dezordine; 
răvăşit^. Cf. Alexi, w. Părul ei negru, reiscolit pe Um- 
ple şi pe fruirtea-i netedă, cu o ispititoare ncorindulală. 
Hogaş, m. n. 211. Văzînd casa răscolită, o fi crezul 
că noră-.'ia a golit toate dulapurile. Galaction, o a. 
i, 120. Din ţoală furtuna nu mai rămă.'tese deeîl un 
singur val duios şi monoton: mina lui Mircea alintînd 
eu aceraşi mişcare, fruntea năduşită si părul răscolii 
al lui Danul. Teodoreanu, m. ii, 27. 

2. (Despre pămlnt) Scormonit, riciit ; săpat, arat. 
Cf. răscoli (II."). După grila juri se vedea pămînt 
negru răscolit, cu răsaduri preiaspele de flori. C. Pe- 
trescu, c. V. 300. Mi l-am închipuit din copilărie, un 
cîmp uriaş, răscolit, spart. Sahia, n. 15. Vn miros 
eumplii ea de mocirlă răseolilă ne izbeşle. Sadoveanu, 
n. II, 490. Pămînt pietros, arid, răscolit Bart, s. m. 54. 
Pămintul îşi încălzise repede stratul răseniit al arătu- 
rilor. V. ROM. decembrie 1951, 191. 



1583 



RĂSCOLITOR 



- 119 



rAscraci 



3. Pus tn mişcare, stimit ; agitat. Vede jos încăie- 
rarea luptătorilor voinici, L'n amestec orb ca-n cuibul 
răscolitetor furnici. Coşbuc, p- ii, 45 Sub talpa coră- 
biei Străbătătoare -n adine, vuiau răscolitrle valuri MuB- 
NU, I. 18. Glasuri felurite porniră ţi se incruciţară in 
mulţimea răscolită. Rebreanu, r. ii, 28. în măsuri 
deosebite, fiecare era surprins 51 rciscolil. Galaction, o. 
A. I, 103. Toate erau liniştite şi dinspre Cucutcni nu 
se zărea pulbere răscolită, nu venea nici o veste. S.^do- 
VEAM", o. V, 655. <C> Fig. Împăcaţi împerecherile 
c-le din orbire înfuriate şi răscolite. M.vrcovici, d. 
469/11. Camarazi entuziasmaţi, jinduiţi de dor răscolit, 
mă ridicară triumfători, impinyîndu-mă spre cantină. 
Bp.ăescv, a. 235. -^ F'8 Tulburat sufleteşte. .Alia 
răminc răscolită şi agitată, cu faţa parcă devastată de 
îndoieli. Camil Petrescu, t. 11, 221. 

— PI.: răscoliţi, -te. 

— V. răsroli. 

nÂSr.OUTOll. -oARF, adj. 1. (învechit) Care în- 
deamnă la răscoală': agitator, instigator. Cf. răscoli 
(14). Cf. LB. Comendantul de căpilenie al cetăţilor 
de pe Bosfor s-au pedepsit cu moarte pentru că au vorbit 
cuvinte răscolitoare ar (1829), 12oV27. O (Substanti- 
vat) Să arătară pe uliţile Parisului adunări lărmoase 
de oameni, carii, socotindu-să de răscolitori, fuseseră 
prinşi dir.lr-inşii mai nuilţi ca 200. gt (1839), 64^/29. 

2. Care trezeşte amintiri, emoţii; tulburător. E.şti 
singura bucurie răscolitoare , adlncă, a vieţii mele. Camii. 
Petrescv, t. II, 248. Poeziile au sunat in urechea ta 
ca o muzică atinătnare şi, totodată, răscolitoare. Pas, 
z. I, 317. A cunoscut durerea in multe-le-i forme şi aceas- 
ta dă cîntecului său accentul răscolitor al experienţelor 
trăite. S mai 1960, 82. 

3. Care răscoleşte (II 5) (pămintirl). <^ (Substan- 
tivat) [.e-a trimis pe Ale.re . . . să aibă milă de răscoli- 
torii pămintului. Ardeleanu, v. p. 262. 

— PI . : răscolitori , -oare . 

— Răsenii -f suf -tor. 

RĂSCOLMCi. -.\ adj. (învechit) Care îndeamnă la 
răscoală'; răzvrătitor. Locuitori rascolnici ţi ne.-ilalornici. 
Cantemir, ap. ScRiDAN, D , cf. B.uiciANU, Alexi, \v. 

— PI.: rascolnici, -ce. 

— Răscoală' -r suf. -nic. 

R.Ă,S(:OLM(:=, -,\ s. m. şi f. v. rasrninir. 

nĂSCOL.MŢ.V s. f. 1. (Prin nord-vestul Munt.) 
Dezordine, răvăşeală; tulburare, l drescu, gl E toată 
ca.<;a o răscolniţă id ib. 4. (Determinat prin ,,de vi- 
for") Vijelie. A venit az-noapte o răseolniţă de vifor, a 
răvăşit toate lanurile, toate ogrăzile. rr)HEscf, gl. 

2. (învechit) I^ăzmiriţâ, răscoală', l DHKscr, gi, 

— PI.: răscolniţe. —Şi: (regional) răsenrnijă s. f. 
Udrescu, gl. 

— Răsroli -l- suf. -nilă. 

RĂSCOXViXS. -Â adj. 1. Convins pe deplin. 
2. (Rar) Convins de contrariul. Kf imita (aproape 
răsconvinsă): De! bobocule, să zic şi eu cum zici. Cară- 

GlALE, O. VI, 66. 

— PI.: râsconvinşi, -se. 

— Pref. râs- -|- convins. 

RĂS(;OPlTE.Vl,.\ s. f. (Rar) Scrlntltură a gleznei 
calului. ENC. VET. 97. 

— PI.: răscopitcli. 

— De la copita. 

RĂSCOPT' s. n. (Regional) Scopt. Puni ualili la 
răscopt (Muncel — Panciu). alr i 1 823/590. 

— V. răsroare-. 

RĂSt6PT=. -OÂPTĂ adj. I. (Despre alimente, 
mîncăruri) Copt foarte tare; p. ext. fiert mai mult 
decit trebuie. Cf lb. Hardughia cea roşie stă . . . pustie 
yi crăpată ca o mămăligă prea răscoaptă. I. Botez, b. 



I. 146. Pita albă stă pe masă. Cum îi pita mai frumoasă: 
Xici necoaptă, nici răscoaptă. J.^rnîk-Bîrseanu, d. 
119. <> Ou răscopt = ou fiert tare. A dejunai aşa de 
uşor: trei ouă răscoapte, o căpăţînă de miel cu borş 
nişte slufat C.\ragiale. o i. 279. în pachet pui fripţi, 
ouă răscoapte, prăjituri, pîinişoare mici şi ro/und^ de 
casă. Hogaş, m. n. 59. Albul ochiului lor, vînăt ca 
albuşul oului răscopt, iţi aduce aminte de oglingioara 
cu harap a copilăriei. Teodoreant, m. u. 213. Mă 
gîndeam la vremea cînd am cutreierat cu tine aceste 
locuri, cind am mincat ouă răscoapte. Sadoveanu, o. 
iii, 46. (Glumeţ) Era vara, pe la iuliu, o vară de acele 
unde găinile fac nuă răscoapte. Alecsandri, t. 113. 
•♦■ Fig înficrbintat, încins, ars. Era intr-o dis-de- 
dimineaţă spre sfîrşilul lui august, cînd pămîntul răs- 
eo/tt simte cu farmec rouă. Galaction, o. 321 

2. (Despre plante şi fructe) Foarte copt, prea copt. 
EantaCella alerga zglobie pe creştetul golfului, mînlnd 
caprele din iarba răscoaptă a muchilor in pajcşiile grase 
de sub umbrarul dafinilor. Del.wrancea, s. 68. Cînd 
finul e.^itc copt, răscopt sau scopt, adecă trecut, brazdei 
ii trebuie puţină vreme ca să se usuce. Pamfile, a. r. 
156. .4» fost dulci zarzărilc. Erau răscoapte. Stanxu, 
D. 494. Părea un pepene mare, gălbui, răscopt. Vornic, 
p. 144. Iară griul era copt răscopt: In pai ca trestia. 
In spic ca vrabia, pop., ap. gcr ii, 336, cf. şez. iii, 
212, M.\BiAN, s. R. I, 27, ALR II 5 263/682, 723, 899. 
■♦■ Fig. (Despre persoane, ironic) Trecut de virsta 
tinereţii. Perechi tinere, adeseori răscoapte, veneau acolo 

. şi .■!-apucau la dans. I. Botez, şc. 212. Jos. . se 
înfiripa legendarul complet al Flămîndci ... — comple- 
tul mahalalei — reduta dansantă a plebei din Albastru, 
matincul domnişoarelor răscoapte. Klopştock, f. 219, 
cf. I'drescu, gl. 

3. Iscat prea tare: copt, putrezit. Nu simţiţi cum 
miroase a bălărie răscoaptă de soare? Caragiale, o. 
IV, 7. Impigeţi zdravăn de uşă, că pervazul c răscopt şi 
scoaba iese afară! Galaction, o. ,\. i, 367. I'c cap arc 
o pălărie de pai răscopt. Cazi.mir, gr. 73 Alături c 
ora de geografie . . . cu răcnete isterice şi bubuituri de 
scîndură răscoaptă. I. Botez, b. i 207, cf. Tdrescu, 

GL. 

4. 1-ig. (învechit, rar; despre persoane şi faptele 
lor) Chibzuit, matur. Pre Ştefan, ca pre un bărbat 
rescopl la fire şi înţelept, l-au priimit domn. Şincai, 
HR. I, 389/19. Din sfatul cel reîscopl al nobililor, carii 
au fost cu noi, am giudecat că Dimilrie lacsit, Danciul 
Ţăpăluşu . pre lege şi cu cale s-au omorit. id. ib. ii. 
126/13. 

— Scris şi: rcscopt. — pi.: răscopţi, -oaptc. 

— V. răsroare'. 

R.\SC(H'T-. -0.4PT.Ă adj. (Regional: despre lapte 
acru, smîntînă) Scopt. Smintîna se bate sau acră şi 
răscoaptă, sau dulce. I. Ionescu, d. 538. -O- Brlnză 
răscoaptă = brtnză de vacă. chest. v 97/94. 

— PI.: răscopţi, -oapte. 

— V . răsroare^. 

RĂSCOR s. n. (Prin nord-vestul Munt.) Izvor; 
confluenţă. Cf. Udrescu, gl. Şi-ntr-un amurgit de 
vară, Xe-ntilnirăm la răscoară. id. ib. 

— PI : răscoarc şi râscori . 

— Etimologia necunoscută. 

RA.SrORMŢ.\ s. f. V. răseolniţă. 

R.\S(:(>V.\i vb. IV. Tranz. (Prin nordul .Munt.) 
A ura, de .'\nul nou, pe Ia casele fetelor. Cf. şez. xix, 
172. 

— Prez. Ind.: răscouâiesc. 

— Cf. sorcovi. V. dr. ui, 878. 

RĂSCttVĂir s. n. (Prin nordul Munt.) Acţiunea de 
a răscovăi. Cf. dr. iu, 878. 

— V . răscoA'âi. 

R-ĂisCRACl s. m. (I^egional) Par cu crăci pe care 



1597 



RÂSCRĂCÂNA 



- 120 



RĂSCRUCE 



se pun vasele de !a stlnă, după ce s-au spălat ; pre- 
peleac (Răcăşdia — Oraviţa). Chest. v/61. 

— PI . : răscraci 

— Pref. răs- + craci (pi lui crac). 

RĂSCRĂCĂnA vb. I. 1. T ranz. şi re f 1. A (se) 
crăcăna, a (se) crăci. Cf. Cihac, ii, 79. Parcei intra 
dracu-n f/loabă, o apuca un fel de năvtrlii turbate: se 
ridica, holba ochii..., se râscăcăra, ridica deodată, 
nu ştiu cum, toate picioarele-n vini. C.^ragiale, o. 
II, 330, cf. DDHi-, ŞXiNF.ANU, Barci.anu. Căpitanul 
răspunse, punindu-şi inii nil e in şolduri şi răscăcărin- 
du-şi picioarele. Hksivc.m.c. i, 335. Se răscrc'icănă şi 
rămase cu miinilr in .wlduri. T. Popovici, SE. 243. 4- 
Refl. (Prin analogie; despre obiecte; prin nord-ves- 
lul Munt ) A se desface din încheieturi. Cf. Udrescu, 

GL. 

2. Refl. Fig. (Prin nord-vestul Munl.) A vorbi 
tare, răstit, a ţipa; a ride zgomotos. Cf. Udrescu, gl. 

3. R e f 1. i m p e r s. (in e X p r.) A se răserăeâra de 
ziuă = a se lumina de ziuă, a se face ziuă : a se crăpa 
de ziuă. Ş-aiei trăznea o injurdiură lungă nelegiuită, 
din care nu lipsea . . . grebla lui Dumnezeu cu care adu- 
nă stelele, cind se răscracără de ziuă. I. Botez, b. i, 
170, cf. Udrescu, gl. 

— Prez. ind.: răscrăcăn şi răscrdcăn (ddrf), răs- 
crăcănrz (Cihac, ii, 79. Uarcianu). — Şi: răserăeără 
(ALR ii/i h 67/723), răseăeărâ (alr ii/i h 67, Udrescu, 
GL., scris şi rcscăcăra Polizu, Alexi, w), răseăcăiiâ 
(Cihac, ii, 79, ddrf. Pascu, c. 123) vb. I. 

— Pref. răs- -f erăcăiia. 

RĂSCRĂCĂIVARE s. f. Acţiunea de a (s e) r ă s - 
crăcăna. Cf. Polizu, ddrf. ■♦■ F'g Răsfirare, 
întindere. Poetul afectează această atitudine cugetătoare 
ca In toată literatura lui de persuri In zigzag, a căror 
supremă originalitate rezidă in râ.':ec'icărarca 'ipografică 
a strofei pe o pagină întreagă. Arghezi, t. c. 40. 

— Şi: răseăeărâre s. f. 

— V. răserâeăna. 

RĂSCRĂCĂNAT, -.\ adj. I. (Despre oameni şi ani- 
male) Cu picioarele larg desfăcute; (despre picioare) 
îndepărtat unul de altul; crăcit, crăcănat. ,,Aporl!" 
strigă el cu ingimfarc prepeliearului şi acesta se întoarce, 
cam pe două cărări, cu o broască răscăcărată in bot. 
Odobescu, s. iii, 157 Venea o birjă cu caii răscăcărali 
de teama alunecu.şului . Cauagiale. o. i, 133. Se holba 
răscăcărat şi cu pumnii in şolduri. G. M. Zamfirescu, 
SF. M. N. i, 63. Calul se oprise şi el şi rămăsese răscăcărat , 
tnccrcind zadarnic să se .■icarpine undeva cu capul. 
Preda, î. 133. Venea un rac Mare, rc'isce'icărat . mat. 
folc. 85, cf. ALRM ii/i li 132. Tata-i gros, mama-i lată, 
Soru-mea-i răscăcărată (Cuptorul, hornul, pirostriile). 
I. CR. III, 77. -^ P i g Răsfirat. întins A'o, mă, se'i-ţi 
spun cum ii [via] dară: li albă şi sten chisoară Răscă- 
cănată la soare. Pann, p. v. i, 115/17, cf. I^drescu, gl. 
4" (Prin analogie ; despre obiecte ; prin nord-vcstul 
Munt ) Desfăcut din încheieturi. (;f. Udrescu, gl. 

2. F i g. (Prin nord-vestul Munt ; despre rls) Zgo- 
motos, strident. Cf. Udrescu, gl. 

— PI.: răscrăcănaji, -te. — Şi: răserăeărăl, -ă 
(alrm ii/i h 132), răseăeărât, -â, răseăeănât, -ă, răeă- 
tănât, -ă (alrm ii/i h 132/272) adj. 

— V. răserăcănH. 

RĂSCRĂCĂhA vb. 1 V. răserâeăna. 

RĂSCRĂCĂRyiT, -Ă adj. \. răserăeăiial. 

RĂSCRĂC.kAlĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) 1. 
Poziţie a picioarelor râscrăcănate. Cf. Udrescu, gl. 
2. Fig. Ris lăbărţat. Udrescu, gl. 

— PI.: răscrăccii. 

— Răserăei -f suf. -eală. 

RĂSCRĂtl vb. IV. H e f I. (Prin nord-vestul Munt.) 
1. A se crăcăna. Cf. Udrescu, gl. 



2. F i g. A Hde zgomotos. Udrescu, gl. 

— Prez. ind : răscrăcesc. 

— Pref. răs- -(- crăci. 

R\SCRĂCiT, -Ă adj. (Prin nord-vestul Munt.) 
Răscrăcănat. Cf. Urdescu, gl 

— 1^1.: răscrăciţi, -le. 

— V. răserăei. 

RĂSCREDK vb. III. T r a n z. (Folosit şi a b s o 1. ; 
in corelaţie cu crede, construit cu dativul) .\ crede 
tot ce spune cineva, a crede pe deplin, fără rezerve. 
Iţi cred .şi-fi ruscred, draga mea. Sbiera, v. 237. 

— Prez. ind.: răscrcd. 

— Pref. răs- -f erede. 

RĂSCRfPT s. n. v. reseript. 

RĂSCROr s. n. (Rar) Răscroiala, răscroiturâ. 
l drescu, gl. 

— PI.: răscroiuri. 

— Postverbal de la răseroi-. 

RĂSCROÎ^ vb. IV. Tranz, (Folosit şi a b s o 1.) 
A tăia un material de croitorie urmind linia spatelui. 
a gîtului sau a braţelor; p. exl. a croi un malerial 
după măsură. C.f Cih.ac, ii, 84. Şăineanu, Barcianu, 
Alexi, \v. Cei meşteri ii mai aduc virful [opincii], răs- 
croind, adică mai tăind din' colţurile A şi B Pamfili;, 
I. c. 44. «^ Refl. pas. Se răscroiesc, adică se laie 
pieziş la margine, făcind din ele un trapez isosccl. id. 
ib. 361. 

— Prez. ind.: răscroiesc. 

— Pref. răs- -f eroi. 

H.ĂSCROiAlĂ s. f. Acţiunea de a răseroi şi rezultatul 
ei; lăielură adincită In croiala unei haine, în special 
la niîneei şi la gll. Pe un dimb, aproape, o fată nălluln 
. . . cu bondiţă roşie şi cu minilc uirtle subsuară in 
rciseroiala minecilor, se uită la tren. Cazimir,gr. 151. 
Răscroiala gitului se coasă cu gulerul. ŞEZ. ix, 36. •♦■ 
Bucată de stofă care cade cind se răscroieşte. dl. dm. 

-- PI.: răscroicli. 

— Răseroi^ -|- suf. -eală. 

R.\S(:R0|T, -Ă adj. 1. (Despre haine) Croit din nou. 
(ransforinat, ajustat. Patrachirc, mănicariuri !?i faloa- 
nc şi stiharuri Răscroitc. conv. lit. ii, 9. 

2. (Despre haine sau părţi ale hainelor) Tăiat, croit 
(adine). O bundă de catifea neagră, cu colţuri răscroite, 
cari lăsau să se vadă dedesubt o cămăşulă de borangic. 
CONV. LIT. XIX, 807. Era imbrăcală intr-o rochie foarte 
lungă şi comodă, răscroită adine la git. C.\linescu, s. 
162. Avea umerii căzuţi .şi pulpanele rotund răscroite, 
lăsind să se vadă o vestă de pichet alb. T. Popovici, 
s. 329. -^ Croit după corp. fasonat, modelat. Izmă- 
nuţc de fuior, Răscroite pe picior. Sevastos, n. 145. 

— PI.: răseroi li, -te. 

— V. răseroi". 

RĂSCROnCiRĂ s. f. Răscroiala, dl, dm. 

— PI.: răscroituri. 

—■ Răseroi- + suf. -tură. 

RĂSCRUCK s. f. I. 1. (Mai ales la pi.) Loc unde 
se incrucişează sau de unde se separă două sau 
mai multe drumuri; răspîntie. Dar bun pocinog a 
mai fost ş-aista, zicem noi, oprindu-ne in răscrucile 
drunuiUii din mijlocul satului. Creangă, \. 44. Sa 
ţinut după mine pină la răscruci, ştii, unde vrei s-apuci 
spre cazarmă. Caragiale, o. vi, 8. D-a stingă apii, 
cam cit prinde ochiul, dincolo de hanul din răscruci, 
slă casa lui Căliman polcorarul. Delavrancea, t. 166. 
O muzică izbucnea in răscruciul cel mic. Macedonski, 
o. m, 91. Am intilnil-o ieri in cale. Sus, la răscruci, 
lingă alun. Coga, poezii, 133. Un acord de ghitară 
cheamă şi adună lumea ta răscruce. Anghel, pr. 190. 
Sus, la răscruci, Vin trei haiduci Pe cai mărunţi. Iosif, 



1613 



RĂSCRUCE 



121 



RÂSCULA 



V. 60. Ce umbră se zăreşte alergfnd uriaşe. Pe druriiul 
larg ce-ncepe colo la răscruce . . .? Densusianu, l a 
49. Prin toalc răscrueiurilc Dumitraşcu, sth. 20. 
Se duse pină la răscrucea din celălalt capăt al satului 
Rebbeanc, I. 42 Au poposit prin sale, pe la hanurile 
de la răscrucea drumurilor. G.*.i.actio.s", .\. 231. Din 
răscruciul sectorului, gardistul sufla din ţignal. P. Cons- 
T.\NT, B. 150. Conmiul ajunse la o răscruce de căi. Sado- 
VE.ANU, o. XI, 11 Erau la o răscruce, in mi jlocul satului . 
Camil Petrescu, o. I, 15. La un răscruci şedea cu 
mina întinsă şi mi-a cerut pomană. C.amil,\h, r, 
84. Celall aşteptase disperat la toate reiscrucilc, suh por- 
ţile turnurilor. Demetrius. a. 70 Hanul de la răscruce. 
H. Lovinescu, t. 139. Văzu trei din cele pe care le 
uizitase ieri la o răscruce de străzi. Preda, b. 204. Pă- 
puşa se îngroapă in răscrucele drumului şez. ii, 130 
\'<T( drumul ăsta întortocheat, ce se desface din răscruci'.' 
ib. IX, 114. <> F i g . îndată îl hăpăi .să-l inghită vat'i- 
lonica larmă a răscrucilor de lumi .şi soroace. (',. Pe- 
trescu, A. R. 7. -^ Răscrucea cerului sau răscrucile 
cerului = punctul de pe bolta cerească in care se 
află soarele la amiază ; zenit . Soarele vărsa potop de 
foc din răscrucile cerului. Sandu-Aldea, r. p. 58. 
Ceasuri întregi se oprea soarele din calea lui în răscru- 
cile cerurilor, ca s-o privească, infăşurind-o in razele 
sale. Hogaş, dr ii, 144. Cînd soarele îşi isprăveşte 
urcuşul, cînd, prin urmare, stă gata să scoboare, se zice 
eă-i de-amiază, . . . în răscrucele cerului. P.mifile, ceb. 
32. Soarele săgeta în răscrucea cerului curat ca lacrima. 
Rebbe.axi-, i. 309. 

2. Locul de întilnirc a două cursuri de apă: con- 
fluenţă. Coborinx în Năruja, cea mai cuprinsă aşezare 
de pe valea asta, aşternută sub măguri de sure, la răs- 
crucea apelor, unde s-aruncă pirîul Xăruja în matca 
Zăbalii. Vlahuţ.ă, b. p. 176 

3. Fig. Moment crucial in viaţa unui om, a unui 
popor etc. Doamnă, eşti o amară deziluzie pentru mine 
şi o răscruce în înţelegerea mea despre femei. (;amii, 
Petbescu, t. II, 494. Răscrucea istorică la care se 
găseşte astăzi neamul şi ţara noastră cerc să ştim, mai 
mult ca oricînd, ce vrem. Beniuc, m. c. i, 12. Aproape 
totdeauna, în clipele grele sau de răscruce, viaţa ne 
întinde o mină de ajutor. H. Lovinescu, t. 322. Cînd, 
cu mulţi ani în urmă, femeia lui rătăcise înspăimîn- 
lală la răscrucea vieţii ei, nu bănui.w nici pe departe 
că pe el îl aştepta ceva cu mult mai groaznic Preda, 
M. 480. 

II. (Popular) Obiect sau semn in formă de cruce. 

1. (Rar) Cruce. De partea stingă a uşii stă Io Petru 
Voievod, purtind într-o mină o basma roşie cu bordură 
de fir şi în cealaltă o cruce cu trei rcîscruci (una mai 
mare, la mijloc, şi alte dnuă mai mici, sus şi jos). Odo- 
BEScu, s. i, 414. <î> (în legătură cu ..cruce", cu efect 
stilistic) Şi deac-ajungea. Pe.^tc cap se da Şi mi se făcea 
D-o cruce Răscruce Sus pe minăstire Pentru pomenire. 
Teodobescv, p. p. 456. -O» (în înjurături) După patru 
ore de răcnete .şi înjurături, cruci şi răscruci, sfinţi ş' 
evanghelii, pe la opt seara intram in curtea poşiiei de 
la Şindrilita. Ghica, s. 241. Xu încetau să suduie 
pe surugii cu fel de fel de înjurături .... sfinţi şi dum- 
nezei .Şl crici şi răscruci ! Macedonski, o. iii, 129. 

2. Parte a carului de care se prind şleaurile; cruce. 
Cf. Dame, t. 13. Guia, punînd piciorul pe răscruci, 
îşi făcu vînt şi se alivăni in gura căruţului, săm. ii, 
503. Miai s-a mişcat din loc, a pus mina pe ştreangurile 
cailor şi a început să le desfacă din răscruci. Pred.v, 
i. 120, cf. H II 132, ALRM sx i h 2.30/784. 

3. Cercevelele care despart fereastra in mai multe 
ochiuri. Cf. Dame, t. 98, chest. ii 177/91. 

4. Braţele vîrtelniţei care se invirtese in timpul 
depănatului şi in care sînt introduse fofczele : fofel- 
niţe. Cf. Dame, t. 140. 

5. Spiţele de la roata morii. Cf. Dame, t. 150, 
Pamfii.e, I. c. 185. 

6. 'l'ăruij cu care se fixează o parte a lesei de pes- 
cuit pe fundul apei. (^f. .\ntipa. p. 602, dOl. 

7. (La pi.) (Cusătură in formă de cruce. Cf h iv 
259. 



11. (în forma răscruci s. ni închinăciunea pe care 
o face omul in biserică îndreptat cu faţa, rlnd pe 
rînd, către cele patru puncte cardinale (;iauşanu, gl. 

9. (in loc. adv ) în răscruce = în formă de 
cruce: cruciş. Trăsura mea ajunse într-un sat clădit 
in răscruce. Odobescv, s. i, 385 Iau tămîic şi us- 
turoi . . . , le pisează şi minjesc vacile-n piezi (răscruci). 
Muscel, 60. Dar m-oi duce şi eu, duce, Unde-i drumul 
in rescruce. Alecsandri, p. p. 275. 

— Scris si: rescruce. — PI.: răscruci. — Şi: răscri'iri 
(pi. răscruciuri) s. n. 

— Pref. râs- -|- oniee. 



RASCRICP s. n. 



răscruce. 



RĂSCRUCI- vb. IV. T r a n z. (Prin nordul .Mnld.) 
A injura pe cineva de cruce. Lexic beg. 115. 

— Prez. ind : râscrucesc. 

— De la cruce. 

RĂStl'CĂÎ vb. IV. T r a n z . (în superstiţii) A 
descinta vitele sau oile care fată cînd cintă cucul, 
pentru a nu-şi pierde laptele. Ca oile să nu piardă 
laptele îndătinează românii cu ocaziunea ,, alesului" de 
a le ră.scucăi. Marian, o. i, 48. A.şa-i obliseriu, cind 

doeînlal cucu, să răscueăie marva. Dacă nu le răs- 
eucăie si fată după se o cîntat cucu, atuns pierd lapfili. 
.vRH. FOLC. III, 136. o răseueăim vaca. .\lrt ii, 7. 
■0> I n l r a n z Cînd fală-n vriemia cînd cintă cucu, 
audze cucu şi trăbă răscucăit , eă să aibă lapce vaca. 

ARH. FOLK. III, 137. 

— Prez. ind.: răscăcăi. — Şi: răseurui vb IV. 
L. COSTIN, GR. băn. 173. 

— Pref. răs- -f oue -f suf. -ăi. 

R.ĂSCKl i vb. IV v. râscueăi. 

R.\S(:l (ilvTĂRK s. f. (Rar: in corelaţie cu c u g e- 

1 a r e) Cugetare repetată, stăruitoare. Mintea roma- 
nului era zguduită şi împinsă spre cugetare şi răscuge- 
tare. Sbiera, f. s. 159. 

— Pref. răs- -i- eu<)etarc. 

H.ĂSCIL.V vb. I. 1. Refl. A se ridica împotriva 
unei nedreptăţi, a unei asupriri, a unei împilări etc; 
a porni la luptă contra asupritorilor; a se răzvrăti, 
(învechit) a se răzmiriţi. a se răscoli. V. revolta, 
mişca. Armatele musulmane . . . stau semeţe dinain- 
tea căpeteniilor lor şi adesea se răsculau asupră-le. B.ăl- 
CESCU, M. v. 80. X-ai puteri să te răscoli. Neculuţ.\, 
Ţ. d. 41. Pieile-ro.şii se răscoală şi vor să scape de stă- 
pinirea englezilor S.ahia, u.r.s.s. 127. Popoare ce se 
scoală, se răscoală Şi cer o nouă şi mai bună rînduială. 
Beniuc, v. a. ii, 95. <$> T r a n z . fact. Oastea 
lui Aron coprinde Măcinul şi alte cetăţi şi răscoală 
toată Dohrogea. B.ălcescu, m. v. 72. Intărîtaţi printr-o 
palmă nedreaptă ce dase Sevastoeratorul lui Asan, răs- 
culară pe bulgari. Ouobescu, s. i, 221. Cînd foamea 
ne va răscula, Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa Nici în 
mormînt! Coşbuc. p. i, 209. Răscoală-ţi copiii viteji 
ca titanii! Neculuţă, ţ. d. 40. Odată şi odată o să 
se nască alt Tudor — altfel o să-l cheme poate — . . . 
să răscoale satele, gala de răscoală din pricina împi- 
lărilor. Stancu, d. 9. -O» F i g . Cind marea se răs- 
coală, volbură-ntărîtată . . . I'iinţa-mi ca o hârcă de 
cuget spulberată Pe fieşcare stincă te vede-ameriţind. 
Heliade, o. 1, 159. Răsculalu-s-a Universul contra 
globului din aer? Eminescu, o. iv, 134. Colcăitoare 
încă, prin rocile încinse. Se mai răscoală resturi vul- 
canice, nestinse. Theodorescu, c. 250. -^ T ra n z . -A 
răscoli, a stînii. El răscoală in popoare a disirugrrii 
seinleie Şi in inimi pustiite samănă gîndiri rebele. I'.mi- 
NEScu, o. I, 51. '> Fig. Vijelia răscula valurile 
cernite ca nişte dealuri de marmură neagră. Del.vvran- 
CEA, s. 71. ^ T r a n z . P" i g . A indigna, a revolta. 
Să Întoarcem mai bine ochii de la această cruntă pri- 
velişte care răscoală inima. Bălcescu, m. v. 22.3. 



1619 



RĂSCULARE 



122 



RĂSCUMPĂRA 



2. T r a n z . A pune In mişcare, a scula în picioare, 
a alarma. Fiind lotodalâ şi înţeleaptă, ţinea să nu răs- 
coale întreaga nwnăstire. Slavici, o. ii, 10 Cădeam 
... eu chiote ce răsculaţi casa. Bhăescu, o. a. ii, 11 

— Prez. ind.: răscdl. 

— Pref râs- + scula. 

RĂSC.LLARE s. f. Faptul de a (s e) răscula: 
răscoală', răzvrătire. Această iniimplare au dat vreme 
lui Avgust de răsculare. isr. Carol xii, 37r/18. Cu 
toi meritul ce Aron Vodă îşi dobindise prin răscularea 
lui asupra turcilor, moldovenii tot nu puteau uita ti- 
raniclc lui de mai nainle. B.\lcescu, m. v. 91, cf. Po- 
Lizu. Pretutindeni ştirea resculărci a fost primită cu 
mullămire şi entuziasm. Ghica, a. 24. Se înţelese cu 
Petru III, regele Aragonei, ca să a,jutc răscularea. 
FiLiMON, o. II, 267. Turcit au profitat de . . . răsculare, 
pentru a trece de pe malul drept al Dunării pe malul 
stîng. F (1890), 165, cf. Necullţă, ţ. d. 52, ddrf, 

ŞĂINEANU, BaRCIANU, AlEXI, \V. 

— Scris şi: rescularc. 

— V. răseula. 

RĂSCULAT, -Â adj. (Şi substantivat) (Persoană) 
care sa răzvrătit Împotriva unei nedreptăţi sau a 
unei oprimări; răzvrătit, revoltat, (invecliit) răscu- 
lălor. Cf. BĂLCEscu, m. v. oOO, dorf, Şăineanu, 
Alexi, vv. Englezii se reped asupra răsculaţilor. S.ahi.\, 
u.R.B.s. 127. Boierii răsculaţi se urniră de la Hirlău. 
Sadove.\nu, o. v, 652. Căpeteniile armatei de răsculaţi 
au fost obligaţi . . . să laic cu cuţitul din trupul fript 
şi să mininec din el. Bogza, ţ. 11. X-a fost ţară răs- 
culată ... pe unde să nu fi trecut Pancruţie Para. 
Galan, z. r. 5-1. 

— PI.: răsculaţi, -Ie. 

— V. răseula. 

R4s<;lil..ĂTOIl s. IU. (invecliit. rar) Răzvrătit, răs- 
culat. Face act de autoritate, trimrţind oştiri şi pcdcj>- 
sind pe resculâtori. Chica, a. 30. 

— Scris: rcsculător. — PI.: răsciilători . 

— Hăseula -f suf. -(ă)lor. 

RĂSCULEA.SĂ s. f. (Prin Olt.) Varietate de stru- 
guri cu bobul mare, alb şi zemos. Li. H xi 16, .xii 
258, XIV 186. 

— Şi: răseureâsă s. f h xii 258. 

— Etimologia necunoscută. 

HĂSCUMPĂNl vb. IV. 1 r a n z. (învechit, rar) 
A ţine in echilibru, a contrabalansa. Cf. Baro.nzi, 
L. 98. 

— Prez. ind.: răscumpănesc. 

— Pref. răs- -f- rumpuni. 

RĂSCIAIP.ĂR s. n. (învechit, rar) Răscumpărare 

(1). \ici o să-ntoarcă . . . blăstemul peirii, I'ină ce ta- 
tălui nu pom trimite pe mindra copilă Făr-de răseumpăr 
şi daruri. Muknu, i. 6. 

— Post verbal de la răseuiupăra. 

RĂSCUMPĂRA vb. I. T r a n z. 1. A obţine eli- 
berarea sau viaţa luiui captiv, a unui rob in schimbul 
unei plăţi. 'Premise Ilagan la Mavrichie să-i răscumpere. 
MdXA, 374/9. aţi n-aa peritu de copaci, i-au prinsu 
vii, pre carii, mai ctpoi, i-au ru.scumpăratu craiul Ca- 
zimir. Ureche, l. 68. Scoasără robii să-ş răscumpere 
cine cu ce va avea. Dosoftei, v. s. noiembrie 114'/6. 
Ş-au îmbiat mult pentru Duca Vodă ca să-l răscumpere 
de la Ieşi. Neculce, i.. 81 Au rcscumpărat de la robie 
pe 20 selaşe lingurari (a. 1793). I'ricarivl. i, 286. 
Timus . . ■ in puterea aurului răscumpără pe părintele 
său. Asachi, s. l. II, 26. /;' vorba însă de patru coloneii 
prinşi în Talaria, pe care DaniiI nădăjiluia să-i răs- 
cumpere cu banii moldoveanului . nii,. com. ist. ii, 220. 
Dacă-mi îngăduie senioria să-l răseumpăr eu, sînt gala 
a-l răscumpăra. Sadoveanu, o. xiii, 692 <î> Refl. 
Văzind AU puţinul efect ce făcuse pltngerile sale, pro- 



puse să se răscumpere cu o sută de mii talere de aur. 
BĂLCESCU, M. V. 156. Slă la un mirzac în prinsoare, 
a.^teptind banii de la ţara lui, ea să se răscumpere Sa- 
DOVEANu, o XI, 262. Constantin Mavrocordat a dez- 
robit pe rumâni, . . . dindu-le voie să se răscumpere 
cu zece taleri de cap. Oţetea, t. v. 34. .^ A mîntni, a 
izbăvi. Fşti omorî! si ne-ai răscumpărat pre noi . . . 
prin singrle tău. n. test. (1648), 307r/31, D[u]mn[v]- 
zău va răscumpăra sufhtul micu den puteaica iadului, 
cînd mă va priimi la sine la. 1651). gcr i, 155/29. .Vii 
vor să-i slobonze nici să-i răscumpere denlru înluneorerul 
pedepsei. Cheia în. 99f/24. Vrut-au Dumnezeu să vie 
fiul lui . . . ea pre cei de supt lege să-i răscumpere . An- 
TiM, r. 2. Te-am ră.'^cumpărat din păcat, le-am luminat 
ca să mă cunoşti. Maior, p. 120/17. Vreau să-mi răs- 
eumpăr sufletul de la muncile cele v/^şnice, vreun să mă 
pocăiesc. Galactiox, o. 251. 4- A scăpa pe cineva 
sau ceva dintr-o primejdie, dintr-o Încurcătură etc, 
a salva. Fala călugărului se însenină de bucurie la ideea 
că, poale, îşi răscumpărasc pielea cu preţul a cîţiva 
burcii. Hociş, M N. 114. Se-mhărbătă . . . propunîn- 
du-şi să nu s-astimpere pînă ce nu şi-a răscumpărat 
soţia. SBii;n.\, p. 51. 

2. .\ plăti preţul unui lucru vindut sau amanetat 
pentru a reintra în proprietatea acelui lucru De va 
linca nrşlinc ncşie ocinc zălog pentru datorie şi ele vor 
trece 30 de ai şi nu le va răscumpăra . . pr.w. 310. 
Am vîndut-o şi Ursului logofăt şi am răscumpărul-o 
(a. 1733). Uricaril'l, xxiv, 440. Gută Mercuţă a 
cules toate economiile din anii cînd era burlac şi a făcut 
datorii, ca să răscumpere cutiile cu ncstcmale. C. Pe- 
TRESct', c. V. 353. -O- R e f 1 . pas. Să aibă strin- 
soarc să să răscumpere lucrul de la cine l-au dai prav. 
60. -^ A cumpăra un obiect restituind posesorului 
preţul plătit de acesta sau oferindu-i un suprapret 
.SV nflă undeva altul, care vine să-i răscumpere opaiţul 
ori capătul de sincnţă, cu două, trei, cu zece carboave. 
(.. l'ETREscr, R. DR. 25. -^ A redobindi un bun pierdut, 
a reciştiga, a recuceri. Aşea de cu greu pentr-uciasla au 
lucrat ca să ne răscumpere aecaia cinste. Vahla.vm, c. 

320. intîi scrie că au răscumpărat-o de la ture< . N. (kis- 
TiN. L 135. în viaţă izbinda pentru pricinele carilc 
am zis a-şi răscumpăra nu se învredniceaşie. Cantemir. 
IST. 91. Pacea aceasta o au rcscumpărat Petru V in 
anul U.5o. Şincai, hr. ii, 26/33. In loc de a re'iscum- 
păra vremea cea pierdută, ne sîrguim dimpotrivă a pier- 
de şi pe cea viitoare. Marcovici, c. 54/18. Ce am su- 
ferit cîţiva ani de zile ajunge, socot, să-mi răseumpăr 
cu pri.sosinţă jiartea mea de rai. Bkăesci', o. .\. ii, 
79. Xeguţăiorii se supuneau cu şiretenie, plătind aurul 
şi răscumpărîndu-l apoi prin traficuri agere. .Saiiovea- 
NU, o. XII, 333 

3. (Construit .şi cu dativul) A pedepsi, a sancţiona; 
a răzbuna. Răscumpără ocara lui Dimarit ce-i făcea. 
Herohdt (1645), 334. Să nu te vădz înaintea ochilor 
miei, pînă nu voiu audzi c-ai făcut ceva . . . pentru să-m 
poţi răscumpăra răutatea şi ruşinea ce ne-au făcut cu- 
tarele. prav. 323. Auzind de pcirca lui Gallic, s-au 
întors eu acealeş oşti, pentru ca să ră.icumi>cre moartea 
lui Gallie. Ontemir, hr. 210. De pre voi mintia şi 
scirba să nu mai iasă, de vreame ce omoriţ atîţa sichi- 
mileani cu inemă turburată şi cu minte iute, ca pentru 
să răscumpărat strîmbătatea surorii voastre (a 1760). 
GCR II, 70/20. .4i; îngenunehiat .... jurînd să nu cu- 
noască . . . pace, pînă ce n-or răscumpăra singt-le pîrcă- 
labului. Sadoveanu, o. xi, 377. «^ Refl. Rusine-m 
iaste şi ocară şi răotate ca aceasta, ce mi-au' făcut cutare 
om, nu trebuie să lăsăm să nu ne răscumpărăm. prav. 

321. -v- I n t r a n z . Le răscumpără Dumnedzău cu 
mîniia sa. cum au răscumpărat celor de demult cu po- 
topul. Vahlaam, c. 236. De vom afla pre tătari, le 
vom răscumpăra şi ne vom intonrci la trecătoare. Hero- 
noT (1645), 2.(8. ■^ A ispăşi. .Km rcscumpărat îndestul 
răul ce ţi-am făcui, ch (1848), 1 l'/78. Trebuie să în- 
cerce să-şi răscumpere greşelile. Hebream", i. 223. Işi 
trase — sprrind să răscumpere prostia — un glonţ de 
revolver în lîmplă. Brăescu, o. a. i, 283. Că te curm 
pe giwnătate Să-mi rescumpăr din păcate. Alecsandri, 



1626 



RĂSCUMPÂRABIL 



- 123 - 



rAseri 



p. p. 11. <0> Intranz. Li -au ră!!/)i!ns vraja cum să 
caute să răscumpere pentru răul ce i-aa făcut. Hehodot 
(16-15), 502. Dac-am păcătuit din prostie ori neştiinţă, 
punc-mă să răscumpăr. S.\dove.\nu, o. x, 181. 

4. A răsplăti; a compensa Iară militcnilor . . . nn 
Ic agiula, fără numai sacăzani, pentru că accştiia le 
răscumpăra binilc ci -an fusl făcntşi ei lor. Hi;rodot (IClo), 
1(1. Facerile de bine pnt ră.-<cnmpăra asupririle noastre. 
M.\Rcovici, c. 2:i/19. Limbile se dezmorle<<e şi, prin 
glume, prin risuri cu hohote, ele rescumpără lungile 
orc de tăcere ale zilei. Odobescu, s iu, 19. Dacă toate 
versurile ce compun această poemă ar fi fott rele, or 
fi ajuns partea pe care o citarăm ca să le răscumpere 
]>e toate! M.\ceoonski, o. iv, 68. Zola . . . răscumpără 
aceste păcate prin marele şi puternicul său talent. Ghe- 
hea., st. cr. II, 213. Dar toate lacrimile melc De s-ar 
.ichimba-n eterne stele. Tot n-aş putea răscumpăra O 
clipă din durerea ta. Cern.\, p. 120 i'ro . . . convins 
că multa hirtic pe care o stricam va fi intr-o zi răscum- 
părată. G.vLACiioN, A. 93. Unul din ci . . . vorbea a- 
prins, contrazis mereu de celălalt, care incerca să răscum- 
pere treizeci de ani de obedientă. Brăescu, o. a. i, 
268. •0> Refl. pas. Cu monastirile nu se răscumpără 
singcle. Negruzzi, s. i, 1-16. 

0. (Har) A lichida o obligaţie bănească, a achita 
echivalentul unei sume datorate, li aduc nişte bani 
eu care să răscumpere datoria tatălui său. Bolinti- 

NEANV, O. 342. 

— Scris şi: rescumpără. — l'rez ind.: răscum])ur. 

— Pref. răs- + runipărn. 

HĂSCrMI'ĂHĂBIL, -.\ adj. (Har) Care poale fi 
răscumpărat. Claca şi serbările personale ... se vor de- 
clara ca răscumpărahile. Koo.\lniceanu, s. .k. 165. 

— FI.: răscumpărabili, -e. 

— Ităseuiiipăra -^ suf. -hil. 

HAsCUJIPĂRĂRK s. f. l-aptul de a r ă ,s c u m p ă r a. 

1. Cf. răscumpăra (I). Cerindu-.'ii iiiala cu răs- 
cumpărare de două nnlioane, să le dea leşilor bani. M. 
C.osTiN, ap. DDRF. Trtmis-au soli la Patru pentru răs- 
cumpărarea robilor săi cu bani. N. Costin, l. 179. 
A treia partidă . . . propunea ca iohăgimea să se răs- 
cumpere, iară modul răscumpărării să fie regulat prin 
lege. Ii.<iRiŢn;, p. a. i, 613. Dacă soarta vreodată m-ar 
lovi, A mea răscampc'uare cam mult ar zăbovi. M.<l- 
CEDONsKi, O. II, 211. S-ar invoi la toate dacă craiul 
impărat nc-ar înapoia copiii . . . Ce cere craiul drepl 
ră.-icumpărare '.' Davila, v. v. 76. >■ (învechit) Eli- 
berare a unui rob din captivitate prin forţa ar- 
melor. Stringind oşti, s-aa dus să facă răscumpă- 
rare pentru fiiu-său şi pentru celălalt ginere (Începu- 
tul sec. xviii). M.VG. IST. I, 246/25. Săbiile noa- 
stre va trebui să le a.'iculim pentru o răscumpărare. 
Sadoveanu, o. XII. 72 4- Plată, răsplată. Să se in- 
trcbe aceşti ultimi profitori ce răscumpărare se poate da 
poporului. Sadoveanu, e. 55. -^ I" i g . Mintuire, iz- 
băvire. Că scumpă e răscumpărarea sufletului lor (a. 
1651). gcr I, 155/15. Să-l piardză pentru răscumpă- 
rarea a mulţi. DosoFTEi, v. s. noiembrie 125'/13. 
Dunuiezeu ... nu lasă p-al său fiu să moară, Căci 
a răscumpărării oră Şi vremea morţii na sosit. Cosbuc, 
B. 31. 

2. (;f . răscumpăra (2), Să margă . . . Mihai 
Vodă şi să să sfătuiască pentru răscumpărarea Ardea- 
lului de supt Zicmontu Uator. N. Costin, l. 601. i'a- 
cultatra de răscumpărare esic un pact prin care vinză- 
lorul işi rezervă dreptul de a lua inapoi lucrul vindul, 
restituind preţul principal si plătind cele . . . legiuite. 11a- 
MANGiu, c. c. 1 372. Domnul soeoate procedeul legal si 
admite răscumpărarea vinzării. Panaitescu, o. ţ. 186. 

3. (învechit) Răzbunare; pedeapsă; satisfacţie, /-il- 
ară curând răscumpărare de Ia Dumncdzeu. MoxA, 
376/21. Cela ce va vrea să-şi răscuntpere, acela va afla 
răscumpărare de la Dunuiezeu. Vari.aam, c. 265. Să-şi 
ciară răscumpăra ri de la Xer.xis pentru moartea lui 
Leonidis. Heiiodot (1645), 4.58. Tală-său poate să vie 
la giudel şi să-şi Ceară răscumpărare, prav. 226. Iară 



este şi de crezut că cine era ,'^tefan Vodă or cu ce mijloc 
se va fi nevoit spre răscumpărarea aceea despre turci. 
M. Costin, ap. Gîdei. S-au arătat intăi răscumpă- 
rarea lui Dumnezeu cea dreaptă. N. Costin, l. 54. 
Rămin din formele vechii instituţii gcntilicc ră.'icumpă- 
rarea crimei, legarea răscumpărării de locul pe care s-a 
fă]}tuit crima. P.vnaitescu, o. ţ. 211. 

— PI : răscumpărări. 

— V răscumpăra. 

n.ĂSCrMPĂR.4T' s. n. (învechit, rar) Răscumpărare 
(I). .\ceasta ce zice cu răscumpăratul daclrilor, nicecum 
nu o va dovedi. C Cant.\cuzino, cm i, 32. 

— Y. răscumpăra. 

R.\srX"MP.\R-\T=. -Ă adj. I. (Despre lucruri vlndute 
sau amanetate) Care este readus in stăpinirea fostu- 
lui posesor (prin restituirea preţului de înstrăinare). 
O bucală de loc . . . lij răscun^părală de Iu Xeculce (a. 
1670? ). BUL. coM. ist. IV, 24. 

2. (Rar) Răzbunai. (Fig.) Simieam in inima mea 
. . . pe luptătorii Jertfiţi ai poporului, răscumpăraţi in 
primăvara nouă a lumii. Sai)ove.^.nu, e. 71. 

— PI : răscumpăraţi, -te. 

— V. răscumpăra. 

RĂSCIMPĂR-ĂTOR, -OĂRli adj. (învechii) 1. 
Care poate fi răscumpărat; răscuuipărabil. Iară ca- 
sile depre in sale... răscumpărătoare pururea vor fi... 
şi in slobozenie vor ieşi. Biblia (1688), !)0'/27. ^ (Sub- 
stantivat) Mint\iitor, izbăvitor. .Yc ferea.şle pre noi 
Ui[i]stoosc Doamne D[\.i]mnezeu, izbăviloriulc şi răs- 
cumpărători ale nostru. CHEIA în. 6U/5. I-'iul lui Diun- 
ncdzău, milostivul nostru răscumpărătoriu. Y.\rlaam, c. 
111. Bine primită intru laudă pretutindeni este Aceea 
care a zămislit in sine pe răscumpărătorul păcatului 
omenesc. S.'VDOVe.vnu, o. x, 283. 

2. Răzbunător. Diavolul taste răscum/jărătoriu şi min- 
dru .şi foarte meşter spre răul nostru. Yarlaam, c. 2()'.). 

— PI.: răscumpărători, -oare. — Şi: rnseuiiipurăto- 
riii, -oare adj 

— Răscumpăra -f- suf. -(ă)tor. 

RĂSt:miPĂa\T()RlL, -O.VRI: adj. v. răscumpă- 
rător. 

II.\S(:UMPAr.\TI' RĂ s. r. (învechit, rar) Răs- 
cumpărare. Cf. PoLizu, Barcianu. >■ (Concretizat) 
Proprietate dobîndilă prin răscumpărare. Cn sat în- 
treg . . . şi cu mori in Bistriţă, răscumpărătură de la 
Scenice (a. 1670? ). bul. com. ist. iv, 23. 

— P1-: ră.'^cumpărătari. 

— Răscumpăra -f- suf. -(ă)tură. 

rAsCUXOAşTE vb. III. 1" r a n z. (Rar) A cunoaşte 
foarte bine (ceva sau pe cineva). Cunosc situaţia! 
Cunosc, tovarăşe! silabisi Ion ... O cij;iose şi o răscu- 
nosc! Preda, d. 189. 

— Prez. ind.: răscunosc. 
-- Pref. răs- + cunoaşte. 

RASCLWOSCÎT, -\ adj. Foarte cunoscut, arhicu- 
noscut lua cunoscut şi răscunoscut ca marc vorbitor. 

GÎRLE.\.NU, N. 78, cf. DM. 

— PI.: reîseunoscuţi, -te. 

— Pref. răs- + ruuo.scu(. 

RV.SCt'RB.VT, -.\ adj. (Rar) Îndoit, Încovoiat. 
Hostrul acheniilor este lateral şi răscurbat ca o gheară. 
Grecescu, fl. 29, cf. 22. 

— PI.: râscurbaţi, -te. 

— Pref. răs- -+- curbat. 

RA.SCT'RKA.sA s. f. V. răsruleasă. 
RASEPi vb IV \. risipi 
R-ĂSERl vb. IV V. răsărP. 



1639 



RÂSFACE 



124 - 



RĂSFĂŢAT^ 



RĂSFACE vb. III. 1. Tranz. (Rar) A face ceva 
in mod repetat. Noi am învechit loale chipurile de a 
face şi de a rcsfacc curte. Daci.a. i.it. i, 3.3/17. 

2. Refl. (învechit) A se desface, a se deschide 
in două părţi să se răsfacă [păniintul] şi să mă înghită, 
cu tot trupul şi sufletul meu şi să mă soarbă. N. Cos- 

TIN, LET. I A, -15/2", cf. TDRG 

— Scris şi: resfac. — Prez. ind : răsfăc. 

— Pref. răs- + fare. 

RÂSFĂtitXK s. f. (învechit, rar) Răsfăţ (2). 
Tăvălindu-se in răsfăciunilc cele spurcate şi de nimica. 

ANTIM, ap TDRG 

— PI.: răsfăciuni. 

— De la răsfă tăciune. 

HĂSFOREL s. n. v. râşlărel. 

BĂSF.\Ţ s. n. I. Mîngîiere. alintare; răzgiiere ; 
răsfăţare (1), (regional) râsfălie Mama suspintnd Pe 
pruncul mort rcsfală . . . Rrsfălurile sale sint dulci şi 
graţioase. Bolintine.^nu, ap. tdrg. Viţelul . . . venea 
. . gemind a răsfăţ . . . cu bolul inlins. Vl.\huţ.\, o. 
A. II, 47. Seara, după ce-i spunea cu un răsfăţ copilă- 
resc căi era somn, ca adormea. Brătescu-Voi.neşti, 
î. 216. îşi schimbă purtarea fală de ca, trecind deodată 
de la bătăi la mingiicri şi răsfăţuri. Hebre.a.m', i. 334. 
A crescut-o cind cu răsfăţ, cind cu asprime, după toane. 
Cazimir, gr. 2.31. T:ulufa era numele de răsfăţ şi de 
faimă al unei actriţe de grădină de vară. Vinea, l. i, 
60 Sint invâţală cu răsfăţurile lui. Dar nu e timp de 
răsfăţuri. H. Lovinesct. c s. 57. Caraghios e să so- 
coteşti că toată viaţa e alcătuită din capricii şi răsfăţuri. 
T. februarie 1962, 47. -^ (Rar) Veselie, zburdălnicie 
Miercanele . . . se aruncau pe răsfăţ; rupeau pămîniul 
în fugă. Delavr.wcea, s. 17. 

2. Desfătare, plăcere: răsfătare (2). Mi-aduc aminte 
de zilele copilăriei. Zile de răsfăţ ale copilăriei mele. 
Vlahuţă, o. a. II, 248. Artistul crease pentru răsfă- 
ţul ochilor, sădind boschete şi iufare, plopi gingaşi cu 
foile albe. Anghel, pr. 58. 

3. Huzur, îmbuibare; belşuş», lux. Tc-ai pomenit in 
huzur .«-n răsfăţ, de cum ai deschis ochii. Vlahuţă, 
o. A. II, 280. Se tem că le duce-n peire Belşugul prin 
trai în răsfăţ. Coşbuc,p. i. 324. <0> F i g. Vn răsfăţ de su- 
nete. DDRF. Ce e teoria asta' Un răsfăţ de originalitate' 
H. LoviNEscu, T. 266. <> Loc. a d v . In răsfăţ = 
din belşug; din plin. Cind eram nişte copii ... ne ;'i(- 
bcam în răsfăţ. Bibicescu, p. p. 60. 

— Scris şi: rcsfăţ. 

— Postverbal al lui răsfăţa. 

RĂSFAŢĂ vb. I. 1. T ra n z. A alinia, a dezniierda. 
a mlngiia; a răzgiia. Cine-ş va rictezi feciorul lui (ce 
se zice, de-l vu răsfăţa). Coresi, ev. 71. Omul viclean 
răsfaţă pre om şi-l vinde cu cuvintele, fl. d. (1693), 
26f/2, cf. PoLizc. Mina .sa mică, palidă, slabă acum, 
răsfăţa părul amantului său. Boli.ntineanu, o. 462. 
Să aibă şi stăpină care să le răsfeţe şi stăpîn care să le 
poruncească. Delavrangea, t. 136. cf. Ş.4ine-^nu, Bah- 
ciANU, Alexi, w. o răifălaii şi părinţii ei şi toţi citi 
o cunoşteau. Rebreanu, r. i, 56. Floreal (ăsta e nu- 
mele cu care am răsfătat-o). G.\i..\ction, o. a. i, 45. 
Mă contemplă languroasă Şi mă răsfaţă delicios cu 
şoapta cea mai groasa. Arghezi, vers. 322 Toată 
dimineaţa, mireasa şi ciimnută-sa Xiţa, cum o răsfăţau 
acum Nedclcii, şi-o pitrccură eu găteala. Camil Petres- 
cu, o. I, 94. O răsfaţă părinţii, o mai răsfăţăm şi noi. 
St.\ncu, r. a. ii, 46. Nu te prea răsfaţă bc'irbatul tău. 
H. LoviNEScu, T. 346. îşi resfaţă copilu. alr ii h 
150/157. •> Fig. Revăd nesf ieşitele holde tinere pe 
care adierea dimineţii le răsfaţă in soarele de aur. G.\- 
LACT10N, o. 7. Izvorul tăinuit păstrează citipul Ce un- 
dele rizind ii răsfăţnră. Hr.Nuc, c. P. 63. <^ F^ e f 1 . 
Cu măhrama să răsfoia, .Acoperindu-I pre faţă. B.\r.4.c, 
\. 48/15. Cîţiva jmrumbei sălhaliri ... se răsfăţau pe 
drum. Odobescu, s. i, 381. Se răsfăţa in atitea pri- 
viri drăgăstoase. Delavrangea, s. 48. £,';i sprinten şi 



viu măeălcandrii . . . Zbîrlit şi rotund se răsfaţă, Se-a- 
gilă, se umflă in guşă. Cazimir, l. u. 17. Ca cea fru- 
moasă la chip .şi mindră la fufă să răsfaţă. Zanne, p 
IX, 142 Copilul se răsfaţă, nu dă lacrimi, alr i 82/156. 
<> R e f 1 . pas. Copilul se învaţă, eînd nu se răs- 
faţă. P.^XN, H. 5/7. -^ A înveseli Ea nu mai era copila 
zburdalnică ce resfaţă lumea prin neastimpărul veseliei. 
Sl.wici, n. 1, 124. > Fig (Har) A înzestra Ar- 
ghir . . . Pre care firea-l răsfaţă Cu făptură voinicească. 
Băr.\c, a. 12/21. 

2. R e f 1 . .\ se desfăta (F i g .) Raza cea de pri- 
măvară Peste cîmpuri oscila .Şi-n crepusculul de seară 
Mii de flori se resfăţa. Mureşanu, p. 6/5. Răpită de 
armonia acestor suave versuri . . . , inima se avintă . . . , 
gindul se răsfaţă. Odobescu, s. iii, 35. Iar de vale 
■ . . , livada de pomi roditori se resfaţă veşnic la soare. 
Anohel, pr 58. Tractorul taie brazde mari în zare 
Şi soarele-n oţele se răsfaţă. Beniuc, s. 38. Amiaza se 
răsfăţa în hamacul de aur al toamnei. Vinea, l. i, 5. 
<> Tranz. Bucuria . . . sufletele răsfaţă Cu nespusa ci 
dulceaţă. Pann, e. iv, 115/5. 

3. Refl. A trăi în belşug, a huzuri, a se înib\iiba. 
Cf. LB. .Să răsfăţa in avere ce avea de trăia ca un domn. 
ist. ţ. n. 121. Ticăloşii . . . văz că se răsfăţază în patul 
cel părintesc. Beldim.^n, o. 39. Ion Vodă dcle acum 
armcdei sule o deplină libertate . . . de a se răsfăţa în 
pradă. Hasdeu, i. v 103. Duţu se resfăla . . . , abia 
acuma vedea el ce mare lucru e să ai bani. Slavici, 
N. II, 310. In loc pe Olimp ziii să se răsfiţe. Puteau să 
privască puţin viitorul. Labiş, p. 416- Te răsfuţă intrai 
tău Ca ariciii-n riiibul său. P.\Nx, p. v. i, 136/8 Se 
răsfaţă-n haine lungi Cu un ban în două pungi. Zaxne, 
p III, 179 

i. .\ ocupa un spaţiu mare, a se întinde. Sub noi, 
\'alea-Saeă se răsfăţa cu casele ei albe şi curate, inlre 
două dealuri. Hog.\ş. dr. i, 10. -^ Fig. A se întinde, 
a se lăfăi. Pe roata cirmci se răsfăţa, roşu cu semiluna 
albă la mijloc, pavilionul Turciei. B.\rt, s. .m. 26. Pe 
fatai roşă se răsfăţa un nas de o formă ciudată. Sa- 
DOVEANu, e. 125. <> Tranz. Copacul negru... 
îşi răsfăţa scheletul deşirat Peste buruienişul dimprejur. 
Deşliu, g. 41 

— Prez. ind.: răsfăţ şi (neobişnuit) răsfălez. — Şi: 
(rar) resfaţă vb. I. 

— Pref. răs- + faţă. 

H.\SF.\Ţ.\RI-: s. f. Acţiunea de a (s e) răsfăţa 

1. Răsfăţ (I). Din ceasul ce s-a născut. Părinţii în 
răifăţare ş-in rizgăieli la crescut? Pann, p. v. ii, 5/21, 
cf. PoLizu. Viata cea plină di răsfăţări părinteşti . . . 
făcuse să se dezvelească într-însu o mulţime de dorinţe 
nepotrivite. FiLiMON, o. I, 117. Această asigurare in 
sănătatea ei îi da idei pline de tinereţe, de răsfăţare. 
Bolintineanu, o. 458, cf. ddrf, Alexi, w. Din dis- 
cursul soţului ei înţelegea că i se cere să-şi astîmpere 
dragostea de mamă, mîngăierile şi răsfăţărilc. Rebrea- 
NU, p. s. .32. 4- F i g . A pătrunde ... toate răsfă- 
ţărilv de stil ale unui autor. Odobescli, s. ii, 484. 

2. Răsfăţ (2). Cf . LB. Priimcau cu cea mai destrămată 
răsfăţare glumele, darurile şi sărutările junilor libertini. 
FiLiiioN, o. i, 148. Legănat în răsfăţărilc poeziei şi 
ale frumoaselor arte, voi cerceta numai cum alţii, mai 
pricepuţi, au cugetat. Odobescu, s. iii, 78. Ochii ci 
căutau la el cu răsfăţare. Bassakabescu, v. 83. 4- 
(Popular) Bucurie, veselie. In casă plîns şi răsfăţare 
Ca şi la un harţ mare. Mindrescu, l. p, 202. 

— PI.: răsfăţări. 

— V. răsfăţa. 

RĂSF.\ţ.\T1 s. n. Faptul de a răsfăţa (I): 
răsfăţ (I). Sa obişnuit cu răsfăţatul şi gogolirile babei, 
ca copilul din leagăn cu ţiţa. Rebreanu, n. 192. 

— V. răsfăţa. 

R.X.SF.ĂŢAT^, -\ adj. 1. Dezmierdat, alintat : răzgîiat. 
Gingaşele turcoaice mult răsfăţate, ce stau în veci închise, 
să le fi văzut atunci goale, desculţe, tăvălindu-se pe ză- 
padă. Bălcescu, m. V. 62. Măgarul răsfăţat. Alexan- 



1647 



RÂSFÂŢÂCIUNE 



- 125 



RĂSFIRA 



DBEscr, o, I, 302. Frumosul, răsfăţatul şi zburdalnicul 
Alcibiad, floarea efebilor din Alena Odobf.scu. s 
III, 4;i Ce te-amcsteci dumneata in tocmeala noastră'.' 
. nu te priiiefte! ia obiectat doamna incrunUndu se 
ea un copil răsfăţat. Caragiai-e, o. i, 72. Se purtase 
ca o copilă răsfăţată, rău cresiutâ. .Si..\vici, o. ii, 9li 
Dam lecţii la o fetiţă de şapte ani, destul de frunuisică 
. . . şi destul de răsfăţată. Del.\vr.\ncea, t. 209. /;! 
saloane, printre rochii, F. copilul răsfăţat. Vl-^huţâ, 
A. I, 171. De fete mari e lunca plină. Iar vintul, lăsfăţut 
copil, S-apropie tiptil-tiptil De pe sub fagi, de pe colină. 
CoşBUC, P. I, 87. .S> rugă cu glas de copil răsfăţat. 
Stancu, r. a. iii, 51. Am o călea răsfăţată, .Stă la uşă 
acăţată (Lacătul) . Gorovei, c. 191, -^ F i g . Bineai 
venii, april. Lună răsfăţată! Zburd şi ciut, zglobiu copil. 
Ziulica toată! Iosif, patr. 18. Şterge aste lacrimi, 
răsfăţată floare. Bolintineanu, o. 107. Apele sale 
limpezi se joacă cu veselie In resfălate incovoieturi. 
OooBEScf, s. i, 161. «O- (Substantivat) Kăsfăţalii soar- 
tei. CiALACTio.N, o. A. .'i8. Recunoaşte el singur că a 
fnst un răsfăţat al soartei. Sadoveanu, o. xi, 460. 
Ce mai faci, răsfăţalule? Tot frumos şi deştept? H. 
LoviNEScu, c. s. 29. Celălalt, cu privirea vioaie şi 
inteligentă, e un răsfăţat care înţelege uwr şi nu ia în- 
văţătura in serios. Preda, r 79. -^ (Neobişnuit; des- 
pre £;iistiiri) [Rafinat, ales. Dacă acel om este lacom din 
fire şi . . . dacă are gusturi răsfăţate, el o să se tot plingă 
că nu i-ai dat mezelicuri si trufandale. Odobescu, s. 
III, 39. -^ (Neobişnuit; despre locuri) Plăcut, In- 
cîntător, agreabil. Acest loc pentru plimbare foarte 
răsfăţat era. De frumseţca lui vederea nu se putea-ndes- 
tula. Pann, e. ii, 41/17. 

2. îmbelşugat, îmbuibat. Prin oraşe răsfăţate, Prin 
bordeie şi prin sate, ,Sara, după asfinţit. Urătorii au 
pornit. Beldice-AN-u, p. 66. Xişte oameni cu port răs- 
făţat şi foarte de aur purtători. Xenopoi., i. r. i, 24. 
Capitala Moldovei oferi, tntr-o vreme, icoana unei vieţi 
sociale nu numai bogate şi răsfăţate, dar şlefuite şi dis- 
tinse. CiALACTiox, A. 16 >■ (Har) împodobit, ornamen- 
tat. O cusătură înavuţită si răsfăţată cu fir de aur. 
AR (1829), 247-/29. 

3. (Despre locuri) Larg, întins. Un oraş marc in 
mijlocul unei cimpii răsfăţate. Gorjax, h. i, 113/9. 
Partea sudică a ttrgului este mai răsfăţată decît cea 
nordică. I. Ionescu, p. 424. lală-ne ajunşi la Valra- 
Dornei, un mic lirguşor zidit intr-o poiană mare, răs- 
făţată Intre munţi. Gane, n. iii, 98. >• Răsfirat. O 
maramă albă cu-aur semănată Ii învăluieşte păru-i 
răsfăţat. Bolintineanu, o. 51. Coamă răsfăţată. 
DR. V, 294. 

— Scris şi: resfătat — PI : răsfăţaţi , -te. 

— V. răsfăţa. 

f RĂSFĂŢĂCIUNE s. f. (învechit, rar) I. Răsfăţ 
(I). Răul nu esle altul decît multa îndestulare şi răsfă- 
ţăciune. V.ic.iREscuL, ist. 290. 

2. Desfătare; voluptate. .Suntem . . ca nişte do- 
bitoace necurate, tăvăli ndu-.se in răsfăţăciunile cele spur- 
cate şi de nimica. Antim, p. 130. 

— PI.: rcisfăţăciuni. 

— Răsfăţa -f. suf. -(ă)ciune. 

R.4SFÂŢĂTtR\ s. f. (Rar) Răsfăţ (1). Cf. Poi.izu, 
Barcianl'. / se desfăşurau ca dintr-o curte frumoasă 
scene de iubire: răsfăţaturile ei de copil drăgălaş, po- 
reclele dulci, copilăreşti. Vlahujâ, s. a. ii, 248, cf. 
Alexi, w. 

— PI.: răsfăţaturi. 

— Răsfăţa + suf. -(ă)tură. 

RÂSFĂŢÎF, s. f. (Regional: în I o c. a d v.) Din râs- 
lăţie = din distracţie, din plăcere. Fu numai din răs- 
făţie am venit pe aici şi am căzut prins. Reteganul, 
p. iii, 81. 

— Răsfăţ + suf -ie. 

RAsFET s. n. V. ruşfel. 



r.\sfetAr 



rusfelar. 



U.ĂSFIERBE vb. UI. lî e fi. (Rar) A fierbe timp 
iiulehmgat ; a fierbe mai mult deett e necesar. Să 
iai un ou de rindunică şi să-l fierbi piuă se va răsfierbe. 
I'amfile, duşm 91. 

— Prez. ind.: răsfierb 

— Pref. răs- + fierlie. 

RĂSIILÎ vi). IV. T r a n z. (Neobişnuit) A răsfoi, 
a frunzări. Resfilise . . . pachetul de scrisori, conv. lit. 
IV, 77. (Intranz.) O lampă la lununa căreia res- 
fiha dama într-un pachet de scrisori, id. ib. 

— Scris: resfili . — Prez, ind.: răsfilesc. 

— De la filă. 

R.ĂSFIRtV vb. I T r a n z. A desface fir cu fir, a separa 
intre ele firele părului, ale bărbii etc, îndepărtîndu- 
le unele de altele: a răşchira. O aură u.mrc ii mîngiie-n- 
cet fruntea Şi părul ii resfiră. Heliade, o. i, 215. 
Alunei băiatul işi răsfiră părul, încalecă .şi zbură cu 
bidiviul lui. Ispirescu, l. 164. Părul galben ră.'sfiriu- 
du-şî. Răsturnat peste răzoare . . . Doarme leneş craiul 
Soare. Goga, g. p. 81. Vintul îi resfira puţin părul. 
Gîrleanu, n. 96. .Şl pling şi eu, şi Iremurînd Pe umeri 
pletete-i resfir. Bacovia, o 26. Bădia Ionică . . . mă 
întrebă zorit . . . , răsfirîndu-şi barba Br.\escu, a. 88. 
Boierul Dumitraşeu, răsfirîndu-.4 în degete frumoasa-i 
barbă cănuttă, mă întrebă cu seriozitate . Sadovea- 
nu, o. i, 359. Vîntul . . , adiind uşor. ii minglia frun- 
tea răsfirîndu-i pletele şi barba lui albă. Bart, s. m. 
64 Nici părul tău, bălan mănunchi de spice, Nu-l 
mai resfir, cu degetele, eu. Beniuc, c. p. .30. Murgul, 
d-auzia, Coama-şi resfira, Vintul despica Şi mereu zbura. 
Teodorescu, p. p. 445. -^ Refl. Xişte coame cas- 
lanii undoioase se resfiră peste umerii şi pcptarul lui 
înfirat. Neoruzzi, s. i, 21. Pe-o sofa ea zace dusă 
. . . , păru-i se resfiră. Macedonski, o. i, 211. Corbea 
mi se întrista, I.ăcrămile îl trecea. Barba i .s-c resfira. 
ŞEZ. IX, 171. <> Intranz. .Şi mai sus între smicele 
Cîntă două turturele. Una răsfiră din pene. şez. ii, 
220. <0> Refl. (Prin analogie) Apa Cricovului . . . cu 
mii de pirîie ce se resfiră şi se-mpreună, împestriţează 
matca sa. Odobescu, s. i, 63. Era alb ca varul şi sub 
pielea lustruită a obrajilor să resfirau . . . firele vinelor. 
Dei-.vvrancea, t. 12 Apa scade răsfirindu-se în larg 
pe matca bolovănoasă. Vlahuţă, o. a. 416. Deodată, 
se re.'ifiră din înalt mănunchiul strălucitor al razelor 
de soare şi pcs/p cimpie năvăli un val de aur. Gîble.anu, 
n. 225. 4^ A întinde in lături, a desface. Păsări c-un 
viers nemaipomenit de subţire-şi resfirau aripile de je- 
ratic. Delavrancea, s. 90. Se opri dinaintea unei 
oglinzi . . . şi-şi mai resfiră legătoarea de la gît. Hogaş, 
M. N. 31. Trifon Guju îşi răsfiră picioarele şi întinse 
genunchii ca să se înfigă mai puternic pe loc. Rebreanu, 
R. II, 195 Un zarzăr . . . Şi-a răsfirat crenguţele ca 
spinii. TopÎHCEANU, b. 5. [Găina] îsi resfira o aripă. 
Cazimir, gr. 85. Resfiră degetele mlinii cu inelul pe 
piept. CĂLiNEScu, s. 330. Şi-şi resfiră penele Ca mîn- 
dra sprîncenele, Şi-şi resfiră codiţa Ca şi mîndra frun- 
tiţa. Reteganul, tr. 121, Curcanul ra.s/'iro penele şi 
se-mbufoaie. alr sn ii h 382/2. 

2. R e f 1 . .'V se întinde în diferite direcţii, a se 
împrăştia, a se răsplndi : (despre fiinţe) a se răzleţi. 
Se învie D[u}mn[i;]dzău şi se rrăsfire-se vrădzimaşii lui. 
psALT. HUR. 55f/8. Ca apa vărsaiu-me şi se sparse (s e 
răspiră, să-mprăştiară o. răsfirară-să h) 
toate oasele meale. psalt. 36. Că doară că ne vomu 
rc'isfira pre pămînt lat. Palia (1581). 45/7. Se răsfirară 
limbile preste toată lumea. MoxA, 348/27. Bate-voiu 
păstoriul .şi să vor răsfira oile. N. test. (1648), 60^/11. 
începură a se răsfira aceale reale eresuri şi învăţături 
vicleane întru mulţi oameni (a, 1652). gcr i, 163/35. 
Pre aceia . . . carii . . . în Zurul se răsfirase, pre toţi 
i-au prins. Şincai, hr. i. 231/24. [Norii] moi nainte de 
opunerea soarelui se răsfiră. Calend.vriu (1814), 81/17. 
Oştirile otomane se răsfirară pe lungul unui .şanţ la 
poalele dealului. Bolintineanu, ap. cade. Stolurile 



1655 



RĂSFIRARE 



126 



RĂSFOIi 



de ciori se răsfira, st amesttră, se gonesc. Delavhancea, 
ap. CADE Din apus Se răsfira fierhind un nor De-un 
rece vini adus Coşbuc, i>. i, 2:î.'i. Prin burlane şiruia 
spumă albă, rare se răsfira pe şiwoaiele de a]>ă ca o 
danielă. SanI)i:-Aldea, a. m. 56. Pădurea .vc răiea 
acuma, răsfirindu-se în copaci sinţiuraUci. Hebueanu, 
N. 286. Ineel-incel, in zare se ridică o pinză alburie de 
fum, care se înălţa răsfirindu-se şi se pierdea in nemăr- 
ginire. S-^DovEANf, o. II, l.'i. Ciulul meu ca mana se 
răsfiră Pesle jalea grea a neacului . Bemuc, v. 78. 
Tălărimea Se-nşira Şi fugind se resfira Cile unul , unul, 
unul. Ai-ECSANDRi, p. p. 8(1. .Să iese fumu prin sale, 
,Hă se nalte sus pe ceri. Să se resfire /irin Ieri. Hodoş, 
p. p. 1-4}. <^ Tranz. Să nu vnr inieleage loli nu i 
vina noaslră ce-i de vina celuia ce-au răsfirai rumânii 
prin alic ţări. n. test. (1618), vir/2. Ţugurlan dezlega 
snopul, ii lua in braţe, ii răsfira de-a lungul co.fului , 
ii dădea drumul in inima furluuoasă a maşinii. Pkeda, 
M. :i58 i'a din fialme că bălia Şi şerpii ii răsfira. P.\s- 
cuLEscu, i.. p. 202. <Q> !•■ i g . Iar in norul de pro- 
fume Două suflete de flori Le desparle-al nopţii mire 
Cu faniaslica-i şoplirc, l.e resfiră pină mor. Eminescv, 
o. I, 14. In zboruri rolunjile, tăiau mari păsări slava; 
un farmec de poveste se răsfira sub cer. L.\Biş, p. 77. 
Că-n şură mai bate viului Şi imi mai resfiră gindul . Hodoş 
p. p. 200. <0> E X p r. Aşi răsfirn iiuoazul (pe cineva) 
= a-şi vărsa necazul pe cineva Xu-ţi răsfira năcazu 
pră copil. AI.R II 3 172/29. ^ Tranz. A presăra, 
a risipi, a împrăştia. Pesfirind pe a lor cale nişte ne- 
mernice flori. N'egruzzi. s. ii, 12. Se apucă să-şi adune 
geamantanele, coşurile şi legăturile pe care le resfira.\e 
in compartiment. Rebpeant, r. i. 12. >• Tranz. 
.şi refl. (învechit) A (se) destrăma, a (se) dizolva. 
/.>[o]m[n]u/ rrăzfiră sfalul limbilor, psalt. iitr. 27r/4. 
Atunce se răshirară multe părţi impărăţiia Pimului. 
MoxA, 964/7 4. (Regional) A se rări (Oliinboca — 
Caransebeş) ai.h ii 3 499/27. Să mai zmulgeau fire de 
porumb, să se reisfire. ib. 

3. Tranz. (învechit, rar) A dezvălui; a Înşira, 
a analiza. Ne rezervăm a mai resfira încă şi alte mis- 
terii ale chemării în ajutoriu puterilor armate. Bariţiu, 
p. A. II, 407. <î> R e f 1 . pas. Care lucru mai pre 
larg se va răsfira mai jos Maior, ist. 12/7. >■ Aşi 
reaminti, a depăna. Drumariu-.şi taie calea . . . .Şi-n 
mintea sa resfiră pe drum ce-a petrecut. Miuieşanu, 
p. 135/11. -^ A răsfoi, a foileta I'izica am resfirat-o, 
despre fiinţi şi naturi , Matematica asemeni am cercetat-o 
de rind. Pann, h. 64/10 

— Scris şi: răzfira. — I'rez. ind : răsfir si (iar) 
răsfirez. — Şi: resfiră vb I. 

— Pref. răs- + fir. 

HASFIRARE s. f. Acţiunea de a (s e) răsfira: 
Imprăştiere, răspîndire, risipire. Cii resfirure din rain 
ieşită D-arome florile-li mă-nvăliră. I Văc.^resci :i., 
p. 503/1, cf. DDBF. Pesle spinările de pămini sr zărccui 
. . . desfăşurările grăbite ale sulurilor cenuşii de fum 
şi răsfirarea lor in goana vinlului. Sadoveani-, o ii 
105. 

— PI.: răsfirări: — Şi; resfirăre s, f 

— V. răsfira. 

RĂSFIRAT' s. n. (învechit, rar) I-aptnl de a se 
răsfira; risipire, imprăştiere. Rrăsfiralul /['^nijlilor 
adunra-va. psalt. hi:r. 123'/26. 

— V. răsfira. 

R.ASFIRÂT-, -A adj. I. Cu firele (părului, bărbii 
etc ) depărtate unele de altele. Caii repezi, ageri, cu 
coame răsfirate. Cu nările aprinse, cu gurile spumate. 
Alexandri. sci;, m. 30. /•.Vai; toi căluşei rotunzi . 
cu coamele răsfirate. Odobescu, s 1, 161. Hăsfiratul 
păr de aur p-'ste /lerini se-mpră.ştie . Hm i .ne ser, o. I, 79. 
Piacleele şi sepulele cu peri glandulari răsfiraţi. Gbe- 
CEscu, FL. 127. Era plăpind, Cv ochi albaştri, cu pri- 
virea clară . . . Cu părul blond si răsfirai in vini. D. 
Botez, f s. 29 Cum sta pe pat rezemată de pernă cu 
porul răsfirat, priviid in jos, era tulburător de frumoasă. 



Vlasiu, d 181. Iar la masă cine-mi şeade Cu bărbile 
resfirate Şi eu pletele /lisH/c !' Teodore seu, p. p 478. 
■♦• îndepărtat unul de altid. desfăcut; răşchirat Olt 
zice degete moi, calde şi răsfirate ulr uminduror minilor. 
HiKiAŞ, lut 1, KJCi. /-.'o .sr apropiase si-şi lipise corpul 
de el cu braţele nureu răsfirate. Rebreanu. r. i, 159. 
Lingă un mesteacăn bătrin răsfirat in crenguje fine, 
dădui peste o cruce strtmbă de grezie. SAr>ovE\Nu, o. 
VII, 347. 

2. întins pe o suprafaţă mare, împrăştiat. Satul 
este o adunătură de case răsfirate. Bolintineam', ap. 
CADE. Aerul, răsfirat în unde diafane subi arşiţa soarelui 
de vară, oglindeşte ierburile şi bălăriile din depărtare. 
flniiHF.scu, s. iii, 14. Peste arbori răsfiraţi Păsare 
blinda lună. Kminescu, o. i, 186. Mai în sus, pe coaste, 
răsfirat, si' iniinde satul Slavici, n. i, 39. Intre /lustia 
apelor pontice şi melerezuri, crescu.seră in cinei ani sălcii 
răsfirate, in care cînlă cucul primăvara. Sadoveanu, 
o. XIII, 318. Şapte .lale răsfirate s-au legat mănunchi. 
V. ROM. septembrie 1954, 79. <> i-"ig. Lucruri ce faci 
mirate-\ sufletul mieu răsfirate. Dosoftei, ps. 469/2. 
Pacea. . . calmul scrii resfirat pe vecernia greierilor . . . 
mă biruiau. Oalaction, o. 348. ■^ Răzleţit. Fotografii 
alergau răsfiiaţi pe lingă rinduriU ee defilau. Staxcu, 
R. A. i, 231. -^ (Despre litere, cuvinte etc ) Rărit, 
distanţat, spaţial. Asigurarea uciasla a ziarului semi- 
oficial . este tipărită eu litere răsfirate Bariţiu, p. 
A TU, 332. > (Despre pâniîn,) Puţin îndesat, aftnat. 
Griul pofte.şte pămînt mai' mult indesat decît resfirat. 
KcoNO.MiA, 3.6/20. 4. ]•' i ,!,■ Nestatornic. Ş-ai o fire 
resfirată, Te-ai iubi cu huma toată Honoş, p. p. 120. 

— PI : răsfiraţi -te. — Şi: resfirat, -ă adj. 

— V. răsfira. 

RĂSiT.OCi vb. IV. (Regional) T r a n z. şi refl. 
.\ (se) răsfăţa, a (se) desmierda. Cf. cade, l. rom. 
1959, nr. 3, 67, i. cr vii, ,52, alrm i/ii h 318, alr 
ii/i h 150. 

— Prez. ind.; râsf tocesc. 

— Pref. răs- + fioc. 

RĂSFLOOAT, -Ă adj. v. răsfloell, 

HĂSFLOCÎT, -Ă adj. (Regional) Răsfăţat, dez- 
mierdat; răzgiiat. Cf. rev. crit. iv, 86, l. uom. 1959, 
nr. :,, 67, i. cr. vii. 52. alr i 443/776. 

— PI.: răsfiociţi, -te. — Şi: răsflueiâl. -fi adj L. 

COSTIN, OR B\S. 173. 

— V. răsfioei, 
R.\SFOCi s. n. V. orăsfof. 



HASFO(;= s. 



râsfiiji. 



RASFOii vb. IV. Tranz. I. A Întoarce foaie cu 
foaie o carte, un ziar etc, citind în fugă; a frunzări. 
Cf. I'OLIZL'. După ce am răsfoit cartea ta, m-am luat 
in adevăr cu plăcere de pe urmele tale de vinător. Ono- 
BEScu, s. III, 3. Am răsfoit un vraf de tomuri Dela- 
vrancea, t. 264, cf. ddrf, Barcianu. Dan răsfoieşte 
dosarele, pe care i le-aduse.se de cu seară ajutorul Vla- 
iiLŢ.l, o. A. 292. Matei răsfoia hîrtiile aduse de copil. 
D. Zamfirescu, V. Ţ. 37, cf Alexi. \v. Răsfoiesc un 
carnet în care treceam note aproape zilnice. Brătescu- 
VoixEşTi, ap. cade. Ilerdelea, cu /lipa-n gură, răsfoia 
cîte-o carte. Rebreanu, i. 67. Luam cartc-^, o cercetam, 
o răsfoiam yi găseam in ea ciuiintele şi ritmul prozei mele. 
G.\L.\CTI0N, o. 34. începu să răsfoiască un album vechi. 
C. Pf.trescu, c. V. 230. Şmil răsfrjieste o carte eu co- 
pcrţile negre şi roase. Şahi a, n. 96. M-am păzit să scot 
volumele din rafturi .şi să le răsfoiesc. Sadoveanu, o. 
VI, 262. Ia cartea in mină şi o răsfoieşte cu aviditate. 
Sebastias, t. 174. Răsfoind o carte ilustrată. Teodo- 
reanu, m. u. 146. în timp ce vorbea, răsfoia paginile 
scrise. Vlasiu, d. 165. Ciocirlan răsfoia jurnalele. 
CĂLiNEscu, s. 271. începu să răsfoiască ziarele de 
dimineaţă. Stancu, b. a. iv, 393. Femeia . întorcea 
cu grijă [foile] una după alta, ca şi cum ar fi avut de 



1664 



rAsfois 



- 127 



RÂSFRÎNGE 



gtnd să răsfoiască toată cartea Ohmetrius, a. 147. 
Şedea la biroul aăii, jie cart se uf lan ziarele din acea dimi- 
neaţă. Le răsfoise. Vornic, v. 104. Moromete răsfoia 
ziarul nepăsător. Pkkda. m. 1;î1. Cărfi peste cărfi în 
tuipfi sfiriiloare, lui răsfoiam ru deijtie subţiri. l..\Biş, 
!■. 137. După ce imi.-:afirilur li se arătau căţeii împăiaţi 
din vitrină, albumul de familie, pe care-l răsfoiau eu 
o grabă indiferentă, aceştia treceau la discuţia propriu- 
-zisă. B.\BBL', I". le;!. Am răsfoit .şi eu revista asia. t 
februarie 19fi2, 15. liăsfoaic foaia (=- ziaru\). a iu 5, 
cf. IV 8. -O» Refl. Cartea veche singură se răsfoieşte, 
învăţată de boantele deşte. Aughezi, vers. 193. <0> 
«^ In tran z. Am început a răsfoi prin ziare străine. 
Eminescu, g. p. 6. "v- F i ;,'. .S'(i nu răsfoierili Prea repede 
filele Frumuseţii ce eşti, Te bucure zilele! Riaga, p. 
111. -^ F i g. A căuta ceva amănunţii, a cerceta. 
îşi răsfoiesc mintea peidru a găsi o materie convenabilă. 
Maiorescu, cr. I, 122. înaintea omului, ştiinţa modernă 
deschide orizonturi fără margini . ... îl îndeamnă să răs- 
foiască tot mai mult tainele măreţe ale naturei. Gherea, 
ST. CR. II, 73. ^ F i g. A rememora. Ceasuri întregi 
şi pină noaptea tîrziu, răsfoiam viaţa noastră de .voala. 
Hogaş, dr. ii, 120 

â. A răsfira, a desface. Curcanul îşi răsfoieşte coada. 
alr sn II h 382. <> Refl. F i g. Buzele ei fragede şi 
rumeioare se răsfoiră într-un rîs de nebunatică bucurie. 
Odobescu, s. iii, 202. -^ F i g. A împrăştia, a risipi. 
Voi răsfoi in vinturi a castităţii floare. Macedonski, o. 
II, 23. 

— Scris .şi: resfoi. iidrf. — Prez. ind.: răsfoiesc. 

— Pref. răs- + luaie. 

RĂSF012 vb. IV. Refl. (Neobişnuit) A se lăfăi, 
a se desfăta. Hangiul, de viţă venetică, bogat putred, 
se răsfoia in duhoarea de ţuică şi vin, pe cind Mama 
Stanca [Civuleaşa sta la gura sobei, mîhnită d-ale vieţei. 
Del.\vr.\ncea, s. 7. 

— Prez. ind.: răsfoiesc. 

— P<-et. răs- -f foi. 

RĂSFOIAL.Ă s. f. Răsfoire. [Manuscrisulj na stir- 
nit curiozitatea unei răsfnieli de cinci minute. C Pe- 
TRESCU, c. V. 148. 

— Pl.: răsfoieli. 

— Răsfofi + suf. -cală. 

R.4SF0I \T, -\ :uij. v. răsfoit. 

RĂSFOIRE s. f. Acţiunea de a răsfoi' (1). Cf. 
PoLizu. Citeva poezii luate din prima resfoirc. M.aio- 
HEscu, cr. I, 121, cf DDRF, Alexi, w. Era adincit 
tn răsfoirea lor [a albumelor] cind din odaia de pian 
se auzi altceva decît obişnuitele valsuri. Brătesch-Voi- 
NEŞTi. p. 164, cf. V. ROM ianuarie, 1951, 198 

— Scris şi: rcsfoire. — PI.: răsfoiri. 

— V. răsfoii. 

R-ĂSFOSt, -\ adj. Desfăcut in foi. răsfirat. Cf. 
DDRF, Alexi, \v. i\Iiinile-mi rătăceau în neştire pe 
petalele roşii, trandafiri răsfoiţi. Petic.*, o. 329. Se 
ridică mai întii prin citeva bătăi de aripi, cu coada răs- 
foiată direct în sus, şi apoi ţîşneşte ca o săgeată. Lisţia, 
p II, 145. 

— PI.: răsfoiţi, -te. — Si: riWoiiit, -ă adj 

— V răsfoi'. 

RĂSFR,\m1XT.\ vh. 1. 1 r a n z. (Rar) A frănilnta 
(timp Îndelungat) De bătrin cîine culcuş ia-n ghiară 
li resfrămînlâ-n turtă dr ceară I. V.'Îc.'Chescll, p. 
330/12. 

— Scris: resfrămînla. — Prez. ind.: răsfrămlnt. 

— Pref. răs- + frâmlnta. 

R.ĂSFRÎ.XARE s. f. (Neobişnuit) Lipsă de cumpătare, 
exces. Răsfrînarea lor le-a pricinuit cea de istov piire. 
Beldiman, n. p. II, 157/25. 

— Pref. lăs- + [Injfrinare. 



R.\SI"RI\.4t, -\ adj. (Neobişnuit) Necumpătat, ex- 
cesiv Sardanapal , din sinul ceii mai răsfrintate trufii, 
au poruncit să prigonească pe magi Beldiman, n. p, 
u, 98/lK. 

— PI.: răsfrînaţi . le. 

— Pref. răs- + [Injfrlnat. 

RĂ.SFRi\«i.\TOR, -O.ĂRF adj. (învecliit, rar) Ca- 
re răsfringe, refractant. Cf Poiizu > (Despre verbe) 
Reflexiv. [Verbe] refle.rire lir^fringăloare). gr. h.(1835), 
81/5. 

— PI.: răsfringătoii , -oare. — Şi: resfriiiyAtor, -oare 
adj. 

— Răslrlnjte + suf -ălor. 

HĂSFHÎXCi.ĂTl \\\ s. f. (Rar) Partea răsfrlntă a 
unei haine; cută; (rai) răsfrlnsâtură, răsfrîntură. Mai 
băgat şi prin toate răsfringăturile şi cusăturile hainelor 
pre cit stălu cu putinţă, (inii ian, h. II, 22/30. 

— PI.: răsfrini/ălnri 

— Răsfriiiqe + suf. -ătură. 

RĂSFRiXCiE vb. III. I. T r a n /.. A Întoarce in 
afară, a Îndoi; a desface. Cf. lb. Mu rupe pănuşile, 
ci le răsfrînge şi le împleteşte, legînd în acest chip mai 
mulţi păpuşoi la un loc. I. Ionescu, c. 161/3, cf. Polizu, 
DDRF, B-ARCiANu, Alexi, w. M-aşteptaţi, vin şi eu 
cu voi. Cămaşa răsfrîng-o de mineci . Coga, p. 43. ISăiu 
. . . din palme enervat, răsfrîngîndu-şi buza de jos. 
Teodoreanu, m. II, 135, cf. 387. îşi ră.^frinsc braţele 
în laturi şi rămase strimb şi mid ca şi crucea. Sadovea- 
NU, O. VII, 347. // cercetaşi răsfrînse buza de jos îrdr-o 
schimă de supremă compătimire C. Petrescu, a. r. 
16. Pop, tinicliigiul, şi-a răsfrînt buzele cu oarecare 
ciudă. G.VLAN, z R 295. Dalha-i soţioară, de-l vedea, 
Mîniccle-.fi răsfringea: Punea sita şi cernea. In copaie 
frăminta. Frumos colac că făcea. Teodorescu, p. p. 
141. <0> I^ ef 1 . [Buza] de deasupra se resfringea in sus. 
Creangă, p. 239. Cît poţi redea cu ochii, totul e o întin- 
soare neagră-vînătă de valuri cari se pierd, se răsfrîng, 
se aruncă cu furie asupra vaporului, voind să-l înghită. 
Dunăre.vnu, ch. 55. 

II. 1. Tran z. A proiecta lumină asupra unui 
obiect, făc!nd-o să se reflecte ; (subiectul indică un 
obiect) a reflecta lumina primită; (învechit) a refringe 
(I). Cf. PoLizf. Soarele în unde, în raze aurite. Lumina 
îşi răsfrînse pe steagul tricolor, .\lexandrescl'. o. i. 82. 
Şi murii netezi, roşii, de marnuiră curată. Lumina lunii 
blînde în sală o resfrîng. Eminescu, o iv, 159, cf. 
DDRF, B.1RCIANU, Alexi, \v. Am O Oglindă şi mă joc 
Cu razele ce le răsfrîng, .Mutindu-le din loc in loc. Le 
risipesc şi iar le string .Vnghel-Idsif, c. m. i, 24. '..'im- 
piile de rouă resfrîng de mii de ori Seninul dimineţei 
cc-n purpură scîrdeic. Eftimiu, c. 73. Chiar diamantu- 
lui, ca să sclipească, Ii trebuie o rază s-o răsfrîngă. 
Cazi.mir, l. V. 77. Pe masă ardeau două luminări ce 
răsfringeau luminiţele odăii pină în fundul curţii. Hrâ- 
escc, o. a. II, 74. Făclioara feştilei de seu răsfrîngea 
luminiţi in ochii lor. Sadove.vnu, o. v, 686 La ora 
aceea, crestele de piatră ale Hăsma.şului Mare se aprin- 
seseră . . . ca în toate serile, răsfringind asupra cîmpiilor 
miile lor de reflexe roşiatice. Bogza, c. o. 32. (Refl.) 
Luciri de arme crunte, palate roş cu sînge. Pe care-o 
rază vie din soare se resfringe. Alecsandri, p. iii, 289. 
Razele lunri se resfrîngeau cu vii licuriri . . . , răspîn- 
dind pe cer .vi preste rîu o dulce lunvnă. Odobescu, 
s. I, 142. <> Fi g. Era in acea vreme cind .•ioarelc apune 
■Şi zîmbele de-adio ră.sfrînge peste cer. Macedonski, 
o. I, 255. .Şi, deodată, ea tresare. Faţa ei răsfringe foc. 
Cerna, p. 131. Privesc de-aicea astrul, Ca să-mi res- 
fringă totuşi liaza privirii tale. Camil Petresci', v. 
27. 4- R e f 1. (Despre umbră) A se proiecta In chip 
de imagine pe o suprafaţă; a se profila. Umhra ei se 
resfringea în părete. Eminescu, n. 61 •♦■ Refl. (Des- 
pre sunete) .\ se Întoarce sub formă de ecou; a so re- 
peta. Chiotele lor răzbăteau pînă-n adincul băirînelor 
păduri . . . , răsfringlndu-se de două-Irei ori, parc-ar fi 
fost chiuite de alte guri nevăzute. Sandl-Aldea, v. p 41 



1675 



rAsfrînge 



128 - 



RÂSFRÎNT 



Dar sus in pădure Ce zvon se răsfrtnge? Horea, p. 
64. (T r a n z ) Suntie prelungi, jăluitoare, se loueau de 
pereţii siincilor, eare le nisfrinyiuu spre lary. Bari . 
s. M. 57. 

2. Triinz. ( invtctiil) A n-.spiiiHV un at;ir anual, 
a sili pe duşman să se relras{ă. I'rinlipul Miidiilof . 
i-au lunii şi i-au râsfrini inlr-o clipială. ah (1829), 
292/28, ci. PoLizu. (Fig.) [Minlea] mă luminca:,',. 
ca să ş/i'i; resfringe Cursele duşmane, i>er unde nor fi. 
MuREşANU, p. 106/4, cf. Barcianu, Alexi, w. 4- 
(Învechit, rar) A combate, a nu admile, a nu accepla, 
a respinge. Zimmermann resfring" obsenmliuinle lui Gm- 
is:. B.\RiŢir, p. \. iii, 2.15 

:i. Refl. Fig. (Urmai de determinări introduse 
prin prep. ,, asupra", ,.lu") A se face simţii (infUien- 
tînd, Inriurind. delcrminind) : (Învechit) a refrînge (2). 
[Bucuria] sâlâşluindu-se in simliloarea inimă a unui 
prielen se răsfringe . . . in pieptul nnsiru. Marcovici, 
c. 10/19. ,4r<"a.s((( scădere se răsfringe chiar asupra gu- 
iicrnămintului. Bolinti.seanu, o. 284. Dar epoca de 
degradare in care el a trăil s-a rcsfrinl asupra acestui 
frumos geniu. Odobescu, s. i, 49. O expresie de durere 
sl'işieloare, care ... .te răsfringea asupră-i. D. Zamfi- 
re seu, V. Ţ. 45. Asupra capului meu se resfringea via 
lor iubire. M. I. Cabagiale. c 71. 

4. Tr a n z şi refl. A (se) reflecta pe o suprafaţă 
lucie sau într-o oglindă: a (se) oglindi. Frumoasele 
nu-mu-uiia . . . se inaliâ pe marginea apelor şi-şi răs- 
fring tntr-insele capetele lor de azur. CR (1846), 179=/11. 
La dreapta curge un riu, in undele căriua se resfrfnge 
umbra tufişului de pe mal. Odobescu, s. iii, 59. In 
lacul cel verde .Şi lin Resfringe-se rerul senin. Eminescu, 
o. i, 492. Printre valuri care pling . . . Felinare se răs- 
ţrtng. Macedonski, o. i, 200. Ostroavele — grădini plu- 
litoare — tşi răsfring in valuri răchilele argintii. Vla- 
HUŢĂ, R. p. 21. o oglindă ii răsfrinse cliipul, şi văzu că 
nu mai era copil, ei un om cn ochii trişti şi eu fire de 
argird pe timple . An(}hei.-Iosif, c. l. 17. Mănunchiuri 
de raze aurii se întreceau prin văzduhul înveselit, min- 
glind păminlul crăpat de dognreala zilelor trecute, răs- 
frîngindu-se zglobii în oglinda riului. Rebreanu, n. 
79. Pe asfaltul ud se resfring luminile felinarelor. Baco- 
via, o. 236. O oglindă . . . răsfringea un colţ din camera 
de culcare. Galactiox, o. a. i, 63. Ca-n unda lui .«■ 
răsfringea seninul, Iar sufletul mi-tra ca unda lui. Cazi- 
MiR, L. u. 28. Cerul cu lumea lui de stele se resfringea 
in apă ca într-o oglindă neagră Bart, e. 251. Luna se 
resfringea în apă. Câlinescu, s. 188. Apa elcşteutui 
e netedă şi răsfringe ca o oglindă lumina soarelui înălţat 
de vreo trei sulije. C.amii. Petrescu, u ii, 38. <> Fi g. 
Şi lăcrăma de sîngr, obrajii mei arzind, Răsfringe frumu- 
seţea, icoana osindilă. Ce o blestem plîngind! Alexan- 
drescu, o I. 105. Adevărul... se prezintă în acele 
momente dinaintea lui . . . , arătindu-i oglinda în care 
se răsfringeaa crimele prin eare ajunsese la mărirea 
în care se afla. Fii.imon, o i, 104. Artele şi poezia au 
ştiut să-şi în.tu.ţească şi au izbutii să resfringă. in produc- 
ţiuni de merit, toate aceste felurile fapte .ţi .limliri. Odo- 
bescu, s. III, 51. Şi-n apa lor răsfriid-ani minunea 
tinereţii Macedonski. o, i, 3. Coşbuc . . . resfringe in 
creaţia lui un alt mediu, o altă clasă. Gherea, st. cr. 
III, 126. Mi-i milă-n preajma unui zimbet stin\. In 
care-o viaţă-ntreagă sa resfrins. Păun-Pincio. r (iS 
Se gîndi . . . , cu ochii mari răsfrîngînd mereu petre- 
cerea domnească, dar văzind de-acumn numai 
pămîntul aspru .şi totuşi ademenitor. Rkbreanu, i. 147 
!n sufletele noastre, o slabă adiere. Lumina cea mai 
mică ... O umbră, o /xnumbră mările se resfring 
Eftimiu, î. 177. Dădea drept pildă o picătură de rouă 
în care se resfringe tot ce e.xistă. Camii, Petrescu, t, 
II. 220. Conţinind in sine toate planurile universului, . . 
[omul] are putinţa să-l răsfringă in întregime. Vianu. 
M. 87. Mai e o poezie a locurilor vechi. Unde răsfringem 
vremea ca stelele în unde. Deşlu:, g. 5. 

— Prez. ind.: răsfring; perf. s.: răsfrînsei; part : 
răsfrînt. — Şi: resfrinife vb. III. 

— Pref. ros- -|- frlnge. 



RÂSFnfxGERE s. f. Acţiunea de a (se) răs- 
fringe .şi rezultatul ei. 

1. îndoire in afar;i : desfacere. Cf. răsfringe 
(I). Ci jidr] , Harcianu, Alexi, \v., Cantuniari, 

1. M, 17(1. 

II. I. l.dininii. radiaţie luminoasă, lucire, strălucire, 
(.f iiMLU. Resfiingeri întinse de lumină [în port], bu- 
letin, c. (1840), 307-/5, ef. Polizu. Soarele nu era 
departe de-a apune. FI se culca în nori. Răsfringerile 
lui făceau valuri de aur şi rubin. Bolintineanu, o 
429. Răsfr îngeri roşii de amurg Se sfarmă-n licăriri 
mărunte. Topi'rceanu, b. 28, La răsfringerile focului 
văzu pe .starostele Xechifor Căliman călare. Sadoveanu, 
o. XIII, 68. într-un pisc depărtat al înălţimii, apăruse 
răsfrîngerea zorilor pe luciu de stincă. id. ib. 494. 
<> Fig. In viaţa mea aviil-nm un dor şi-un vis dea- 
cele Ce jtoartă pe-a lor aripi resfrtngere de slele. 
Alecsandri, Poezii, 493. Li-s frunţile albe Răsfrîngeri 
de vis. I.esnea, c. d. 99 

2. Reflectare, oglindire. Cf răsfringe (II 4). 
Resfringerca soarelui pe suprafaţa bălţii mă orbise de 
tot. Alecsandri, o. p. 267. Ceti cu obrajii înfloriţi, 
desigur din pricina resfringerii culorii afişului. Bră- 
TESCu-VoiNEŞTi, p. 166. Nourî negri treceau grabnic 
pe sus; din cind in cînd ieşea luna in aburi, ea o răsfrin- 
gere a lutui în lacuri albastre. S.vdoveani-, o. vi, 501. 
<0» F i g. Cultura lor [a romanilor] e.sle o răsfrîngere a cut- 
lurei greceşti, mn (1836), 71-/23. Naliunea română vro- 
ieşte ca poezia română să îmbrăţişeze toate simţiminleţe 
sale; aspiraţiunile ei naţionale, politice, sociale . . . să 
fie răsfrîjujerea a tot ce simte ea. Bolliac, o. 62 Situ 
aliile, caracterele, psihologia, lotul pare o răsfrîngert 
artistică a veacurilor lungi prin rare a trecut sufletul 
român. Petică, o. 390. Sadoveanu . . . urmăreşte rc'is- 
fringerile lumii în suflelul copilitei. Ibrăileanu, s. 
6. Avea în el o răsfrîngere a imaginilor care se creaseră 
in ci în celălalt drum Sadoveanu, o. ix, 160. 

3. F i g (Neobişnuit) Reflecţie, glndire, meditaţie. 
Cărţi lingă cărţi . . în fel de fel de legături şi scoarţe, 
rămăşiţe ale atitor răsfrîngeri şi ale atîtor biblioteci, . . . 
dorm toate la un loc. Anghel, pr. 19. 

— PI : răsfrîngeri. — Şi: resfrinjiere s f. 

— V. răsfrlnţie. 

RĂSFRINSĂTCRĂ s. f. (Rar) Răsfrîngătură. Cure- 
lele [opincilor] slnt . . înfăşurate pe după glezne pe 
sub răsfrinsălura cioarecilor. I-'rîncu-Candrea, m. 132. 

— PI . : răsfrinsături 

— De Ia răsfrliijir. 

RĂSFHI.\T, -Ă adj. I. întors în afară, îndoit. 
Fra la cap ascuţit şi ochii irUorşi . . . şi buzăle răsturnate 
şi rusfrinte (t. 1705). gcr i, 350/33. Rotundă la obraji, 
olhă cu ochii negri, aprinşi de ciudă şl umbriţi de nişte 
gene lungi şi răsfrinte . Delavrancea, s 109. Răsu- 
ceşti hirtia în două degete . . . , iar capelele frumos 
resfrinte rămîn tocmai ca aripile unui fluture alb. Se- 
va stos, N. 225. Cu buza de jos răsfrîntă ca un copil 
alintat care face pe supăratul. Sandu-Aldea, a. m. 
207. Banda de fir de la git dispare, făcind loc unui 
guler răsfrinl. Iorga, c. i. i, 117. Marginea răsfrlnlă 
a pălăriei melc. Hog.\ş, m. n. 62. In mineca răsfrîntă 
găsi un plic. Rebre.\nu, n. 174. Din guUrul răsfrinl 
i se vede gitul delicat. Cazimip, gr. .35. Înaltă, fină, 
distinsă, cu părul arămiu, cu ochii negri, cu buze răs- 
frinte. Brăescu, m. b. 9. îmbrăcase pentru tenis o 
hluză-cămeşă cu guler răsfrinl şi minici ^curle Teodo- 
reanu, m. II, 71 FI începu a ride, cn buzele răsfrînle 
a amărăciune. Sadove.^.nu, o. iii, 25. .^părn un flăcău 
blond, cu cămaşă albă răsfrîntă peste gulerul hainei. 
Vornic, p. 59. <> Fig Fire resfrintă înăuntru, ti- 
midă, melancolică. D. Zamfirescu, r 210. Adăugă 
după un timp, răsfrînt in cuget : Am fost într-un bata- 
lion cu el. Camil Petrescu, o. ii, 35. 

II. I. (Despre lumină) Care este reflectat: difuzat, 
împrăştiat (;f drlu. Spre apus tot se mai vedeaii urme 
de lumina resfrînlă a zilei care se dusese. Brătescu-Voi- 
neşti, p. 325. Lumina lămpii, strîrtsă şi răsfrîntă de 



1678 



RÂSFRÎNTURĂ 



129 



rAsimţi 



abajur, îi pobia roliinzimile albe. Camii. Pf.trescu, u 
N. 76. •^ (Despre siinele) întors sub formă de ecou ; 
repetai, l'rin viiilv albasin-, râcuare şi luare. Doar 
limpidilc Iro/Mil in dc/yilrlur' răsfrini . Lesne.\, p. e. 28. 
2. Kefleetal pe o suprafaţă lucie sau !ntr-o oglindă, 
oglindit. Pe Dunăre seiniriaii ra:ele ii răsfrinie in mii 
(le lalaziiri. Odobescu, s. i. 140. O frumuseţi! rece ca 
nisfrinlii din oglindă. Vlakuţ.ă, p. 1;îO. Văzui ră.<frinlă 
faţa-mi pe marmora-nlristală. Petic.X. o. 172. .Y-oi 
/irii'i! . .. [crizantema] răsfrinlă In lieleşlaie. ri.\i,.\CTioN, 
o. 32."). .V< impărlă.^isem întotdeauna gîndul bun şi 
întrislârilc. Trăisem unul prin alini, chip resfrinl in 
oţ/linzi paralele. G. M. Zamfirescu. m. n. i, 88. .S7o- 
luiu lui Apollo din fund de vrcnii ivită, Răsfrîntâ-n 
luciul undei şi-n line-i zugrăvită. Lesne.a, c. d. 113 
Tnalâ casa se vede resfrîntă în apa liniştită ca un cris- 
tal. C.Ăi.iNEScu, s 384. îmi place să le văd făptură 
clară, Răsfrinlă-n iezerul de munte. Bi.AC,.*., Poezii, 
283 Ochii verzi, suhl sprincenele tari şi negre, ai cămina- 
rului, scinteiau ca rcsfrinţi din soarele de iulie. Camil 
Pf.trescu, o. i, 305 /şi pipăie cravata de fular şi 
surlele imaginei răsfrinie. s martie llKiO, 27. 

— Pi.: răsfrinţi . -te. — Şi: resfrîiit. -ă adj. 

— V. rustrinţie. 

n.ĂSFRÎMÎ :R. s. f. (Rar) Răsfringătură. Cf. B.ar- 
ci.AXr. Avea o blană lungă pină in pămini, printre 
ale cărei răsfrinturi de sanuir se vedea briul plin de pis- 
toale. G.AL.ACTION, o. A. II. 256, cf A II 8. 

— PI.: răsfrinturi. — Şi: resfrintiiră s. f. ddrf. 
.\i.exi, w. 

— Răslriiit -f suf -ură 

R.4SFLG s. n., s. m. 1. S. ii. Boală contagioasă a 
oilor, a caprelor si a vitelor, manifestată prin infla- 
maţia ugerului, prin încetarea secreţiei lactate şi prin 
leziuni oculare şi articulare. Răsfugul sau ratiele Iu oi . 
Calenoariu (1814), 192/6, cf. Dame, t. 68, tdrg. 
încearcă unii să tămăduiască de răsfulg frectnd oaia 
bolnavă cu lapte P.âc.^l.ă, m. r. 267. Vara se ivea răs- 
fulcjul mai nles atunci cind aveau lapte mult. Dr.\gomir, 

o M. 211, cf. GR. S. VI, 62, RĂDULESCr-CoDIN, H II 

122, IV 91, VII 195. IX 315, xi 274, xiv 67, 448, 
CHF.ST. V 167/4, 73 

2. S. n. (Regional) Antr-îx. Cf. i. cr. ii, 130. 

3. S. n. Capie. Cf. Cih.ac, i, 103, ddrf, Gheţii;, 
r. m, Ş.XiNEANi-, B.4.RCIANU, Alexi, w. <0> Expr. 
.\ (lat râ.iifuiiu-n el. se spune despre cineva care se 
agilă fără moti\ . Cf. Zanxe, p. ii, 688. 

4. S. n (Regional) Boală a oilor localizată la picioa- 
re (CHEST. v/73 supl), la unghii (ib. v/68 supl.); opă- 
reală a oilor la încheieturi din cauza căldurii (ib. v/22 
supl). 

5. S. in Nume dat mai multor plante erbacee: 
a) plantă din familia compozitelor, cu rămiirele sub 
ţiri. verzi şi aproape lipite de frunze: se Întrebuin- 
ţează in medicina populară ca medicament Împotriva 
răsfuguhii (1|; (regional) mestecă^ iChondrilla junctoj. 

(;f. DDRF, BrANDZA, FL 315, D.AME, T. 186, B.\RCIAM', 

Grecescu, fl. 559, Alexi, w.. Borza, d. 46, şez. 
XV, 113, H IV 52, VÎBCOL, V : b) (regional) dalac (Pa- 
ris (juadrifolia) Cf. P.ăcală, m. p.. 24, Panţu, pl.. 
Borza. d. 124; c) (regional) crin-de-pădure (Lillum 
martagon). Cf. Panţu, pl.. Borza, d. 99; d) (regional) 
urzică moartă ( I.amium maculatum). Cf. alr i 1 945/764. 

— Si: (regional) resfiiij (Gheţie, r. m., h ii 125), 
rusfi'ily, răsiuj (Diacoxu. p. 43, H xi 446, chest. v 
167/75, ib. v/94 supl), răsfoc (ib. v/9 supl , com. din 
ŞiEUŢ — Bistriţa, Glos.ar reg), resf6e (ii xvii 22) 
s. n., răsfiigă (chest. v 17.3/19) s. f. 

— Pref. răs- -[- foc. 

R>\SI r(;.i vb. I. T r a n z. (Neobişnuit) 1. A emana, 
a degaja Arbori . . . care, înflorind in fieştccare timp 
al anului, răsfugă un miros decil toate miresmele mai 
plăcui. Maior, t. 8. <> I n t r a n z . De se va pune 
acoperii cu scafă de glaje, la razele soarelui, nici un 
abur ... de aci înainte nu răsfugă. înv. z.âh. 17/14. 



4- R e f 1 A se transforma In vapori ; a se evapora. 
Umezeala cea dedesupl se răsfugă in sus. înv. pom. 
65. 4- R c f I . A se scurge. Cireşii . . . frig mult pot 
suferi : in pămîntul cel gras de multe ori se răsfugă ră- 
şină şi gumă di'n/r-in.şii si se usca. înv. pom. 42/25. 
2. F i g . A aluneca, a îndepărta. Să cearce adevărul 
lucrurilor, precum ca să afle doveade oricît de supţiri 
şi fără pulcare . . . spre a-si resfuga patima sa. Maior 
IST. 191/11. 

— Prez. ind: ros/'u!/. — Şi: (învechit i resfugâ vb I. 

— Cf. ii. dis f o gar e. 

R.ĂSFl.rGÂRE s. f. (învechii, rar) Acţiunea de a 
răsfugă şi rezultatul ei. 

1. Emanaţie. Cf. răsfugă (I). Lăuda., pri- 
măvara cea încoronată cu flori, răs fugărite .sa/f cele 
bine mirositoare. M.^.ior, t. 41. Răsfngărilor sau răsu- 
flărilor celor odnrale, adecă mirositoare, le deschide cale 
lesne să iasă. înv. vin. 56/17. Răsfugările sau răsu- 
flările pămînhilui, ceale cu putrăgiunc. înv.ăţ.ătur.â, 
6/11. Angina putridă vine . . . din resfulgarea pămintu- 
lui mlăştinos. Cuparencu, v. 33/8. 4- Transpiraţie, 
năduşeală. Contagiul ... se lăfeaşte . . . prin Iranspi- 
raliia sau răsfugarea vitei contagioasă înv.ăţătură, 19/5. 

2. Fig. îndepărtare. Ct. răsfugă (2). Se co- 
boară aceaia din ceriul cel nenorocit al părinţilor lor, 
carii întru răsfugarea patimilor sale, nu mai multă 
grije au deeit de ar fi limpede dobitoace. M.aior, d. 64/1. 

— Pl : răsfugări. — Şi: re§fiilyăre s. f. 

— V. răsfucfa. 

RĂSFL'G.Ă s. f. V. râsfuc). 

R.4SFUGi vb. IV. Refl. (Regional: despre oi, 
capre, vite) A se Îmbolnăvi de răsfug (1). chest. v 
173/88, A v 15, 16, 23. 

— Prez. ind. pers. 3: răsfugeşte. — Şi: răstulgi vb. 
IV. CHEST. V 167/45, A VI 3. 

— V. râsfiic). 

R-ASFUGIT. -.4 adj. (Regional: despre oi. capre, 
vite) Bolnav de răsfug (1); (despre uger) inflamat 
din cauza răsfugiilui. Ct. dame, t. 30. h iv 53. 

— PI.: răsfugiţi,-te. —Şi: resfulglt,-ă adj. d.\me, t. 30 

— V râsfiigi. 

R.ĂSF(JLG s. n. v. răsfua. 

R.\.SF1jI.G.4RE s. f. v. răsfiilgire. 

RĂSFULGER.4 vb. I. 1 n t r a n z. A luci, a sclipi, 
a străluci. Şi de suliţi se-ntunecă locul, Parcă-i sub 
neguri de fier, şi prin neguri răsfulgeră coifuri. 
COŞBUC, .\E. 221. 

— Prez. ind. pers. 3: răsftilgeră. 

— Pref. răs- 4- fiilflera. 

R.ĂSFULGEB.4T s. n. (Regional) Răsfug (1). Cf. 
A VI 19, Glos.\r reg. 

— Contaminare între răsfug şi fulgera. 

RĂSFULGi vb. IV v. răsfugl. 

RĂSFULGiRE s. f. (Regional) Răsfug (I) (Hangu - 
Piatra Neamţ), chest. v 167/39. 

— Şi: răsiulgăre s f. ib v/33 supl. 

— V. răsfulgi. 

R.ĂSFm.GlT s. n. (Regional) Răsfug (1) (Tătăruşi- 
Paşcani). chest. v 167/88. 

— V. răsfnlgi. 

RĂSFinVD.4T, -.4 adj. (Regional; despre un tren) 
Desfundat. Rosetti, l. r. iii, 71. 

— PI.: răsfundali, -te. 

— Pref. răs- -i- [des]f undat. 

RĂSI.MŢÎ vb. IV v. re.sim(i. 



1694 



rAsinit 



130 



RĂSPĂR» 



RĂSBVlT, -Ă adj. v. rămlt. 
rAsIPA vb. 1 V. risipi. 
KĂSiPĂ s. f. V. risipă. 
RĂSIPÎ vb. IV V. risipi. 
RASlPir.l6s, -OASĂ adj. V. risipicios. 
RĂSIPIC.lfiNE s. f. V. rlslpltluue. 
HAsIPIlA s. in. V. rtsipllă. 
rAsIPIHE s. f. V. risipire. 
nAsiPiTi s. n. V. risipiţi. 
nAslPlT*, -Ă adj. V. rlslpua. 
nAsiPITrtR. -OARE adj. V. risipitor. 
RAsiPITtiRir. -OAHE adj. v. risipitor. 
RAsIPIT6rA s. f. V. rlslplturi. 
rAsÎcAtoARE s. f. V. răsucatoare. 
HĂSÎNtil s. II. V. răsuiiol. 

RAsI\ŢELfiGE vb. III. T r a n z. A Înţelege bine, 
complet, plnă în cele mai mici amiinunte. Unirea 
face puterea, oameni buni. Ei, acum cred c-aţi tnfeles 
şi răstnleles. Creangă, a. 166. 

— Prez. ind.: râstnfeleg. 

— Pref. răx- + inlelrjie. 

RÂSÎPIClOlVE .s. f. (învechit, rar) Risipire (1). 
Răslpiciunea jidovilor. IIosoftei, v. s. octombrie 
69»/15. 

— PI.: răsipiciuni. 

— Răsipi 4- suf. -ciune. 

RĂSJUDEcAtOR s. m. (învechit, rar) Cei mai mare 
dintre judecători, primul jndecător. liâsjiulicătorului 
de lucrurile cele mai de Ireabâ a norodului creştinesc. 
N. COSTIN. LET. 11, 10.'i/26. 

— PI . : răsjudecători . 

— Pref. răs- + judecător, 

RAsLĂBÎ vb. IV. Refl. (învechii, rar) A-şi pierde 
Încrederea; a se descuraja, a se demoraliza. Nu te 
slăbi de iiwăţâturila Domnului, nici te răsU'ibi de ce 
eşti oblicit de el! Coresi, ev. 245, cf. 4)i6. 

— Prez. ind : răslăbesc 

— Din slavon. pacjvdEHiH. 

rAsiJvrIRE 9. f. (învechit, rar) Slăbiciune fizică: 
neputinţă. Şi de ce-i tremura, nemică nu era alta, re 
răslăbire. Cohesi, ev. 245. 

— V. răslăbl. 

RĂSI^DÎT, -A adj. (învechii) 1. Lipsit de puteri, 
de vlagă, slab, istovit: suferind, bolnav. Iară 
grăsimea, insuş acesta e viţelul hrănii . . . , cu e grasă şi 
prea dulce, nu nimoaşte şi răslăbilă Coresi, ev. H04. 
<^ (Substantivat) .Şi aduseră lui toţi ce se muncita cu 
de toate betejalele, şi dr chinuri jinutii . . . şi răslăbiţii. 
id. ib. 211, cf. 459. 

2. Lipsit de curaj, de încredere, de nădejde. Ximea 
să fie răslăbit de suflet, nimca să fir nemullemitoriu. 
Coresi, ev. 504, cf. 231. >• (Despre abstracte) Lipsii 
de temeinicie, de soliditate. înţeles nestătut au şi răs- 
lăbtt şt neintărtt. Coresi, ev. 23/37. 

— PI.: răslăbiti, -te. 

— V. răslăbi. 



n.\SL.\niTi;R.\ s f. (învechit, rar) riăslăbire. 
Aşa şt cela ce cu putcare rădică şi scoală şi tntăreaşte 
răslăbilura. Coresi, ev. 247. 

— Hăslăhl t- suf. -tură. 
rA-SLOAJE s. r. v. răzlogi. 
R.\SMA vb. I V. rezema. 
RAsmAt. -A adj. V. rezemat. 
rAso.4HE s. f. V. răsare'. 
RAS()I, s. n. V. rasol. 
RAsOL! vb. IV V. rasoll. 
RAsORBf vb. IV V. resorbi. 

RASPAS s. n. (Popular) 1. Răgaz; răstimp. Cf. 
LB, PoLizu, Haronzi, I.. 98. După această bătălie 
iară mai răsuflară moldovenii cîlva avind o ţirică de 
răspas. conv. lit. xii, 206. Cotoşmanul nu-i dădu 
răspas să se mai glndească. Ispirescu, i.. 291, cf. I. 
Brăescu, m. 70. Se judeca singur şi-şi vedea vina lui 
nmre, dar foamea aprigă nu-i da răspas să chibzuiască. 
LuNGiANu, CL. 82. Omenirea . . . s-a schimbai nu cu 
cinci ani, ci cu un răspas de timp pe care ne sfiim sâ-l 
evaluăm. Galaction, a. 399. Împrejurările specifice 
ale răspasului de timp dintre miezul .sec W II şi cel al 
sec. XIX. ist. i.it. rom. i, 146. Să-n\i mai dea răspas 
ca să mai răsuflu, arh. olt. xxi, 274. -^ Repaus 
Ia mai lăsaji sapele aha şi veniţi s-a/irindem ţigările, 
cit om face şi noi niţel răspjas. i. cii. vii, 52. 

2. Spaţiu, distanţă îiilre două lucruri. Cf. ld, Po- 
uzu, lÎARCiANu. -^ (La războiul de ţesut) Spat. (^f. 
Densusianu, T- .h 331, Scriban, d. 

— PI.: răspasuri. — Şi: răspâţ (uh iv, 465), răs- 
pas (R.^dulescu-Codin) s. n. 

— Pref. răs- + pas. 

RAsPAŢ s. n. v. răspas. 

rAsPAL s. n. V. răspăr-. 

H.\SPĂL.-Vr s. n. V. raţpalău. 

RĂSPAluI vb. IV V. răşpălul. 

HASP.AX s. n. v. răspăr-. 

rA.SP.ĂR' s. m. Nume dat mai multor specii de peşti: 
a) peşte răpitor do apă dulce, de culoare galbenă, 
cu capul prelungit .şi cu aripile dorsale terminate cu 
ghimpi; (regional) meles, v. melez (3) (Acerina 
Schraetser). Cf. Antipa, f. i. 31, .\tila, p. 321, BĂ- 
cescu, p. 49; b) (regional) biban (Perca fluviattlis). 
Cf. Băcescu, p. 32, Lexic reg. 38, ii iv 10; c) (regio- 
nal) ghiborţ (Acerina ccrnna). Cf. A.ntipa, f. i. 31, 
BĂCESCU, p. 49. 

— Scris şi: respăr. I Ionescu, m. 94. — PI.: răs- 
pări (Lexic reg. 38). — Şi: răsper (Băcescu, p. 49), 
răspăr (id. ib), respir (id. ib. ol), răsplrl (id. ib. 49) 
s m . 

— Etimologia necuuosculă. Cf. răspăr-. 

RA.SPAR2 s. n. 1. (în Ioc. şi In e x p r.) Loc. 
a d V . In răspăr = a) împotriva direcţiei fireşti In 
care creşle părul pe capul şi pe corpul fiinţelor. începu 
al mingi şi a-l netezi pre spate şi ]>re coaste în păr şi 
in răspăr. Ţichindeal, f. .331/23, cf. lr, Poi.izu. 
Baronzi, l. 99. Stngele lucrează mai sigur decit biata 
noastră ştiinţă, încheie cu modestie maiorul, continuind 
să-şi şteargă in răspăr, cu batista, mustăţile rare. C. 
Petrescu, î. ii, 45. Apoi, dindu-şi în răspăr cu dosul 
miinii prin nmstăţi, îmi mai spuse. Iove seu, n. 197 
ftănjase aşa încurcat, mingtindu-şi mustaţa subţire şi 



1731 



rAspAs 



- 131 - 



rAspicare 



căruntă tn răspăr. Camil Petbescu, o. ii, 303. Ii 
mai făcu . . . [un şurub] si mai îndesai, şi mai tn răspăr. 

SaLiOVKAM:, o. vii, 199, cf. HĂDULESCI'-COUIN. I.. 

12«; Ii) iin|)<ilriva direcţiei de mişcare a unui curs de 
apă, a unui agent fizic ele. V intui . sufla in răspăr 
apa albastră. MacedonsKi, o. ui, 61. .S'ii mergem re- 
pede, in faţa rintului, să-l luăm in răspăr. Ibuăileanu, 
A. 76. Din păduri se furişează vintul Şi undele-i tiptil 
le ia-n răspăr. Cazimir, l. v. 28 Manolc Păr-Xeyru şi 
Simion Păr-Xegru. impingind bătaia in răspăr, au 
pripit acea înfricoşătoare izbindă a lui Ştefan Vodă. 
Sadoveant, o. XIII, 1016. .Şi cum umblă tn răspăr. 
Prin griu zvelt ca păpurişul. Pare luna-nir-adeiiăr Că-şi 
inee/ie secerişul. Arghezi. c. o. 112 Dunărea . . pe 
mijloc face spume cind o ia r intui in răspăr St.axcu, 
D. 193. Loc. prep. în răspărul . = a) împo- 
triva . . . , In contra . . . Gata să le buşească din nou, 
după care rămli totdeauna istovit ca după un inot in 
răspărul apei. Teodobeaxu, m. ii, 229; b( In ciuda 

. . . , In pofida . . . Trec eu Dunărea, in răspărul pri- 
mejdiei. G.ALACTION, o. 186. I. o c . adj . şi a d v 
îu răspăr — contrar, potri\Tiic, ostil: echivoc. /»- 
beşie dincolo de vreme, peste baricrile onoarei şi in răspăr 
cu tnt trecutul lui de călugăr al laboratorului! G.aeac- 
TION, O. A. I, 78. Purtarea dumnealor unul cu altul 
e mai mult in răspăr, dar are să vie vremea să spuie 
dumneaei ce are de spus Sadoveaxu. o. xvii, 505. 
Tu ai rămas de-atuncia-n răspăr şi răzvrătit. De clic 
ori stăpinii şi vremea te-au minţit. Arghezi, c. o. 26 
Dumitrache L'rcon /'-a răspuns in răspăr, v. rom. 
februarie, 19.=i4, 12, com.ilin I.oman — Sebeş. Expr. \ 
luH (pe cineva sau ceva) tn fsau la) răspăr — aşi bate 
joc (de cineva sau ceva), a lua in ris (v ironiza): 
a dojeni aspru, a brusca. Cf. Poi.izr, H.vronzi, l 
41. VăzindU'.u luat in răspăr de babele satului . . . , 
se apăra in dulcia limbă a poeziei Ooobesci:, s. iii, 
9. Stind plecat pe rarle , neadormit, lua-n răspăr A sale-n- 
vălături deşarte, Doar o găsi vrun adevăr. Vl.\huţ.\, 

N. 61, cf. DDHF, B.VBCIANU, Al.EXI, W., PaMFILE, 

j. II, 163. Sosind acasă, era p-ari să-mi încerc norocul 
in ale căsniciei, dar m-am râzgindil ... nu care cumva 
să mă ia in răspăr femeile. Comş.a, n. z. 3. \u-i venea 
să creadă că nul mai ia în unghii şi in răspăr. C. Pe- 
trescu, a. r. 38. Văzindu-se luat in răspăr, sa supă- 
rat boierul. St.ancu, d 39. Lucrătorii îl cam iai: in 
răspăr. P.\s, z. ii, 11. .4ciim ii cam lua in răspăr pe 
considerentul că, îmhătrînind, maestrul pierduse linilul 
discernămintului. v. rom. septembrie 1962. 70. Iui 
nu vă dau nici boabă, le mai zice cel mare. tiiindu-i 
in răsjiăr. R.ădii.escl'-Codin, l. 75 (Har) .\-l menje 
cuiva tn ră.spăr = a-i merge cuiva lău, a iutimpina 
greutăţi. Poate că la început iar fi mers mai in răspăr, 
dar pe urmă s-ar fi deprins. Mibonescu, s. a. 58 
2. (Rar) Hâfuială Lingă zidurile episcopiei . . era 
să-i fie mai lesne orişicui. la ziua de răspăr şi de liaraei. 
Gal.action, o. 279 

— Şi: (regional) răspăl (N'ovacoviciu, c. b i, 18), 
ruspăn (Com Liuba, com.din Sasca Mont.an.ă — Mol- 
dova NoiĂ) s. n , răpări (Udhescu, gl.) s. f. pl- 

— P'ef răs- -r păr'. 

R\SP.ÂS s. n. V. răspas. 

RĂSP.\tOR s. n. (Regional) Răşchitor (Rlmnicu 
VIleea) I.EXic REG. 85. 

— PI.: răspătoore. 

— Cf . răşchitor. 

R.ĂSP.\U s. n. V. raşpel. 

R-ĂSPEITCRĂ s. f. (Regional) ,, Ruptură de apă" 
Com. din Moxor — Reghin 

— PI.: ră^peituri. 

— Cf pieri. 

n.\SPKn s. m. V. răspăr». 
R-ÂSPETÂ s. f. V. răspelle. 



R-\SP1^.TE s. f. V. răspelle. 

R.Ă.SPItTIE s. f. 1. (învechit, rar) Crucifix, \e-au 
zis dumnealui Brănconcanu de ce nu facem o reipetle 
Am spus . . . că se face la Sibii si respetia şi candela 
(a. 1779). loRGA, s. N. 130, cf. Scriban, d. 

2. (Regional) Giulgiu, linţoliu. .Se mai pune peste 
întreg corpul moi tutui incă şi o pinză albă . . . care se 
numeşte giulgiu, sovon sau respeti. Marian. î. 85, cf. 

SCRIB.\N, D. 

— PI., răspetii. — Şi: (Invecliil) raspetie (Iorga, 
s N. 217), răspetă (id. .t. d. xiii, UiO). resp^tle, (re- 
gional) răspete (.Scbib.an, d), respele (Polizu, ddbf. 
Gheţik. k. m-, Ai.f.xi, \v , Şâineanc, n. u.) s f., 
respeti s. n. 

— Din slavon pacniTHHî 

R.ĂSPÎ vb. IV V. răsti'. 

RĂSPICĂ vb. 1. Tranz. I. (învechit) .V străbate, 
a despica. Pr/ocsc mindrul vultur . . . Cum falnic răs- 
pică a soarelui rază. Donici, ap. tdrg <)> FIg. 
De-ai fi ca mine tinăr şi de-ai iubi, in fine, . . . numai 
alunei mi-ai putea spune Că Iu răspici cu mintea cum- 
plitele furlune. Macedovski, o. ii, 150 4- F i g. A 
cerceta îndeaproape, a anali/a. \u .':e împrotineşte an- 
nalilor secuieneşti . . numai cit răspica lucrul mai 
de-amărunlul Şixcai, hr. ii, 207/18. ,4 respica şi a 
pătrunde eu dc-amăruntul toate răsfăţârile de stil ale 
unui autor . . este mai tot asa de anevoie.. OnoBEscu, 
s. II. 481 

2. (învechit) A desface un obiect îndoit: a despă- 
turi. Cf. lb, Babcianu, Ai.exi, \v. 

3. A rosli, a spune, a pronunţa clar, lămurit, des- 
luşit. Dar cind era glasul să răspice. Toţi băgară de 
samă că-i sară. Budai-Deleanu, ţ. 365. Altl naţi- 
unea românească cit şi cea săsască îşi respicară această 
convicţiune foarte des. Bariţiu, p. a. iii, 423. Mama 

trage degetul pesle baza din jos şi astfel băiatul 
respiră.. brumb". Marian, na. 346 Nici braţele să li ridic 
Eu n-am avut puterea Si nici cuvinte să răspic: Şi mă-n- 
grozea durerea. Coşbitc, p. ii, 268. Şi i-o dat un pahar 
de rachiu. Cind să-l puie la gură. răspică . . . să fie de 
sănătatea dumitale! V.asiliu, p l. .33. Frumos cint-o 
turtiu-ică. Ea din grai aşa-mi respică: Ian ieşi. mtndro, 
pină-n poartă, De vezi dorul cum mă poartă. Hodos, 
p. p. 39. (Refl.) Ne-am adunat, dacă-mi e.ite permis 
a mă răspica astfeliu, ca să inaugurăm catedra pentru 
limba şi literatura română. Sbier.\, f. s 302. <$• 
Refl. pas Provoctndu-se la conclusul dietii ... prin 
carele se răspică dorinţa ca posturile vacante să fie ocu- 
pate, id. ib. 265. -^ A explica limpede, a lămuri, a 
clarifica; a preciza. Mai bine răspică Henrik cine a 
fost Skitele . . . de cit Grecii. Şincai, hr. i, 246/13, 
cf. LB. Al! cerut de la imperiu, de la stat,. . sume de 
bani pentru cierurile şi şcoalele lor. fără a respica dacă 
ei le cer acestea numai ca un ajiitoriii trecătoriu. B.ari- 
Ţiu, p. .A. iii, 232. In puterea dreptului egalităţei respi- 
cat de eăiră suveran sîntem îndreptăţiţi a ne folosi în 
toate afacerile noastre numai de limba maternă română. 
FM (1861), 101, cf. CiHAC, I, 209. Această credinţă a 
românilor se află respicată chiar si tn unele poezii popo- 
rane. M.AHI.*.N. o. I, 20, cf. DDRF, BaRCIANU, AlEXI, 

w . <^ Refl. Istorioara cea de la ţară . . mi se respica 
din ce in ce mai limpede înaintea ochilor. G.ane, n. 
III, 145. 

— Prez ind.: răspic. — Şi: respica vb. I. 

— Pref. răs- -+ [des]pica. 

RĂSPICĂRE s. f. Faptul de a răspica. 

1. .\naliză, pătrundere, cercetare. Cf. dri.i:. Prin 
respirarea înclinărilor inimei omeneşti, un spirit puternic 
poate să ne explice taine neinţelese. Odobescu, s. ii, 
535. Dar nu aceste accente ne dau dreptul a asemăna 
pe doi poeţi, ci numai răspicarea naturii intime a senti- 
mentelor poetului. loNEScu-RioN, c 70. 

2. Explicare, lămurire, clarificare, pronunţare. Cf. 
DRLU, DDRF, Barci.\nu, Alexi, \v. Cil semenii de 



1742 



RĂSPICAT 



132 



rAspîndi 



brazdă, fugiţi de pe moşii, Incepe-o răspicare şi de-alle 
datorii. Arghf.zi, vers. 451. 

— PI.: răspicări. — Şi: respicăre s. t. 

— V. răspica. 

RĂSPICAT. -Ă adj. 1. (învecliit, rar) Tăiat de-a 
lungul; despicat. .S!'[!]n/[\i]/ m[u]ccnic SIraion in doi 
chedri legai şi răspicai să săiiîrşeaşle . Dosoftei, v. s. 
septembrie 13r/30. 

2. (Adesea adverbial; despre vorbe; p. e x t. despre 
voce) Lămurit, limpede; p. e x t. hotărît, energic. 
Cf. LB. Glasul ii tremură . . . dar răspicai şi blind Vorbe 
mărgăritare Ic-nşiră tremurind- Eminescu, o. iv, 153. 
Şi-i şoptii răspicat privinda-l diabolic pînă-n fundul 
ochilor. Caragiale, o. ii, 28. li privi in faţă şi grăi 
răspicat. Slavici, n. i, 22fi. Ia spus deodată vorbă 
răspicată. Contemporanul, iii, 554, cf. ddrf, Bar- 
ciANu, Alexi, w. într-o :i Dumitru o privi cu ciudă 
şi-i zise răspicat. Gîrleanu, n. 162. Venise mai dezghe- 
ţat din cătănie, vorbind mai răspicat, parc-ar fi comandat 
mereu. Rebre.vnu, i. 370. Găsi de cuviinţă să ia o 
înfăţişare aspră, intrebind răspicat de maica Ncdalia. 
Stănoiu, c. 1. 223. Spuse cuvintele din urmă c-o voce 
adtncă şi răspicată. Sadoveanu, o. vi, 513. Răsună ca 
un tunet, răspicat, in tot cuprinsul portului comanda 
căpitanului. Bart, s. m. 92. Spuse încet, aproape con- 
fidenţial, dar profund, răspicat. Călinescu, s. 30. 
Privirea ca şi rostirea lui e răspicată şi biciui loare. Cam îl 
Petrescu, o. ii, 618. Spune-o atunci răspicat că nu 
poţi să te lipseşti de ea. Baranoa, i. 214. Dorea să vadă 
un obraz, o privire bărbătească, hotărilă, aştepta un 
cuolnt răspicai. Vornic, I". 216. Sună, vîntule, răsună. 
Şi le spune răspicat: Cine .■ieamănă furtună O să piară 
fulgerat! Frunză, z. 22. lĂi-l întreb mai respical: 
Ce-a văzut pe unde-a-umblal? Marian, sa. 101. lară.şi 
strigă răspicai, De răsună peste sat. folc. tr-\nsilv 
I, 204. <> (Despre acţiiiui, gesturi, atitudini, situaţii 
ele.) Nichita Honial . . . respical deosebeaşte pre vlahi 
de bulgari. Maior, ist. 143/1. Nu voia să cunoască 
nici un drept de suveranitate .. , ci numai drept de fede- 
raţiune, eu condiţiuni mai bine respicale. Bariţil, p. 
A. II, 31. Nimeni printre cronicarii noştri na avui înalta 
situaţie, temperamentul răsi)icat şi meşteşugul de formă 
al lui Dimitrie Cantemir. Iohoa, l. i, 329. Aparţineau 
insă unor generaţii răspicai deosebite. (',. Petrescii, 
a. 401. Intre tineri se cuvine să-l înscriu pe . . . fiul 
savantului cu cap lunar, el însuşi o răspicată individu- 
alitate. Teodoreanu, m. u. 33. Scriitorul a luai o 
atitudine răspicată faţă de fiecare erou pe care la creai. 
L. ROM. 1953, nr. 1, 54. 

— PI.: răspicaţi, -te. — Şi: (invechit) respleâl, -ă 
adj. 

— V. răspica. 

RĂSPlfiRDE vb. III. Refl. (învechit, rar) A se 
nimici, a se distruge, a pieri. Semănţa necuraţilor potre- 
beaşte-se (p o t r e a b i - s e - v a c-, p i i a r d e - s c - 
-va H, răs/)iiarde-să-va n). psalt. 69. Şi nice acmu 
nu te vei răspiiarâe nice va peri numele tău. ccr 243/11, 
cf. TDRG, ScRiBAN. p. <0. Tranz Vei răspiarde pre 
cine s-abate De la tine. Doamne, spre păcate. Dosoftei, 
ps. 243/7. 

— Prez. ind.: răspierd. 

— Pref. răs- 4- pierde. 

RÂSPIER! vb. IV. In Iran z. (în desclntece ; In 
corelaţie cu ,,a pieri") A dispărea eu lutul, fără urină. 
De ciudă .Să cheie. Să răsclieie. mat. folk. 1 513. .4f')/o 
să cheie, Să răscheie, Ca spuma de mare. Ca rouă de 
soare. i. cn. iii, 182. Stai, junghiule, să te leg. Să le 
ferec. Şi de la (cutare) Să piei, Să răspici. PĂ scule seu, 
L. P. 148, cf. 149. Aşa să se stingă drochiul . . . Să cheie, 
să răscheie, Să rămtie curat, luminat chest. v 178/83. 

— Conjunct, pers, 3: să răspieie. 

— Pref. răs- -f pieri. 



RĂSPIERZArE s. f. (învechit, rar) Dispariţie, 
pieire. Se fie feciorii lui în perire (pagubă cc^, H, 
răspierzare n). psalt. 236. 

— Pref. răs- -f pierzare. 

RĂSPlNTE s. f. V. răspintle. 
RĂSPlNTEC s. n. v. răsptnlle. 
RĂSPiNTECE s. n. v. răsptnlle. 
HĂSPiNTEIE s. f. V. lăsplnlle. 
R.\SPÎNTEX s. 11. V. răsplnlie. 
RĂSPiXTEiXE s. f. V. răsplulie. 
R.ĂSPlXriAş s. IU. V. răspinllaş. 
R.\SPiNTIE s. f. V. răsptnlle. 
R,\SPllVTIlV s. n. V. răsptnlle. 
RĂSPiNTIXĂ s. f. V. lăsptntie. 
RĂSI'IRA vb. I V. respira. 



RASPfSCA s. f. 



rospiseă. 



HĂSPÎNDi vb. IV. I. T r a ii /.. şi r e f I. (Despre 
fiinţe aflate într-un grup sau care formează o colec- 
tivitate) A (se) duce In direcţii, in locuri diferite; a 
(se) împrăştia, a (se) risipi (:if. a (se) răzleţi (2|. Cu 
susioara silcei tale răspîndil-ai (i m p r ă ş t i i a t - a i n.) 
dracii tăi. psalt. 183. Şi lupul răpcaşlc cale şi răspin- 
deaşle oile. Coresi, ev. 482. Intra într-Inşii de-i gonea 
şi-i răspindea in toate părţile, anon. cantac, cm i, 158. 
Mulţi din soldaţi începură a dezerta şi a se resplndi 
cele, cete. BĂLCEscu, m. v. 158, cf. PoLizu. Ieniceri, 
copii de suflet ai lui Allah, şi spahii Vin de-ntunecă 
pununtul la Rovine in cîmpii; Răspindindu-se In roiuri, 
întind corturile mari. Eminescu, o. i, 146. Slrăjile 
s-au răspindit pe urma fugarilor. Sadoveanu, o. vi, 
434. Ofiţerii se răspindiră în grupe. Bart, e. 204. Ei 
că s-au vorbii . . . Oiţe să-i ia. Să le împărţească. Să le 



răspîndească. Balade, ii, 470. 



E X p r. A se răs- 



plndi ea poltrnieliile (sau ca puii de pntirnielie) v. 

p o t î r n i c h e. 

2. Tranz. şi refl (Despre lumină, căldură, mi- 
ros ete.) A (se) împrăştia In toate părţile (sub formă 
de unde, de emanaţii) ; a (se) revărsa, a (se) degaja. 
[Pastilele] nu resplndiră nici un mirns de pucioasă. 
CR (1848), 44^/70. Privcşie-n lume măreţul soare Cum 
răsplndeşte veseli fiori. Alecsandri, p. ii, 78. Am tras 
un fotoliu faţă cu căminul ce ardea .fi răspindea o 
căldură moleşitoare. Eminescu, g. p. 74. Se răsptndi 
o duhoare de nu putea nimeni să stea lingă dlnsa. Ispi- 
REscu, L. 195. Căminul răsplndeşte fantastica-i lumină. 
Macedonski, o. I, 257. Fala parcă răspindea o lumină 
rapioroasă în odaia ce se lupta eu amurgul. Rebreanu, 
li. I, 244. O piele de oaie întinsă sub grindă răspindea 
miros greu. C. Petrescc, î. ii, 161. Miriştea argintată 
de rouă răspindea mirosuri de seminţe şi ierburi coapte. 
Brăescu, o. a. I, 246. Iarba mare plină de flori răs- 
/lîndea miresme calde din loale părţile. S.4.doveanu, 
o. IV, 121. Lumina . . . se răspindea pretutindeni. Stan- 
cu, R. A. III, 83. Cind începea a se răspinăi ceaţa nopţii. 
Mera, l. b. 163. «^ (Despre senzaţii, sentimente etc.) 
.Ş-amernnţări de moarte din chipu-i se respindă. Heliade, 
o. I, 319. .istă Intlmplare răsplndeşte spaimă. Asachi, 
s. L. II, 27. Văzind negura (te gelozie ce se răspindise 
pe faţa mea . . . Imi zise. Negruzzi, s. i, 38. Un farmec 
blînd de fericire Tu răspinde.^ti oriunde-i sta. Eminescu, 
o. IV. 347. Răspindea In jurul ei un farmec odihnitor. 
Brătescu-Voineşti, p. 305. O moleşire plăcută i se 
răspindea in lot trupul. Agîrbiceanu, a. 42. <^ Fi g. 
.Mintea lui J.enin a răspindit asupra lumii nemaipome- 
nita lumină a ideilor sale. Bogza, m. s. 67. ■^ A (se) 



1759 



rAspîndii 



- 133 - 



rAspîntie 



întinde pe o suprafaţă (mare), a se lăţi. Ş-iimbra nop/ci 
SC răspindc pcslc-a ceriului lăric. Asachi. s. l. i, 130. 
Singclc cerbului odată a şi-nccpul a curge gilgHiid şi a 
se rcspindi in ţoale părţile. Creangă, p. 226. Pune mina 
pe călimări, le ridică, răspîndind cerneala peste masă. 

BRĂTESCt-VolNEŞTI, p. 267. 

3. Refl şi tranz (Despre ştiri, veşti, publicaţii 
etc.) A (se) propaga, a (se) difuza, a (se) face cunoscut. 
După perfecţiunea tipografiei prin vapor, astăzi se ti- 
păreşte ţi se răspindc inlr-o zi în Europa întreagă 
cîtc altădată nu se putea răspindi cu seeulii. Heliade, 

0. II, -10. Faima barului lor se răspîndisă .>i prin ţările 
cele mai depărtate. Asachi, s. l. ii, 6. Vestea aceasta 
SC rcspindi iute in toată tabăra. B.ălcescu, m. v. 143. 
Vorbele ce se respindiseră . . . sînt fără temei, cr (1818), 
10^/17. Sta din înălţime, se uita în vale, Răspîndind . . . 
poruncile sale. P.\nn, v. v. i, 119/24. Cintecul . . . l-au 
întors pre limba lor şi l-au respîndit prin toată întinsa 
lor stăpinire. Odobescu. s. i, 231. Prin piostul cel marc 
se răspindeştc vuiet printre dascăli despre desfiinţarea 
catiheţilor. Cre.vxgă, a. 114. Vestea despre întîmplarea 
lui Abu-Hasan s-a răspindit îndată in toi Bagdadul. 
(^ahagule, o. II, 282. A doua zi să răspindisc zgonwtul 
in mahalaua Icoanei. Del.avr.\ncea. s. 159. Biblia 
lui !^crban Vodă incepu a se tipări . . . şi înainte de a fi 
răspîndilă, domnul care o comandase muri. Iorga, l. 

1. 38. Sa răspindit vestea că ,,generalul" va trece spre 
front C\MiL Petrescu, u. n. 421. Se răspindi zvonul 
că pe căpitan arc să-l închidă. S.\.dove\sv, o. ii, 425. 
\-au răspindit destul de bine broşurile. St.wcu, r. a. 
I, 133 Ţugurlan nu pricepuse niciodată pentru ce unele 
din intimplările in care era amestecat el se răspîndeau 
numaidccît printre oameni. Pbed.\., m. 250. 

i. Tranz (învechit) A face să dispară, a des- 
fiinţa Răspindi, adecă răsipi tăriile sale ccalc spre apă- 
rarea ţârei făcute. Maior, ist. 5/2. A îndepărta, a 
înlătura. Se silea aşi răspindi întristarea .w. Gorjan, 
H. I, 4/28. 

— Scris şi: rcspindi. — Prez. ind : răspindesc 
şi (învechit) răspind. 

— Din V. sl. pacnxAHTH 

RASPÎNDII s. f. pi. V. răspintie. 

RĂSPÎXDÎRI-: s. f. Acţiunea de a (se) r ă s p i n- 
d i şi rezultatul ei 

1. Iniprăştiere, degajare. Cf. răspindi (2). iucţ 

2. Propagare, difuzare. Cf. răspindi (:i). Cf. 
PoLizi-, Babciam-, Alexi, w. El a Iu ral prnini 
răspindireii ştiinţei de carte. Sadoveant, o. vi. 287. 
O cultură nu se reduce la simpla acţiune de răspindirc 
a cărţii, l 1965, nr. 17, 1/1. 

3. Extensiune (în spaţiu), întindere Potirnichca ce- 
nuşie şi iepurii aveau răspindirc bogată in lot cuprinsul 
ţării. S.\DovEAXu, o. x, 159. Provenienţa unui cuvînl 
o indică aria lui de răspindirc. Puşcariu, l. r. i, 292. 
Consulul austriac din Bucureşti semnalează . . . răspin- 
direa unei societăţi secrete Oţete.a, t. v. 120. [Cuvîntnl 
„arbore"] împarte sfera de răspindirc cu „copac", cu 
„pom", iar în Transilvania, şi cu ,,lemn" . Gr.acr, r. 
L. 19. In toată zona sa de răspîndire e numit caval. 
Alexandru, i. >i. 61. .SV produce o pcrilonită generali- 
zată dală de răspîndirea puroiului. Belea, p. a. 172. 
Re'ispindirea rocilor . . . esic . . . determinată de acţiunea 
unor cauze ca: vulcanismul, vîntul, apa. Geologia, 3. 

— PI.: răspîndiri . 

— V riispindi. 

R.\.SPÎ\DiT. -A adj. 1. (Despre fiinţe) Risipit, 
Iniprăştial, răzleţ, răzleţit. Călăreţii răspîndiţi în cîm- 
pie căutau a se bate îndeosebi. B.\lcesci:, m. v. 210, cf. 
DDRF. Trebuia să fie răspîndiţi şi să folosească vechile 
gropi de obuze. Bărbi:, p. 238. <> (Substantivat) 
Pentru menţinerea disciplinei şi rcsirîngerea răspîndiţi- 
lor sa nu se mai ceară oameni în servicii străine de nevoile 
regimentului. BrXescu, o. a. i, 52. (Prin analogic) 
Nu c însă aci vorba despre zilele onomastice ale celor 
vreo şeaptc, opt sfinţi Teodor .... răspînditc peste loate 



lunile anului Marian, s. r. ii, 77. •♦• (Rar, desprf 
păr) în dezordine, răvăşit. Vor fi cu ochii . . . întors' 
şi cu părul răspindit. Maior, ist. 209/11. 

2. Cunoscut, frecvent, obişnuit. Cea mai răspîndilă 
proorocire era a astrologului. B.ălcescu, m. v. 82. 
Aceste strigăte erau aşa de rcspîndite, încît Eschil le 
dă ca exemplu de vaictare. Odobescu, s. i, 195. Era o 
floare . . . foarte răspîndilă în ţară. Creangă, .a. 136. 
Scrie rar, într-o revistă nu tocmai răspîndilă. Vl.\huţ.ă, 
o. A. I, 213. cf. Alexi, w. Xu c un ziar .tubţire, dar 
pare a fi solid şi răspindit. Rebre.\nu, r i, 43. A deve- 
nit . . . un ziar temut si răspindit. Stancu, r. .a. iv, 
368. 

— Scris şi; respîndit. — PI.: râspindîţi, -te. 

— V. răspindi. 

RÂSPiXDITOB. -OÂRJi: adj., subst. 1. Adj. Care 
răspîndeşte (2). care radiază Începe să rida, prietenos 
şi răspînditor de prietenie. G.\l.\gtion, o. .\. i, 289. 
Oala se umplu de un lichid luminos, răspînditor de 
scintei. Călinescu, s. 852. 

2. S. m şi f. Persoană care răspîndeşte sau contri- 
buie la răspîndirea unor idei, metode, cunoştinţe, 
ştiri etc. El se făcu răspîndilorul cărţilor româneşti. 
Iorga, l ii, 331. Prefectul ... îi" ameninţa pe răspîndi- 
torii de ştiri false. P.as, z. iv, 43. 

3. S. n. Maşină care serveşte la împrăştierca materia- 
lelor de construcţie pe şosele, dl, dm. 

— PI.: răspinditori , -oare. 

— Răspindi -!- suf. -tor. 

HĂSPÎXTE s. f. V. răsplnlie. 

HĂSPJNTEC s. n. v. răspintie. 

R.\SP1XTEl4Ş s. m. v. răspîutia*. 

R.\SPÎXTEXE s. r. V. răspintie. 

HĂSPÎXTi vb. IV. Refl. (Regional) A se des- 
părţi, a se bifurca. Cum se răspînlesc drumurile, Cum 
se răspintcsc hotarele. OR. s. vi, 103. 

— Prez ind.: răspintcsc. 

— V. răspintie. 

R.ĂSPÎXTiAş s. ni. (învechit, rar) Persoană care 
făcea de pază la o răspintie (1). Respîntiaşii . . . , cu 
bicele pe umăr, dau in lături carele ţărăneşti, ap. tdrg. 

— PI.: răspintiaşi. — Şi: răspinteiăş (id ib ), răs- 
pinliâş (ScRiB.iN, u.), respintiâş s m 

— Răspintie -|- suf. -aş. 

R.\SI*Î.XT1E s. f. 1. (.\desea determinat prin ,,de 
drum", ,,dc uliţi" etc.) Loc unde se Încrucişează sau 
de unde se separă două sau mai multe drumuri: răs- 
cruce. A'ecc străbaterea, necc strigare în răspîntiile lor. 
PSALT. HUR. 121*715. Şi ieşiră robii acei in răspintica. 
Adunară toii citi aflară. Tetraev. (1574), 238. Ieşiţi 
curînd la răspintii şi in uliţele cctăliei. Coresi. ev. 413. 
.Ini început a-l hotărî . . . din sus de dealul marc din 
respintcncle drumului (a. 1670). Uricariil, .xvii, 22. 
Răspintiia drumului. Biblia (1688), 191-/36. Găsiră 
mînzul legat lingă uşă, afară la rădzpîntie, şi-t dezlegară 
(a. 1693). gcr i, 311/1. Eforii dau proclamaţii, prin 
respinlinî se lipesc. Beldi>i.\.n, e 8/31. Veri răspin- 
tenea aice, alt drum iată mai uşor. Pe el flori tu aduna- 
-vei ce-nir-o zi se nasc şi mor. Asacui, s. l. i, 101. La 
loate răspintcnile cile un zapciu al agiei oprea carele . . . 
pană după trecerea alaiului. Negruzzi, si, 29. Xamilc 
ncsebuite La răspintii se-ntilnesc, Şi-n limbi aspre, m 
auzite, I'e ţară se gîlccvesc. Bolliac, o. 205. X-aţi 
remarcarisit grupe de oameni pe la răspinteni ? Alec- 
sANURi, T. 1 426. Nu poale fi lăsat să întindă mina 
pe la respinlinî. CONV. lit. .\i, 305. /•.'/ văzu arcul lui 
Troian, slind fără căpătîi . in răspintia căilor Odobescu, 
s. iii, 73. După ce mau lăsat ciinii lui Trăsnea in pace 
. . am sărit în răspintenele unui drum. Creangă, .k. 
68. La o răspintie de mahala străluceşte de departe in 



1770 



RĂSPÎNTINE 



134 



RĂSPLĂTI 



fel de fel de fcfc f/camlicul uiici circiume. Ca.ragiale, 

0. II, 50. Merge ca Marla până la rcspintie . . . xi o 
lasă să meargă cu ceilalţi mai departe. Slavici, k. i, 85. 
Puse să se strige prin toate respiniile celălilor din lume. 
IsFiRESCU, L, 256. La răspinlia căilor singuratice . . . 
n cnlibă, îngropată pe jumătate in pămini, stă locului 
nrelinlită. Dei.avrancea, s. 163. Un orb de la răs- 
pinleni oprcsti-a lui cintare .^'i fraţilor de chinuri le 
dă un gologan Mille. v. p. 95 Răspinlia căii le-aduee 
Vn stol cunoscut . Coşblc, p. i. 291. Din cele mai depăr- 
tate respintii ... se îndrepta lumea ea in zilele de paradă. 
1). Zamfirescu, r. 5. Aici e răspinlic de trei drunmri, 
şi la răspinlic, drept In faţa podului, e hanul. Brătkscu- 
VoiNEŞTi, i. 60. Veneau in urmă, vorbind ineet . . . 
sub fluturarea petalei de lumină a singurului i dinar . . . 
CC înveselea răspinlia pustie. Bassarabesci', v. 9. 
Dacă nu ţi-ar fi stăpină vremea nu li-ai prăpădi Ai)- 
leplind pe la răspiniii. liniMiu, î. 99. ,4 aţezal la loati 
răspintiilc indicatoan . Sadoveanu, o. x, 2i8. Şi parcă 
n pădure întreagă, la răspinte, Din ulmi, din fagi ţi 
paltini se ridica să cinte. Arghezi. s. p. 93. Şuroiau 
picăturile ... in slraşina hanului de la răspinlenca de 
drumuri. C. Petrescu, a. r. 190. Pe la răspiniii . . 
nămeţii crescuseră mari. St.vncu, r. \. iii, 318. Fierăria 
. . . era a.^e:ală la o răspinlic de uliţi. J'red.v, m. 116- 
Merse o bucală de drum pină ce ajunse inlr-o răspinlic 
în care se încrucişau mai multe drunmri. Popescv. 
B. IV, 36. <0> Fi g. Din această măgulire . . . iţi urmezi, 
ineet, incetinel , drunml care te duce la răspinlia poemei, 
râspintie din care i.şi iau naştere toate celelalte poteci 
ale diferitelor genuri poetice. Macedonski, o. iv, 89. 
Am rămas in drum, prăbuşii la răspinlia neagră a 
nedumeririi. Klopştock, v. 336. Făcea de toate: lite- 
vatură, . . . teatru, cărţi didactice, ziaristică. Era o ade- 
rărată răspinlic de planuri şi proiecte. Teodoreanu, 
M. u. 30. Acum, La răscruce de drum. La răspiniii de 
cale. Să ne-nfruţim voiniceşte puterile. Deşi.iu, g. 34. 
■O» (Regional) Cel din răspinlic = dracul. Îndată aleargă 
cu osirdic Ducind-o cel din răspinlic. Bidai-Deleanu, 
Ţ. 209. <J> E X p r. A şeilea ca lupul In (sau la) răs- 
plntie = a pindi. Cf Pann, v. v. iii, 5/12, Zanne, p. 

1, 527. •♦• (Rar) Confluenţă, in răspintela asia de ape, 
ţi se pare că Oltul, despleind voiniceşte torentele Dunării, 
a străbătut dincolo. Vi.auiţă, r. p. 25. ■^ (Regional; 
In forma răspintin) Macaz (Călugăra Mare — Bacilu) 
ALR SN iii h 873/531. 

2. Fig. Moment liotărilor in viaţa unui om, in 
istoria unui popor etc; răscruce. Ajuns la această 
râspintie, două lucruri se pot intlmpla: sau pacienta 
să se vindece de agorafobie, sau . . . nu. Ca.mil Petresci', 
T. iii, 201. Stai cu creiointl la pindă, in bibliotecă şi-n 
răspintiilc istoriei. Arghezi, t. c. 17. Sini la o răspinlic 
a vieţii mele, mamă. Vixea, l. i, 129. 

— PI : răspiniii. — Şi: (învechit) rădzpintie, (regio- 
nal) răspiiitif (B-ivRCiANu, Alexi, w., ijk. v. 786, şez 
VI, 35), respintie, rcspiiilie (B.\rciam , Alexi, w), 
rcsplnlc (Marian, ij 342), riispinle. răspinte (chest. 
IV 11/171 d, ii). 84/162. 176 f), răspinliiie (tdrg). răs- 
pintenp (ddri), răspinti«i"i (Glosar hei;.), nispinlene 
(pi răspinleni), rrspinteiie, răspintrir s. f., rcspinţi 
(şez. XIII, 114), nisiiindii (VIrcol, v. 98) s f. pi., 
râspinten (ddbi-), respintrii (tdriO, răspintin (pl. răs- 
jiinlini gr. s. v, 45, alr s.n iii h 873/514), răspinlec 
(VÎRCOL, V 98), râspinipc (id. ib), răspinteec (id. ib.) 
s n., răspiiituri (Teodorkscu, p. p. 375), respintini, 
răspi'intiei (Vîrcol, v. 98) subst. pl. 

— Din V. si pdcnxTHte. 

RĂSP/mIM; s. f. V. râspintie. 

RĂSPiXTini subst. pl. V. rfitplntle. 

HĂSPIHŢ s. tu. V. răspăr'. 

RÎSPlAi s. n. (Regional) Creion, alr i 1 514/215, 
217, 218, 360. 

— Pl.: răsplaic. 

— Din germ. ReiOblei. 



RĂSPLATĂ s. t. Ceea ce se face sau se dă cu scopul 
de a recompensă pe cineva pentru o acţiune săvirşită ; 
recompensă (v. g r a t i f i c a ţ i c) ; (rar) acţiune prin 
care se pedepseşte o faptă (v. pedeapsă). Am 
dat o carte prea trebuincioasă . . . spre marca noastră 
rccuno.'itinţă şi resplată (a 1643). bv i, 131. Să-i dcle 
răsplată euvinilă, Făcindu-l tuturor de mascara, Pcnlr-a- 
litc morii ş-atîlă ocară. Budai-Deleanu, ţ. 422. In 
loc de răsplata ce a.^lepla . . . fu osindil a i se tăia capul 
B.\LCEscu, M. V. 395. Cine ar fi putut crede! Tu eşii 
care vrei să mă omori! Aceasta e rcsplata dragostei 
mele? Negruzzi, s. i, 22. !nsă trebuie gindirc, spre a 
nu se profana Nici pedeapsa, nici răsplata. Bolliac, 
u. 172. JVii dobindesc răsplata dorită eu-nfocarc '.' Xu 
c acesta rodul ce eu am semănat? Alexandre sci;, o. 

I, 107. Nici un pai de resplată pentru toată vitejia. 
Hasdeu, r. V. 87. Pletoasa reclamă a lui .Ştefan nu 
rămase fără răsplată, căci . . . i se născu un fiu. Odo- 
BEscu, s. I, 260. Alunei cind după moarte răsplată nu 
r-aştcaptă. Faceţi ca-n astă lume să aibă /larte dreaptă, 
Fgală flecare. Eminescu, o. i, 60. Porni la Ho.^u im- 
păral ca să-şi f)rllmcască răsplata Ispirescu, l. 226. 
Cei lari primesc răsplăţi pentru păcate. Macedonski, o. 

II, 279. Orice faptă işi arc răsplata ei! Vlahvţ.\, o. 
\. 495, cf. DURF, Barcianu, Alexi, \v. IuIc găliţi-mi 
o altă răsplată, ca nu cumva singur Fu intre ahei fără 
dar să rămin. Mvrnu, i. 7. Asta-i răsjilata după trei- 
zeci de ani de muncă! Rebreanu, i. 245. Un aşeză- 
minl al invalizilor de război va fi fost consliluit ... ca 
o datorie patriotică şi o răspaltă celor ce au rămas schilozi. 
N. A. Bogd.^n, c m. 176. Stnt un fel de copii de casă . . . 
iuţi cînd ii trimiţi, aşieplind cu deferentă încredere răs- 
plata. Teodoreanu, m. u. 155. Ne vom aduna aici, 
să holărim dreaptă răsplată lut Alexie. S.vdoveanu, o. 
XII, 165. ^[cşlcşugarul trlsl a biruit . . . .Şi se măsoară-n 
ce-a făcut Răsplata Fsle eă-şl vide lucrul năzuinţa gala. 
.Arghezi, vers. 238. După jiroccs ii va veni marea 
răsplată din partea bancherului. St.\ncu, r. a. v, 120 
Ciobanii au primii . . . răsplata pentru zllelc-muneă 
pnstale. Scînteia, 1953, nr. 2 807. Vrei un cadou, 
o răsplată că te-al partal frumos? Demetrius, c. 47. 
liăsplula insistenţelor lui . . a fost insă oferită de spec- 
tacolul cu Chiriţa in provincie, s iidie 1960, 44. Dar 
gindita-i că păcatul fţi urmiazo vinovalul Şi că-n lume 
orice faplă Are plată şi răs/ilală? Alecsandri, p. p. 
208. Ca să-şi ia răsplată Pentru bună faplă! Teodo- 
REscu, p. p. 93. Nici o faplă fără răsplată. Pann, p. v. 
II, 51/15 <^ Ex p r. După (s;iii pentru) fapră (şi) răspla- 
tă = orice faptă ajunge cindva să fie răsplătită sau 
pedepsită. Dragomire , uilă-lc la mine: . . . pentru faptă 
răsplată şi năpastă pentru năpastă! Caragiai.e, o. 
VI. 298. .\-i veni cuiva zi de plală .şi răsplată = a sosi 
nM)Mieutul răfuielilor, (^f. Zanne, p. v. 501. 

-- Scris şi: resplată. — Pl.: (rar) răsplăţi. 

— Postverbal al lui răsplăti. 

RĂSPLĂMĂDi vb. IV. T r a n z. şi r e f I. (Rar) 
A (se) plămădi din nou ; f i g a face să ia naştere prin- 
Ir-o lungă elaborare, a (se) plăsmui, :i (se) zămisli. 
Demonic Infinil! ... Cu tine dorul am Să fiu răsplă- 
mădil fi şters. Arghezi, v. 146. Tot ce-a venit să s/)Uir 
.şi toi ce-a spus Rusandrel, sa fost ră'ii)lămădil in amarul 
ijindurilor. Popa, v. 50. 

— Prez. ind.: răsplămădcsc. 

— Pref râs- ~r piămăili. 

RĂSPLĂTf vb. IV. Tranz. I. A da cuiva o re- 
compeniă. o plală (materială sau morală) pentru ceea ce 
a făcut; a remimera. V. gratifica. Pre urmă ifi 
voiu răsplări slujba ta foarte bine (a. 1783). gcr ii, 
131/16. Norodul nu va răsplăti numai multa ştiinlâ, ci 
şi buna voinţă, buna cugetare ce va avea fieşcare, după 
a .sa putere, să slujească patriii. Golescu, i. 66, cf 
LB, Bălcescu, m. V. 68, PoLizu. Fu iţi voi răsplăti 
osteneala cu cincizeci de mahmudele. ITlimon, o. i, 
117. Tr aşi c plai să fii răsplătit chiar de la incepul prin 
laude meritale. (jDOBEscit, s. lii, 10. Cu ce vrei să 
le răsplălesc pentru alila osteneală? Caragiale, o. ii, 



1777 



rAsplAtire 



- 135 



rAsplAtitoh 



243, cf. DDnF. ŞXiNEANU, Babcianu, Alexi, w. Ctr- 
muirea II răsplâlise cu un mandat de deputat. Rebbeanu, 

I. 273 Se gindca că tnt mai pot fi măcar clipe de mullă- 
mlre care răsplătesc ani de durere. Sadoveanu, o. ii, 
297. Că mina iţi arsese cu care-ai scnrmonit In jarul 
alb din cimpul de sus, eşti răsplătii. Aromezi, vehs 370 
O sforţare atlt de mică fusese răsplătită cu alila bună- 
vninfă Cămnescu, e. o. i, 263. Vom fii să le răsplătim 
din plin Stancu, r. a. iii, 56. Fiecare efort îndepli- 
nit conştient şi cu bucurie i'a fi răsplătit cu tot mai multă 
bunăstare şi proqres. Scîntei.^.. 1953, nr 2 723. Nu 
cumi'-ai văzul I'c undc-ai trecut In zid învechit . . . , 
Hai de nil arată. Că le-oi răsplăti Şi te-oi milui. Teo- 
DOREscu, P. P. 461. .S"o-/! răsplătesc binele ce-ai făcut 
mai dăunăzi cu omul acela pe care-l bătea creditorii. 
Sbiera, r. 2.31 (Absot.) Xumal dragostea reisplă- 
(esle dragostei. Mabcovici, c. 42/12. (Intranz.) La 
cel CC te duşmăneşte, Tu cu binc-i răsplăteşte, Pann, 
V. V. 11, 20/11 >• A compensa, a despăgubi. Netăindu- 
se vifcle aduc ne.'ipusă roadă, iar curătind-se, rodul ti 
rcsplălesc eu imbunălâlcarea vinului. Econom tA, 147/6 
Printr-un dulce somn ş-au răsplătit osteneala cită in- 
Ir-ace zi priimisă Dh.Xghici, r. '1112. Fiind stăpinitor 
bun la inimă şi iubitor de dreptăţi, sa gindit să-l ia pe 
Abu-Ilasan pe lingă el de aproape şi să-l răsplălea.'ică 
de cile pălise C.abagiale, o. ii. 275. Un nasture, dez- 
brăcat de postav, îşi arăta fierul oxidat, alburiu pe ici 
pe colo I.ipsa aceasta o răsplătea pieptănătura cefei. 
Uassar.vbescu. V. 75 Cri tenia balconului şi a leilor 
de piatră . . . este răsplătită printr-o frumoasă friză in 
relief. Camil I'ETREscr, o ii, 596. <$■ I'" i g FI trans- 
mite amicului său gindurile şi impresiile cu care ii răs- 
plc'iteştc neliniştea sa. Viam-, a. p. 82. -^ H v fi. (înve- 
chit, rar) A se acbita de o obligaţie, de o Îndatorire. 
I'linge acela ce nu .^tie sau nu poale ca să s[rt] răsplătease[ă'] 
(a. 1802). i;cR n, 196/37. 

2. A răzbuna; a pedepsi pe cineva pentru un rău 
săvirşit. l'icrind Leonidis . . . îi luară capul şi-l spăn- 
zurarâ. Care lucru .să-l răsplăteşti tu. Herouot (1645), 
496. Şi-l prin.ie pe Patru Vodă Aron şi-i tăie capul, 
dc-şi răsplăti moartea tăiîne-său. l REr,HE, i.. 83. Dom- 
nii/ Antiohie Vodă domniea ţara ... cu blindrţe cu 
sfealnieii lui şi nu răsplătea rău pentru rău. ist. ţ. r. 
79. A'ii pute să-ş răsplătească răutatea ce Irăseră de 
către munteni. Neculce, i.. 133 Au strinsu slrăji, 
jolniri. cazaci ca să meargă asupra lui Batăr dabor, 
săi răsplătească răotatea ce iau făcut in ţară. R. Po- 
pe seu. CM I. 332. Vpi tinii .şi mi răsplăti sîngclc cel 
nevinovat. Mineiui. (1776). 1 16f-/5 .4ii lăiat Nieolar 
Kamew ţki cirtcizeci, ca să răsplătească uciderea celor 
cincizeci de poloni. Şincai, hr. u. 118/12. Slnyele lui 
Agamrmnon orişicum să-i răsplătesc . Bei ihman, o. 10/ 
12 Chiar pe copilul meu însuşi săi omoare fiji[e]i)0 
A'u aş face lurburare. să caut să-i răsplătesc. I'ann, e 

II, 61/15. <J> Refl. De aveţi vreo minie spre dinşii. 
de pre mine vă răsplătiţi şi lor le daţi pace. N. Costin. 
E. 536. Cil pentru domnul Crasa . . . dacă vreodată 
voi putea ceva, voi ccnitu a mă răsplăti de o asămine 
mindric a lui. Kogălniceanu, s. 109. (Refl. pas.) 
Şi aşa să răsi)lătca.ftc. Paguba lui CItest avută (a. 1821) 
GCK II, 238/15. <J. Intranz. Aşa ştie ficştecăruia 
den vrăjmaşilor lui a răsplăti şi a da. C Cantacizino. 
CM I. 28. Le răsplătcaştc de bintuiala ce mi-au făcut. 
MiXEUi. (1776). 47 v'/34. Fărădelegile domniei lui se 
răsplătiră eu a .ta moarte. Bălcesce. m. v. 32. -^ A 
plăti prin suferinţă o greşeală: a ispăşi. Se vede că ia 
fost scris . . . să răsplătească şi păcatele icpci frăţîne-său, 
ale caprei . ale ginsacului logodit şi ale boilor uei.ţi in pădure . 
Creano.\, p. 58. Fi au trebuit să-şi răsplătească chibzuirile 
rele din noplile lungi alit cu bani cătră păgubaş cit şi 
cu închisoarea. Sbier.v, p. 255. 

— Scris şi: resplăli. — Prez. ind.: răsplătesc, 

— Pref . răs- -f- plăti. VA. bg. p a 3 n .t u t r. 

B.\sri„vriRE s. f. Actmnea de a răsplăti 
I. Răsplată Cf. răsplăti. (I). Nădăjduind la 

răsplătirile ceale bogate, toată avufiia v-aţi deşărtat. 

MtNEivL (1776), 129'Vfi îmbărbăta pe căpitani şi pe 



suldaţi făgăduind fiiştecăriiia cinste şi răsplătire ist. 
C.'V.ROi, XII. 75'/9. Va fi început de pedeapsă celor fără 
de leage .şi de răsplătire celor direpţi. Maior, p. 103/25. 
Celui bun trebuie să i se facă răsplătire spre pilda celui 
rău. Gole seu, i. .32. cf. i.b. Faptele . . . să-şi ia răsplă- 
tire după felul lor. Marcovici. c. 14/10, cf. KogXl- 
NicEANi', s. 93. Acela care luă crucea de pe turnuri 
era un topciu{tunar) ... pe care marele vizir spre răs- 
plătire îl făcu alunei căpitan. BXlcescv, m v. 130. 
Şi tu, înţelept prieten .... .Ale cărui fapte bune stnt 
vrednice-a se cinsti Şi o dreaptă răsplătire merită a do- 
bindi. Alexandre sci', o. i, 188. Ţine hîrtia aceasta 
şi .sileşte-te cil vei putea să împlineşti poruncile mele, 
iar cind lucrul va fi săvirşit, vino cu dinsa să-ţi ici răs- 
pWirea. Kilimon, o. i. 263. Tu, an nou, ce ne vesteşti? 
Vii s-aduci patriei mele, ca o dreaptă resplălire, Pace, 
glorie, putere, libertate, /'fn'cirf ^ Alecsandri, p. ii, 74. 
/•,'!i ţi-am dat coroana ţării, să te fac slăpîn pe-o lume, 
Şi-acum asta-i răsplătirea ce mi-o rfai ? Coşbuc, p. i, 
121. 4- (Invecliit) Despăgubire, compensaţie. La pri- 
cini de fuiUişag pravilele hotărâse indoită răsplătire pagw 
bii I'iiwu.A (1814). 176/11. 

2. (învcciiit. adesea In legătură cu verbe ca ..a 
face", ,.a da". ..a hia" etc.) Răzbunare, revanşă; 
pedeapsă. Cf. răsplăti. (3). PăspU'itirca nu iastc 
mare însufleţire (a. 1713). gch ii. 5/30. cf 129/23 
Pe pa.şa de la Halcp ce se hainise-l prinse făcindu-i 
răsplătirea cu moarte. Văcârescvl, ist. 265. Pravela 
răsplăririi răului se păzeşte foarte tare. tst. .vm. 83 
"/16. Şi răsplătire să-i daţi Celui ce mau urgesit (cea 
1800). GCR II, 182/31. Sahinenii . să întorc la Chiu- 
ria pentru ca se vestească cumplita lor intîntplarc şl să 
se gătească spre răsplătire. Beldiman, n. p. i. 16/1 
Să vor îndatora a întoarce înapoi ceea ce au luai, apoi 
li să va orîndui . . . şi răsplătire cu dojana spre pilda 
şi altora (a 1825). noc. EC. 356. .\eeşti soldaţi . . . avea 
încă a face răsplătire pentru pierzarea ce au suferil-o. 
AR (1829), .30V14. A'ii este cu putinţă ca fe'iccitori de 
rele să nu-ş ia răsplătire a urmărilor lor. Marcovici, 
c 18/27. Şi la iniîmplarc de a să asupri de cătră ori- 
cine să nu-f facă răs;>lălire insuş, ci să se arate eu je- 
luire. Drăghici, r. 280/10. Alergarăm cu toatele spre 
răsplătirea răului ce li sa făcut. Gorj.vn, h. i, 155/22. 
Trebuie să-i descopăr tot. Nu din răsplătire, o, nu! 
Dar vrcu să scap de mustrarea cugetului. Kog.Xlni- 
CEANu, în PR. DRAM 436. Răsplătire vei lua La neîn- 
durarea ta. Conachi, p. 31. Că mi-ai voii răul nu-ti 
fac răsplătire. Bogdaproste bahii că mi-a dat de ştire .' 
P.\XN, p. V. I, 58/29 Deşi cam lîrziu, luă insă o aspră 
răsplătire pentru toate crimele ce săvîr,şise. Filimon, 
o. I, 300. lănăchiţă îndată scrise boierilor din ţeară, 
dupc porunca vizirului, câ dreptatea împăratului făcuse 
răsplătire lui Mavrogheni Od